Recuzare executor. Sentința nr. 7004/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7004/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 10882/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică din data de 01 octombrie 2014
Președinte C. A.
Judecător H. O.
Judecător L. L.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. E. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 7004 din 03.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoriei A., în contradictoriu cu intimații B. H. P. și N. P. Autohof S.R.L., având ca recuzare executor.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului avocat G. M. din Baroul A., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că reprezentantul reclamantului depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe instanța apreciind recursul în stare de soluționate declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare în fond, recuzarea B. H. P. și înlocuirea acestuia cu B. M. C. F..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 30 iulie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 7004 din 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a respins cererea de recuzare și de înlocuire a executorului judecătoresc H. P., formulată de petenta ..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că în dosarul nr. 182/08.07.2013, al B. H. P., s-a început executarea silită împotriva debitorului . SRL, respectiv evacuarea din imobilul situat în Nădlac, Calea A., nr. 1, jud. A., înscris în CF_ Nădlac, nr. CF vechi 9469 Nădlac, NR. TOP. 161.1501/2, în baza titlului executoriu constând din sentința civilă nr. 2584/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dos. civil nr._/55/2012, definitivă și irevocabilă,.
La data de 30.07.2013, executorul judecătoresc H. P., în temeiul disp. art. 53 din Legea nr. 188/2000 a refuzat continuarea executării silite, motivând că la data și ora încheierii procesului verbal, s-a prezentat reprezentantul societății petente, administrator L. F., căruia i-a prezentat înscrisul depus la dosar la data de 26.07.2013 de către debitor, constând într-un contract de închiriere încheiat între societatea petentă și debitor, prin care aceasta îi permitea debitorului să folosească spațiul supus evacuării pe un termen de 10 ani.
La data de 30.08.2013, creditoarea a solicitat executorului prin cererea depusă, continuarea executării silite, fiind reiterată la data de 18.10 .2013 și 13.01.2014, iar la data de 14.01.2014, în dosarul execuțional B. H. P. emite o adresă creditoarei în cuprinsul căreia menționează refuzul de a continua executarea.
Ulterior, la data de 20.01.2014, contestatoarea creditoare . a înregistrat plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc sub nr. de dosar_, prin sentința civilă nr. 1083/11.03.2014, fiind respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 606/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul A., a fost admisă cererea de continuarea a executării și s-a dispus continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 182/08.07.2013 al B. H. P..
Petenta apreciază că executorul judecătoresc a avut o atitudine abuzivă, datorită refuzului de a continua executarea silită în condițiile în care nu a existat un impediment legal, refuzului de a relua executarea silită, precum și datorită atitudinii acestuia pe tot parcursul executării, astfel că, nu mai are încrederea necesară în executor, având convingerea că acesta este părtinitor.
Dispoziții legale incidente fiind art. 652 Cod procedură civilă: Recuzarea și înlocuirea executorului judecătoresc: (1) Executorii judecătorești pot fi recuzați numai în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 42 și următoarele. (2) Cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea. Cu toate acestea, instanța de executare poate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluționarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în care valoarea creanței prevăzute în titlul executoriu nu depășește 1.000 lei, cauțiunea va fi de 10% din valoarea creanței. (3) În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie păstrate. (4) La cererea creditorului, instanța care a încuviințat executarea silită poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor și continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc. Dispozițiile art. 653 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, disp. art.42 alin. 1 pct.13 Cod procedură civilă, prevede și cazul de incompatibilitate referitor la situația când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.
Art. 56 din Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000, Republicată privind executorii judecătorești, prevede: (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1) partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. (4) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului. (5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă. (6) Nerespectarea, cu rea-credință, de către executorul judecătoresc a obligației stabilite în alin. (5) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Aprecierile în drept sunt că la momentul formulării cererii de recuzare și înlocuire a expertului petenta avea o hotărâre definitivă, decizia civilă nr. 606/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul A., prin care a fost admisă cererea de continuare a executării și s-a dispus continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 182/08.07.2013 al B. H. P., astfel că, potrivit art.56 (5), din Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.
Faptul că în cuprinsul deciziei s-a reținut că executorul judecătoresc a dispus abuziv suspendarea executării silite prin proces verbal, în aprecierea primei instanțe nu constituie un element care să nască întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea executorului, deoarece acesta are obligația să respecte decizia tribunalului.
Chiar dacă s-a constatat caracterul abuziv, adică ilegal, al actului efectuat de executor, acest aspect nu implică și caracterul părtinitor al acțiunilor sale și nici nu constituie un motiv temeinic pentru înlocuirea sa deoarece aspectele verificate au vizat legalitatea actelor sale prin prisma contractului de închiriere prezentat de către debitor, iar pe de altă parte, cazurile de incompatibilitate sunt de strică interpretare .
