Acţiune pauliană. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 3517/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.895/A
Ședința publică din data de 07 octombrie 2014
Președinte L. L.
Judecător Ș. O. S.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții-pârâți Beșuțiu A., Beșuțiu M., N. M. și N. I., împotriva sentinței civile nr. 2439 din data de 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Tuș I., având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelanților – avocat G. M. din Baroul A., intimatul asistat de avocat L. L. din Baroul A., lipsă fiind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta intimatului depune la dosar în copie un ziar intitulat jurnal arădean și sentința civilă nr. 9370/28.09.2011. Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, respingerea acțiunii revocatorie promovată de intimat și arată că reiterează excepțiile invocate la prima instanță, respectiv excepția insuficienței timbrări, a lipsei calității procesuale pasive precum și excepția inadmisibilității acțiunii, cu cheltuieli de judecată în primă instanță.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și respingerea excepțiilor invocate de apelanți la prima instanță, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 16 iulie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 2439 din data de 23 mai 2014, Judecătoria A. a respins excepțiile invocate de către pârât, și a admis acțiunea formulată de reclamantul Tuș I., în contradictoriu cu pârâții Beșuțiu A., N. M., și N. I., și în consecință:
- a declarat inopozabilitatea față de reclamant a contractului de donație autentificat sub nr. 856/29.06.2012 de BNP B. C. – S., prin care s-a înstrăinat cu titlu gratuit dreptul de nuda proprietate asupra imobilului situat în comuna Fântânele, .. 365, jud. A., compus din casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 1.199 mp, înscris în CF nr._ Fântânele, respectiv CF vechi nr. 820 Tisa Nouă, nu nr. top. 322-323/18 de sub A1 și nr. top. 322-323/18, nr. cad. C1, de sub A.1.1;
- a declarat inopozabilitatea față de reclamant a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. 814/24.10.2013 de BNP B. C. – S., prin care s-a renunțat cu titlu gratuit la dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în .. 365, jud. A., compus din casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 1.199 mp, înscris în CF nr._ Fântânele, respectiv CF vechi nr. 820 Tisa Nouă, nu nr. top. 322-323/18 de sub A1 și nr. top. 322-323/18, nr. cad. C1, de sub A.1.1;
- a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., a soluționat cu precădere excepțiile invocate de către pârâți, după cum urmează:
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, prima instanță a constatat că timbrarea acesteia s-a făcut în faza regularizării cererii de chemare în judecată, la dosar aflându-se chitanța prin care s-a achitat suma de 200 lei, cu titlu de taxa judiciară de timbru, potrivit prevederilor art. 8 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, respectiv câte 100 lei pentru fiecare capăt de cerere, motive pentru care prima instanță a respins această excepție.
Referitor la excepția lipsa calității procesual pasive a pârâților Beșuțiu M., N. M. și N. I., prima instanță a constatat că aceștia sunt părți semnatare în cadrul înscrisurilor a căror declarare a inopozabilității o solicită reclamantul, pe care le consideră încheiate în frauda intereselor sale, ori, potrivit prev. art. 36 din noul Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta e dedus judecății, motiv pentru care prima instanță a respins și această excepție.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii formulate de către reclamant, prima instanță a constatat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere susținerile pârâților care consideră că imobilul ce a făcut obiectul contractului de donație supus judecății s-a aflat în proprietatea soților Besutiu, având regim de bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, iar întrucât nu se cunoaște cota care îi revine fiecărui soț, prezenta acțiune revocatorie pornită în contradictoriu cu cei patru pârâți, este inadmisibilă, aceasta devenind admisibilă doar după stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunului imobil și stabilirea cotei de proprietate indiviză care revine fiecărui soț.
Prima instanță a avut în vedere faptul că, cererea reclamantului are ca obiect acțiunea pauliană, respectiv acțiunea prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate, potrivit prev. art. 1562 Noul Cod Civil. Ori părți ale actelor juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor reclamantului, după cum susține acesta, sunt toți cei patru pârâți, urmând ca în cadrul punerii în executare a unor acte juridice sau hotărâri judecătorești, creditorul să solicite și să determine cota de proprietate a debitorului său, dar această chestiune nu face obiectul prezentului dosar și este prematură față de situația de fapt și de drept existentă, astfel că prima instanță a respins excepția inadmisibilității.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamantul deține un titlu executoriu împotriva pârâtului de ordinul I, constituit din sentința civilă nr. 6637 din 28.10.2013 pronunțată de către Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013, rămasă definitivă prin anularea apelului declarat de către Besuțiu A., prin decizia civilă nr. 566 din 12.12.2013 pronunțată de Tribunalul A. în același dosar, hotărâri prin care s-a dispus obligarea pârâtului de ordin I la restituirea sumei de 5000 Euro până la data de 15.11.2013, precum și la plata sumei de 2.430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținându-se că în anul 2011, reclamantul i-a împrumutat pârâtului Beșuțiu A. suma de 5000 euro.
