Fond funciar. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1502/210/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.181
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Președinte C. C. A.
Judecător H. O. Judecător L. L.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare, recursul formulat de recurentul M. A. în contradictoriu cu intimații M. E. E., L. C. D., L. C. M., M. F. I., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și S. A. „Agrosim Șimand, împotriva Sentinței civile nr.83/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal se prezintă rexcurentul M. A., reprezentantul intimatei M. E. avocat L. N. Bihiș din Baroul A. și intimații M. F. I. și L. C. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 19 iunie 2014, recurentul a solicitat o copie a chitanței de plată a taxei judiciare de timbru de la fila 154 dosar al Judecătoriei Chișineu Criș, înscris care potrivit semnăturii recurentului a și fost ridicat la data de 20.06.2014.
De asemenea, se constată că prin serviciul registratură al instanței la data de 25.06.2014 recurentul a depus la dosar precizări privind starea de incompatibilitate a domnilor judecători care formează completul investit cu judecarea căii de atac și un înscris prin care contestă mandatul domnului avocat B. L. reprezentantul intimatei M. E. E..
Recurentul susține poziția sa exprimată prin precizările depuse la dosar prin serviciul registratură, calificate note de ședință, privitoare la starea de incompatibilitate a completului de judecată și la calea de atac legală împotriva sentinței atacate și susține deasemena și poziția exprimată prin înscrisul prin care arată că, contestă mandatul domnului avocat B. L. reprezentant al intimatei M. E. E. invocând art. 126 al.1 din Statutul profesiei de avocat, reiterând și verbal motivele expuse în înscrisurile depuse la dosar cu privire la excepția incompatibilității, la calea de atac, la mandatul domnului avocat și cu privire la faptul că obiectul cauzei este prestație tabulară și nu fond funciar, întrucât la fond a timbrat acțiunea potrivit chitanței de la fila 154 dosar cu 1230 lei
Reprezentantul intimatei M. E. arată că, mandatul său este valabil, potrivit contractului încheiat între el și clienta sa – intimata M. E. .
Față de susținerile recurentului cu privire la incompatibilitatea completului de judecată instanța precizează că excepția incompatibilității invocată la termenul din 11.06.2014 a fost soluționată prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 16 iunie 2014, în sensul că a fost respinsă excepția. Încheierea neavând cale de atac.
De asemenea, cu privire la obiectul cauzei apreciază că este fond funciar, calea de atacat legală împotriva sentinței atacate este recursul, astfel cum s-a statuat prin încheierea de ședință din 11 iunie 2014.
Referitor la împrejurarea că recurentul contestă mandatul domnului avocat B. L., reprezentantul intimatei M. E., instanța având în vedere înscrisurile de la dosar raportat la Statutul profesiei de avocat apreciază că mandatul domnului avocat B. L. N. este valabil.
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind recursul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum este formulat, precizează că obiectul cauzei este prestație tabulară și nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat în cauză întrucât nu există identitate de părți nefiind incidente art. 166 c.pr.civ. Recurentul invocă în drept dispozițiilor art. 304 ind.1, art.312 al.3 și 5, art.304 al. 5 din Codul de procedură civilă, solicitând casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, a se ține cont de tranzacția depusă la dosar încheiată cu L. C. D. și M. I. F., la data de 23.05.2014 și suspendarea procesului față de ceilalți pârâți până la soluționarea acțiunii civile formulată față de pârâta M. E. E. înregistrată la Judecătoria Chișineu Criș sub nr._ și o altă variantă pe care o solicită recurentul este casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Chișineu Criș pentru rejudecare în întregime a procesului, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției sale recurentul, prezintă verbal pe larg starea de fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar și aspecte privitoare la lipsa incidenței art.166 c.pr.civ., în dosarul nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș s-a solicitat anularea întregului Titlu de proprietate și eliberarea unui alt titlu, pe când în prezenta acțiune se solicită rectificarea doar a amplasamentului primei poziții din titlu ca urmare a unei operațiuni ulterioare și susține că nu există identitate de părți. Recurentul arată că în dosarul nr._ acțiunea a fost respinsă ca prematur introdusă, deoarece trebuiau soluționate anterior problemele legate de amplasament și apoi introdusă acțiunea în prestație tabulară, operațiuni care s-au efectuat după soluționarea dosarului din 2010.
Reprezentantul intimatei M. E. E. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar pe care le reiterează pe scurt și verbal. Precizează că, în speță calea legală este ca părțile să se prezinte în fața unui notar pentru a încheia contract de vânzare – cumpărare. Se arată că motivele invocate de recurent nu sunt legale, întrucât în speță autoritatea de lucru judecat este evidentă, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
În replică, recurentul precizează că nu este vorba de un terț, este vorba de un creditor de bună credință și se subrogă terților.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 17 aprilie 2014, constată că prin sentința civilă nr.83/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, s-a respins excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A., invocată de către pârâta M. E. E.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.; ridicată de această pârâtă; s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta M. E. E., față de capătul de cerere având ca obiect: validarea antecontractului din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E., validarea antecontractului din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R. ; validarea antecontractului din data de 10.05.2010, între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I. și transmiterea în patrimoniul reclamantului M. A. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,1 ha, înscris în titlul de proprietate_ din 26.10.1992, cod_-1, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului A. și s-a respins în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A., domiciliat în A., Calea Radnei, nr. 162-170, ., ., în contradictoriu cu pârâții: M. E. E., domiciliată în ., județul A.; M. F. I., domiciliat în A., .. 8, ., ., județul A., L. C. D., domiciliat în A., ., județul A., L. C. M., domiciliat în A., ., județul A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șimand, cu sediul în Șimand, județul A., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., ., județul A. și S. A. „Agrosim” Șimand, cu sediul în Șimand, FN, județul A.; respectiv capătul de cerere având ca obiect: validarea antecontractului din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E., validarea antecontractului din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R., validarea antecontractului din data de 10.05.2010, între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I. și transmiterea în patrimoniul reclamantului M. A. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,1 ha, înscris în titlul de proprietate_ din 26.10.1992, cod_-1, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului A., pe excepția autorității de lucru judecat, iar restul capetelor de cerere ca neântemeiate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În rejudecare, s-a introdus în cauză moștenitorii defunctei L. C. F. R., respectiv L. C. D. și L. M..
