Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 992/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 992/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 9561/55/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.992
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Președinte: N. C.
Grefier: S. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanții M. A. prin Primar și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate A. în contradictoriu cu pârâții, B. P. I. (în nume propriu și ca moștenitor al pârâtului K. A. – decedat pe parcursul procesului), J. O. C., J. D. M., M. L. I. T., M. E., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.04.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrate inițial la Judecătoria A. la data de 28.06.2012, constată că reclamanții M. A. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. au chemat în judecată pârâții K. A., B.-P. I., J. O. C., J. D. Mihala, M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B.-P. I., prin mandatar J. O. C., în calitate de vânzători și M. L. I. T. și M. G. A., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr. 1433/15.10.2010 de BNP T. D.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B. P. I., prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și S. A. și S. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr. 729/20.10.2010 de BNP A. L.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B.-P. I., prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și J. O. C. și J. D. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr. 729/20.10.2010 de BNP A. L.; obligarea OCPI A. la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A.. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții arată că, prin procesul verbal întocmit la data de 14.09.2010, în dosarul execuțional nr. 99/2007 al B. H. P., au fost încunoștiințați despre faptul că în baza încheierii nr. 2429/2010, completată prin sentința civilă nr. 5451/2010, pronunțate de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a procedat la punerea efectivă în posesie a creditorilor K. A. și B.-P. I. pe imobilul teren în suprafață de 4,521 ha pe teritoriul administrativ al Municipiului A., înscris în CF nr. 386 M. – parțial, CF nr. 387 M., CF nr. 388 M., CF nr. 389 M., CF nr. 390 M., CF nr. 391 M., CF nr. 392 M., CF nr. 393 M. și parțial următoarele: CF nr. 457 M., CF nr. 458 M., CF nr. 459 M., CF nr. 461 M., CF nr. 462 M., CF nr. 465 M., CF nr. 1477 M., iar la data de 15.09.2010, a fost emis Titlul de proprietate nr._/2010, cu privire la aceste imobile.
Împotriva acestor acte de executare silită, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._/55/2010, soluționat definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 482/R/09.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010, prin admiterea contestației la executare și anularea procesului verbal încheiat la data de 14.09.2010 de executorul judecătoresc H. P. în dosar execuțional nr. 99/2007 și Titlul de proprietate nr._/15.09.2010.
Având în vedere că titlul de proprietate emis de executorul judecătoresc a fost anulat de instanță, pârâții K. A. și B.-P. I. nu se mai pot prevala de un titlu valabil, astfel că sunt lovite de nulitate și actele juridice încheiate ulterior în temeiul unui act nul absolut.
Față de aceste aspecte, apreciază că pârâții au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare cumpărare.
În drept invocă disp. art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 480, 948, 967, 968 Cod civil, art. III alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 167/1997 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții K. A., B.-P. I. și Fiilesi D. T. au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți. Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fiilesi D. T., arătând că a acționat în limitele împuternicirii, în numele și pe seama mandanților, iar nu în nume propriu. Ca urmare a actului încheiat, au fost create raporturi juridice directe între mandatarii vânzători și cumpărători. Astfel, toate efectele legale active sau pasive încheiate se răsfrâng în mod direct asupra mandanților vânzători. Precizează că, pârâții au fost de bună credință la încheierea contractelor de vânzare cumpărare, având în vedere că la data încheierii contractelor, nu le era anulat dreptul de proprietate și nici nu aveau cunoștință despre existența vreunui litigiu care să conteste dreptul lor de proprietate. Mai mult, susțin că la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare în cartea funciară nu exista notat niciun litigiu cu privire la dreptul lor de proprietate asupra terenurilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții J. O. C. și J. D. M. au solicitat respingerea