Totodată a mai reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 856/29.06.2012 de BNP B. C. – S., pârâții Besutiu A. și Besutiu M., soția sa, au donat nuda proprietate asupra imobilului situat în comuna Fântânele, .. 365, jud. A., compus din casa de locuit, construcțiile anexe si terenul aferent în suprafața de 1.199 mp, înscris în CF. Nr._ Fântânele, CF vechi nr. 820 - Tisa Noua, cu nr. top. 322-323/18 de sub A1, și nr. top. 322-323/18, nr. cad. C1, de sub A. 1.1., pârâților N. I., fiica acestora, și soțului acesteia, pârâtul N. M., pârâții Beșuțiu rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestui imobil. Părțile contractante evaluând donația la suma de 22.140 lei. La data de 24.10.2013, prin Declarația notarială autentificată sub nr. 814 de către BNP B. C. S., pârâții Beșuțiu, au renunțat la dreptul de uzufruct viager întabulat în favoarea acestora cu ocazia încheierii contractului de donație anterior menționat, evaluându-l la suma de 5.601 lei. Aceste operațiuni juridice reies și din coala de carte funciară, respectiv extrasul de carte funciară al imobilului în litigiu, depus la dosar: CF nr._ Fântânele, respectiv CF vechi nr. 820 Tisa Nouă, nu nr. top. 322-323/18.
Prima instanță a avut în vedere prevederile art. 1562 Cod civil, și art. 1563 Cod civil, care indică condițiile acțiunii pauliene, și a constatat că reclamantul are față de pârâtul Beșuțiu A. o creanță certă, lichidă și exigibilă, potrivit cerințelor art. 662 Cod proc. civ., după cum rezultă din chiar titlul executoriu sus invocat, respectiv, prin hotărâre judecătorească definitivă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 5000 Euro până la data de 15.11.2013, precum și la plata sumei de 2.430 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea a apreciat că, creanța reclamantului creditor este anterioară încheierii de către pârâtul Beșuțiu A. a actelor a căror inopozabilitate se solicită, respectiv împrumutul a fost acordat în cursul anului 2011, iar contractul de donație a fost încheiat în data de 29.06.2012 la BNP B. C. – S., iar în data de 24.10.2013 s-a dat declarația notarială la BNP B. C. S., prin care pârâții Besuțiu au renunțat la dreptul de uzufruct viager.
Prima instanță, față de cele reținute a apreciat că actele încheiate de debitor cu ceilalți pârâți au cauzat un prejudiciu creditorului reclamant, prejudiciu care constă în faptul că debitorul și-a provocat sau și-a mărit starea de insolvabilitate existentă prin încheierea actelor atacate, provocând o însărăcire a sa, actele având ca efect ieșirea unei valori active din patrimoniul debitorului, fără ca în locul acesteia el să primească ceva în schimb.
În ceea ce privește existența fraudei, prima instanță a constatat că, potrivit prev. art. 1562 alin. 2 din noul Cod Civil, acesta se referă explicit la condiția de admisibilitate a acțiunii pauliene, stabilind că declararea inopozabilității actului atacat pe cale pauliană nu poate avea loc decât dacă terțul cunoaște faptul că prin încheierea actului contestat pe cale pauliană se cauzează sau se mărește starea de insolvabilitate a debitorului. Dar așa zisa complicitate a terțului nu este cerută doar atunci când acțiunea pauliană este îndreptată împotriva unui contract cu titlu oneros sau o plată efectuată în temeiul unui atare act juridic, ceea ce nu este cazul în speță, terții fiind ceilalți pârâți, iar actele contestate au fost încheiate, ambele, cu titlu gratuit.
Ca urmare, prima instanță constatând îndeplinite condițiile acțiunii pauliene, a admis acțiunea formulată de reclamant, și a declarat inopozabilitatea față de reclamant a contractului de donație autentificat sub nr. 856/29.06.2012 de BNP B. C. – S., prin care s-a înstrăinat cu titlu gratuit dreptul de nuda proprietate asupra imobilului situat în .. 365, jud. A., compus din casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 1.199 mp, înscris în CF nr._ Fântânele, respectiv CF vechi nr. 820 Tisa Nouă, nu nr. top. 322-323/18 de sub A1 și nr. top. 322-323/18, nr. cad. C1, de sub A.1.1., precum și a a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr. 814/24.10.2013 de BNP B. C. – S., prin care s-a renunțat cu titlu gratuit la dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în comuna Fântânele, .. 365, jud. A., compus din casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent în suprafață de 1.199 mp, înscris în CF nr._ Fântânele, respectiv CF vechi nr. 820 Tisa Nouă, nu nr. top. 322-323/18 de sub A1 și nr. top. 322-323/18, nr. cad. C1, de sub A.1.1.