În ședința publică din 23 ianuarie 2014, prin interogatoriul luat reclamantului, acesta susține că prin precizarea de la fila 122-128, și-a sistematizat toate pretențiile și respectiv dorește în continuare să plătească diferența de preț. Toți banii pe care i-a dat pârâtei M. E. i-a dat cu titlu de avans preț, urmând să deducă din total preț. A dat banii cu titlu de diferență de preț, nu să-și dezbată succesiunea. A semnat două sau trei convenții. Convențiile sunt la filele 9-11 dosarul de fond inițial. A mai semnat o convenție de vânzare cumpărare în data de 25.02.2010 cu M. E. și o chitanță în 20.04.2010 cu M. E.. Este de acord să plătească pârâtei M. E. conform cotei sale de proprietate și să plătească de îndată și persoanelor care li se cuvine. Consideră că M. E. l-a indus în eroare când a cumpărat terenul. A spus că ea este proprietară pe terenuri. Nu este de acord cu restituirea banilor. Reclamantul solicită validarea antecontractelor, respectiv să dobândească dreptul de proprietate și nu restituirea banilor. Dorește finalizarea tranzacției și este de bună credință. Reclamantul susține că atunci când a aflat că nu M. E. este proprietara exclusivă a terenurilor, i-a cerut să facă moștenirea, să indice moștenitorii, respectiv coproprietarii terenurilor și să dea banii la acele persoane. Nu i-a dat bani la M. E. pentru că nu era proprietara exclusivă. Reclamantul a stabilit în convenție că diferența de preț o va da la încheierea în formă autentică a contractului și susține că s-a înțeles cu pârâta M. E. să intre în posesia și folosința terenului. Dar aceasta a încasat drepturile cuvenite de pe teren care erau în asociație.
Instanța de fond a reținut că obiectul material al litigiului este terenul de 5,1 ha cuprins în titlul de proprietate nr. 59.370 din 26.11.1992, aflat la fila 22 dosar al Tribunalului A.. Pe terenul în litigiu, apare în titlul de proprietate, proprietari L. P. și M. E., după autorul T. P.. După L. P., moștenitori au rămas L. A. și pârâta M. E. E.; L. A. a renunțat la cota sa parte în favoarea lui M. E. E. conform certificatului de moștenitor fila 30. După M. E., a rămas moștenitor L. C. F. R. și M. F. I., conform certificatului de moștenitor de la fila 31 dosar. L. C. F. R. a decedat în anul 2011, conform certificatului de deces de la fila 70 dosar al Tribunalului A., urmaș rămânând pârâtul L. C. D., fiu și C. I., soț. Reclamantul a încheiat 3 antecontracte făcând plăți parțiale către promitenții cumpărători pentru cele 5,1 ha din titlul de proprietate sus menționat. Cele trei antecontracte sunt: antecontractul din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E., antecontractul din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R., CNP:_; antecontractul din data de 10.05.2010, între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I., CNP:_.
Instanța de fond a constatat că prin precizările acțiunii în faza de rejudecare, de la filele nr. 122-128 și respectiv interogatoriul luat reclamantului, acesta solicită stabilirea unui amplasament real definitiv a terenurilor din titlul de proprietate 59.370 din 26.11.1992, rectificarea acestui titlu de proprietate privind poziția a II-a din titlu privind modificarea amplasamentului, iar C. locală de Fond Funciar și OCPI A. să facă cuvenitele corecturi în titlul de proprietate, inclusiv pe cotorul titlului. Totodată printr-o acțiune în prestația tabulară, solicită transmiterea dreptului de proprietate în baza celor trei antecontracte sus menționate din patrimoniul pârâților M. E. E., M. F. I., L. C. D., L. C. M., în patrimoniul său asupra terenului înscris în titlul de proprietate 59.370 din 26.11.1992. Respectiv, solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Mai solicită a se constata că unicul moștenitor al defunctei L. C. F. R., este L. C. M., soțul acesteia; pârâtul L. C. D., fiul defunctei fiind străin de moștenire prin renunțare tacită. Reclamantul mai solicită să se constate că masa succesorală a defunctei o constituie suprafața de 2,55 ha teren moștenită de defunctă în baza certificatului de moștenitor nr. 18/2010 eliberat de BNP V. A. în data de 10.05.2010 în dosarul succesoral nr. 21/2010. S-a constatat că reclamantul, după mai multe precizări succesive ale cererii, și-a sistematizat pretențiile, conform celor de mai sus.
Ca urmare, în esență, instanța de fond a reținut că scopul promovării acțiunii de către reclamant, este acela de a dobândi dreptul de proprietate în urma validării a trei antecontracte încheiate de reclamant cu terțe persoane, respectiv: validarea antecontractului din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E., validarea antecontractului din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R.; validarea antecontractului din data de 10.05.2010, între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I.; și transmiterea în patrimoniul reclamantului M. A. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,1 ha, înscris în titlul de proprietate_ din 26.10.1992, cod_-1, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului A.. Întabularea dreptului de proprietate în cartea Funciară. Totodată dorește un alt amplasament al terenului.
Chiar dacă-și intitulează cererea „acțiune în prestația tabulară”, scopul reclamantului este cel menționat mai sus. Sub acest aspect, s-a constatat că reclamantul a mai promovat anterior o acțiune cu obiect identic, respectiv în dosarul nr._, care s-a soluționat prin Sentința civilă nr. 42 din 18 ianuarie 2012 (fila 168-175 dosar_, al Judecătoriei Chișineu Criș). Prin această sentință s-a respins cererea reclamantului de validare a celor trei antecontracte și transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață de 5,1 ha, din patrimoniul pârâților în patrimoniul reclamantului. Cererea a fost respinsă, pe considerentul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile, respectiv acelea de achitare a prețului, înainte de a cere validarea antecontractelor. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia Tribunalului A. nr. 642/R din 9.05.2012, aflată la fila 42-44 dosar_, al Judecătoriei Chișineu Criș. Hotărârea nr. 42 din 18 ianuarie 2012, a fost pronunțată între reclamantul M. A., defuncta L. C. F. R. a căror moștenitori legali sunt pârâții L. C. D., fiu și L. C. M., soț supraviețuitor; pârâtul M. F. I. și Comisiile de Fond Funciar. Sub acest aspect, s-a constatat că, capătul de cerere privind validarea celor trei antecontracte și transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,1 ha intitulat de reclamant în prezenta cerere „acțiune în prestație tabulară”, intră sub efectul „autorității de lucru judecat”, în condițiile art. 166 CPCIV. Chiar dacă în dosarul nr._ pârâta a fost defuncta L. C. F. R., autoritatea de lucru judecat continuă să-și producă efectele pentru că pârâții L. C. D. și L. C. M. sunt chemați în judecată în prezenta cauză în calitate de succesori legali ai defunctei, respectiv, au calitatea de „având – cauza” față de defunctă. Ca urmare, instanța de fond a constatat că, cererea din prezenta cauză de prestație tabulară, este identică cu cererea din dosarul nr._, sub aspectul calității părților, cauzei și obiectului. Reclamantul nu a făcut dovada că ulterior pronunțării Sentinței nr. 42 din 18.01.2012, și-a îndeplinit obligația de plată aferentă celor trei antecontracte ce dorește a le valida, pentru a înlătura autoritatea de lucru judecat. De altfel, reclamantul a arătat că el dorește să plătească în viitor, dar nu că a plătit. Chiar reclamantul, în susținerile sale arată că el nu ar fi trebuit să fie obligat la plata taxei judiciare de timbru, atâta timp cât a plătit odată în dosar nr._ . În acest sens, sunt notele de ședință de la fila 136-138.
