Pretenţii. Decizia nr. 306/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 9145/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._ /A/2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 306
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Președinte H. O.
Judecător A. Ș.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F, în contradictoriu cu intimata M. Borița, împotriva sentinței civile nr. 7334 din data de 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ A/2013.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F – avocat N. D. A. din Baroul A., lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul apelantei Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F – avocat N. D. A. din Baroul A. depune împuternicirea avocațială.
Nemaifiind formulate cereri ori necesare alte probe, instanța apreciind cauza în stare de soluționare declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate și în consecință acordarea în totalitatea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 28.01.2014, constată că prin sentința civilă nr. 7334 din data de 28.11.2013 pronunțată în dosar nr._ A/2013, Judecătoria A. a admis cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari A., Calea A. V., .. A-F, în contradictoriu cu pârâta M. Borița.
Instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1153,3 lei, reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru lunile martie 2013 (parțial) – iulie 2013.
Instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 430 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță, a reținut că potrivit susținerilor reclamantei Asociația de Proprietari A., Calea A. V., .. A-F (conform precizărilor de mai sus, făcute pe parcursul procesului), pârâta nu a achitat, în perioada martie 2013 (parțial) – iulie 2013, cota de contribuție ce-i revenea din cheltuielile asociației, cotă aferentă apartamentului situat în A., Calea A. V., .. C, . proprietar este (potrivit extrasului de CF depus la dosar).
Potrivit extrasului din listele de plată a cotelor de contribuție pentru cheltuielile Asociației de proprietari, suma pe care pârâta o datorează este de 1153,3 lei, reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru lunile martie 2013 (parțial) – iulie 2013.
Ca atare, instanța a reținut că pârâta datorează reclamantei suma pretinsă de aceasta, astfel că, în temeiul art. 46 din Legea nr. 230/2007, potrivit căruia ”toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”; ca urmare, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 1153,3 lei, reprezentând cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru lunile martie 2013 (parțial) – iulie 2013.
În baza art. 453 alin. 1 C. pr. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, constând în taxă OCPI (30 lei) și onorariu de avocat, onorariu pe care instanța, în baza art. 451 alin. 2 C. pr. civ., l-a redus (de la 700 lei), în sensul că a obligat pârâta doar la plata sumei de 400 lei față de reclamantă, cu titlu de onorariu de avocat, apreciind că această sumă este rezonabilă raportat la complexitatea cauzei, precum și la activitatea desfășurată de către avocat.
Împotriva acestei sentințe a declara apel reclamanta Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii apelate și în consecință acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată,
În motivele de apel, făcând un scurt istoric al stării de fapt, apelanta apreciază că instanța fondului în mod nelegal a ajuns la concluzia că s-ar impune reducerea onorariului avocațial de la suma de 700 lei la suma de 400 lei, în opinia apelantei, fiind încălcate prevederile art. 451 alin. 2 Noul cod de procedură civilă.
Din prevederile articolului antemenționat, rezultă în mod clar că instanța de judecată are posibilitatea de a reduce onorariul doar în cazul în care acesta este vădit disproporționat în raport de complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat. Legiuitorul a avut in vedere situația în care onorariul este vădit disproporționat, nefăcându-se vorbire în textul legal de o sumă rezonabilă cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Deși din dispozitivul sentinței primei instanțe ar rezulta faptul că valoarea pricinii s-ar fi rezumat la suma de 1153,3 lei, din acțiunea formulată rezultă faptul că valoarea inițială a litigiului a fost în cuantum de 5042,16 lei reprezentând cheltuielile pe lunile martie 2012 - martie 2013, la care în cursul judecății s-a adăugat si cuantumul cheltuielilor pentru lunile aprilie-iulie 2013.
Faptul că ulterior înregistrării acțiunii - data de 13.06.2013 - respectiv în luna septembrie 2013, la mai bine de 3 luni de la inițierea demersului judiciar, pârâta a efectuat plăți parțiale, nu înseamnă că munca desfășurată de avocat, până la această dată ar trebui ignorată.
În ceea ce privește justificarea onorariului de avocat din punct de vedere al activității desfășurate, apelanta precizează că munca avocatului în prezentul dosar a presupus: studiul actelor și înscrisurilor prezentate de client, deplasarea la OCPI pentru obținerea unui extras C.F. actualizat, redactarea unei notificări prealabile inițierii demersului judiciar, în vederea soluționării pe cale amiabilă a situației intervenite, redactarea cererii de chemare în judecată, redactarea precizării de acțiune precum și a notelor de ședință la cele două termene de judecată, reprezentarea juridică în fața instanței de judecată. În opinia apelantei, pentru a aprecia cuantumul onorariului de avocat, prima instanță trebuia să aibă în vedere toate aceste activități. Faptul că după inițierea demersului judiciar și după ce a fost citată de către instanța de judecată intimata a trecut la plata parțială a debitului nu minimalizează munca avocatului, ci din contră, reflectă faptul că demersurile efectuate de către acesta au avut eficiență juridică.
Pe de altă parte, apelanta invocă nelegalitatea hotărârii primei instanței din perspectiva Statutului profesiei de avocat și a Legii nr. 51/1995, subliniind faptul că onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În opinia apelantei, este evident că prima instanță, în mod cert nu a avut în vedere prevederile art. 127 din Statutul profesiei de avocat. Prin faptul că onorariul a fost stabilit la un cuantum modic de 700 lei, prima instanță trebuia să aibă în vedere că din suma menționată, aproximativ 35 -38 % urmează a fi achitate de către avocat cu titlul de contribuții cote Barou, contribuții asigurări de sănătate precum și impozit pe profit. În concluzie, raportat la art. 451 alin. 3 C.pr. civ. instanța de judecată ar fi avut posibilitatea de reducere a onorariului doar în cazul în care acesta ar fi fost vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ceea ce nu e cazul în speță.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 466, 477, art. 480 alin.2, art. 451 alin. 3, art. 127 din Statutul profesiei de avocat.
Intimata nu a formulat apărări scrise și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele de apel și a limitelor impuse de dispozițiile art. 479 cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că, apelul declarat de apelanta Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F, este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu pot fi reținute criticele apelantei întrucât așa cum corect a reținut prima instanță, cauzele având ca obiect pretenții formulate de Asociația de proprietari împotriva proprietarilor pentru plata cheltuielilor comune sunt cauze repetitive cu o complexitate redusă indiferent de valoarea pretențiilor, în plus instanța prin reducerea onorariului de avocat nu a intervenit între părțile care au încheiat contractul de asistență juridică, ci doar a redus suma pe care pârâta intimată urmează să o achite către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecară având în vedere prevederile disp. art. 451 alin. 2 cod procedură civilă, prin urmare nu se poate reține că, prima instanță prin reducerea onorariului de avocat a ignorat prevederile art. 127 din Statutul profesiei de avocat cum susține apelanta.
Pentru considerentele de fapt și de drept de mai sus, tribunalul în temeiul disp. art. 451 alin. 2 raportat la disp. art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelanta Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F, în contradictoriu cu intimata M. Borița, împotriva sentinței civile nr. 7334 din data de 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Văzând că, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F, în contradictoriu cu intimata M. Borița, împotriva sentinței civile nr. 7334 din data de 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
H. O. A. Ș. V. M.
Red. A.Ș.
Tehnored. V.M./S.D.
4 ex/2 .
Se comunică:
- apelantei Asociația de proprietari A., Calea A. V. . A-F – cu sediul la C..Av.S. B. – A.,..3, .
- intimatei M. Borița – A., Calea A. V., .. C, .
Prima instanță Judecătoria A.-judecător A. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 688/2014. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