Totodată, în temeiul prev. art. 453 Cod proc. civ., prima instanță a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 200 lei taxa judiciară de timbru și 1800 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Beșutiu Solicităm admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, și respingerea acțiunii revocatorie formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Apelanții consideră că prima instanță a respins netemeinic și nelegal, excepția insuficienței timbrări a acțiunii, având în vedere că inopozabilitatea nu vizează contractul de donație și declarația de renunțare la dreptul de uzufruct viager în întregime, decât pentru valoarea de 5000 euro, echivalent 22.100 lei la cursul BNR din 05.08.2013, data înregistrării acțiunii, de 4,42lei/l euro.
Astfel, apelanții consideră că inopozabilitatea vizează un drept patrimonial, respectiv dreptul de creanță de 5000 euro, echivalent 22.100 lei, potrivit disp. art.3, al.2, lit.a, b rap. la al.l, lit.c din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, era necesară timbrarea acțiunii cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.210 lei, considerând că în mod eronat prima instanță a calculat taxa judiciară de timbru conform disp. art.8, al.1, lit.a din O.U.G.80/2013 la cuantumul de 200 lei, întrucât aceste dispoziții vizează constatarea existenței sau inexistenței unui drept nepatrimonial.
Față de aceasta situație, apelanții solicită obligarea reclamantului intimat să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1.010 lei, sub sancțiunea anulării cererii conform disp. art.197 din N.C.P.C.
Totodată apelanții consideră că, în mod netemeinic și nelegal, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților Besutiu M., N. M. si N. I., considerând că sunt părți semnatare a înscrisurilor a căror declarare a inopozabilității o solicită reclamantul, dând o interpretare greșită dispozițiilor art.36 din N.C.P.C.. deoarece intre aceștia si intimatul-reclamant nu există niciun raport juridic obligațional. Acest raport există doar între intimatul-reclamant și apelantul-pârâtul Beșuțiu A. și constă într-un drept de creanță de 5000 euro, însă inopozabilitatea solicitată vizează nu numai drepturile pârâtului Beșuțiu A., ci și drepturile pârâților Beșuțiu M., N. M. și N. I., solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la apelanții Beșuțiu M., N. M. și N. I. și respingerea acțiunii.
De asemenea apelanții consideră că prima instanță, în mod netemeinic a respins excepția inadmisibilității acțiunii, motivat prin aceea că stabilirea cotei părți din imobil care îi revine fiecărui soț conform contribuției la dobândirea imobilului, nu este posibilă câtă vreme imobilul se află în proprietatea unor terțe persoane, că reclamantul nu a formulat un astfel de capăt de cerere, iar partajul s-ar putea face în cadrul punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Apelanții apreciază motivarea primei instanțe ca fiind neîntemeiată, deoarece atâta timp cât între apelanții Beșuțiu M., N. M. N. I. și reclamant nu există vreun raport juridic obligațional, nu se cunoaște dacă debitorul Beșuțiu A. are contribuție și cotă parte în imobil și chiar dacă are nu se cunoaște întinderea, considerând ca este inadmisibil a se declara inopozabilitatea actelor juridice încheiate de apelanții-pârâți față de intimatul-reclamant, apreciind că inopozabilitatea nu poate viza întreg imobilul, în condițiile în care dreptul de creanță al reclamantului este de 5000 euro, iar existența dreptului debitorului asupra imobilului precum și întinderea acestui drept nu sunt cunoscute.
De asemenea apelanții consideră că nu există temei legal care obligă terțul la suportarea riscului insolvabilității debitorului, considerând că intimatul-reclamant putea să promoveze simultan prin aceeași acțiune, prin capete de cerere diferite, atât partajul, pentru a se cunoaște dacă pârâtul debitor deține cotă parte din imobil, respectiv întinderea acesteia, precum și declararea inopozabilității în măsura existenței, respectiv a întinderii cotei părți din imobil pe care o deține pârâtul debitor Beșuțiu A., solicitând admiterea excepției de inadmisibilitate și respingerea acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei apelanții arată că apelanta-pârâtă Beșuțiu M., a dobândit imobilul în litigiu în timpul căsătoriei cu apelantul-pârâtul Beșuțiu A., prin contribuția sa exclusivă, cu mulți ani înainte de nașterea dreptului de creanță al reclamantului creditor. La momentul încheierii contractului de donație, nu exista titlu executoriu și nici vreun demers judiciar în vederea obținerii titlului executoriu.