Urmare celor de mai sus, capătul de cerere privind validarea antecontractelor a fost respins pe excepția autorității de lucru judecat; sens în care s-a admis excepția autorității de lucru judecat față de acest capăt de cerere, ridicată de către pârâta M. E. E..
Fiind respinsă validarea antecontractelor în litigiu, instanța de fond nu a dispus nici întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea reclamantului, acest demers fiind accesoriu validării antecontractelor în cauză.
Instanța de fond văzând taxa judiciară de timbru depusă de reclamant la fila 154 dosar, a respins excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, ridicată de către pârâta M. E. E.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., ridicată de către această pârâtă, având în vedere că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat și modificarea titlului de proprietate nr._ din 26.10.1992. Acest capăt de cerere, pe fond a fost respins, atâta timp cât reclamantul nu are calitate de proprietar al terenului în litigiu și nici nu i s-a recunoscut acest drept de proprietate prin prezenta hotărâre pentru a putea invoca un drept sau un interes în urma modificării titlului de proprietate din prezenta cauză, respectiv a amplasamentului terenului din acesta.
La fel, s-a respins și capătul de cerere privind constatarea masei succesorale rămase după defuncta L. C. F. R., și a succesorilor acceptanți, deoarece reclamantul nu justifică un interes în promovarea unei astfel de cereri, dat fiind faptul că moștenitorii defunctei sunt chemați în judecată pentru ca hotărârea să-și producă efectele relative față de cei doi succesori legali ai defunctei, în condițiile art. 243 al 1 Cod procedură civilă. Cei doi moștenitori ai defunctei participă la proces pentru ca hotărârea să-și producă efecte față de ei, sub aspect procesual. În cadrul acestui proces instanța a apreciat că nu poate obliga, la cererea reclamantului, pe cei doi pârâți să accepte sau să renunța la o moștenire și nici nu poate constata dacă au acceptat sau nu moștenirea, fără a exista un interes legitim în acest sens. La fel,pe baza aceluiași raționament, instanța de fond nu a putut constata masa succesorală lăsată de defuncta L. C. F. R., iar în temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Această soluție a fost atacată cu apel de către reclamantul M. A., care a solicitat admiterea acestuia anularea Sentinței civile nr.83/30.0l2014 în baza art.297 alin.l teza a II a si trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului unei alte judecătorii, din raza de competență a Tribunalului A., în cauză nefiind incidentei disp.art.166 c.pr.civ., deoarece, nu există identitate de cauză, în sensul că, cauza juridică a soluției pronunțată în dosar nr._ o constituie incertitudinea în privința amplasamentului care face obiectul procesului, iar cauza acțiunii din dosar nr._ o constituie un amplasamentul cert, care implică: a) rectificarea T.P. nr._/26.10.1992 în privința celei de-a 2-a parcele, în tarlaua 57, . adresei Instituției Prefectului Județului A. nr.2013/IV/C3/13, din 2011 și a actelor subsecvente emise ulterior, în urma controlului efectuat de C. județeană de fond funciar A. din 13.03.2011; b) constatarea îndeplinirii de către cumpărător a obligațiilor cei revin de plată a prețului conform înțelegerilor și condițiile convenite prin convențiile de vânzare - cumpărare constând în deducerea din preț a contravalorii cheltuielilor ocazionate cu procurarea de către vânzători a actelor de proprietate precum și a actelor necesare întabulării în C.F. a T.P.; c) constatarea îndeplinirii de către vânzători a obligațiilor corelative ce le revin, și anume prezentarea la BNP "C. G.", cu sediul în A., . la data de 28.02.2014, în vederea încheierii Contractului de vânzare – cumpărare autentic dar, și a celorlalte demersuri, conform notificărilor ; d) compensarea în preț prin deducerea din această contravaloare a contravalorii produselor agricole ridicate în mod abuziv, împotriva celor convenite prin convențiile de vânzare - cumpărare, de la S.A."AGROSIM" Șimand și e) obligarea pârâților - vânzători să-și de-a consimțământul la încheierea contractului de vânzare - cumpărare - în caz de neprezentare în acest sens la BNP "C. G." în urma notificărilor -, iar în caz de refuz să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de consimțământ la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentic, și la întabularea în C.F.
Reclamantul M. A., cu privire la calea de atac, arată că aceasta vine de la lege și nu de la judecător. În cauză conform evaluării expertului tehnic L. V. un ha de teren în zonă are o valoare de 2.300-2.500 euro/ha. Conform art.112 pct.3 C.pr.civ. reclamantul precizează că a indicat valoarea obiectului material al acțiunii ca fiind de 105.000 lei, ceea ce atrage judecarea cauzei în 3( trei) grade de jurisdicție, și nu două cum nelegal a indicat judecătorul.
În motivarea căii de atac reclamantul arată că cererea înregistrată la Judecătoria Chișineu Criș sub nr.l_ a fost înregistrată având ca și obiect: stabilirea unui amplasament sigur / definitiv pentru terenul în discuție, în general iar în special, cu privire la . din T.P. care era contestat atât ca reprezentând acum un amplasament sigur, mai ales că, discuțiile la nivelul S.A. AGROSIM Șimand, prin președintele acesteia ing. M. S. - care lucrează în arendă acest teren, se susținea că acesta are stabilit mai nou, un alt amplasament. Dealtfel, în acest sens, indică și corespondența purtată de reclamant cu Instituția Prefectului Județului A., care a emis adresa nr.2.013/IV/C3/13 din anul 2011, și a controlului efectuat în urma acestor sesizări de C. Județeană A. de Fond Funciar din data de 13.03.2011. Urmarea acestor verificări efectuate de cele doua Instituții, C. Locala de Fond Funciar Șimand a pus în posesie pe pârâți prin P.V. de punere în posesie din 12.04.2011, pe un amplasament definitiv cu privire la . și anume în Tarlaua 57, ..
