Pretenţii. Sentința nr. 1456/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1456/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 5923/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1456
Ședința publică din data de 13 octombrie 2014
Președinte R. M.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. M. I. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S. C. Județean de Urgență A., T. O. și V. S., având ca obiect pretenții – daune morale și acțiune în constatare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că prin încheierea dată în ședința publică din 06.10.2014 a fost amânată pronunțarea pentru data de 13.10.2014, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 16.12.2013 sub nr._, reclamanta L. M. I. a chemat în judecată în calitate de pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, S. C. Județean de Urgență A., în solidar cu T. O. manager și V. S. consilier juridic în calitate de comitenți ai pârâtului de ordin 1, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 490.000 lei cu titlu de daune interese pentru prejudiciul moral adus demnității, onoarei și reputației sale și a familiei, cu obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
Daunele morale constau și în pierderea imobilului de locuit, care a fost introdus în garanție la bancă și scos de aceasta la licitație, datorită faptului că noul manager al spitalului T. O. a acționat în mod abuziv și nu a mai dorit să achite suma cesionată compusă din 13 facturi, întocmind actul ilicit denumit recurs, precum și faptul că nu a răspuns în termenul legal conform legii nr.544/2004 la cererea nr._/11.09.2009 prin care să motiveze că nu virează sumele din facturi.
Daunele morale constau și în vătămarea sănătății sale și a soțului L. I. pensionari de invaliditate concretizat prin agravarea unor boli cronice prin stres și efort psihic și imposibilitatea de a efectua o operație de revascularizare a inimii datorita refuzului de a achita suma cuvenită. Mai mult operația pe cord deschis a soțului solicitată de S. din Târgul-M. nu a mai putut avea loc datorită celor întâmplate cu pârâții.
Acestea au fost agravate de actul ilicit calomnios și insultător denumit recurs formulat la A. I. cu scopul de a obține foloase necuvenite, de a-și însuși proprietatea sa compusă din un număr de 13 facturi în valoare de 344.152,66 lei (plus clauza penală) reprezentând prestări servicii și hrană pentru bolnavii Spitalului din A., precum și de refuzul de a aplica hotărârile luate de fostul manager Dr. T. B., în termenul legal. S. roman prin cei doi reprezentanți au săvârșit asupra sa abuzuri grave, calomnii și insulte, mărturii mincinoase și omisiuni cu rezultate deosebit de grave.
Facturile i-au fost cesionate de către . în urma unei tranzacții de acțiuni deținute în cadrul . către societatea care a cedat facturile.
Prin abuzul reprezentanților spitalului, nu a avut parte de un proces echitabil îngrădindu-i-se grav drepturile asupra proprietății.
Reclamanta arată că a înaintat către S. C. Județean A. Contractul comercial de cesiune de creanța sub nr.1029 din data de 26 august 2009 înregistrat la S. C. Județean de Urgență A. prin adresa numărul 10.728/11.09.2009.
În adresă se preciza că orice alt creditor al cedentului nu poate obstrucționa punerea în aplicare a cesiunii deoarece cu data înregistrării acestei adrese sumele îi aparțin în totalitate, neavând calitatea de debitor față de eventualii creditori ai cedentului.
S. nu a contestat în termenul legal prevăzut de legea nr. 544/2001 și art. 18.2 din contractul 9018/2003 de 30 zile cele solicitate în adresă.
Având în vedere înțelegerile reciproce cuprinse în prezentul contract și în temeiul art.1391 și următoarele cod civil privind cesionarea creanțelor cât și înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nr.6480 din 12.10.2009, precum și acordul cu S. care a aprobat cesiunea respectivă la data de 24.11.2009 înmânându-i adresa nr._ prin care i-au comunicat facturile care trebuiau încasate (art.6 din Contractul comercial).
