Contestaţie la executare. Decizia nr. 950/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 18825/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.950/A
Ședința publică din 16 octombrie 2014
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Grefier:C. S.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către contestatoarea S. „C. Călători” SA București și de către urmăritorul S. I., împotriva sentinței civile nr.3368 din 8.07.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei-contestatoare, consilier juridic Milotin V., lipsă fiind apelantul Săculdean I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelurile au fost declarate și motivate în termen, apelul contestatoarei fiind timbrat cu suma de 150 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul apelantei-contestatoare depune la dosar delegație.
Instanța pune în vedere reprezentantului apelantei-contestatoare să arate dacă cunoaște modul în care se calculează salariile de către S. C., respectiv dacă salariul petentului s-a calculat de către serviciul contabilitate ținând cont de orele de parcurs.
Reprezentantul apelantei-contestatoare arată că atunci când s-a calculat salariul acestuia s-au avut în vedere foile de parcurs.
De asemenea, reprezentantul apelantei-contestatoare arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei-contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe și respingerea celuilalt apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 8.09.2014, constată că prin sentința civilă nr. 3368 din 8.07.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-au admis contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarea S. „C. Călători” SA – STFC Timișoara, în contradictoriu cu intimatul S. I..
S-au anulat executările silite ce fac obiectul dosarelor execuționale nr. 280/2013 și nr. 281/2013 ale B. H. P. pentru ceea ce depășește suma totală de 27.551 lei.
S-au redus cheltuielile de executare stabilite în dosarele execuționale de mai sus, de la suma totală de 8906 lei la suma de 2795 lei.
S-a dispus întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul că a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 34.029,55 lei, iar B. H. P. suma de 6111 lei, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii cererii, 12.12.2013, până la data plății efective.
A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1863 lei către contestatoare, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei s-a început executarea silită de către intimat, în baza a două titluri executorii:
- decizia civilă nr. 992/29.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos._, prin care s-a dispus obligarea contestatoarei să plătească intimatului sporul pentru condiții speciale de muncă de 25 % din salariul de bază lunar, începând cu 25.11.2008 și pe anii 2009 și 2010;
- sentința civilă nr. 3677/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dos. nr._, prin care s-a dispus obligarea contestatoarei să acorde intimatului diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 31.05.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației până la data plății integrale.
Intimatul s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a acestor titluri executorii, indicând că suma de bani ce i se cuvine în baza acestora este de 61.580,55 lei (12.915,25 lei – pentru primul titlu executoriu și 48.665,3 lei – pentru cel de-al doilea titlu executoriu).
Prin contestația la executare de față, contestatoarea a invocat că suma de executat nu a fost corect calculată de intimat, că aceasta ar fi trebuit să fie mai mică.
În speță executarea silită a fost finalizată, iar suma executată silit de la contestatoare a fost de 70.486,55 lei, reprezentând:
- 61.580,55 lei – suma cuvenită intimatului în baza titlurilor executorii;
- 7626 lei – onorariul executorului judecătoresc;
- 1240 lei – cheltuieli de executare;
- 40 lei – taxă de timbru.
Pentru determinarea sumei de bani cuvenite intimatului în baza titlurilor executorii (hotărârile judecătorești de mai sus), în cauză s-a administrat proba cu expertiza contabilă, prin care s-a stabilit că această sumă, actualizată cu rata inflației, este de 27.551 lei.
Această sumă, prevăzută în răspunsul la obiectivul nr. 3 al raportului la expertiză, cuprinde drepturile salariale cuvenite intimatului în baza ambelor hotărâri judecătorești, adică diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 31.05.2009 – 31.12.2010, incluzând în drepturile salariale și sporul de 25 % pentru condiții speciale de muncă din salariul de bază lunar, începând cu 25.11.2008 și pe anii 2009 și 2010, sumă actualizată cu rata inflației.
Criticile părților față de raportul de expertiză contabilă sunt neîntemeiate.
Astfel, intimatul a invocat faptul că expertul a avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale, statele de plată și nu foile de parcurs, or doar foile de parcurs evidențiază totalul orelor lucrate inclusiv orele suplimentare.