Se arată că această situație nouă, a fost însă ascunsă cu rea credință de către pârâți, în special de pârâta M. E. E., care într-o exprimarea mai puțin academică, arată recurentul că: - îl lucra pe la spate atât pe reclamant cât, mai ales pe ceilalți copârâți - în scopul de a-l determina să-i înșele pe ceilalți copârâți, pentru a încheia doar cu acesta contract de vânzare - cumpărare, pentru că astfel, să încaseze întregul preț .
S-a solicitat anularea T.P, pe considerentul că, din informațiile avute la data înaintării acțiunii și apoi, mult timp, pe parcursul judecării acesteia, din cauza relei credințe a pârâților, și în special a pârâtei M. E. E., care, dorea să "se facă doar ea proprietară asupra terenului", pentru ca astfel, să a încaseze doar ea, întregul preț .
S-a solicitat încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare iar în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de Contract autentic de vânzare - cumpărare.
Recurentul arată că instanța de fond a respins ambele acțiuni, iar în urma judecării recursului declarat de reclamant și de pârâta M. E. E. - care, solicitase obligarea recurentului la predarea T.P. în original, predat recurentului conform convenției de vânzare - cumpărare încheiată cu acesta, în original -, s-au respins ambele recursuri prin decizia civilă nr.642/R/2012 pronunțată de Tribunalul A.. Acțiunea reclamantului - recurent M. A. a fost respinsă în fond pe prematuritatea formulării acesteia din cauza lipsei unui amplasament sigur, ca și condiție de esență în vederea admiterii unei astfel de acțiuni -, dar și pe considerentul că, obligarea părților de a-și îndeplini obligațiile corelative fiecărora, convenite prin convențiile de vânzare - cumpărare, în condițiile în care acestea reprezintă în baza art.969 C.civ."legea părților", care impune părților semnatare îndeplinirea în totalitate a clauzele convenite prin acestea.
În aceste condiții, recurentul arată că a formulat acțiunea care face obiectul dosarului_ . Constatând decesul pârâtei L. C. R. F., a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, solicitare care din rațiuni care îi scapă, a fost respinsă de instanță. Deoarece, era imperios necesară introducerea în cauză a moștenitorilor în vederea efectuării succesiunii după aceasta, a declarat recurs, admis de către Tribunalul A., în urma căruia cauza s-a întors spre rejudecare cu acestă obligație față de instanța care rejudecă cauza.
În rejudecare, în dosar nr._, Judecătoria Chișsineu Cris a încălcat această dispoziție obligatorie - dar și necesară soluționării legale a cauzei, a Tribunalului A., omițând să cerceteze și să se pronunțe asupra acestei chestiuni de drept. Or, cum instanța a omis să cerceteze și să se pronunțe și asupra celorlalte capete de cerere ale acțiunii, conform tot a dispozițiilor obligatorii ale deciziei civ.nr.642/R 2012, care constituie obiectul acestei acțiuni, cu totul diferit prin prisma cauzei de cel al dosarului nr._, constând pe lângă capătul de cerere privind moștenirea după pârâta L. - C. R.-F., decedată în timpul procesului și din următoarele capete de cerere. În prezentul dosar cauza este cu totul alta, fapt care face să nu existe ipotetica autoritatea a lucrului judecat invocată de instanță, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de disp.art.166 c.pr.civ.rap la art. 1201 c.civ, cauza procesului, fiind cea mai sus arătată.
În condițiile de mai sus, recurentul apreciază că este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a celor statuate/constatate prin decizia civ.nr.642/R/2012 a Tribunalului A., soluționarea cauzei și prin prisma celorlalte capete de cerere subsecvente, constatării definitivării amplasamentului sigur, în lipsa căruia era imposibilă examinarea și pronunțarea și asupra celorlalte capete de cerere ale acțiunii, care, în continuarea celor două la care se face referire mai sus sunt: efectuarea procedurii succesorale ; constatarea stabilirii amplasamentului definitiv pentru . din T.P.; rectificarea T.P. prin înscrierea în acesta a noului amplasament, de data acesta sigur, pentru .; constatarea îndeplinirii de către recurent a obligațiilor ce-i revin ca și compărător, prin prisma celor convenite prin Convențiile de vânzare - cumpărare încheiate cu pârâții, - care constituie în baza art. 969 C.civ. "legea părților " - în special plata prețului; constatarea îndeplinirii de către pârâți a obligațiilor ce le revin prin prisma acelorași convenții de vânzare - cumpărare, în special a prezentării la BNP "C. G.", conform notificărilor, în vederea îndeplinirii obligației principale - corelativă a acestora -, constând din încheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică; - în cazul unui refuz/neprezentare la BNP"C. G.", obligarea pârâților prin hotărâre să-și dea consimțământul la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, iar în caz de refuz, darea unei hotărâri care să suplinească consimțământul acestora și regularizare sarcinii plății prețului cu contravaloarea produselor agricole ridicate abuziv de pârâți, împotriva celor convenite prin convențiile de vânzare - cumpărare, fapt care pentru acestea însemnă îmbogățire fără justă cauză a acestora.