Mai mult, prin adresa nr._/18.09.2009, S. și-a întărit poziția comunicând Judecătoriei A. și Executorului Judecătoresc H. V. faptul că toate creanțele de la . sunt ale cesionarei L. M. și că nu poate da curs unei alte comunicări de înființare a popririi, anexând la aceasta adresa, contractul de cesiune și înscrierile la Arhiva Electronică.
Din acest motiv, nu și-a pus problema încasării acestor creanțe acționând în instanță și obținându-le la Curtea de Apel Alba Iulia. Actul numit recurs întocmit de noul manager T. O. și același consilier juridic V. S., este un act întocmit cu rea credință, total nedrept întocmit de cele două reprezentante ale spitalului cu scopul de a induce în eroare instanțele judecătorești de a obține efecte juridice favorabile, o sumă necuvenită prin înșelăciune și mărturie mincinoasă, mărturie prin omisiune, denunț calomnios, insultă și calomnie, aparținând codului penal. Noul manager a refuzat să execute conform dispozițiilor legale date de fostul manager, care a acționat conform legilor statului roman.
Mai mult susținerile mincinoase ale celor doi reprezentanți ai spitalului că ar fi intervenit între spital și . privind contractual 9018/2003 sunt impardonabile, întrucât nu a făcut un act de caritate pentru ca hrana bolnavilor să fie mai consistentă și mai diversificată, iar plata salariaților Medical Trust SA pe o perioada de 5 luni era o dorință a sa la care S. nu avea dreptul să se implice, întrucât nu încalcă contractul 9018/2003.
Pentru ca S. să nu admită plățile facturilor cesionate avea la dispoziție art. 18.2 din contractul 9018/2003, astfel că în 30 de zile să denunțe unilateral contractul și să solicite prejudicii, ori acesta nu s-a întâmplat astfel a comunicat în intervalul celor 30 zile altor creditori ca B. H. V. precum și Judecătoria A., că sumele sunt ale reclamantei.
De asemenea în baza art.6 din contractul comercial, spitalul i-a comunicat prin adresa nr._/24.11.2009 valoarea prestației până la acea dată cât și facturile în copie.
În plus, conform contractului 9018/2003 S. cunoștea capitolul 11 din contract care nu avea ca și clauza de interdicție că prestatorul să-și asigure partea financiară de unde dorește în vederea aprovizionării cu alimente sau plata angajaților.
Cei doi funcționari ai spitalului au calomniat-o în mod cu totul nepermis afirmând că a vrut să inducă în eroare instanța întrucât a primit în dosarul 498/2009 suma de 175.503,10.
Facturile din adresa cu nr._/24.11/2009 nu i-au fost achitate, pârâtul încercând în acest mod să o înșele așa cum dealtfel s-a întâmplat și cu suma de 158.983,24 care au distribuit-o cui au vrut (nu numai B. H.) eludând legea, întrucât angajații . nu aparțineau Spitalului. Au fost încălcate drepturile la proprietate, dreptul la un proces echitabil prevăzut de legea romană cât și cea europeană prin infuzia de date eronate de către reprezentanții spitalului.
În drept au fost invocate art.18.2 din contractul 9018/2003; legea nr.544/2001; art.998 și 999 vechiul cod civil; art. 1391, 1349, 1357, 1381, 1388 Noul Cod civil.
La data de 8 ianuarie 2014 reclamanta a depus o precizare de acțiune mai precis a capătului de acțiune privind daunele interese pentru prejudiciul moral adus demnității,onoarei și reputației sale și a familiei.
Prin precizare reclamanta a solicitat a se constata daunele morale aduse societății comerciale . care nu a putut continua activitatea în mare parte din cauza neîncasării sumelor de la S. C. Județean de Urgență A. și care i-au fost atribuite în baza art. 1391 și următoarele Cod civil.
Solicită instanței să constate dacă adresa cu nr._/24.11.2009 adresată reclamantei și adresa cu nr._/18.09.2009 care a fost adresată executorului judecătoresc H. V. și Judecătoriei A. au fost date în baza legii cesiunilor de creanța și a articolului nr.6 din contractul comercial de cesiune de conducerea Spitalului din 2009.