Această critică este neîntemeiată, având în vedere că prin titlul executoriu contestatoarea a fost obligată să plătească „diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 31.05._10”, astfel că față de acest dispozitiv al titlului executoriu, expertul în mod corect s-a raportat la statele de plată, acestea prevăzând drepturile salariale efectiv plătite, foile de parcurs neprevăzând drepturile efectiv plătite; în ceea ce privește orele suplimentare efectuate de intimat (menționate în foile de parcurs) care n-au fost efectiv plătite, acestea nu au putut fi avute în vedere dat fiind dispozitivul titlului executoriu, citat mai sus.
Criticile contestatoarei vizând stabilirea drepturilor salariale cuvenite intimatului în mod global, adică avându-se în vedere ambele hotărâri judecătorești și nu separat – sunt de asemenea neîntemeiate, în mod corect expertul a făcut calculul față de obiectivul stabilit de instanță (obiectivul nr. 3), în speță impunându-se calculul prin raportarea la ambele hotărâri judecătorești, fiind vorba de drepturi salariale ale aceleiași persoane și având în vedere că cele două hotărâri se completează (printr-o hotărâre s-a dispus plata diferențelor salariale în raport de un anumit salariu de bază, prin cealaltă s-a dispus plata unui sporde 25 % din salariul de bază, or acest spor se include în drepturile salariale și, de asemenea, el trebuie calculat raportat la salariul de bază stabilit prin prima hotărâre, acesta fiind cel legal).
Așa cum s-a arătat mai sus, suma de bani actualizată cu rata inflației cuvenită intimatului în baza titlurilor executorii (hotărârile judecătorești de mai sus), potrivit raportului de expertiză contabilă, este de 27.551 lei.
Ca atare, în mod nelegal contestatoarea a fost executată silit de către intimat cu privire la suma de 61.580,55 lei, pe cale de consecință s-a dispus anularea executărilor silite ce fac obiectul dosarelor execuționale nr. 280/2013 și nr. 281/2013 ale B. H. P. pentru ceea ce depășește suma totală de 27.551 lei.
Raportat la acest cuantum al creanței, onorariul maxim al executorului judecătoresc putea fi de 2755 lei (potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000), astfel că a fost redus de la 7626 lei la suma de 2755 lei.
În ce privește suma de 1240 lei reprezentând „cheltuieli de executare silită” (620 lei în dos. ex. nr. 280/2013 și 620 lei în dos. ex. nr. 281/2013), având în vedere că în încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare silită (fila 18 dosar nr._ și fila 23 dosar nr._/55/2013) executorul nu a explicat ce reprezintă în concret această sumă, nu se poate verifica legalitatea și temeinicia pretinderii sale, ca atare instanța a constatat că în mod nelegal contestatoarea a fost executată silit cu privire la această sumă de bani.
Cum cheltuielile de executare totale (în ambele dosare execuționale) au fost de 8906 lei (7626 lei onorariul executorului, 1240 lei „cheltuieli de executare silită”, 40 lei taxă de timbru), acestea au fost reduse, potrivit celor de mai sus, la 2795 lei (2755 lei onorariul executorului și 40 lei taxa de timbru).
Pentru toate acestea, s-a admis contestația la executare, și s-au anulat executările silite ce fac obiectul dosarelor execuționale nr. 280/2013 și nr. 281/2013 ale B. H. P. pentru ceea ce depășește suma totală de 27.551 lei, s-au redus cheltuielile de executare stabilite în dosarele execuționale de mai sus, de la suma totală de 8906 lei la suma de 2795 lei, iar în temeiul art. 722 alin. 1 C.pr.civ., s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia în sensul că intimatul a fost obligat să restituie contestatoarei suma de 34.029,55 lei (61.580,55 lei – 27.551 lei), iar executorul judecătoresc suma de 6111 lei (8866 lei - 2755 lei), sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii cererii, 12.12.2013, până la data plății efective.
În baza art. 453 al. 1 C.pr.civ., intimatul a fost obligat să plătească contestatoarei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 1500 lei, constând onorariu de expert.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1863 lei către contestatoare, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea S. „C. Călători” S.A. București și urmăritorul S. I..