acțiunii. Apreciază că prezenta acțiune nu se circumscrie procedurii de fond funciar, fiind vorba de anularea unor contracte de vânzare cumpărare, acte juridice ce nu au fost emise în cadrul unei proceduri prevăzute de legea fondului funciar, respectiv în baza Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 1/2000. Invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., considerând că valoarea obiectului cererii este dată de valoarea terenurilor obiect al contractelor de vânzare cumpărare, iar nu de prețul din contracte. Astfel, raportat la valoarea terenului stabilită în expertizele notarilor publici pentru terenurile din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 729/20.10.2010 și nr. 728/20.10.2010 (pentru anul 2010), rezultă o valoare a terenurilor de cel puțin 499.404 Euro. În ceea ce privește condiția bunei credințe la încheierea contractului de vânzare cumpărare, arată că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 729/20.10.2010, pârâții K. A., B.-P. I. erau proprietari de drept ai terenurilor, calitate dobândită în baza titlului de proprietate nr._/15.09.2010 și a celorlalte hotărâri judecătorești, acte care la data respectivă nu erau desființate. Mai mult, cuprinsul cărții funciare reflecta un imobil liber de sarcini și interdicții și nu avea notat niciun litigiu care să conteste dreptul de proprietate intabulat al vânzătorilor. De altfel, pârâții menționați susțin că procedura de citare pentru termenul din 01.11.2010 a fost îndeplinită la o altă adresă, actele fiind comunicate la adresa din comuna Dumbrăvița, .. 3A, în condițiile în care domiciliază la adresa din Dumbrăvița, .. 30B, jud. T., astfel că nu a avut cunoștință de termenul de judecată fixat la data de 20.10.2010.
Pârâții S. A. și S. M., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, cu motivarea că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 729/20.10.2010 de BNP A. L. au fost respectate toate prevederile legale, iar din CF-urile existente la data vânzării nu a rezultat că acestea ar fi grevate de sarcini sau servituți, sau că ar exista notat vreun litigiu. Învederează că nu au cunoscut faptul că asupra terenurilor achiziționate există un litigiu pe rol, deși au depus toate diligențele necesare cunoașterii acestor aspecte. La data încheierii contractului de vânzare cumpărare – 20.10.2010, în CF nr._,_ și_ nu era notată contestația la executare, deși aceasta a fost înregistrată la data de 07.10.2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Marandiuc L. I. T. și M. G. au solicitat respingerea acțiunii, motivând că au dobândit cu bună credință dreptul de proprietate asupra imobilului, teren intravilan în suprafață de 3600 mp situat în municipiul A., înscris în CF_ A., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1433/15.10.2010 de la vânzătorii K. A., B.-P. I.. Mai mult, arată că la data dobândirii dreptului de proprietate, respectiv 15.10.2010, contestația la executare nu era notată în cartea funciară și nici executarea silită nu a fost suspendată. În drept invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 1898 Cod civil.
Judecătoria A. prin sentința civilă nr.7414 din 5.09.2012, pronunțată în dosar nr._, a declinat în favoarea Tribunalului A. acțiunea pentru constatare nulitate act juridic formulată de reclamanții M. A. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. împotriva pârâților K. A., B.-P. I., J. O. C., J. D. M., Mrărndiuc L. I. T., M. G. A. F. D. T., S. A. și S. M..
Tribunalul A., prin sentința civilă nr.2419 din 17.10.2012 pronunțată în dosar nr._ a declinat în favoarea Judecătoriei A. competența de soluționare a cauzei cu nr._, privind acțiunea civilă în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, exercitată de reclamanții M. A. și C. locală de fond funciar A. în contradictoriu cu pârâții K. A., B. P. I., J. O. C. și J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M..
A constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria A. și Tribunalul A. și a dispus trimiterea dosarului regulatorului de competență – Curtea de Apel Timișoara – în vederea soluționării conflictului de competență intervenit.
Curtea de Apel Timișoara prin sentința civilă nr.30 din 5.12.2012, pronunțată în dosar nr._ a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții M. A. și C. locală de fond funciar A., în contradictoriu cu pârâții K. A., B. P. I., J. O. C., J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M., în favoarea Tribunalului A..
În urma stabilirii competenței, Tribunalul A., prin încheierea de ședință din 27.06.2013 a dispus suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art.243 pct.1 Cod procedură civilă, ca urmare a decesului pârâtului K. A. – conform certificatului de deces de la fila 37 .
