Contestaţie la executare. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 11020/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 276
Ședința publică din 18 noiembrie 2014
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Judecător R. M.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta - contestatoare A. pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimații ., A. B. SA prin lichidatorul judiciar Consult - AR - Management Lichidări IPURL, . prin lichidator ., SC A. Sicula SA prin lichidator judiciar B. M., . prin lichidator judiciar B. M., . prin lichidator . A. I. SA prin lichidator . A. Săvârșin SA prin lichidator . A. M. SA prin lichidatorul judiciar ., . prin lichidator . A. S. SA prin lichidator ., împotriva sentinței civile nr. 120/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria I. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei . – avocat Ț. Oxana din Baroul București, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatei . depune la dosar copia încheierii nr. 399/30.05.2014 dată de Judecătoria I. în dosarul nr._ ; încheierea nr. 6/CC din data de 10.01.2011 a Judecătoriei Reghin și un tabel cu contestațiile la executare formulate de AAAS în dosarul nr. 10/2011 respinse de instanțele de executare.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014, constată că prin sentința civilă nr. 120 din 27.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria I. a respins excepția nulității contestației la executare invocată de intimata ., a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS în contradictoriu cu intimata . și terții popriți . și lichidatorul judiciar Consult – AR Management Lichidări IPURL, . și lichidatorul ., SC A. Șicula SA și lichidatorul judiciar B. M., . și lichidatorul judiciar B. M., . și lichidatorul ., SC A. I. SA și lichidatorul . A. Săvîrșin SA și lichidatorul Expert SPRL, ., . și lichidatorul judiciar ., . și lichidatorul . A. S. SA și lichidatorul judiciar ..
A respins cererea de suspendare a executării silite și cererea de întoarcere a executării silite.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția nulității cererii pentru lipsa semnăturii, că este neîntemeiată și, în consecință o a respins-o.
Examinând contestația la executare, prima instanță a constatat că aceasta cuprinde ștampila contestatoarei AAAS, fiind semnată de directorul acesteia. În susținerea excepției, intimata a contestat calitatea directorului de reprezentant al contestatoarei. Cu privire la acest aspect, prima instanță a constatat că art.10 alin.2 din OUG nr.23/2004, invocat de către intimată, se referă la atribuțiile curente și, nici un text de lege nu interzice președintelui AAAS să delege atribuția de a reprezenta contestatoarea în fața instanțelor judecătorești, către directorul acesteia.
Prima instanță a reținut că a fost formulată în termen legal contestația la executare raportat la data comunicării adresei privind înființarea popririi.
Totodată, prima instanță a constatat că a fost dovedit interesul legitim, personal, direct, născut și actual, pentru promovarea contestației și cererii de suspendare a executării silite, cât timp contestatoarea are calitatea de debitor în dosarul execuțional.
În fapt, în dosarul execuțional nr.10/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc N. D. s-a pus în executare sentința civilă nr.9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București. În baza acestui titlu executoriu, executarea silită a început la data de 7.04.2011 prin emiterea primei adrese de înființare a popririi și a continuat până la data de 5.04.2012, când a fost anulată sentința menționată prin decizia civilă nr.1948/5.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ . Ulterior a fost anulată această decizie, fiind admisă cererea de revizuire prin decizia civilă nr.1011/12.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție. În consecință, creditoarea a solicitat reluarea executării silite, fiind emisă de către executorul judecătoresc adresa de înființare a popririi.
Prima instanță a reținut că sunt nefondate susținerile contestatoarei cu privire la faptul că actele de executare ar încălca prevederile art.371 indice 6 și art.371 indice 5 lit.d Cod procedură civilă, nefiind incidentă situația prevăzută de art.371 indice 5 lit.b Cod procedură civilă. Astfel, executarea silită a fost reluată la cererea creditoarei, ca urmare a revizuirii și a anulării deciziei civile prin care s-a desființat titlul executoriu, executarea având loc prin poprire, deci fără somație. Totodată, prima instanță a constatat că lipește culpa creditoarei în ceea ce privește întreruperea executării, iar titlul executoriu inițial este valabil și în prezent.