În fine, recurentul – reclamant arată că, instanța urmarea omiterii să cerceteze și să se pronunțe pe fondul cauzei prezentei acțiuni în vederea soluționării pe fond a celor 7( șapte) chestiuni de drept, în baza celor expuse mai sus, constituie, încălcarea principiului legalității soluționării cauzei pe fond, care duce la denegare de dreptate, cu consecința nulității sentinței civ.nr.83/30 ianuarie 2014, implicit și inexistenței pretinsei autorități a lucrului judecat în considerarea căreia Judecătoria Chișineu Criș a respins greșit/nelegal, pe această ipotetică excepție, acțiunea. De asemenea, Judecătoria Chișineu Criș nu a examinat valoarea obiectului material a acțiunii și care, în baza art.112 pct.3 c.pr.civ. a indicat-o ca fiind de 105.000 lei - în baza valorii stabilite de expertul tehnic L. V. -, situație în care cauza se judecă în 3( trei) grade de jurisdicție, și nu 2( doua), cum nelegal a indicat instanța de fond prin sentință - în condițiile în care, calea de atac vine de la lege și, nu de la judecător, în baza principiului legalității căilor de atac.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 28 aprilie 2014 intimații L. C. D., L. Chioren M. și M. F. au depus la dosar întâmpinare prin care arată că sunt de acord în tot cu admiterea apelului / recursului, așa cum a fost formulat, în sensul: 1) anulării hotărârilor pronunțate în cele două dosare, deoarece acestea sunt nelegale și în esență nedrepte; 2) rectificarea TP nr._ eliberat la data de 26.10.1992 în privința poziției a 2-a din aceasta, care a fost reamplasată în tarlaua 57,. procesul verbal al comisiei locale Șimand de F.F. din data de 12.04.2011, având în vedere și adresa Instituției Prefectului Județului A. nr.2013/IVC3/13 emisa în anul 2011; 3.) pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare și întabulare a cumpărătorului M. A. în CF ca proprietar cu titlu de cumpărare, pe cheltuiala intimaților, așa cum a convenit prin convențiile de vânzare-cumpărare încheiate de toți cu acesta, inclusiv vânzătoarea M. E. E.; sunt de acord, apreciind-o corectă, solicitarea de către reclamantul/recurent M. A. a compensării diferenței de preț în sumă de 3.750 lei( 37.750.000 lei vechi), după scăderea contravalorii de 1.739 lei( 17.391.000 lei vechi) documentației de întabulare în CF a T.P. conform antecalculației ." A. față de pârâta M. E. E. cu contravaloarea produselor agricole ridicate abuziv de acesta, în dauna celui în drept să le încaseze, și anume cumpărătorul M. A.. Notificările trimise acestuia, cât și intimaților, ultima fiind ceea din 15.02.2014, în sensul de a se prezenta la BNP "C. G." A. în data de 28 februarie 2014 ora 11., în vederea încheierii contractului autentic de vânzare - cumpărare și a compensării acestor produse agricole cu diferența de preț, sunt corecte și este de acord cu acestea.
Contravaloarea acestor produse agricole la valoarea de 35.751 lei încasată de pârâta M. E. pe perioada a 4 ani în dauna cumpărătorului M. A.( 2010-2013 ), având în vedere că a încasat de la . 1000 kg cereale/an la un preț de 0,9 lei/kg, astfel că această valoare totală de 35.751 lei rezultă conform următorului calcul: 1000 kg/ha x 5,10 ha x 0,9 lei/kg x 4 ani = 35.751 lei.
În fine, se solicită trimiterea spre rejudecare în măsura în care s-ar aprecia de Tribunalul A., că nu poate să pronunțe o hotărâre în sensul celor solicitate de recurentul M. A. -, fiind necesară o judecare din nou, în primă instanță a cauzei .Se solicită ca în situația trimiterii spre rejudecare a cauzei, prima instanță să fie o altă judecătorie din cadrul Tribunalului A., alta de cât Judecătoria Chișineu Criș.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 28 aprilie 2014, intimații L. C., L. C. M. și M. F. I. au depus la dosar întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea apelului/ recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea poziției lor intimații arată că, în speță nu există autoritatea lucrului judecat deoarece nu există identitate de cauză și părți, iar temeiul juridic este diferit în cele două dosare, așa cum a arătat și apelantul / recurentul M. A.. Atât intimaților cât și pârâtei M. E. E. le-a fost achitat integral prețul convenit, consemnat la CEC pe numele și la dispoziția lor pentru suprafața de teren care le revine fiecărora dintre ei, de câte 2,55 ha teren arabil, așa cum s-a stabilit ca urmare a dezbaterii succesiunii după antecesorii lor. Recurentei /pârâte M. E. E. în baza Certificatului de Moștenitor nr. 9 eliberat de BNP C. A. Simand, în dosar succesoral nr. 10 din 20.04.2010, după antecesorul L. P.. Intimaților L. C. D., L. Chioren M. și M. F. conform Certificatului de Moștenitor nr.18 eliberat de BNP V. A. în dosar succesoral nr.21/10.05.2010, după antecesoarea M. E. născută L., căsătorită Calb. Intimata M. E. E. ar beneficia (în cazul în care ar încasa și suma de bani consemnată la CEC pe numele și la dispoziția acesteia), ca preț, o sumă de bani mult mai mare decât i se cuvine deoarece, aceasta, în mod abuziv a încasat de la Asociația agricolă "Agrosim" Șimand - unde este arendat terenul -, contravaloarea produselor agricole începând cu data reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului și până în prezent. În aceste condiții, M. E. E. a săvârșit un abuz atât împotriva intimaților cât și împotriva cumpărătorului M. A., în sensul că, intimaților prin promisiuni mincinoase le-a amânat mereu sub diferite pretexte plata contravalorii acestor produse, speculând naivitatea și buna lor credință și a mamei, respectiv soției, defuncta L.-C. F.-R., motiv pentru care, s-au hotărât să vândă cota lor de jumătate din întregul teren iar, iar începând cu anul 2010, față de cumpărătorul M. A., deoarece, atât intimații cât și M. E. E., au convenit prin convențiile de vânzare - cumpărare încheiate cu acesta, să intre în posesia și folosința terenului începând cu anul 2010 (data încheierii acestor convenții de vânzare - cumpărare) astfel că, acesta, este îndreptățit să încaseze contravaloarea acestor produse începând cu anul 2010.
Intimații apreciază că, astfel, este nu numai corectă compensarea diferenței de preț solicitată de reclamantul / recurent M. A. prin notificările trimise pârâtei M. E. E., ultima fiind ceea din 15.02.2014, ci, și legală această compensare în cuantum de 3.705 lei (37.000.500 lei vechi) rezultată în urma deducerii din diferența de preț rămasă de achitat acesteia în sumă totală 5.995 lei ( 55.995.000 lei vechi),a jumătate din contravaloarea documentației de întabulare a T.P. în C.F. conform antecalculației . A.. Antecalculația privind contravaloarea documentației de întabulare în sumă totală de 3.478,20 lei este corectă, motiv pentru care și-o însușesc intimații, urmând să fie achitată așa cum s-au înțeles toți vânzătorii, în cotă de 1/2 parte M. E. E. (1.739,10 lei) iar cealaltă cotă de 1/2 parte intimații(tot 1.739, 10 lei), urmând să fie dedusă din diferența de preț, rămasă de încasat de fiecare dintre intimați. . T.P. fost reamplasată în tarlaua 57, ., conform procesului verbal de punere în posesie din 12.04.2011, se impune rectificarea T.P., pentru a fi în consens cu realitatea juridică și faptică a noului amplasament, așa cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică topo.