Solicită de asemenea ca instanța să constate dacă acțiunea civilă formulată de către Spital, Tribunalului A. în contencios administrativ și soluționată are ca obiectiv anularea contractului dintre S. A. și ., ca urmare a încheierii contractului comercial nr. 1029/26.08.2009 încheiat între reclamantă și .; să se constate dacă . prin încheierea contractului cu reclamanta a încălcat „obligațiile sale asumate în contract” (punctual 19) de la punctual 11; să se constate dacă S. s-a folosit de capitolul 18 punct 18.2 din contractual nr.9018/2003, în urma înregistrării la Spital a Contractului Comercial de Cesiune în instanțele judecătorești pentru a desființa contractual 9018/14.10.2003 și dacă aceasta se referă la persoana reclamantei.
În ce privește temeiul de drept al cererii introductive, acesta îl completează cu art.13 și 17 CEDO.
Potrivit art. 13 al CEDO „orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale”. De asemenea art. 17 al CEDO dispune „nicio dispoziție din prezenta Convenție nu poate fi interpretată ca autorizând unui stat, unui grup sau unui individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute de prezenta Convenție, sau de a aduce limitări acestor drepturi și libertăți, decât cele prevăzute de această Convenție”.
Principiul consacrat de dreptul nostru național ca și dreptul comunitar este ca orice prejudiciu cauzat pe nedrept unei persoane să fie reparat.
Răspunderea statului trebuie să fie considerată operantă în toate cazurile prin fapta organelor instituțiilor statului care aduc un prejudiciu material sau moral unei persoane juridice sau fizice, deoarece orice prejudiciu suferit de către o anumită persoană ca urmare a supunerii ei unei activități abuzive a unor organe sau instituții ale statului, trebuie supus reparațiunii.
Pârâții V. S., O. T. și S. C. Județean de Urgență A. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu pot avea calitatea de comitent al pârâtului de ordin 1. Conform art. 1373 din Codul Civil este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
Consideră că obiectul acțiunii nu este bine definit deoarece nu este clar ce solicită reclamanta, daune interese sau daune morale.
Pentru acordarea daunelor-interese în primul rând, este necesar să existe o neexecutare a unei obligații contractuale. Neexecutarea trebuie să privească obligații rezultate din contract pentru a fi în prezența răspunderii contractuale, iar în al doilea rând, este necesară dovedirea culpei sau vinovăției debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale.
Existența acestei condiții se desprinde din prevederile art. 1530 (care se referă la neexecutarea culpabilă sau în orice caz, fără justificare, a obligațiilor contractuale) și din prevederile art. 1547 noul Cod Civil (care prevede expres că „debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă”.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei persoanei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității, fapt ce în prezenta acțiune nu este dovedit de nici un înscris depus la dosar.
Conform prevederilor art.299-308 din vechiul Cod de procedură civilă recursul nu este un act ilicit, ci este o cale extraordinară de atac. Dosarul nr._, dosar în care au formulat recurs, a parcurs toate etapele procesuale fiind soluționat în prima instanța de către Tribunalul A., iar în căile de atac de către Curtea de Apel A.-I. în apel și de către Înalta Curte de Casație si Justiție în recurs.
Prin formularea recursului nu s-au săvârșit nici de către pârâți „abuzuri grave, calomnii și insulte, mărturii mincinoase și omisiuni cu rezultate deosebit de grave” așa cum în mod greșit susține reclamanta, deoarece reprezentanții spitalului nu au făcut altceva decât să apere interesele instituției, apelând la toate mijloacele legale oferite de codul de procedura civilă respectiv, utilizarea tuturor căilor de atac. De aceste mijloace legale prevăzute de codul de procedură civilă a uzat și reclamanta prin formularea apelului și a contestației în anulare.