Totodată, nu poate fi reținută încălcarea prevederile art.454 alin.2 indice 1 Cod procedură civilă, raportat la art.388 Cod procedură civilă, privind neindicarea în adresa de înființare a popririi a sediului și codului de identificare fiscală a terților popriți, întrucât, pe de o parte, nu a fost dovedită nicio vătămare în condițiile art.399 alin.2 coroborat cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte art.454 alin.2 indice 1 Cod procedură civilă, se referă la debitor.
Contestatoarea invocă hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/4/2011 de Tribunalul București, respectiv în dosarul nr._/303/2011 de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/4/2011 de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._/299/2011 de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ pronunțată de tribunalul București Secția a IV-a civilă. Cu privire la aceste aspecte, prima instanță a constatat că în cauză nu poate fi vorba de puterea lucrului judecat, cât timp hotărârile invocate se referă la alți terți popriți sau alte acte de executare.
De asemenea, prima instanță a reținut că, contestatoarea, în calitate de organ al statului nu poate invoca prevederile art.2 și 3 din OUG nr.22/2002, întrucât nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței, și, în plus, executarea a început în anul 2011, contestatoarea având timp suficient pentru a face această dovadă. Faptul că executarea a fost reluată în 2013, nu este în măsură să impună creditorului să înceapă o nouă executare, cât timp acestuia nu-i revine nici o culpă. Mai mult decât atât, dispozițiile legale menționate trebuie privite în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la prevederile art.20 din Constituția României. În cauza Ș. împotriva României Curtea a reținut că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art.6 par.1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Totodată, Curtea a arătat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Astfel, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
Totodată, prima instanță a constatat că este nefondată susținerea contestatoarei și cu privire la faptul că titlurile executorii pe care terții le obțin față de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale. Așadar, neputând fi reținute susținerile privind nelegalitatea executării față de împrejurarea că AAAS are calitatea de administrator al acțiunilor statului și nu ar putea fi valorificate acțiunile deținute de aceasta la capitalul social al societăților comerciale, întrucât nu este proprietara acțiunilor. În acest sens, având în vedere prevederile art.50 din Legea nr.31/1990 și art.5 din Legea nr.26/1990, prima instanță a constatat că potrivit extrasului de la ORC la terții popriți apare ca asociat Fondul Proprietății de Stat. Ori, Fondul Proprietății de Stat și-a schimbat denumirea în A. pentru Privatizare și Administrarea Proprietății Statului, care ulterior a fost reorganizată prin absorbție cu A., actuala AAAS. În consecință, prima instanță a reținut că potrivit evidențelor contestatoarea este proprietar al acțiunilor deținute la terții popriți, deci debitor în cadrul executării silite.
Contrar susținerilor contestatoarei cu privire la încălcarea art.66 alin.1 din Legea nr.31/1990, prima instanță a constatat că în cadrul executării au fost respectate dispozițiile art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 în sensul că se pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau se pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
În ceea ce privește, Procesul-verbal din data de 4.04.2011 privind actualizarea debitului și Procesul-verbal din data de 3.04.2013 privind cheltuielile de executare, prima instanță a reținut că onorariul executorului judecătoresc nu depășește plafonul legal stabilit în Legea nr.188/2000, iar actualizarea sumei s-a efectuat în conformitate cu art.371 ind.2 alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Întrucât nu s-a reținut incidența dispozițiilor OG nr.22/2002, nu a putut fi primită nici apărarea potrivit cu care onorariul executorului judecătoresc ar fi trebuit calculat pentru categoria „notificare și alte acte de procedură”, adresa de înființare a popririi reprezentând un act de executare și nu o simplă notificare.
În condițiile în care este permisă reluarea executării silite raportat la circumstanțele cauzei, nu se poate considera că actele de executare, inclusiv procesele-verbale privind cheltuielile de executare ar fi desființate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul ca instanța să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare și întoarcerea executării în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare anulate.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, contestatoarea a arătat că acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 și urm. Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 388 Cod procedură civilă, prin actul de executare - poprire efectuată conform art. 454 (1) și urm. Cod procedură civilă, comunicată către AAAS prin Adresa nr._/04.07.2013, nu au fost indicate sediul și codul de identificare; fiscală a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți în cauză.