Apelanta-contestatoare S. „C. Călători” S.A. București a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar în rejudecare, în principal: anularea formelor de executare cât și întoarcerea executării silite prin repunerea în situația anterioară și restituirea sumelor executate silit de la creditorul S. I., respectiv 70.486.28 lei (55.331.70 lei dosar 280/2013+15.154,85 lei dosar 281/2013 ale B. H. P.), cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.363 lei taxe judiciare de timbru, onorariu expertă contabilă, sume actualizate cu indicele de inflație cât și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii respectiv 12.12.2013 până la plata efectivă a plații; iar în subsidiar: anularea actelor efectuate în dosarul execuțional nr.280/20/3 și 281/2013 al B. H. P. în privința sumei ce depășește valoarea creanței datorate intimatului, în suma de 16.921 lei; reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea executorului judecătoresc de la suma de 8.906 lei la suma de 1.692,1 lei și întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 53.565,55 lei și a sumei de 3.363 lei onorariu expert și cheltuieli de judecată (taxă judiciara de timbru) și obligarea intimatului la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație cât și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii respectiv 12.12.2013 până la plata efectivă a plații.
În motivare arată că, instanța de fond corect a anulat formele de executare din dosarele de executare silită, motiv pentru care consideră că este justificată întoarcerea executorii silite asupra întregului debit executat 70.486.28 lei și restituirea cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.363 lei respectiv taxe de timbru judiciar cât și onorariul expertului contabil, sume actualizate cu indicele de inflație cât și dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii până la data plații efective.
Apelanta subliniază că în motivarea sentinței, instanța și-a însușit suma de 27.551 lei ca debit datorat de societate către intimat, sumă ce reiese din obiectivul 3 al expertizei contabile efectuate în speță.
Instanța a reținut că acest obiectiv a fost calculat „prin raportarea la ambele hotărâri judecătorești, fiind vorba de drepturi salariate ale aceleiași persoane și având în vedere ca cele două hotărâri se completează" a considerat acest obiectiv ca fiind legal.
Arată că, greșit a reținut instanța că cele două hotărâri se completează, întrucât: prin decizia civilă nr.992/29.03.2012 societatea este obligată să plătească reclamantului spor condiții speciale de 25% din salariul de baza pentru perioada 25.11.2008-2010; iar prin sentința civilă nr.3677/19.09.2012 societatea este obligată să acorde drepturi salariale în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei pentru perioada 26.06._10 sume actualizate cu rata inflației.
Deci cele două titluri nu sunt complementare deoarece în primul rând, nu sunt pentru aceleași perioade și nici nu sunt identice în ceea ce privește actualizarea sumelor cu rata inflației. Chiar mai mult dacă instanța de judecată a acceptat obiectivul nr.3 datorită faptului că, calcularea sumei s-a raportat la cele două hotărâri, atunci de ce instanța nu s-a putut raporta la obiectivul nr.1 unde experta a stabilit cuantumul sumei datorate de societate raportându-se tot la ambele hotărâri.
Precizează ca așa cum reiese din încheierea din data de 26.06.2014 instanța de judecată a respins „obiecțiunile la expertiză" pe motiv că nu este necesar completarea sau lămurirea raportului de expertiză, ceea ce nu este real, deoarece este foarte necesar a se răspunde la aceste obiecțiuni având în vedere că obiectivul nr.3 era de stabilire a debitului de plătit în baza sentinței civile nr.3677/19.09.2012 aferent dreptului pentru perioada 26.06._10, iar experta a început acest calcul și din anul 2008 luna noiembrie.
Tot referitor la obiectivul nr.3 experta ar fi trebuit să arate care a fost temeiul în baza căreia a calculat debitul (în baza sentinței civile nr.3677/19.09.2012) aferent perioadei 26.06._10 incluzând sporul de 25% condiții speciale și în afara perioadei arătate în titlul executoriu.
Pentru obiectivul 3 la stabilirea sumei de executat în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3677/19.09.2012 pentru perioada 26.06._10 se poate aplica și sporul de 25% în afara acestei perioade așa cum s-a procedat în cadrul expertizei contabile.
Apelanta mai arată că ambele titluri executorii sunt sancțiuni date de către instanțele de judecată și au ca scop plata unor sume de bani ca urmare a nerespectării unor prevederi legale, cele două hotărâri nu se pot completa așa cum greșit a susținut instanța de fond pentru că, în cazul titlului executoriu cu privire la sporul de 25% și în ceea ce privește titlul privind diferența de salar de 700 lei, societatea este sancționată pecuniar pentru neacordarea acestor drepturi și nicidecum nu este obligată a însera în contractele individuale de muncă aceste drepturi, pentru a putea fi complementare aceste hotărâri.