Pârâții menționează faptul că dosarul_ a fost soluționat de către trei instanțe diferite, instanțe care au apreciat înscrisurile aflate la dosarul cauzei și nu au constatat acte de natura celor semnalate de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1476 din 11.06.2014 Tribunalul A. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. invocată de pârâții V. S., O. T. și S. C. Județean de Urgență A. și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului A..
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul A. la data de 05.08.2014.
În ședința publică din data de 06.10.2014, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru considerentele indicate în încheiere și a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii în constatare, față de precizarea de acțiune.
La dosar s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, conform dispozițiilor art.1349 Noul Cod civil, se cer a fi întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: 1. existența unui prejudiciu; 2. existența unei fapte ilicite; 3. existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită; 4. existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În speță se invocă de către reclamantă faptul că pârâții i-au cauzat un prejudiciu prin declararea de către pârâtul S. C. Județean de Urgență A. – prin manager T. O. și consilier juridic V. S. a recursului în dosar nr._ .
Conform art.1353 Noul Cod civil, „Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercitarea drepturilor sale nu este obligat să le repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv”.
Prin formularea recursului – cale de atac prevăzută de art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă din anul 1865, de către partea nemulțumită de hotărârea judecătorească atacată, pârâtul S. C. Județean de Urgență A. – prin manager și consilier juridic nu a săvârșit vreo faptă ilicită, ci a exercitat un drept procesual, fără ca dreptul să fie exercitat abuziv. Prin urmare, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, neexistând fapta ilicită.
Cu privire la precizarea de acțiune depusă la data de 08.01.2014, reclamanta solicită „să se constate dacă adresele trimise reclamantei, executorului judecătoresc și Judecătoriei A. au fost date în baza legii cesiunilor de creanța și a articolului nr.6 din contractul comercial de cesiune de conducerea Spitalului din 2009; dacă acțiunea civilă formulată de către Spital, Tribunalului A. în contencios administrativ și soluționată are ca obiectiv anularea contractului dintre S. A. și ., ca urmare a încheierii contractului comercial nr. 1029/26.08.2009 încheiat între reclamantă și .; să se constate dacă . prin încheierea contractului cu reclamanta a încălcat „obligațiile sale asumate în contract”; să se constate dacă S. s-a folosit de capitolul 18 punct 18.2 din contractual nr.9018/2003, în urma înregistrării la Spital a Contractului Comercial de Cesiune în instanțele judecătorești pentru a desființa contractul 9018/14.10.2003 și dacă aceasta se referă la persoana reclamantei”.
Instanța reține că potrivit art. 35 Noul Cod de procedură civilă, „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Potrivit prevederilor legale indicate, instanța reține că cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt. Ori, reclamanta, prin cererile formulate nu solicită constatarea existenței sau inexistenței unui drept, acțiunea în constatare fiind inadmisibilă. Prin urmare, instanța o va respinge.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1349 Noul Cod civil, instanța va respinge acțiunea având ca obiect pretenții – daune morale, ca neîntemeiată. Va respinge ca inadmisibilă acțiunea în constatare.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. M. I., CNP_, cu domiciliul în A. I., .. 11, . în contradictoriu cu pârâții S. C. Județean de Urgență A., cu sediul în A., .. 2-4, județul A., O. T., V. S., ambele cu domiciliul ales la S. C. Județean de Urgență A., cu sediul în A., .. 2-4, județul A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect pretenții și acțiune în constatare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, prin depunerea cererii de apel la Tribunalul A., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2014.
Președinte, Grefier,
R. M. F. M.
Red./Tehnored. RM/FM
7 ex. / 12.11.2014
5 .
Se comunică:
reclamantei L. M. I. - cu domiciliul în A. I., .. 11, ., ., județul A.
pârâtului S. C. Județean de Urgență A. - cu sediul în A., .. 2-4, județul A.
pârâtelor O. T., V. S. - ambele cu domiciliul ales la S. C. Județean de Urgență A., cu sediul în A., .. 2-4, județul A.
pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - cu sediul în București, ., sector 5
| ← Acţiune pauliană. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 265/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