La data de 20.02.2014 reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. P. I. - moștenitoarea legală a pârâtului K. A., conform certificatului de moștenitor nr.108 – fila 49.
Prin completarea la acțiune depusă la dosar la data de 27.03.2014 reclamanții au învederat instanței că înțeleg să introducă în calitate de pârâtă și pe numita M. E., alături de pârâta B. P. I., în calitate de unică moștenitoare a defunctului K. A., subliniind că își mențin și susțin în continuare toate petitele, astfel cum au fost formulate prin cererea introductivă de acțiune, atât față de pârâții inițiali cât și față de cei introduși prin precizare.
Prin întâmpinare, pârâta M. E. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, a dobândit cu bună credință dreptul de proprietate asupra imobilului, teren intravilan în suprafață de 3.600 mp situat în municipiul A., înscris în CF_ Arid prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1433/ 15.10.2010 la BNP T. D., de la vânzătorii K. A. și B. P. I.. La data dobândirii dreptului de proprietate, respectiv 15.10.2010, contestația la executare a reclamanților nu era notată în cartea funciară și nici executarea silită nu a fost suspendată, astfel în calitate de cumpărători de bună credință au efectuat diligența necesară pentru a se asigura că cumpără imobilul de la adevăratul proprietar, deoarece au efectuat toate demersurile pentru a se asigura că există identitate între persoana vânzătorului și titularul dreptului de proprietate pe care urmăresc să-l dobândească. Anularea titlului de proprietar al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun, situație ce a intervenit în speță nu atrage caducitatea actului în ceea ce-l privește pe subachizitorul de bună credință. Pentru a se putea constata că nulitatea titlului vânzătorului atrage după sine nulitatea și a contractului care a marcat transferul dreptului de proprietate trebuie să se dovedească în mod cert că terțul cumpărător a fost de rea credința. Reaua-credință nu se presupune, ea trebuia dovedită prin proba contrarie ce incumbă reclamanților, față de prezumția de hună credința prevăzută de art.1899 alin.2 Cod civil.
În drept pârâta invocă dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, 1898 Cod civil.
Din actele și lucrările dosarului (respectiv: CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A.; proces-verbal încheiat la data de 14.09.2010, în dosar execuțional nr.99/2007 de B. H. P.; Titlul de proprietate cu nr._/15.09.2010; titlul de proprietate cu nr._/15.09.2010; încheierea civilă nr.2429/15.03.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și sentința civilă nr.5451/31.05.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ ; contestația la executare formulată în dosar nr._/55/2010; decizia civilă nr.482 R/09.03.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010, întâmpinare K. A., întâmpinare S. A. și S. M., întâmpinare Marandiuc L. I. T., întâmpinare J. O. C. și J. D. M., răspuns la întâmpinările formulate de pârâți, note de ședință, adresa nr._/J1/03.06.2013, extras din registrul de deces pentru uz oficial privind decesul pârâtului K. A., certificat de moștenitor nr.108 din 16.09.2013, adresa nr.6/10.01.2014, completare de acțiune, întâmpinare Marandiuc E.) tribunalul va reține următoarele:
În fapt, ca urmare a demersurilor administrative și judiciare efectuate de pârâții K. A. și B. P. I. – în calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, conform Legii nr.18/1991 – prin procesul-verbal din 14.09.2010, executorul judecătoresc – H. P., având de instrumentat dosarul execuțional 99/2007 a procedat la punerea în posesie a celor doi pârâți menționați asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 4,521 ha aflat pe teritoriul administrativ al Municipiului A..
De asemenea, la data de 15.09.2010 același executor judecătoresc a emis în favoarea celor doi pârâți, Titlul de proprietate 159.542 (f.20 dosar Judecătoria A.) care nu a fost semnat de reprezentanții Comisiei județene de fond funciar A..
Împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional 99/2007 al B. H. P., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. a formulat contestație la executare, înregistrată la Judecătoria A. sub nr. de dosar_/55/2010. Acest litigiu a fost soluționat în mod irevocabil prin Decizia civilă 482/R/09.03.3011 a Tribunalului A., hotărâre prin care s-a admis contestația la executare formulată în contradictoriu cu pârâții K. A. și B. P. I., anulându-se atât procesul verbal de punere în posesie din 14.09.2010, în dosarul execuțional 99/2007, emis de executorul judecătoresc, cât și Titlul de proprietate nr.159.542/15.09.2010.
În motivarea deciziei sus indicate, s-a arătat că pe de o parte, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor intravilane este prevăzută expres numai în favoarea persoanelor cărora li s-au preluat terenuri intravilane în perioada 1945-1989 (art.24 al.2 și 36 din Legea nr.18/1991) ceea ce nu e cazul celor doi pârâți, iar pe de altă parte conform art.34 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 raportat la art.27 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie se face doar de către specialiști în măsurători topografice și cadastru agricol din cadrul comisiei locale, după efectuarea măsurătorilor, stabilirea vecinătăților, cu întocmirea procesului verbal constatator, ce urmează a fi semnat de reprezentanții comisiei și persoana îndreptățită; așadar, întrucât procedura punerii în posesie aflată în discuție a fost reglementată ca o procedură strict administrativă, dată în competența unui organ administrativ, fără posibilitatea delegării atribuțiilor în materia respectivă în favoarea executorului judecătoresc, tribunalul a anulat atât procesul verbal de pune în posesie, cât și Titlul de proprietate 159.542/15.09.2010.
După emiterea Titlului de proprietate 159.542, pârâții K. A. și B. P. I. au procedat la data de 23.09.2010 la întabularea dreptului lor de proprietate asupra terenurilor în discuție, în cărțile funciare_ (f.10);_ (f.11);_ (f.12);_ (f.17);_ (f.18);_(f.19);_ (f.20);_ (f.21);_ (f.22);_ (f.23);_ (f.24);_ (f.25);_ (f.26);_ (f.27) și_ (f.28).
De asemenea, după promovarea contestației la executare, anume la 07.10.2010 (a se vedea acțiunea introductivă din dosar nr._/55/2010 al Judecătoriei A.), pârâții menționați au procedat la vânzarea terenurilor înscrise în Titlul de proprietate 159.542 după cum urmează – contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1433/15.10.2010, încheiat între K. A. și B. P. I. în calitate de vânzători prin mandatar J. O. C. și cumpărătorii M. L. și M. G. A.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.729/20.10.2010 între K. A. și B. P. I. prin mandatar F. D. T. și cumpărătorii S. A. și S. M.; contractul de vânzare-cumpărare nr.729/20.10.2010 încheiat între K. A. și B. P. I. prin mandatar F. D. T. și cumpărătorii J. O. C. și J. D. M..
Prin urmare, problema juridică ce se pune în prezenta cauză se referă la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), în speța de față actul inițial anulat constituindu-l Titlul de proprietate 159.542/2010, iar actele subsecvente constituindu-le cele trei contracte de vânzare-cumpărare autentice încheiate între pârâții de ordinul 1 și 2 cu ceilalți pârâți.
Este de menționat că potrivit art.6 din Noul cod civil dispozițiile legii noi se aplică doar actelor și faptelor juridice încheiate ori produse după ., precum și situațiilor juridice născute după .; în același sens este și art.3 din Legea nr.71/2011 care statuează că actele și faptele juridice încheiate ori săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii ori săvârșirii lor. Prin urmare, întrucât actele juridice a căror anulare se cere în prezenta cauză (cele trei contracte de vânzare-cumpărare autentice) au fost încheiate în luna octombrie 2010, iar noul Cod civil a intrat în vigoare la 01.10.2011, tribunalul va constata că normele juridice aplicabile în cauză sunt cele anterioare intrării în vigoare a noului Cod civil.
Principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis desemnează regula de drept conform căreia anularea actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic subsecvent, din cauza legăturii juridice dintre acestea; acest principiu interesează efectele nulității actului juridic față de terți. Altfel spus, atunci când prin anularea actului juridic inițial (în speță Titlul de proprietate 159.542/2010) se desființează dreptul transmițătorilor din actul juridic subsecvent (dreptul de proprietate al pârâților K. A. și B. P. I.), rezultă că aceștia au transmis un drept pe care nu îl aveau, astfel că nici subdobânditorii (respectiv ceilalți pârâți din cauză) nu puteau deveni titularii acestui drept de proprietate.