În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate a arătat că acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 - pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond încălcând dispozițiile art. 452(1) Cod procedură civilă și urm. Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5, alin. 1, lit. c și art. 21, alin.1, lit.d și e, O.U.G nr. 88/1997/R, deoarece titlurile executorii pe care terții le obțin, față de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale.
Totodată a mai menționat că instanța de fond a făcut o gravă și nelegală confuzie între transmiterea dreptului de proprietate și efectele de opozabilitate, deoarece certificatul emis de Oficiului Registrului Comerțului nu este act doveditor al proprietății acțiunilor.
Astfel a învederat că efectele înregistrării în Registrul Comerțului sunt efectul de publicitate ce decurge din prevederile art.4 din L26/1990 (legea Registrului Comerțului) și efectul de opozabilitate decurge din prevederile art.5 din L26/1990. dar si din art.7 din L359/2004.
AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale, acestea fiind doar în administrarea sa, numai statul roman are calitatea de acționar/ proprietar așadar, acestea nu pot face obiectul executării silite prin poprire în temeiul art. 452 și urm. Cod procedură civilă, art. 21 lit. d și e din OUG nr. 23/2004, unde se prevede că în vederea îndeplinirii rolului sau AAAS (fosta A.) are următoarele atribuții principale, preluarea fără plata a unor acțiuni/ părți sociale deținute de stat, exercitarea tuturor drepturilor și îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat al statului.
În același sens, terții poprit societatea comercială nu are față de AAAS nici o obligație legală cu obiect sumei de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporate, așadar, executarea silită este nelegală și nu poate fi instituită, potrivit art.452 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea aspectului ca, statul roman este proprietarul exclusiv al acțiunilor societăților comerciale și nu AAAS, învederează instanței că în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 88/1997/R și Legea nr.137/2002 privind privatizarea, în exercitarea acestui drept real, atribuții legale de privatizare au fost date și în competența altor ministere.
Astfel, au fost date atribuții legale de privatizare și în competența Ministerului Economiei și Comerțului prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie.
Contestatoarea mai arată că prin poprirea efectuata în baza art. 452 și urm. Cod procedură civilă, asupra acțiunilor pe care AAAS le administrează la societățile comerciale menționate mai sus (terți popriți), duce la blocarea procesului de privatizare și se încalcă dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997/R și Legea nr.137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.
În ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate, contestatoarea a menționat că acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, învederează instanței că, începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală, deoarece a fost încălcată autoritatea de lucru judecat care rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.
Contestatoarea a mai învederat că la data emiterii actului de executare - poprirea era anulată definitiv și irevocabil executarea silită însăși, fiind constatată încetată executarea silită, fiind constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate dispunându-se întoarcerea executării silite în acest dosar de executare.
A invocat în acest sens Decizia civilă nr. 1634/R/13.06.2012 a Tribunalului București, dosar_/4/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 3870/ 02.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, dosar nr._/303/2011, rămasă definitivă și irevocabilă, Sentința civilă nr. 4877/08.06.2012 rămasă definitivă și irevocabilă, dosar nr._/4/2011 a Judecătoriei Sector 4 București, Sentința civilă nr. 6048/10.07.2012, rămasă definitivă și irevocabilă, dosar nr._ a Judecătoriei Sector 5, București. Sentința civilă nr._/31.07.2012, dosar nr._/299/2011 a Judecătoriei Sector 1, București și Decizia civilă nr. R/1472/23.05.2012, dosar nr._ a Tribunalului București Secția a IV-a civilă.
Prin procesul verbal din data de 27.04.2012 întocmit de B. N. D. în temeiul și condițiile art.371 ind.5 lit.d Cod procedură civilă, s-a dispus măsura procesuală a încetării executării silite, care are regimul unui act unilateral a cărui efect juridic constă în desființarea de drept a tuturor actelor de executare și îndeplinea toate condițiile de valabilitate la momentul întocmirii când titlul executoriu al creditorului era desființat.
Contestatoarea mai învederează că, nu este legală reluarea executării silite prin poprirea recomunicată în dosarul de executare nr.10/2011, în vederea reluării executării silite, deoarece sunt încălcate dispozițiile art. 371 indice 6 Cod procedură civilă, care prevăd imperativ și restrictiv că, executarea silită poate fi reluată numai în condițiile art. 371 indice 5 lit.b. Cod procedură civilă.
