Expropriere. Sentința nr. 819/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 819/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 2271/108/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.819
Ședința publică din 25 februarie 2013
Președinte: D. M.
Grefier: V. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanta B. E. R., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului – av. P. E. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței, la data de 25.02.2013, domnul expert B. M. a depus opinie separată și nota de evaluare a onorariului și decont de cheltuieli.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar dovada achitării diferenței de 1.000 lei rămasă restantă din onorariul expertului, cerere de micșorare a câtimii obiectului și concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori probe de administrat, tribunalul declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanțele anexate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în parte a acțiunii, urmând ca instanță să stabilească cuantumul despăgubirilor în raport de probele administrate în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.04.2012, constată că reclamanta B. E. R. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând anularea în parte a Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.255/2010 nr.126/188/08.10.2011 doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea sa și obligarea pârâtului la plata sumei de 28.869 euro, corespondentul în lei la cursul valutar din data plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral A846/3/2 situat în Pecica,în suprafața de 6410 mp ; să fie obligat pârâtul la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 4570,33 lei stabilită prin Hotărârea nr.126/188 din 08.10.2011, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția sa și până în ziua plății efective ; să fie obligat pârâtul la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat și la plata contravalorii cheltuielilor de judecată cauzate cu purtarea procesului constând în onorariu parțial de avocat și onorariu expert.
În motivarea acțiunii arată că,urmare emiterii HG nr.416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", s-a aprobat ca despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării suma globală de 63.000.000 lei care, deși ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte un nr de 251 de persoane, printre care și reclamanta.
Pentru aceste persoane s-a emis ulterior un alt act normativ, respectiv HG nr.488/11.05.2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane rămase nedespăgubite, printre care și reclamanta, căreia i s-a calculat despăgubiri cu aproximativ 70% mai mici decât cele acordate vecinilor săi, despăgubiți în anul 2010. Cu alte cuvinte, în anul 2010, pentru un metru pătrat de teren, s-au plătit între 4 și 10 Euro/mp, iar după emiterea noii hotărâri, despăgubirea a fost stabilită cu mult sub valoarea de piață.
Prin urmare, consideră reclamanta că, suma propusă prin HG nr.488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010, nu reprezintă o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile în care, astfel cum este consacrată în literatura de specialitate, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept; din momentul exproprierii, dreptul de proprietate privată încetează și se naște dreptul de proprietate publică asupra bunului expropriat, iar caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României, care, la art.44 alin.3, statuează că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
În opinia reclamantului, atât HG nr.488/2011, cât și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 încalcă aceste prevederi imperative și nu prezintă un caracter drept prealabil deposedării proprietății, acest aspect fiind recunoscut indirect chiar de către Guvernul României care, prin Hotărârea nr.416/2010, a stabilit că pentru un metru pătrat de teren din aceeași zonă se calculează prețul de 4 euro și nu cel de 0,17 cenți, cum s-a stabilit prin hotărârea atacată.
În dovedirea afirmațiilor, reclamantul face trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit existența a trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate și anume ca privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie, privarea să fie impusă de o cauză de utilitate publică și privarea să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional. Mai mult decât atât, adaugă reclamantul că, la rândul său, Comisia Europeană a decis, cu valoare de principiu, prin Hotărârea din 15.01.1998, că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu normele de drept intern, să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat, de maniera în care privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, indemnizare acordată titularului dreptului de proprietate.
Astfel fiind, reclamanta subliniază că valoarea terenului a fost corect stabilită la suma de 28.869 euro prin expertiza efectuată inițial, iar raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă, nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.
Pe cale de consecință, consideră că raportarea strict la expertizele întocmite de camerele notarilor publici este nelegală, nefirească și nu evidențiază o justă despăgubire, iar acele valori sunt pur orientative, calculate exclusiv pentru stabilirea impozitelor, cu atât mai mult cu cât raportul de evaluare efectuat de către expertul ANEVAR U. I. R. a stabilit, pentru persoanele afectate de tronsonul de autostradă, valori de despăgubiri între 4 și 15,54 Euro/mp., iar reclamantul figura cu o valoare stabilită de 4,50 Euro/mp, cu o sumă globală de despăgubire în cuantum de_ Euro.