Apelanții Beșuțiu M., N. M. și N. I. arată că au aflat despre datoria pârâtului Beșuțiu A. doar după încheierea actelor a căror declarare a inopozabilității.
Ori, apelanții consideră că este necesar a se dovedi reaua credință, această sarcină revenindu-i celui care o invocă, însă în cauză nu există nici o probă din care să rezulte reaua credință a apelanților-pârâți Beșuțiu M., N. M. și N. I. la încheierea actelor a căror inopozabilitate se solicită.
În altă ordine de idei, apelanții mai arată că dreptul de proprietate este dreptul titularului de a poseda, a folosi și a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege.
În drept, apelanții își întemeiază cererea de apel pe disp. art.466 și urm. art.480, al.1,2 din N.C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă intimatul-reclamant solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant consideră că în mod corect prima instanță a constatat corecta timbrare in temeiul art.8 alin. l lit. a din OUG nr.80/20l3 cu suma de 200 lei, întrucât intimatul a solicitat declararea inopozabilității față de acesta a Contractului de donație din data de 29.06.2012 autentificat sub nr.856/29.06.2012 de BNP Bătea C.- S. si a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificata sub nr.814 din data de 24.10.2013 de BNP B. C.-Siviu, fiecare dintre capetele de cerere timbrându-se conform textului de lege mai sus menționat cu 100 lei, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca nefondata, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu este obligarea pârtilor la plata vreunei sume de bani ci constatarea inopozabilității unor înscrisuri prin care debitorul își provoacă sau agravează starea de insolvabilitate.
De asemenea, intimatul-reclamant arată că în mod corect prima instanță a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților-pârâți Besutiu M., N. M. si N. I., conform art. 1562 si urm. NCC, text de lege ce reglementează acțiunea pauliana, și potrivit căruia creditorii pot să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, considerând că în speța sunt întrunite condițiile impuse de acest text de lege, deoarece a fost prejudiciat prin încheierea de către pârâtul Besutiu A. a contractului de donație din data de 29.06.2012 autentificat sub nr.856/29.06.2012 de BNP Bătea C.-S. si a declarației de renunțare la dreptul de uzufruct viager autentificată sub nr.814 din data de 24.10.2013 de BNP Bătea C.-Siviu, cu coparticiparea celorlalți pârâți urmărindu-se tocmai micșorarea patrimoniului pârâtului de ordinul I, iar complicitatea la frauda a celorlalți pârâți este prezumată în cazul contractelor cu titlul gratuit între rude de gradul 1.
De asemenea apelantul arată că, calitatea procesuală pasivă este dată pârâților prin faptul că sunt părți în contractul de donație și în declarația de renunțare la dreptul de uzufruct, iar instanța poate dispune asupra drepturilor și obligațiilor unei persoane care a încheiat un act juridic numai dacă este parte în proces. De asemenea acțiunea pauliană este și o sancțiune civilă ce are ca finalitate desființarea actului cât și repunerea în situația anterioară pentru toate părțile contractante, calitatea acestora, în speță de donatari si acceptanți. Ori, numai prin introducerea ca parte în procesul ce are ca obiect revocarea actului juridic, a celor care l-au încheiat, creditorul poate obține executarea creanței sale cât și repararea daunei, cauzate prin încheierea actului fraudulos,
Intimatul consideră că nici excepția inadmisibililății acțiunii invocate de către apelanți atât în prima instanță cât și cu ocazia formulării apelului nu este întemeiată, deoarece acțiunea formulată își are temeiul în art. 1562 si următoarele Noul C.civ., iar titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătoreasca prin care sunt stabilite obligațiile debitorului ce pot fi îndeplinite de bunăvoie. Ori, în caz de refuz, așa cum s-a dovedit în cauză, creditorul poate executa silit debitorul prin urmărirea bunurilor personale cât și al celor comune, în anumite situații cât și prin alte mijloace de drept civil între care și prezenta acțiune revocatorie, având în vedere că apelantul Besutiu A. a fost coproprietar devălmaș cu soția sa, aspect care nu împiedică creditorul unuia dintre soți să ceară executarea silita după împărțirea bunurilor comune aspect care se poate face și cu ocazia executării silite.