Pentru obiectivul nr. 2 al expertizei contabile, apelanta arată că societatea nu și-l însușește pentru motivele arătate în obiecțiunile la expertiză pe care instanța de fond nu le-a acceptat.
Este necesar o . lămuriri cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauza, astfel, arată că, în raportul expertizei efectuat, la obiectivul nr. 1 pentru stabilirea cuantumului de bani ce se cuvin intimatului-creditor conform titlului executoriu - decizia civila nr.992/29.03.2012 a Curții de Apel Timișoara în dosar nr._ - s-a luat în considerare calcularea sumelor cu rata inflației cu toate că nu este prevăzut acest lucru.
Experta nu a luat în considerare faptul că prin Anexa nr.5 din CCM al „C. Calatori" SA sistemul de sporuri se plătește la timpul efectiv lucrat, or experta a calculat sporul de 25% condiții speciale ca bonus la salar și nu ca un spor la timpul efectiv lucrat.
Totodată așa cum a arătat mai sus, obiectivul nr.3 era de stabilire a debitului de plătit în baza sentinței civile nr.3677/19.09.2012 aferent dreptului pentru perioada 26.06._10 iar experta a început acest calcul și din anul 2008 luna noiembrie, tot la obiectivul nr.3 experta a calculat debitul în baza sentinței civile nr.3677/19.09.2012 aferent perioadei 26.06._10 incluzând sporul de 25% condiții speciale și în afara perioadei arătate în titlul executoriu.
Mai arată că executarea silită începută de creditor vizează executarea titlului executoriu reprezentat prin decizia civila nr.992/29.03.2012 a Curții de Apel Timișoara, din dosar nr._ și sentința civilă nr.3677/19.09.2012 a Tribunalului A. din dosar nr._ .
Efectuarea expertizei contabile are ca și obiectiv stabilirea cuantumului debitului de executat în baza titlului executoriu fără luarea în considerare a altui titlu executoriu, care se execută în fapt separat. Or, obiectivele propuse de către intimat și acceptate de către instanță la obiectivul nr.3 apar ca și o executare silită dublă, astfel încât intimatul și-ar realiza încasarea debitului de 2 ori.
Cu privire la taxa judiciara de timbru, apelanta arată că în temeiul art.45 al.1 lit.f din OUG 80/2013 societatea poate solicita restituirea taxei judiciare, însă prin acțiunea introductivă cât și precizarea la acțiune a solicitat obligarea intimatului la plata acestor cheltuieli.
Apelantul S. I. a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar în rejudecare respingerea contestației la executare.
În motivare arată că, motivarea sentinței din punctul de vedere al solicitării sale este nelegală și netemeinică, lapidară și neconformă cu normele impuse de codul de procedură civilă și deontologia profesională.
În motivarea sentinței, prima instanța nu combate în nici un fel argumentele sale, nefăcând altceva decât să reproducă susținerile pârâtei. Motivarea se constituie în totalitatea ei dintr-o înșiruire de afirmații ale pârâtei, preluate de către instanță.
De asemenea, apelantul arată că, judecătorul cauzei i-a respins în mod nejustificat obiecțiunile la expertiză cu motivarea că „expertul în mod corect s-a raportat la statele de plată, acestea prevăzând drepturi salariale efectiv plătite, foile de parcurs neprevăzând drepturi efectiv plătite."
În mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză omologând un raport de expertiză care nu a lămurit raporturile juridice dintre părți, situația de fapt, nerăspunzând adevăratului sens al dispozitivului hotărârii și stabilind un obiectiv în neconcordanță cu prevederile legale.
Dispozitivul hotărârii care constituie titlu executoriu, nu precizează modalitatea de calcul a drepturilor salariale la care avea dreptul.
Apelantul arată că, normal și firesc ar fi ca expertul să calculeze drepturile salariale la care avea dreptul, în baza unui temei legal indiscutabil și nu să interpreteze dispozitivul hotărârii după bunul plac.
După cum a arătat și în obiecțiunile la expertiză, singurul document legal care evidențiază cu strictețe activitatea mecanicului de locomotivă sunt foile de parcurs. În baza acestor foi de parcurs, se întocmesc statele de plată, care trebuie să evidențieze totalul drepturilor salariale, care să cuprindă toate sporurile la care avea dreptul. Din totalul drepturilor salariale, calculate prin raportare la salariul de 700 de lei, se scad drepturile salariale efectiv primite.