Ca atare, consideră că această sumă a fost corect stabilită, luând în considerare și diferența foarte mare între valorile terenurilor pe metru pătrat stabilite de expertiza independentă în documentul numit „Tabel cu valorile de despăgubire al terenurilor ce urmează a fi expropriate de pe teritoriul administrativ al orașului Pecica în vederea construcției autostrăzii Nădlac -A." și cele evidențiate în anexa aferentă HG nr.488/2011, în același sens fiind și Lista privind teritoriul comunei Șeitin, jud. A., Lista privind teritoriul orașului Nădlac și Hotărârea Guvernului României nr. 573/01.06.2011, prin care se stabilesc, pe metru pătrat, valori de câteva ori mai mari față de cele calculate prin hotărârea de expropriere.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea acțiunii.
Pârâtul a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței, la data de 07.05.2012, prin care solicită ca în baza probelor administrate să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției sale, pârâtul a arătat că în fapt, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publică "Autostrada Nadlac-A.", iar despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Astfel, se invocă Nota de Fundamentare-H.G.nr.488/11.05.2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", drumurile publice din România reprezintă o componentă principală a sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr.947/1990 privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –SA.
C. general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea și lărgirea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente, în vederea realizării lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, lucrări care privesc siguranța și securitatea națională, în contextul îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, au fost demarate măsuri și programe de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.
La momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr.416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr.198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.434/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Astfel, la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr.198/2004 cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico-economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, conform prevederilor art. 5 din Legea nr.255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac -A." au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009. Prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac-A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr.1248/2010, în conformitate cu art.4 alin (4) din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
Pârâtul a mai invocat art.11 alin (7), (8) si (9) din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în sensul că, Raportul a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil in parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr.33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T, Petica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de 865.211 mp, cu o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei.
Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile si proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr.6253, si calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr.018 si de către doamna Ec G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprieri pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr.255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Prin urmare, această valoarea specială este mai mare decât o valoare de piață care reprezintă:"suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
Vis a vis de cele expuse anterior, pârâtul arată că, în urma Raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume"Construcția Autostrăzii Nădlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A..
Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art.2 alin (1), lit. I al Legii 554/2004 a contenciosului administrativ,ca fiind; "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determina prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediată despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului; deasemenea, raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței cererea probabil, oferta competitivă, etc) .
Prin concluziile scrise depuse la data de 07.11.2012, pârâtul prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă pentru stabilirea valorii despăgubirilor întrucât nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Susține că această expertiză nu pornește de la prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel situate în aceeași unitate administrativă, ci de la oferte culese de pe internet care prezintă semne de întrebare privitoare la veridicitatea și concludența acestora.
Solicită instanței a observa că, în urma apariției Legii nr.255/2010, valoarea despăgubirilor propuse a fi plătite expropriaților a fost stabilită prin efectuarea unei expertize care respectă cerințele legislative apărute în urma publicării acestei legii, care a fost efectuată de . și care a stabilit o valoare justă ce trebuie acordată persoanelor expropriate.
Prin concluziile scrise depuse în data de 25.02.2013, reclamanta arată că înțelege să își modifice valoarea pretențiilor la suma de_ Euro, apreciind că valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia constituită în condițiile Legii nr.33/1994 este o valoare reală și corectă, iar prin compararea acestei valori cu cea oferită prin hotărârea de despăgubire se poate constata existența unei diferențe de care reclamantul a fost privat față de persoanele despăgubite inițial.
Adaugă că expertiza a fost efectuată în mod profesionist și este bazată pe criterii științifice obiective, răspunsul experților fiind de natură a demonta observațiile și criticile aduse de pârât cu privire la evaluarea terenului.