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins cererea conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul S.C. L. E. S.R.L prin care solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare în fond de către instanța de recurs, iar în rejudecare, solicită admiterea cererii, respectiv recuzarea executorului judecătoresc H. Pasculescu, titular al Biroului Executor Judecătoresc H. Pasculescu A., înlocuirea acestuia cu executorul judecătoresc M. C. F., titular al Biroului Executor Judecătoresc M. C. F., menținerea actelor îndeplinite de executorul judecătoresc H. Pasculescu în dosarul execuțional nr.182/08.07.2013 până la data refuzului de a continua executarea din 30.07.2013 și obligarea executorului judecătoresc H. Pasculescu să-i predea deîndată întreg dosarul execuțional nr.182/08.07.2013 pentru a fi depus la noul executor judecătoresc M. C. F., eventual să îl comunice deîndată direct acestuia din urmă.
În motivare recurentul arată că prin cererea înregistrată la B. E. Judecătoresc H. P. A. sub numărul 182/08.07.2013, în baza titlului executoriu costând din sentința civilă nr.2584/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._/55/2012, definitivă și irevocabilă, a solicitat pornirea executării silite împotriva debitorului S.C. N. P. Autohof S.R.L., respectiv evacuarea din imobilul situat în Nadlac, Calea A., nr.1, jud. A., înscris în CF_ Nădlac, nr. CF vechi 9469 Nădlac, nr.top 161.1501/2.
Învederează că instanța a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional cu numărul de mai sus, executorul a început executarea silită, însă la data de 30.07.2013, orele 10 executorul judecătoresc H. P., în temeiul disp. art.53 din L.188/2000 a refuzat continuarea executării silite, motivând că la data și ora încheierii procesului verbal, s-a prezentat reprezentantul recurentului administrator L. F. în fața executorului judecătoresc, căruia i-a prezentat înscrisul depus la dosar la data de 26.07.2013 de către debitor, constând din contract de închiriere încheiat între recurent și debitor, prin care acesta îi permite debitorului să folosească spațiul supus evacuării pe un termen de 10 ani. Cu toate că s-a opus refuzului continuării executării silite, refuzul fiind nelegal și abuziv, executorul judecătoresc nu a mai continuat executarea silită.
Prin cererea înregistrată la data de 13.01.2014 sub numărul 182 la B. E. Judecătoresc H. P. A., recurentul arată că i-a solicitat executorului continuarea executării silite. Prin răspunsul din data de 14.01.2014, executorul judecătoresc i-a comunicat că în virtutea rolului său activ, dispune cu privire la aspectele de nelegalitate a executării silite, respingerea cererii.
Apreciind că executorul persistă în nelegalitate și abuz, a solicitat instanței de judecată obligarea executorului să continue executarea silită, întrucât nu există nici un impediment legal la executare.
Prin decizia civilă nr.606/17.06.214, pronunțată de Tribunalul A., definitivă a fost admisă cererea de continuare a executării și s-a dispus continuarea executării silite în dosarul execuțional nr.182/08.07.2013 al B. H. P. A..
Recurentul apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.652 rap. la art.42, al. 1, pct.13 din C.proc.civ. privind recuzarea și înlocuirea executorului judecătoresc.
Prin sentința atacată, instanța de fond a respins cererea, atât cu privire la recuzare cât și cu privire la înlocuirea executorului, motivând în fapt soluția prin aceea că, chiar dacă prin decizia civilă nr.606/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul A., s-a reținut că executorul judecătoresc a dispus abuziv suspendarea executării silite, în aprecierea instanței nu constituie un element care să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea executorului, deoarece acesta are obligația să respecte decizia tribunalului. De asemenea, instanța de fond a reținut că chiar dacă s-a constatat caracterul abuziv, adică ilegal, al actului efectuat de executor, acest aspect nu implică și caracterul părtinitor al acțiunilor sale și nici nu constituie un motiv temeinic pentru înlocuirea sa, deoarece aspectele verificate au vizat legalitatea actelor sale prin prisma contractului de închiriere prezentat de către debitor, iar pe de altă parte, cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare.
De asemenea, apreciază că motivele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii atacate sunt neîntemeiate și de aici soluția este netemeinică și nelegală.
În primul rând textul de lege invocat în susținerea cererii de recuzare, respectiv art.42, al. l, pct.13, nu cere o dovadă din care să rezulte cu certitudine că executorul judecătoresc este imparțial. Acest text de lege prevede doar existența unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea executorului judecătoresc.