În măsura în care Tribunalul A. v-a considera că se impune rejudecarea cauzei cu trimiterea acesteia spre soluționare instanței de fond, intimații solicită ca judecătoria la care urmează să se trimită dosarul să fie alta de cât Judecătoria Chișineu Criș apreciind că reclamantul / recurent, nu a avut parte de o soluționare imparțială și legală a acțiunilor judecate de această instanță.
În fine, intimații arată că sunt de acord cu soluționarea acestei cauze conform notificărilor trimise de cumpărătorul M. A. tuturor pârâților din acest dosar, în care sens, intimații așa cum au declarata și în fața notarului public C. G. cu ocazia semnării încheierii de certificare nr.1 din 28 februarie 2014 ora 11,30 la sediul BNP "C. G." din A., doresc să încheie contract autentic de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 2,55 ha teren din T.P. nr.59.370/1992, însă nu au reușit așa cum s-au obligat să-l încheie până cel târziu pe data de 18 aprilie 2014 însă, din cauza faptului că, pârâta M. E. E., a declarat în fals la Primăria Șimand că, este proprietară unică a întregii suprafețe de 5,10 ha din T.P., motiv pentru care, această Primărie le-a refuzat eliberarea certificatului fiscal necesar în acest scop, ba chiar și în scopul efectuării succesiunii după defuncta mamă și soție, L. C. F.-R., motiv pentru care nu au reușit nici dezbaterea succesiunii și, nici încheierea contractului autentic de vânzare - cumpărare pentru suprafața lor, cu cumpărătorul M. A..
În sprijinul celor susținute intimații au depus refuzul Primăriei Șimand pe considerentul menționat mai sus și Încheierea de certificare nr.1/2014 eliberată de BNP "C. G." cu sediul în A., la care face referire în aliniatul anterior. Intimata / pârâtă M. E. cu totală rea credință și în scopul fraudării intereselor intimaților, nu s-a prezentat la BNP "C. G." pentru data când a fost notificată, sperând că o să reușească să-1 oblige pe reclamantul / recurent M. A., să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare doar cu aceasta, și, pentru întreagă suprafața de 5,10 ha teren în discuție, ca astfel, să-și însușească întregul preț tranzacției.
Tot prin serviciul registratură al instanței la data de 14.05.2014 intimata M. E. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca nelagal și nefondat a apelului, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art.15, art. 274 al.1 C.pr.civ.
În motivarea poziției sale intimata artă că, calea de atac prevăzută de lege este recursul. Recurentul M. A. susține că această cauză se judecă în trei grade de jurisdicție, motiv pentru care a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, însă calea de atac legală împotriva Sentinței nr. 83/30.01.2014 este recursul, cum a indicat și Judecătoria Chișineu Criș, raportat la dispozițiile art. 2821 C.pr.civ., fiind vorba de un litigiu cu o valoare mai mică de 100.000 lei. Instanța s-a raportat la valoarea din convențiile încheiate, așa cum a fost stabilită de către părți, valoare la care a fost timbrată și acțiunea. Prin urmare, calea de atac prevăzută de lege și nu stabilită de judecător, cum afirmă reclamantul, este recursul. Soluția pe care dorește recurentul - reclamant să o pronunțe Tribunalul A., anume anularea hotărârii, se dispune exclusiv când soluția a fost pronunțată de o instanță necompetentă, conform prevederilor art. 297. alin. 2 C.pr.civ., ceea ce nu este cazul în speța de față, în aceste condiții, nu se poate pune problema anulării hotărârii judecătorești și cu atât mai puțin rejudecarea cauzei de către o altă instanță, în situația în care ne raportăm la calea de atac a apelului.
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, la care a ajuns ca urmare a unei analize corecte a probatoriului existent la dosar. Astfel, după ce s-a stabilit concret care sunt pretențiile reclamantului, având în vedere precizările repetate și modul în care acestea au fost formulate, instanța a analizat flecare petit în parte, în acest sens a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată în contextul în care reclamantul a introdus o acțiune nouă cu același capăt de cerere ca și cea din Dosarul nr._, care i-a fost respinsă irevocabil. Recurentul susține că noua acțiune ar avea o cauză diferită ceea ce ar face să nu fie îndeplinită condiția cerută pentru constatarea autorității de lucru judecat, anume identitatea de obiect, părți și cauză. Aceasta rămâne o simplă afirmație, care nu este nici măcar explicată pentru a putea fi analizată în calea de atac. Practic este vorba, așa cum a reținut și instanța, de validarea unor promisiuni de vânzare-cumpărare, aspect asupra căruia instanța de judecată s-a pronunțat deja în mod irevocabil, în dosarul susmenționat. Astfel, instanța a constatat că nu s-au produs niciun fel de schimbări în starea de fapt existentă la judecarea dosarului nr._, inclusiv faptul că reclamantul M. A. nu a achitat până la momentul judecării procesului și nici măcar până în momentul de față suma de 25.500 RON, pe care i-o datorează conform convențiilor încheiate între părți ci doar un avans de 4.018 lei. Raportat la aceste aspecte, este evidentă incidența dispozițiilor art.1201 vechiul Cod civil, care atrag admiterea excepției autorității de lucru judecat. Chiar dacă reclamantul încearcă să arate că, în acest nou litigiu, cauza ar fi reprezentată de „constatarea realizării amplasamentului definitiv (...)". această mențiune nu poale fi luată în considerare de către instanță, fiind nejuridică. Cauza reprezintă temeiul juridic al dreptului care urmează să fie valorificat prin acțiune, iar cauza indicată prin apel nu are nicio legătură cu ceea ce presupune cauza în realitate.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere, recurentul apreciază că instanța a omis să le soluționeze, încălcând principiul legalității, ceea ce duce la denegare de dreptate. În mod evident, nu se poate pune problema denegării de dreptate. Prima instanță a soluționat toate capetele de cerere ale acțiunii formulate de reclamant, iar faptul că nu a fost admisă acțiunea introductivă nu este suficient pentru a fi în prezența denegării de dreptate.
