Expropriere. Sentința nr. 1563/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1563/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 1002/108/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1563
Ședința publică din 29 aprilie 2013
Președinte D. M.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronuntarii, acțiunea civilă exercitată, completată de reclamanții L. M. și L. G., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, având ca obiect expropriere–despăgubiri.
La apelul lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Sorica R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în condițiile articolului.10 alin.(1) din Legea nr.198/2004,care dispune:„Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxă judiciară de timbru”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că părțile au pus concluzii pe fond, în ședința publică din data de 22.04.2013, acestea fiind consemnate în încheierea din acea ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de azi, astfel că, instanța trece la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2012, reclamanții L. M. și L. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.219/328/10.10.2011;obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2515 mp, respectiv suma de 25.150 euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp; obligarea pârâtei la exproprierea suprafeței de 497 mp teren și obligarea la plata despăgubirilor egale cu valoarea acesteia respectiv suma de 4.970 euro, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 9 pct.10.din HG 941/2004.
În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, că reclamanții sunt proprietarii terenului situat în Pecica, înscris în Cartea funciară_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral 3675 în suprafață de_ mp, iar în calitate de titulari ai dreptului real de proprietate asupra terenului de mai sus, au fost înștiințați că pe o suprafață de 2.515 mp din terenul de mai sus, urmează să treacă autostrada "A.-Nădlac", pentru această suprafață de teren expropriată urmând a li se plăti despăgubiri, iar în data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin Procesul-verbal nr.219/328 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, ei arătând că nu sunt de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infimă față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp .
Reclamanții arată că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite pentru următoarele considerente: valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro/m, potrivit art.26 ah (1) și (2) din Legea nr.33/1994-aplicabil potrivit art. 9 alin.(3) din Legea nr.198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți. prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, “valoarea reala" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Reclamanții mai arată că, la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avut în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; în această expropriere valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat; de asemenea trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3500 kg/ha cu o valoare de 8750,00 lei /an iar în 30 ani ar obține 2625.00,00 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor acordate în batjocură; mai mult, prin faptul că anterior stabilirii unui alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal, terenurile despăgubite anterior fiind de aceeași categorie de folosință;
Reclamanții mai precizează că, nu trebuie uitat faptul că, din aceste terenuri expropriate acești oameni își obțin cele necesare traiului, ori din despăgubirile oferite nu ar putea măcar să-și cumpere nici măcar medicamentele necesare pentru o lună de zile dar să le mai acopere beneficiul nerealizat.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la exproprierea suprafeței de 497 mp, reclamanții arată că, în condițiile în care la nordul suprafeței expropriate se află o baltă de pescuit iar în sudul, nordul, estul suprafeței expropriate se află autostrada, astfel că terenul a cărei expropriere o solicită, rămâne fără nici un fel de utilitate.
Pârâtul a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței, la data de 23.03.2012, prin care solicită ca în baza probelor administrate să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției sale, pârâtul a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publică "Autostrada Nadlac-A.", iar despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Astfel, se invocă Nota de Fundamentare H.G.nr.488/11.05.2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", drumurile publice din România reprezintă o componentă principală a sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr.947/1990 privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –SA.
C. general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea și lărgirea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente, în vederea realizării lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, lucrări care privesc siguranța și securitatea națională, în contextul îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, au fost demarate măsuri și programe de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.
La momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.434/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Astfel, la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr.198/2004 cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, conform prevederilor art.5 din Legea nr.255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale. Indicatorii tehnico - economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac -A." au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr.1480/2009,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845 din 8 decembrie 2009. Prin Hotărârea Guvernului nr.416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării,declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac-A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr.1248/2010,în conformitate cu art.4 alin(4) din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mit lei.
Pârâtul a mai invocat art.11 alin (7), (8) si (9) din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în sensul că, Raportul a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil in parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr.33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În concret, onform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T, Pecca, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei.
Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing G. N., expert evaluator bunuri mobile si proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr.6253, si calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr.018 si de către doamna Ec G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.
Se mai arată că, raportul de evaluare întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr.255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Prin urmare, această valoarea specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă: "suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
Vis a vis de cele expuse anterior, pârâtul arată că, în urma Raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume "Construcția Autostrăzii Nădlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A..
Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art.2, alin (1), lit. I al Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ca fiind; "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor",determina prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului; deasemenea, raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței-tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței cererea /oferta competitivă.