Din actele ilegale și abuzive comise de executorul judecătoresc, precum și din atitudinea acestuia pe parcursul executării silite, rezultă suficiente elemente din care s-au născut în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.
Astfel, fără temei legal, executorul a refuzat continuarea executării. Cu toate că nu se afla în vreunul din cazurile prevăzute de lege, a refuzat continuarea executării silite, a invocat contractul de închiriere încheiat în forma înscrisului sub semnătură privată și a motivat că recurentul permite debitoarei să folosească imobilul în continuare pe un termen de 10 ani. I-a adus la cunoștință executorului că nu este de acord cu refuzul continuării executării silite, că nu a încheiat contractul de închiriere invocat cu debitoarea, la care executorul judecătoresc a avut o atitudine de revoltă împotriva sa. Față de atitudinea executorului și dispoziția luată prin procesul verbal din 30.07.2013, recurentul i-a învederat că va formula contestație la acel proces verbal ilegal.
Înainte de a promova cererea în justiție, i-a solicitat executorului să continue executarea, însă acesta, cu o atitudine sfidătoare atât față de recurent cât și față de dispozițiile legale, a respins cererea. În aceste condiții a solicitat instanței să dispună obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită, iar prin decizia civila nr.606/17.06.2014 Tribunalul A. a dispus obligarea acestuia să continue executarea silită. Executorul judecătoresc a avut aceeași atitudine de refuz a continua executarea și pe parcursul judecății.
Cum ilegalitățile și atitudinea executorului judecătoresc au convertit înspre refuzul de a continua executarea silită, acesta fiind și interesul major al debitorului, în mod logic și întemeiat s-au născut îndoieli cu privire la imparțialitatea executorului.
Din probele administrate în cauză, rezultă însă mai mult decât o îndoială pe care o cere dispoziția art.42, al. 1, pct.13 din C.proc.civ., respectiv rezultă fără echivoc că executorul nu este imparțial, a acționat în favoarea intereselor debitorului.
Recurentul arată că, prin ilegalitățile comise, executorul i-a cauzat un prejudiciu de 2000 euro+TVA/lună, constând din lipsa de folosință a imobilului, de la data refuzului continuării executării silite și până la data evacuării debitorului.
În altă ordine de idei, actele ilegale comise de executorul judecătoresc, constituie elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva acestuia pe care a înregistrat-o la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Învederează că, comunicarea dintre recurent prin reprezentant legal și executorul judecătoresc este deteriorată total și iremediabil, iar înlocuirea acestuia este justificată.
Din aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum este formulat și motivat în fapt și în drept.
În drept a invocat disp. art.483 și urm., art.488, al.1, pct.8, art.496, art.498, al.l din C.proc.civ..
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul de față, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru cele ce succed:
Recurenta critică hotărârea primei instanțe, motivând că acesta nu poate fi imparțial, întrucât a refuzat continuarea executării silite invocând un contract de închiriere încheiat între societatea recurentă și debitor, prin care aceasta îi permitea debitorului să folosească spațiul supus evacuării pe un termen de 10 ani.
Contrar susținerilor recurentei, nu se poate susține că executorul judecătoresc nu poate fi imparțial. Astfel, corect a reținut prima instanță că, atunci când a fost formulată cererea de recuzare a executorului recurenta deținea o hotărâre definitivă, decizia civilă nr. 606/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul A., prin care a fost admisă cererea de continuare a executării și s-a dispus continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 182/08.07.2013 al B. H. P.. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art.56 alin.5, din Legea nr. 188/1 noiembrie 2000, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.
Mențiunea din decizie că executorul judecătoresc a dispus abuziv suspendarea executării silite prin proces verbal, nu reprezintă împrejurări de natură a naște îndoieli cu privire la imparțialitatea executorului, acesta fiind obligat să respecte decizia tribunalului.
Din aceste considerente, apreciind că nu există motive de recuzare a executorului și că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, tribunalul, în baza art.496 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată în recurs,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulată de recurentul S.C. L. E. S.R.L., cu sediul în Nădlac, Calea A., nr. 8, județ A. și cu sediul procesual ales în A., . cab.av. G. M., nr. 3, . civile nr. 7004 din 03.07.2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. A. H. O. L. L.
Grefier,
A. B.
Red. C.C.A./6.10.2014
Tred.L.K. /6.10.2014
5 ex/ 3 . comunică cu:
- recurent L. E. Srl, A., . C..Av. G. M., nr. 3, .> - intimat B. H. P., A., .. 41
- intimat N. P. Autohof Srl, Nădlac, Calea A., nr. 8
Prima instanță: Judecătoria A., judecător C. L. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