Excepțiile de la principiul enunțat sunt date de acele cazuri în care, din anumite considerente, anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, iar acesta din urmă este menținut chiar dacă este în strânsă legătură cu actul juridic desființat. În genere, aceste excepții pot fi admise în considerarea altor principii de drept, cum a r fi: principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros (în cazurile expres prevăzute de lege), principiul securității și stabilității circuitului civil.
Analizând eventuala incidență a vreunei excepții de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, tribunalul remarcă faptul că în cauză s-ar pune problema subdobânditorului de bună credință a unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară, cu referire la cele două cazuri instituite de Legea 7/1996 (în forma în vigoare în octombrie 2010), respectiv:
a) cazul care rezultă din art.34 pct.1 și art.36 din Legea 7/1996, respectiv ipoteza celui care, întemeindu-se pe înscrierea din cartea funciară a dobândit un drept real imobiliar cu bună credință și printr-un act juridic cu titlu oneros, dacă a trecut un termen de 3 ani de la data la care a fost înregistrată cererea sa de înscriere a dreptului real imobiliar în cartea funciară.
b) cazul care rezultă din art.36 pct.1 și art.35 al.2 din Legea 7/1996, adică ipoteza subdobânditorului de bună credință și cu titlu gratuit a unui drept real imobiliar, dar numai dacă au trecut 10 ani de la înregistrarea cererii de înscriere a respectivului drept în careta funciară.
Cum în prezenta cauză pârâții de ordinul 3, 4, 5 și 7 au dobândit terenurile în discuție cu titlu oneros, prin contractele de vânzare-cumpărare autentice menționate, devine incidentă situația expusă mai sus menționată la lit.a).
În conformitate cu art.34 pct.1 din legea 7/1996, republicată, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil”, în timp ce art.36 teza I prevede că „ acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare”, iar potrivit tezei a II-a a acestui articol, se instituie un termen de prescripție extinctivă a acțiunii în rectificare, de 3 ani, care curge de la data înregistrării cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se solicită.
În concluzie, din analiza textelor mai sus menționate se desprinde ideea că dacă dobânditorul din actul juridic primar (înstrăinător în acul juridic subsecvent) și-a înscris dreptul real imobiliar în cartea funciară, iar ulterior transmite acest drept printr-un act juridic cu titlu oneros unui subdobânditor de bună-credință, acesta din urmă poate fi acționat în judecată – după declararea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a nulității actului juridic primar numai în termenul de 3 ani prevăzut de art.36 din Legea nr.7/1996, republicată.
Dacă au trecut cei 3 ani de la data înregistrării cererii prin care subdobânditorul a solicitat înscrierea în cartea funciară, acesta din urmă se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, întrucât dreptul său, înscris în cartea funciară, devine opozabil inclusiv înstrăinătorului din actul juridic primar, astfel încât actul juridic subsecvent se va menține.
În opinia instanței, o eventuală extrapolare a excepției menționate mai sus la situația oricărui subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros (indiferent de termenul ce a trecut de la înscrierea dreptului său în cartea funciară), nu are bază legală și nu poate fi primită, deoarece atunci când legiuitorul a înțeles să deroge de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, oferind protecție terțului dobânditor de bună credință, în anumite situații, a făcut-o în mod expres (ex: art.1909 al.1 Cod civil, art.20 al.2 din Decretul 31/1954 etc); or, excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare.
Așadar, după . Legii nr.7/1996 nu mai există nicio justificare pentru interpretarea potrivit căreia, în toate cazurile, fără nicio nuanțare, ar trebui menținut actul juridic cu titlu oneros dacă subdobânditorul imobilului a fost de bună credință, deoarece o astfel de soluție încalcă dispozițiile imperative înscrise în Legea 7/1996.