Reclamanta a depus la termenul din 26.03.2012, completare la motivarea cererii de chemare în judecată, prin care arată că, potrivit art.31 din Legea nr.255/14.12.2010 actualizată, "orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă" ceea ce înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza HG.416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică "Autostrada A.-Nâdlac" rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 5,12 euro/mp; dispozițiile art.3 din HG 416/28.04.2010, arată că "se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzută la art.1 suma globală estimată la 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii", dispozițiile de mai sus nefiind abrogate sau modificate.
Expertiza efectuată în baza HG nr.416/28.04.2010 a fost efectuată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al CNADR, iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate publicată la data de 26.05.2011 nu se menționează nici unde că, noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce din nou duce la concluzia certă că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la HG 416/28.04.2010 rămân valabilele de altă parte, chiar dacă s-ar invoca că a fost efectuată o altă expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare din două motive pe de o parte ar însemna că doi experți ai pârâtei să se contrazică iar pe de altă parte dispozițiile art.31 ale Legii nr.255 sunt clare, expertizele efectuate rămân valabile.
În altă ordine de idei, la stabilirea despăgubirilor datorate de către pârâtă, nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor compusă din valoarea de circulație și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, astfel că invocarea de către pârât a experizelor notarilor publici nu poate fi luată în considerare.
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.219/328 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 2515 mp din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., nr.cadastral 3675 și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp.
Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale -Legea nr.255/2010-se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:„alin.1-Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator, iar din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, rezultă că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/ 1 mp ( fila 195 dosar).
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2.515 mp, ar fi de 40.600 lei, echivalentul a 9111 euro ( fila 199), la care se adaugă daune de 11.505 lei.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl.expert M. B.,-fila 206-210 -dânsul prin opinia separată subliniind faptul că, valoarea de circulație a terenurilor stabilită prin ,,grila notarilor,, este orientativă, neputând fi folosită în rapoartele de evaluare, că randamentul terenurilor este variabil, iar contractele de vânzare-cumpărare depuse, nu pot fi luate în calcul deoarece, în marea lor majoritate consfințesc înțelegeri anterioare făcute de părți atunci când terenul respectiv nu era întabulat, expertul ținând cont de orice prejudiciu economic potențial și direct provocat prin procedura de expropriere, cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanților fiind calculat la 39.871 lei - fila 211 dosar .
Deși experții desemnați de instanță, respectiv de reclamanți, au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că, valoarea de circulație a suprafeței de 2.515 mp, de 40.600 lei, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este în prezent una exorbitantă.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2.000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Ori, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat, a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Din analiza Contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, de la filele 156-163 și care datează din perioada 2011-2012, rezultă că, s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse ca suprafață, de numai 5000 mp-Contractul de vânzare-cumpărare nr.2433/27.11.2012- până la suprafețe mai mari de teren arabil, si anume de 22.100 mp, prețul de vânzare variind între 2,5 euro/mp și 5,9 euro/mp .
Instanța nu va reține valoarea de piață din contractul de vânzare – cumpărare de la filele 156-157 dosar întrucât contractul a fost încheiat în noiembrie 2012 cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Intreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro pres”, teren care are deschidere de 50 m la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze naturale nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare din 17.05 2012- fila 154-155 prin care o societate a dobândit un teren nu este relevant deoarece acesta are categoria de folosință,, curți și construcții,, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă de la 166-168.
Pe de altă parte contractul autentificat la 12 august 2011 încheiat între două societăți comerciale nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din L nr.33/1994.
Astfel, sintagma de ,, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială.
În aceste condiții concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Potrivit adresei nr.221 din data de 08.05.2012, fila 149 dosar, emisă de BNP Asociații „D.” rezultă însă că, în zona Pecica, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900–3.000 euro/ha) au fost declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era o societate comercială.
Din analiza probelor de mai sus, instanța va reține suma de 0,5 euro/mp, –echivalentul a 2,2 lei/mp ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2.515 mp. expropriată de la reclamanți pentru construirea autostrăzii A.–Nădlac.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul reține a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
Prin urmare, despăgubirea totală cuvenită reclamanților este de 5.533 lei obținută din înmulțirea suprafeței de 2.515 mp cu 2,2 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior, în concret de 276,65 lei .