Intimatul arată că nu a înțeles să solicite și partajul bunurilor comune, prin prezenta acțiune, astfel ca instanța nu este investită cu o astfel ce cerere care însă nu împiedică în niciun fel admiterea acțiunii revocatorii. Susținerea apelanților potrivit căreia bunul a fost dobândit anterior doar de către Besutiu M. din contribuția sa exclusiva nu face deci obiectul prezentei cauze iar pe de altă parte este contrazisă de contractul de vânzare-cumpărare nr. 576/13.03.2002 în care se arată în mod expres faptul că este dobândit ca bun comun împreuna cu Besutiu A., prima instanță constatând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii.
În drept, intimatul invocă disp. art. 205, art. 453. art. 1562, OUG nr. 80/2013.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de către apelanți, aceștia reiau susținerile formulate în cererea de apel în ceea ce privește excepțiile invocate si fondul cauzei.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476-479 Noul Cod de procedură civilă tribunalul constată că nu este fondat.
Referitor la insuficienta timbrare ca si motiv de apel, tribunalul având în vedere că prin prezenta acțiune partea nu urmărește obligarea pârâților la plate vreunei sume de bani ci constatarea inopozabilității unor înscrisuri prin care debitorul a provocat starea de insolvabilitate, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a dispus timbrarea în temeiul art. 8, alin. 1, lit. a din O.U.G. nr. 80/2013, cu suma de 200 de lei, motiv pentru care se va respinge aceasta excepție.
În mod corect a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Beșuțiu M., N. M. și N. I. întrucât potrivit art. 1562 și urm. din Noul Cod Civil, creditorii pot să atace actele viclene făcute de debitori in prejudiciul drepturilor lor, întrucât rezultă că intimatul-creditor are o creanță lichidă și exigibilă iar actul de înstrăinare făcut de către debitor fraudează dreptul de gaj general al creditorului său în sensul că mărește starea de insolvabilitate.
Calitatea procesuală pasivă este dată pârâților din prezenta cauză de faptul că sunt parte in contractul de donație și în declarația de renunțare la dreptul de uzufruct.
Acțiunea pauliană este și o acțiune civilă care are ca finalitate desființarea actului cât și repunerea in situația anterioară pentru toate părțile contractante motive pentru care există calitatea procesuală pasivă a apelanților Beșuțiu M., N. M. și N. I..
Nici excepția inadmisibilității acțiunii invocata de către apelanta atât in fata primei instanțe cât și prin formularea apelului, nu este întemeiată întrucât în sens procesual o parte nu are exercițiul dreptului la acțiune și deci este inadmisibilă numai atunci când a uza de un mijloc procedural, altul decât cel prevăzut de lege, iar prezenta acțiune are temeiul în art. 1562 și urm Noul Cod Civil.
Referitor la patrimoniul comun al soților și nu numai al debitorului tribunalul având în vedere că admisibilitatea acțiunii nu este influențată de cota parte a fiecăruia dintre soți deoarece există proprietate in devălmășie iar acțiunea este îndreptată împotriva tuturor pârâților dă dreptul numai la revenirea la situația anterioară urmând ca ulterior să fie stabilită cota de contribuție a fiecărui soț.
Pe fond, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1562 și urm Noul cod civil pentru admisibilitatea acțiunii și din acest motiv urmează să respingă apelul formulat de apelanții-pârâți Beșuțiu A., Beșuțiu M., N. M. și N. I. împotriva sentinței civile nr. 2439 din data de 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant Tuș I..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții-pârâți Beșuțiu A. CNP_, Beșuțiu M. CNP_, N. M. CNP_ și N. I. CNP_ toți cu domiciliul în comuna Fântânele, .. 365, județ A. și cu domiciliul procesual ales în A., ..3, . la cabinet avocat D. S. Ș., împotriva sentinței civile nr. 2439 din data de 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant Tuș I. CNP_ cu domiciliul în A., ., ., ., județ A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 07 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
L. L. Ș. O. S.
Grefier,
L. K.
Red..>
7ex./31.10.2014
5com./
Se comunică:
apelantului Beșuțiu A. cu domiciliul procesual ales în A., ..3, . la cab. av. D. S. Ș.
apelantei Beșuțiu M. cu domiciliul procesual ales în A., ..3, . la cab. av. D. S. Ș.
apelantului N. M. cu domiciliul procesual ales în A., ..3, . la cab. av. D. S. Ș.
apelantei N. I. cu domiciliul procesual ales în A., ..3, . la cab. av. D. S. Ș.
intimatului Tuș I. cu domiciliul în A., ., ., ., județ A.
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător D. L. C.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 3174/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 1456/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