Judecătoria Chișineu Criș a stabilit, în mod legal, că reclamantul nu are calitatea și, drept urmare, nu justifică un interes pentru anularea Titlului de proprietate nr._/26.10.1992, pe care este trecut terenul ce nu este proprietatea acestuia și nici în ceea ce privește stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctei L. C. F.. Având în vedere strânsa legătură între petitele cererii de chemare în judecată, soluția pronunțată în dosar fiind legală, reflectând întru-totul realitatea. Recurentul a depus la dosar și copii de pe notificările emise cu privire la plata unei diferențe de preț pentru terenul pe care ar urma să îl achiziționeze. Astfel se solicită a se observa, în ceea ce îl privește, că au încheiat cu acesta convențiile de vânzare-cumpărare din datele de 25.02.2010 și 21.03.2010, convenind vânzarea suprafeței de 5,1 ha teren cuprinsă în Titlul de proprietate nr._/ 26.10.1992, la prețul de 5.000 RON/ha. Intimata s-a angajat să vândă întreaga suprafață de teren, deoarece cota de 1/2 a dobândit-o prin succesiune, iar pentru diferența de 1/2 urma să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare cu moștenitorii numitei M. E., cu care a încheiat încă din anul 1993 o convenție de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a plătit prețul și a intrat în posesia terenului. Intimata i-a adus la cunoștință aceste aspecte încă de la început reclamantului, iar orice susținere contrară a acestuia nu poate fi luată în considerare având în vedere și pregătirea juridică, ce îi permite să facă o analiză a actelor pe care i le-a prezentat.
Recurentul a preferat să încheie convenții și cu moștenitorii defunctei M. E., pentru cota de 1/2 din teren, după ce i-a indicat numele acestora, fără să îi aducă la cunoștință acest aspect. Prin conduita sa a încălcat efectiv prevederile convențiilor din 25.02.2010, respectiv 21.03.2010, în sensul că reclamantul urma să cumpere întreaga suprafață de teren de la intimată, după ce face toate demersurile necesare pentru a întabula dreptul de proprietate, iar nu să încheie alte convenții pentru un teren pentru care plătise prețul în anul 1993 și care urma să devină proprietatea intimatei. De asemenea, prin intermediul notificării expediate i-a oferit o sumă mult mai mică decât cea stabilită, reprezentând preț doar pentru 1/2 din suprafața de 5,1 ha pe care urma să o achiziționeze de la intimată. Totodată, a dedus și din această sumă diferite cheltuieli, afirmând că mai are să îi plătească doar suma de 5.599 lei, în loc de suma de 21.482 lei, pe care i-o datorează cu adevărat.
Intimata arată că din modul de redactare a întâmpinării formulată de L. C. D., L. C. M. și M. F. I. se poate constata cu ușurință că a fost redactată tot de către domnul M.. Între soțul intimatei M. I., și proprietara celeilalte cote de 1/2 din terenul de pe Titlul de proprietate nr._/26.10.1992, defuncta M. E., s-a încheiat Convenția de vânzare-cumpărare din data de 12.03.1993. Din momentul respectiv, intimata și soțul ei au intrat în posesia terenului și au preluat obligația de plată a impozitului aferent. În toată perioada ulterioară anului 1993, nici doamna M. E. și nici succesorii acesteia, după ce a decedat, nu au emis niciun fel de pretenții cu privire la acest teren, deoarece intimata achitase integral prețul convenit cu ocazia încheierii convenției. Situația s-a schimbat doar după ce domnul M. i-a convins că nu le este opozabilă convenția și că pot ei înșiși să vândă și astfel să obțină din nou prețul pentru cota de 1/2 din teren. Or, Convenția din data de 12.03.1993 este opozabilă succesorilor defunctei M. E., care, prin acceptarea moștenirii, dobândesc drepturile și obligațiile acesteia. Este vorba despre L. R., decedată între timp și M. F.. Ca o confirmare în plus a opozabilității de care se bucură convenția, aceasta a fost semnată de către cei doi succesori, menționându-se expres că „Tranzacția s-a făcut în prezența copiilor vânzătoarei și cu acordul acestora."
În fine intimata arată că i-a invitat în repetate rânduri pe cei trei intimați să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare, inclusiv în scris, însă au refuzat pe motiv că doresc să primească prețul de la domnul Minut A. și că nu mai doresc să respecte acea convenție. Această atitudine au avut-o față de intimată doar după ce i-a contactat domnul M.. Susținerea că ar fi încasat integral prețul pentru 2,55 ha teren de la domnul M. nu a fost dovedită, nefiind depus niciun înscris la dosar în acest scop.
La data de 10 iunie 2014, recurentul depune la dosar o cerere prin care solicită ca în cazul în care se va casa hotărârea atacată, cu reținerea spre rejudecare, instanța să de o hotărâre parțială cu privire la cota de ½ parte (2,55 ha) din suprafața totală de 5,10 ha, cota parte proprietatea intimaților - vânători L. C. D. și M. I. F., având în vedere tranzacția încheiată cu aceștia la data de 23.05.2014, anexându-se în probațiune tranzacția. De asemenea prin hotărâre să se dispună suspendarea căii de atac privind cota parte de ½ (2,55 ha) proprietatea intimatei M. E. până la soluționarea irevocabilă a acesteia, în baza art.244 al.1 pct.1 c.pr.civ.,având în vedere că recurentul a formulat față de această intimată, acțiune separată care face obiectul dosarului_ al Judecătoriei Chișineu Criș, anexându-se copia acțiunii la care se face referire.
Prin serviciul registratură al instanței la data de 25 iunie 2014 recurentul a depus precizări cu privire la starea de incomplatibilitate a completului de judecată, excepție invocată și anterior și soluționată prin Încheierea camerei de consiliu din 16 iunie 2014 și, face referire și la calea de atac legală în cauză, problemă care deasemenea a fost tranșată în încheierea de ședință din 11 iunie 2014, stabilindu-se că în speță calea de atac legală este recursul.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței la data de 25 iunie 2014 recurentul a depus la dosar un înscris prin care arată că, contestă mandatul domnului avocat L. N. B., reprezentantul intimatei M. E. E., problemă asupra căreia, instanța s-a pronunțat în practicaua prezentei hotărâri în sensul că a apreciat mandatul domnului avocat valabil.
Referitor la mandat, s-au depus la dosar și xerocopiile înscrisurilor depuse de domnul avocat în reprezentarea intimatei M. E. E., respectiv note de ședință, întâmpinări, răspunsul și invitație emise recurentului precum și cererea de chemare în judecată formulată de M. E., înregistrată la Judecătoria Chișineu Criș sub nr._, prin care aceasta îl cheamă în judecată pe recurent pentru rezoluțiunea convențiilor de vânzare cumpărare din data de 25.02.2010 și 21.03.2010 și solicită obligarea pârâtului să-i restituie Titlul de proprietate nr._/26.10.1992.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și în adrul dat de art. 304-3041 Cod procedură civilă tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând sentința atacată tribunalul reține că prima instanță a apreciat corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prima instanță în mod legal și temeinic a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M. E. E. față de capătul de cerere având ca obiect: validarea antecontractului din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E.; validarea antecontractului din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R.; validarea antecontractului din data de 10.05.2010 între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I. și transmiterea în patrimoniul reclamantului M. A. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 5,1 ha, înscris în titlul de proprietate_ din 26.10.1992, cod_-1, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului A..