A invocat totodată dispozițiile art. 371 indice 6 Cod procedură civilă și art.371 indice 5 lit.b menționând că, executarea silită a încetat în temeiul art. 371 indice 5 Cod procedură civilă, lit. d, deoarece a fost desființat titlul executoriu, nefiind incidența situația și condițiile prevăzute de art.371 indice 5 lit.b. Cod procedură civilă, solicitând să se constate că, nu este legală recomunicarea popririi în dosarul de executare nr.10/2011, în vederea reluării executării silite și să se anuleze actele de executare nelegale fiind încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 Cod procedură civilă și art. 371 indice 5 lit. d Cod procedură civilă.
În ceea ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, a menționat că acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece actele de executare efectuate în acest dosar, încalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.
Instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute în bugetul propriu de venituri și cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului și care face parte din bugetul de stat.
Așadar, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii, este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii.
A mai menționat de asemenea că A.A.A.S. în calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori. Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, în aceasta faza procesuală, să înfăptuiască nici un act de executare silită.
A solicitat astfel să constate că, legiuitorul prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS, autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silită de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva AAAS.
Prin urmare, creditorul va adresa debitorului, o somație de plată, de la primirea căreia debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni, în cadrul căruia este ținut să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
D. în măsura în care, instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea trece, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, la executarea silită potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Așadar, procedura executării silite reglementată de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de plată.
Contestatoarea a mai menționat că în cauza dedusă judecații, în raport de considerațiile de ordin teoretic expuse, se constată că această creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silită, de drept comun, reglementată de Codul de Procedură Civilă, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silită a instituției publice.
În ceea ce privește al cincilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond nu a constatat că începerea executării silite este nelegală, deoarece se încalcă dispozițiile art. 66 alin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibilă.
Așadar poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare și nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește al șaselea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nelegal instanța de fond nu a anulat Procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 și 03.04.2013 deoarece sunt nelegale.
Învederează instanței că, este nelegal procesul-verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, în lei, cu un procent de 3,18%, față de luna septembrie 2010, deoarece încalcă dispozițiile art.457 al.4 Cod procedură civilă, care dispun că, sumele în valută se convertesc în lei la cursul BNR de la data plății.
Așa cum a arătat mai sus în dosarul de executare nr. 10/2011 a B. N. D. a fost anulată executarea silită însăși și toate actele de executare - inclusiv procesul-verbal privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile intrate în autoritatea de lucru judecat.
În susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței că, executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,63 lei reprezentând cheltuieli de executare, fără să prezinte un mod de calcul detaliat al acestei sume solicitate și temeiul legal al acesteia.
De asemenea reține în mod nelegal că onorariul executorului judecătoresc în raport de contractul de executare nr.10/2011, cheltuieli de executare sunt în sumă de 300.000 lei, conform O.P.nr.4 în valoare de 100.000 lei și OP. nr.5 în valoare de 200.000 lei, dar fără să fie depuse în cauză, aceste înscrisuri și modul detaliat cum s-au calculat aceste sume.
Motivația pentru care solicită anularea acestui act de executare nelegal, este aceea că, în cauza dedusa judecații, deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plată, a considerat că somația de plată face parte din dosarul de executare existent, a solicitat că suma cuvenită creditorului să fie plătită către el și nu a calculat onorariul de executor la prețul unei notificări.
Debitorul are dreptul să plătească de bunăvoie, în termenul de 6 luni, dar executorul calculează și pretinde onorarii fără a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedură civilă.
Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria „notificare și alte acte de procedură” adică un onorariu situat între onorariul minimal -20 de lei și onorariu maximal - 400 lei, așa cum sunt stabilite onorariile executoriilor judecătorești prin Anexa 1 de la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
De asemenea, înțelege să solicite anularea acestui act de executare, ca fiind nelegal, deoarece încalcă și dispozițiile Legii nr.188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificată și completată, potrivit căreia la art.37 alin. 1 lit.b), care reglementează onorariile minimale și maximale ce pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cazul de față, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.