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, nerealizate, respectiv dauna pentru lipsa de folosință a terenului.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, instanța nu va acorda daunele datorate cheltuielilor suplimentare de transport și daunele pentru lipsa de acces la parcelele rămase în proprietate, reținând pe de o parte că nu există dovezi că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta astfel că eventualele cheltuieli suplimentare de transport sunt incerte, iar pe de altă parte, instanța nu poate reține drept cert prejudiciul ce ar rezulta din construirea în viitor de către reclamanți a unui nou drum de acces pentru parcelele rămase în proprietatea lor.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamanți, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
În ce privește solicitarea de expropriere a terenului în suprafață de 497 mp, instanța reține că, potrivit art.22 din Legea nr.255/2010:„expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzut de art.19 se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate”.
Potrivit alin.3 al art.22 din Legea nr.255/2010, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Analizând dispozițiile art.22 din Legea 255/2010 prin raportare la dispozițiile art. 21-27 din Legea 33/1994, instanța va constata că prevederile acestei din urmă legi (33/94) se aplică doar în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (anume efectuarea expertizei, modul de stabilire a despăgubirii etc.) neaplicându-se dispozițiile referitoare la exproprierea unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Mai precis, trebuie arătat că art.24 al.4 din Legea nr.33/1994 reglementează posibilitatea ca, în cazul în care, expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren construcție, proprietarul expropriat poate să solicite instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă.
Ori, dispoziția legală susmenționată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât Legea 255/2010, ca lege specială în raport cu Legea nr.33/1994, nu prevede decât posibilitatea contestării despăgubirii, iar nu și contestarea altor aspecte legate de transferul dreptului de proprietate către expropriator; în acest sens, este elocvent art.22 al.1 din Legea nr. 255/2010, care prevede expres că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, voința legiuitorului fiind evidentă în sensul că,singurul aspect contestabil de către expropriat, este cuantumul despăgubirii, sub cele două componente ale sale, stabilite prin Legea nr.33/1994, anume: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului ( art.26).
Așadar, instanța va reține că reclamanții nu au la îndemână nici un temei legal de a pretinde exproprierea unei suprafețe mai mari sau mai mici de teren decât cea stabilită de expropriator, putând pretinde doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere; acest aspect rezultă cu claritate din faptul că legiuitorul a înțeles să facă trimitere la aplicarea art.21-27 din Legea nr.33/1994, doar în ce privește stabilirea despăgubirii, precizare care nu era necesară dacă s-ar admite posibilitatea contestării și a suprafeței expropriate, conform art.24 al.3 din Legea 33/1994.
D. urmare, solicitarea reclamantei de expropriere a unei suprafețe suplimentare de 497 mp este neîntemeiată, motiv pentru care instanța urmează a o respinge.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată, modificată de reclamanții L. M. și L. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, cu sediul în sector 1, București având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere, în sensul că va anula în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.219/328 din 10.10.2011 și va bligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 5.809,65 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011, compusă din suma de 5.533 lei obținută din înmulțirea suprafeței de 2.515 mp cu 2,2 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% - de 276,65 lei .
Privitor la cheltuielile de judecată, se reține că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Urmează deci, ca atunci când pretențiile ce formează obiectul litigiului sunt admise numai parțial, instanța să acorde celui care a câștigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise .
Ori, în speță, în condițiile în care s-a admis în parte acțiunea civilă formulată, raportat la cheltuielile efectuate de reclamantă cu expertiza în sumă de 1.500 lei onorar expertiză va obliga pârâtul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Față de dispozițiile prevăzute în art.23 al.2 din Legea nr.33/1994, coroborat cu art. 2821 Cod procedură civilă și cu valoarea litigiului, cu privire la calea de atac și termenul de exercitare;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată, modificată de reclamanții L. M. și L. G. cu domiciliul procesual ales la C..av Stanoiov L. în munic A., ., Nr 4, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, cu sediul în sector 1, București ..38, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
Anulează în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.219/328 din 10.10.2011
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 5.809,65 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2013.
Președinte Grefier
D. M. V. M.
Red.D.M.
Tehred:V.M.
6 ex/4 .
Se . reclamanții L. M. și L. G. cu domiciliul procesual ales la C..av Stanoiov L. în munic A., ., Nr 4, .
- pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, cu sediul în sector 1, București ..38 - . Drumuri și Poduri Timișoara sediul ales în Timișoara, ..18,jud.T.
- Parchetului de pe lângă Tribunalul A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 989/2013. Tribunalul ARAD | Partaj judiciar. Decizia nr. 1043/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