În opinia sa, nicio altă probă administrată în cauză nu prezintă gradul de obiectivitate și de adaptare precum cel al expertizei judiciare, iar contractele de vânzare-cumpărare depuse de instanță din oficiu prezintă valori cu mult sub cele reale la care se desfășoară tranzacția, tocmai din intenția părților de a evita costurile notariale ridicate.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 25.02.2013, reclamanta reiterează faptul că valorile actualizate de camerele notarilor publici sunt valori orientative, potrivit art.771 alin.4 Cod fiscal, și sunt destinate exclusiv pentru uzul cabinetelor notariale, indicând valori minimale.
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.126/188/08.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 6410 mp din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., nr.cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp .
Reclamantul contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator, iar din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, rezultă că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/ 1 mp .
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 6410 mp, ar fi de 109.746 lei, echivalentul a 24.614 euro (f.161), la care se adaugă daune de 8.476 lei.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece: comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane (fila 170) .
La data de 25.02.2013, domnul expert B. M. a depus opinie separată apreciind că, despăgubirea totală cuvenită reclamantei este de 93.641 lei (fila 340-350) .
Deși experții desemnați de instanță, respectiv reclamanta, au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că valoarea de circulație a suprafeței de 6410 mp, de 109.746 lei, echivalentul a 24.614 euro, pentru mai puțin de 1 hectar pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta este motivul pentru care instanța va acorda valoare probantă, adresei nr. 221/08 mai 2012 a BNP „D.” cu sediul chiar în localitatea Pecica (fila 173), conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900–3.000 euro/ha) au fost declarate ( este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era o societate comercială.
Prin urmare, instanța va reține prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp –echivalent 1,35 lei/mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul reține a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare,1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
Prin urmare, despăgubirea totală cuvenită reclamantului este de 9.086,17 lei, obținută din înmulțirea suprafeței de 6.410 mp, cu 1,35 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior .
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii daunelor pentru lipsa de folosință a terenului.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză, nu rezultă că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, instanța nu va acorda daunele datorate cheltuielilor suplimentare de transport și daunele pentru lipsa de acces la parcelele rămase în proprietate, reținând pe de o parte că nu există dovezi că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta astfel că eventualele cheltuieli suplimentare de transport sunt incerte, iar pe de altă parte, instanța nu poate reține drept cert prejudiciul ce ar rezulta din construirea în viitor de către reclamantă a unui nou drum de acces pentru parcelele rămase în proprietatea sa .
Argumentele și susținerile reclamantei legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamantă, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, respectiv va anula în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.126/188/08.10.2011 și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 9.086,17 lei, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat .
Privitor la cheltuielile de judecată, se reține că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Urmează deci, ca atunci când pretențiile ce formează obiectul litigiului sunt admise numai parțial, instanța să acorde celui care a câștigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise .
Ori, în speță, în condițiile în care s-a admis în parte acțiunea civilă formulată, raportat la cheltuielile efectuate de reclamantă cu expertiza în sumă de 1.500 lei va obliga pârâtul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Față de dispozițiile prevăzute în art.23 al.2 din Legea nr.33/1994, coroborat cu art. 2821 Cod procedură civilă și cu valoarea litigiului, cu privire la calea de atac și termenul de exercitare;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRÂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată, modificată de reclamanta B. E. R. cu domiciliul ales la C..av.P. E. –A. ., . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, cu sediul în sector 1, București ..38, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
Anulează în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.126/188 din 08.10.2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 9.086,17 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 08.10.2011.
Respinge restul pretențiilor solicitate.
Obligă pârâtul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. V. M.
Red.D.M..
Tred.V.M
5 ex./3 .
Se comunică părților:
RECLAMANT B. E. R. cu domiciliul ales la C..av.P. E. –A. ., .
PÂRÂT S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - sector 1, București, .. 38
Parchetul de pe lângă Tribunalul A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul ARAD | Uzucapiune. Decizia nr. 1051/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