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structurează lucrul judecat și îi determină efectele, aspecte ce rezultă din art. 1201 cod civil conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și contra lor în aceeași calitate”.
Pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul, în sensul de pretenție concretă dedusă judecății, să fie formulată în ambele acțiuni, în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Al doilea element al puterii de lucru judecat vizează identitatea de cauză, care nu trebuie confundate cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale acestuia. Cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic și reprezintă justificarea pretenției promovate în acțiune.
Din punct de vedere al puterii de lucru judecat este irelevant faptul că poziția procesuală activă sau pasivă a părților s-a schimbat în cadrul celei de a doua acțiuni.
Prin efectele sale, puterea de lucru judecat este opozabilă nu numai persoanei fizice care a fost parte în procesul în care s-a dat o hotărâre judecătorească, ci și moștenitorilor universali și cu titlu universal, întrucât aceștia preiau patrimoniul aceluia pe care îl moștenesc, așa cum a existat în momentul deschiderii succesiunii cu toate drepturile și obligațiile.
Astfel tribunalul reține în consens cu prima instanță, că scopul promovării prezentei acțiunii este acela de a dobândi dreptul de proprietate. Ca urmare a validării a trei antecontracte încheiate de reclamant cum urmează: validarea antecontractului din 21.03.2010 încheiat între reclamantul M. A. și pârâta M. E. E.; validarea antecontractului din 26.04.2010 încheiat între reclamantul M. A. și defuncta L. C. F. R.; validarea antecontractului din data de 10.05.2010 între reclamantul M. A. și pârâtul M. F. I. și transmiterea în patrimoniul reclamantului M. A. a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 5,1 ha, înscris în titlul de proprietate_ din 26.10.1992, cod_-1, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a județului A., întabularea dreptului de proprietate în CF și stabilirea unui alt amplasament.
Faptul că prezenta acțiune este denumită de reclamant „acțiune în prestație tabulară” nu are relevanță, dat fiind că scopul urmărit este acela de a dobândi dreptul de proprietate ca finalitate juridică.
În acest sens, reținem că reclamantul a formulat anterior o acțiune cu obiect identic, acțiune soluționată prin sentința civilă nr. 42/2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Chișineu Criș în sensul respingerii acțiunii reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea 247/2005, reprezentând neplata integrală a prețului și absența refuzului pârâților la încheierea contractului.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.642/R/9.05.2012 pronunțată de Tribunal A., în dosar nr._ prin care au fost respinse recursurile declarate de recurenta M. E. E. și reclamantul M. A..
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat și anularea unor titluri și că deși se solicită încheierea unor contracte de vânzare cumpărare în formă autentică, obiectul nu este stabilit, nu este determinat. S-a mai reținut că nu sunt întrunite nici condițiile privitoare la plata prețului, lipsa convocării la notar și existența refuzului pârâților.
În acest sens, reținem că prin precizările acțiunii în faza de rejudecare reclamantul solicită și în prezenta cauză stabilirea unui amplasament real definitiv a terenurilor din titlul de proprietate_/26.11.1992 și rectificarea acestui titlu în acest sens. Astfel, tribunalul reține că nici în prezenta cauză obiectul convențiilor nu este determinat, existând autoritate de lucru judecat și sub acest aspect.
De asemenea, prima instanță a reținut și faptul că nu a achitat prețul stipulat în convențiile de vânzare cumpărare.
În concluzie, suntem în prezența autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 42/2012 pronunțată de Judecătoria Chișineu –Criș în dosar nr._ .
În recurs, reclamantul a încercat să înlăture parțial efectul puterii de lucru judecat, cu privire la preț sens în care a depus notificări adresate pârâtei M. E. E. și recipisa de consemnare a plății parțiale a prețului în data de 27.01.2014 și 15.02.2014.
Aceleași înscrisuri au fost întocmite și pentru pârâții M. I. F., L. C. M. și L. C. D..
Cu privire la datele întocmirii acestor înscrisuri respectiv 27.01.2014 și 15.02.2014 tribunalul reține că prima instanță în data de 23.01.2014 luând concluziile părților inclusiv cu privire la excepția autorității de lucru judecat a amânat pronunțarea pe data de 30 ianuarie 2014.
Astfel tribunalul reține că reclamantul a consemnat o parte din prețul convenit cu părțile și a notificat părțile în data de 27.01.2014, respectiv în termenul de amânare a pronunțării și ulterior în data de 15.02.2014. Aceste înscrisuri atestă doar plăți parțiale efectuate în contul prețului și dat fiind momentul întocmirii acestora tribunalul apreciază ca fiind întocmite pro causa.
Mai mult în conformitate cu dispozițiile art. 305 Vechiul Cod procedură civilă, „ în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”.
„Înscrisuri noi în recurs”, în accepțiunea dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă sunt toate actele scrise, emanate de la părțile în proces sau de la un terț, care ar fi putut înrăuri soluția cauzei, dacă ar fi fost folosite la instanța de fond. Astfel, pentru a putea fi folosite la instanța de fond se prezumă că aceste înscrisuri existau la data soluționării cauzei la instanța fondului dar nu au fost depuse și în cauză, înscrisurile menționate au fost produse după închiderea dezbaterilor la instanța de fond.
Faptul că în recurs se pot depune înscrisuri până la închiderea dezbaterilor nu înseamnă că acestea pot fi produse în instanța de recurs, conform accepțiunii noțiunii de înscris nou menționat anterior.
În baza dispozițiilor art. 274 c.pr.civ. instanța va obliga recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. E. E. reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul M. A. domiciliat în A., Calea Radnei,nr.162-170, ., .,jud.A., împotriva Sentinței civile nr.83/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș .
Obligă reclamantul – recurent să plătească pârâtei – intimate M. E. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2014
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. H. O. L. L.
Grefier V. M.
Red.L.L
Tehnored.V.M.
2 ex./05.07.2014
Nu se comunică părților.
Redactat P.I.- Judecătoria Chișineu Criș -judecător N. Iuhos
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 540/2014. Tribunalul ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1352/2014.... → |
|---|