Interpretând dispozitivul hotărârii care constituie titlu executoriu, este evident că acesta nu precizează că, calculul drepturilor salariale să se facă în baza foilor de parcurs, dar nici nu interzice acest lucru.
Procedând în modul menționat mai sus, atât instanța cât și expertul au nesocotit atât dreptul său la apărare, cât și principiul contradictorialității procesului civil.
Refuzul neîntemeiat și fără o minuțioasă analiză a speței de a accepta o probă esențială, chiar vitală, pentru soluționarea speței, îl îndreptățesc să creadă că judecătorul nu a fost imparțial în soluționarea speței.
Apelantul mai arată că, în decursul contestației la executare, a prezentat o . argumente, fără ca instanța să țină cont de ele, în unele cazuri răspunzând superficial și fără argumente juridice solide.
Astfel arată că, expertiza s-a efectuat după statele de plată și nu după foile de parcurs, iar statele de plată nu cuprind calculul orelor suplimentare efectuate, în timp ce foile de parcurs cuprind și orele suplimentare efectuate, și din acest motiv calculul este eronat.
Apelantul mai arată că, este evident că nu are nicio vină, privind modul de calcul înaintat expertului, fiindcă el a calculat cu bună credință sumele înaintate expertului, în condițiile în care societatea a refuzat să-i furnizeze copii de pe fluturașii de salarii, sau după foile de parcurs sau să comunice expertului sumele datorate. În această situație, stabilind în sarcina sa vreo cheltuială de judecată, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Deși, în calitate de reclamant, a obținut, în cursul anului 2012, o hotărâre definitivă ordonând unei societăți cu capital de stat să-i plătească drepturile salariale neacordate și deși a făcut, ulterior, demersuri în vederea executării, hotărârea a rămas neexecutată, timp de un an și jumătate, datorită refuzului sistematic al angajatorului de a executa și de a comunica calculul sumelor executorului judecătoresc, astfel că orice plată de taxă de timbru sau cheltuieli cu expertiza se datorează culpei exclusive a acesteia de a pune în executare hotărârea de bună voie.
Prin întâmpinare la apelul formulat de către contestatoare, apelantul S. I. a solicitat respingerea apelului formulat de societate, și în cel mai rău caz păstrarea sentinței primei instanțe.
În motivare arată că în mod corect, atât Judecătoria A. cât și experta au apreciat că cele două hotărâri judecătorești produc efecte simultan, iar sporul de 25% trebuie aplicat la salariul de bază stabilit corect conform celuilalt titlu executoriu, astfel că varianta 3 a expertizei este cea mai aproape de realitate, deși calculul drepturilor salariale ar fi trebuit să fie efectuat dupa foile de parcurs și nu dupa statele de plată care nu cuprind și orele suplimentare.
Apelanta S. „C. Călători” S.A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului formulat de către pârât ca neîntemeiat cu privire la modificarea în totalitate a sentinței atacate și sub aspectul respingerii contestației societății.
În motivare, față de motivarea primei instanțe, arată că, își susține punctul de vedere arătat la prima instanța și în apelul formulat cât și actele depuse la dosar, iar față de motivele de apel invocate de apelantul-intimat, arată că sub aspectul calculării și achitării drepturilor salariate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conf.art.41. alin. (3) lit.a) din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturi salariate efectiv plătite, solicitarea apelantului-intimat nu viza aspecte ce țin de ore suplimentare neplătite și constatate după foi de parcurs.
Apelantul ar dori să inducă în eroare instanța și a se stabili și alte drepturi salariale în afara celor deduse judecații, cum ar fi plata orelor suplimentare ceea ce nu face obiectul cauzei de față. Apelantul dorește a se constata ca nu a fost corect plătit având în vedere că acesta ar fi avut și ore suplimentare situație în care ar fi fost necesar, introducerea unei noi acțiuni pe litigii de muncă care să aibă acest obiect, raportat la ultimii trei ani, iar prima instanță în prezenta speță corect nu a acceptul obiecțiunile la expertiza contabilă efectuată tocmai din acest motiv.
Nici nu poate fi vorba de interpretarea dispozitivului titlului executoriu în sensul în care arată apelantul, cu privire la neprecizarea modului de calcul al drepturilor salariale adică luarea în calcul a foilor de parcurs, dispozitivul este foarte clar iar stabilirea debitului de executat este raportat la drepturile salariale efectiv plătite.