Așa cum s-a învederat și în practica judecătorească, dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretata restrictiv în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nici o formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
În caz contrar s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, în sensul că finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fără a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA.
Învederează instanței de recurs că, nelegal instanța de fond nu a admis cererea de întoarcere a executării în conformitate cu art. 404 și urm. Cod procedură civilă în dosarul de executare nr. 10/2011. Arată că, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) și art. 21 alin. 1 lit. d și e) O.U.G. nr. 88/1997/R, AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea sunt doar în administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale.
Terții ce vor achiziționa acțiunile statului roman administrate de AAAS la aceste societăți comerciale sunt cumpărători de rea credința (ca și B. N. D.). deoarece acționează fraudulos și nu vor putea invoca dispozițiile art. 449 (1) Cod procedură civilă.
Astfel, terții cumpărători nu vor putea invoca drept argument necunoașterea legii în sensul că, nu cunosc că acțiunile ce le vor achiziționa de la societățile comerciale se afla în proprietatea statului roman, că nu există voința acestuia privind vânzarea, și că aceste acțiuni aparțin AAAS.
Învederează instanței că, veniturile obținute de AAAS (fosta A.), din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate în proprietatea statului așa cum reiese și din art.9 din OUG 88/1997.
Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale.
În consecință, este legală și întemeiată întoarcerea executării silite deoarece executarea silită prin poprirea acțiunilor societăților comerciale este nelegală și conform art. 404 și urm. Cod procedură civilă, să se dispună restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea acțiunilor către societățile comerciale pentru a se evita producerea prejudiciului, atât AAAS (fosta A.), societăților comerciale cât Statului R..
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art. 3041 și urm. Cod procedură civilă, art. 399 și urm., art. 403 alin.(1) și urm. Cod procedură civilă, art. 379 indice 1 Cod procedură civilă, art. 371 indice 5 lit. b, d, Cod procedură civilă, art. 404 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002/R, O.U.G. nr. 51/1998/R, O.U.G. nr. 88/1997/R, Legea nr. 137/2002 și toate celelalte dispoziții legale menționate în textul contestației la executare.
Intimata D. A. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în principal instanței să constate lipsa calității de reprezentant legal al AAAS a semnatarului cererii de recurs și, pe cale de consecință, să anuleze recursul formulat ca inform, iar, în subsidiar, să respingă recursul ca nefondat.
În motivare arată că nu este prevăzută nicăieri obligația executorului judecătoresc de a indica denumirea și sediul terțului poprit persoană juridică și codul de identificare fiscală al acestuia.
Se arată că, din certificatele constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că AAAS este acționar la terții popriți iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului. Și în ipoteza în care statul român ar fi proprietarul acțiunilor la terții popriți iar AAAS ar fi administratorul acestora, executarea silită prin valorificarea acestor acțiuni este perfect legală. Statul Român a garantat, în mod expres, pentru toate răspunderile, inclusiv daunele rezultate din litigiile izvorâte din activitatea Bancorex SA iar debitul debitoarei AAAS este și debitul Statului Român.
Intimata susține că s-a solicitat reluarea executării silite în temeiul unui titlu executoriu valabil.
Consideră că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât contestațiile soluționate prin hotărârile judecătorești indicate au obiecte diferite de cel dedus judecății prin prezenta contestație la executare, neexistând astfel o identitate de obiect.
Intimata mai arată că în speță, cauza neachitării benevole a datoriei de către AAAS nu o constituie lipsa de fonduri, ci atitudinea potrivnică, neargumentată legal și netemeinică a debitoarei față de titlul executoriu și măsurile dispuse de instanțele judecătorești în cadrul acestuia. Or, acest aspect excede ipoteza reglementată de OG nr. 22/2002 invocată de recurentă.
Prin încheierea dată în ședința publică din data de 30.09.2014, tribunalul a respins excepția nulității recursului pentru lipsa calității de reprezentant legal al AAAS în privința semnatarului cererii, conform considerentelor indicate în acea încheiere.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul promovat în cauză nu este fondat.