D. urmare, întrucât de la data la care pârâții cumpărători de ordinul 3, 4, 5 și 7 din acțiunea introductivă și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară ( anume octombrie 2010) până la data promovării prezentei acțiuni (28.06.2012) au trecut mai puțin de 3 ani, în cauză nu devine incidentă situația de excepție de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, motiv pentru care se impune anularea actelor subsecvente (fără a mai fi necesar ca instanța să analizeze buna sau reaua credință a pârâților cu ocazia încheierii celor trei contracte de vânzare-cumpărare autentice).
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. D. T., tribunalul o va găsi întemeiată, având în vedere faptul că acest pârât a acționat doar în calitate de mandatar al pârâților K. A. și B. P. I., în limitele împuternicirii acordate de aceștia, astfel că toate efectele juridice ale actelor încheiate de mandatar se răsfrâng asupra mandatarilor vânzători. Prin urmare, se va reține că nu există identitate între persoana pârâtului F. și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Față de cele expuse anterior, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. D. T., față de care va respinge acțiunea, urmând însă a o admite față de ceilalți pârâți cu consecința aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis cu referire la art.34 pct.1 și art.36 din Legea 7/1996, în sensul anulării actelor juridice subsecvente, constând în contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1433/15.10.2010 de B.N.P. T. D., sub nr. 729/20.10.2010 de B.N.P. A. L. și sub nr. 729/20.10.2010 de B.N.P. A. L..
Va obliga OCPI A. să restabilească situația anterioară de CF.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză și considerentele pe care se sprijină, respectiv aplicarea prezumției de bună credință a pârâților cumpărători ai imobilelor, tribunalul va aprecia că acestora nu li se poate reține vreo culpă procesuală, motiv pentru care nu-i va obliga la plata cheltuielilor de judecată (25.580,4 lei taxă de timbru), cheltuieli pe care însă le va pune în sarcina pârâtei B. P. I., (pârâtul K. A. decedând pe parcursul procesului) ca urmare a culpei sale procesuale, făcând aplicarea dispozițiilor art.451 și 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. D. T., față de care respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Admite acțiunea civilă exercitată de reclamanții M. A. prin Primar și C. locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. împotriva pârâților B. P. I. (în nume propriu și ca moștenitor al pârâtului K. A. – decedat pe parcursul procesului), J. O. C., J. D. M., M. L. I. T., M. E., M. G. A., S. A. și S. M. și pe cale de consecință:
Anulează contractele de vânzare-cumpărare încheiate între:
1.K. A. și B. P. I. prin mandatar J. O. C., în calitate de vânzători și M. L. I. T. și M. G. A., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.1433/15.10.2010 de B.N.P. T. D.;
2.K. A. și B. P. I. prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și S. A. și S. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.729/20.10.2010 de B.N.P. A. L.;
3.K. A. și B. P. I. prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și J. O. C. și J. D. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.729/20.10.2010 de B.N.P. A. L.;
Obligă OCPI A. la restabilirea situației anterioare în CF-urile nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A., nr._ A. și nr._ A..
Obligă pârâta B. P. I. la plata către reclamanți a sumei totale de 25.580,4 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2014.
Președinte,Grefier,
N. C. C. S.
Red.NC
Thred..
Ex.14/12 .
Se comunică cu:
1.Reclamant: M. A. prin Primar – A., ., jud.A.
2.Reclamant: C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate A. – A., ., jud.A.
3.Pârât: B. P. I.: Pecica, ., jud.A.
4.Pârât. B. P. I. – (ca moștenitor al pârâtului K. A. – decedat pe parcursul procesului): Pecica, ., jud.A.
5.Pârât: J. O. C.: Dumbrăvița, ..30B, jud.T.
6.Pârât: J. D. M. -idem
7.Pârât: M. L. I. T. – A., ., .
8.Pârât: M. E. - A., ..3, ., jud.A.
9.Pârât: M. G. A. – A., ..3, ., jud.A.
10.Pârât: F. D. T. - Moșnița Nouă nr.448, jud.T.
11.Pârât: S. A. – Timișoara, ., jud.T.
12.Pârât: S. M. - idem
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1114/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