În ceea ce privește faptul că expertiza s-a efectuat după statele de plată, apelanta arătă că nici nu se putea efectua altfel acest calcul, deoarece statele de plată reflectă sumele plătite către apelant pentru perioada indicată, iar aceste state sunt întocmite ca urmare a foilor de parcurs, iar dacă acesta nu a avut ore suplimentare în consecință nu s-au calculat, chiar și așa, în speță obiectul nu este calcularea orelor suplimentare efectuate de către apelantul-intimat, deoarece instanța nu a fost investită sub acest aspect și nici nu este competentă material a judeca litigii de muncă.
Ambele apeluri sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Nemulțumirile părților privesc modul în care expertul judiciar contabil a determinat cuantumul bănesc al drepturilor de natură salarială acordate urmăritorului prin două titluri executorii constând în hotărâri judecătorești.
Astfel, prin decizia civilă nr.992/29 martie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara a fost obligată actuala contestatoare să plătească reclamantului S. I. (actual urmăritor) sporul pentru condiții speciale de muncă de 25%, din salariul de bază, lunar, începând cu 25.11.2008 și pe anii 2009 și 2010.
Prin sentința civilă nr.3677/19 septembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A. – secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, actuala contestatoare a fost obligată să plătească mai multor reclamanți, printre care și actualul urmăritor, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 26.06.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației până la data plății integrale.
Se observă că cele două drepturi de natură salarială (augumentarea salariului de baza minim brut la 700 lei, respectiv acordarea unui spor pentru condiții speciale de muncă de 25% din salariul de bază) influențează concomitent drepturile salariale aferente perioadei 26.06.2009 – 31.12.2010 rezultând că obiectivele cu nr.2 și 4 fixate de prima instanță pentru lucrarea de expertiză judiciar-contabilă nu sunt pertinente, deoarece solicită tratarea separată a celor două drepturi, respectiv a celor două titluri executorii. Răspunsul la cele 2 obiective este însă relevant sub aspectul influenței fiecăruia dintre cele 2 drepturi salariale câștigate în instanță asupra drepturilor salariale cuvenite în final, acestea din urmă neputând fi mai mici decât suma cuvenită prin luarea în considerare doar a unuia dintre cele 2 drepturi.
Rezultă așadar că prima instanță în mod corect a luat în considerare răspunsul de la obiectivul nr.3 al expertizei, în privința căruia modul de calcul corespunde situației concrete a angajatului și nivelului concret al salariului minim brut pe țară, în perioadele de referință, precum și sporului de 25% câștigat prin hotărâre judecătorească.
Este relevant că nici în fața instanței, nici în apel, părțile nu au solicitat, în condițiile art.338 Cod procedură civilă, o nouă expertiză, care ar fi putut să invedereze dacă modul de calcul folosit în prima expertiză corespunde normelor legale din materia contabilității.
În privința neluării în considerare a foilor de parcurs în calculul drepturilor salariale cuvenite urmăritorului, tribunalul constată că expertul contabil a avut la dispoziție documentația de natură salarială pusă la dispoziție de părți, însă a putut avea în vedere doar elementele de calcul folosite de angajator și cele stabilite prin titlurile executorii, nefiindu-i permis să procedeze la un alt mod de calcul al drepturilor salariale, câtă vreme respectivul mod de calcul nu este impus printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În fine observația apelantei-contestatoare că cele două drepturi salariale nu sunt complementare deoarece nu există obligația înserării lor în contractele individuale de muncă intră în contradicție cu însuși conținutul dispozitivului celor 2 titluri executorii, din care rezultă obligația angajatorului de a înscrie sporul de 25% în carnetul de muncă al reclamantului, respectiv de a elibera acestuia adeverința privind drepturile câștigate prin raportarea la salariul de bază minim brut de 700 lei.
Văzând că potrivit art.453 alin.1 Cod procedură civilă nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de contestatoarea SNCFR „C. Călători” S.A. București și urmăritorul S. I. împotriva sentinței civile nr.3368/08.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
S. C. Ș. N. C. C. S.
Red.SCS
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.A. N.
Ex.4/2 .
Se comunică cu:
1.Apelanta- S. „C. Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara – Timișoara ., jud.T.
2.Apelantul- S. I. – A., ., .
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 316/2014. Tribunalul ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1114/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