Cu privire la neindicarea în adresa de înființare a popririi a sediului și codului de identificare fiscală a terților popriți, așa cum just a reținut prima instanță, art.454 alin.21 Cod procedură civilă invocate de recurentă, se referă la debitor iar nu la terțul poprit, pe lângă aceasta, nefiind dovedită nicio vătămare a recurentei debitoare.
Este neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că nu este proprietarul acțiunilor deținute în capitalul social al societăților comerciale, acțiunile fiind doar în administrarea sa, numai statul român având calitatea de acționar/ proprietar al acestor acțiuni, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului.
Astfel, tribunalul constată că, astfel cum rezultă din certificatele constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurenta contestatoare este acționar la terții popriți, nu Statul Român, executarea silită prin poprirea acțiunilor deținută la acești terți fiind legală.
Potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor.
Recurenta contestatoare are calitatea de acționar la terții popriți iar indisponibilizarea acțiunilor, prin poprire a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 452 și urm. din codul de procedură civilă și ale art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 66 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990, pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-a cuvenit prin lichidare. Creditorii prevăzuți la alin. 1 pot popri părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
În mod corect instanța de fond a considerat că în cauză nu poate fi reținută autoritatea lucrului judecat, cât timp hotărârile judecătorești invocate se referă la alți terți popriți sau alte acte de executare, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil, privind tripla identitate de obiect, cauză și părți.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 3716 Cod procedură civilă și art. 3715 Cod procedură civilă, nu poate fi reținută, având în vedere că intimata creditoare a solicitat reluarea executării silite în temeiul unui titlu executoriu valabil.
Astfel, executarea silită a fost reluată la cererea creditoarei, ca urmare a admiterii cererii de revizuire, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a anulării deciziei civile prin care s-a desființat titlul executoriu, executarea având loc prin poprire, deci fără somație.
Este neîntemeiat și motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002. Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii de credite au obligația de a asigura resursele necesare pentru efectuarea plăților necesare stabilite prin titlurile executorii, urmând a lua toate măsurile în acest sens.
Tribunalul reține că nu s-a dovedit de către recurenta contestatoare inexistența fondurilor speciale, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că actele de executare prin care s-a procedat la actualizarea debitului, sunt nelegale, este neîntemeiată.
Așa cum corect a reținut prima instanță, referitor la Procesul-verbal din data de 3.04.2013 privind cheltuielile de executare, onorariul executorului judecătoresc nu depășește plafonul legal stabilit în Legea nr.188/2000, tribunalul constatând că, au fost respectate dispozițiile Ordinului Ministerului de Justiție nr. 2550/2006, care prevăd onorariul maximal pentru executarea silită prin poprire, respectiv 1 %.
Cu privire la Procesul-verbal din data de 04.04.2011 privind actualizarea debitului, tribunalul consideră că actualizarea sumei s-a efectuat în conformitate cu art.3712 alin.3 Cod Procedură Civilă, în funcție de luna septembrie 2010, când hotărârea judecătorească a devenit executorie, sens în care nu sunt încălcate dispozițiile art. 457 alin. 4 Cod procedură civilă.
Referitor la întoarcerea executării solicitată de recurenta contestatoare, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, întoarcerea executării silite se poate solicita în situația în care se desființează titlul executoriu și în situația în care se desființează executarea silită însăși. În speță, titlul executoriu nu a fost desființat, prin urmare nu se justifică întoarcerea executării.
P. considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu intimatul creditor ., intimații terți popriți ., prin lichidator Consult AR Management Lichidări IPURL, . prin lichidator EVAREX SRL, ., prin lichidator B. M., . prin lichidator B. M., ., prin lichidator EUROCONSULT SPRL, ., prin lichidator EXPERT SPRL, ., prin lichidator EXPERT SPRL, ., ., prin lichidator Activ Group SPRL, ., prin lichidator EXPERT SPRL, ., prin lichidator EUROCONSULT SPRL, împotriva Sentinței civile nr.120 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria I..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. A. T. B. R. M.
Grefier
V. L.
Red.R.M./Tehnored. F.M.
2 ex./ 10.12.2014
Nu se comunică
Prima instanță – Judecătoria I. – Judecător P. I. A.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 513/2014. Tribunalul ARAD | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
