Obligaţie de a face. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 6836/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 279
Ședința publică din data de 05 martie 2014
Președinte: M. C.
Judecător: D. C. U.
Grefier: L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta M. C. în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari Via R., . civile nr. 6475/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei – avocat B. Ș. din Baroul A., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 29 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 21.02.2014 prin serviciul registratură apelanta a depus la dosar chitanța nr._/05.02.2014 reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar chitanța nr. 292/10.01.2014 reprezentând onorariu avocat și precizare prin care învederează instanței faptul că numele apelantei este M. C. și nu M. G. cum dintr-o eroare de dactilografiere a fost scrisă în întâmpinare, solicitând a se efectua această modificare.
Nefiind solicitată administrarea de probe ori formulate alte cereri, instanța consideră cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Notă: După dezbateri reprezentanta apelantei a depus la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.6475 din data de 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea reclamantei M. C. și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 760 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 20 martie 2013 a avut loc Adunarea Generală a Asociației de Proprietari la care au participat 23 de persoane. Conform procesului verbal încheiat cu acea ocazie au fost dezbătute următoarele probleme: alegerea a 3 membri în comitetul executiv al asociației; stabilirea modului de împărțire a curentului electric pentru iluminatul comun și lift; stabilirea modului de împărțire a cheltuielilor la lift; stabilirea plafonului de bani necesari pentru mici reparații. În ceea ce privește modul de împărțire a curentului electric pentru iluminatul comun și lift, în ședința Adunării s-a menționat că factura pentru energie este de 4337,63 lei reprezentând consumul pe perioada 03.11._13, iar din cele 23 de persoane prezente la ședință, 21 dintre acestea au votat pentru împărțirea acestei valori pe apartamente, în mod egal, 2 persoane fiind împotrivă.
Prima instanță a reținut că în ceea ce privește nulitatea absolută a Hotărârii, motivat de faptul că la Adunarea Generală o parte dintre cei prezenți nu au avut calitatea de proprietar, neavând astfel drept de vot, din înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada că cei prezenți sunt proprietarii apartamentelor din cadrul Asociației pârâte. De asemenea, pârâta a făcut dovada că ..A. împuternicise pe Bozintan D. să reprezinte societatea la Adunarea Generală din 20.03.2013.
Astfel, potrivit art.24 din Legea nr.230/2007 adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari (jumătate plus unu) sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal.
S-a reținut că și cererea reclamantei privind nulitatea parțială a Hotărârii în ceea ce privește împărțirea cheltuielilor de curent electric la părțile comune este de asemenea nefondată câtă vreme Legea nr.230/2007 permite proprietarilor să adopte hotărâri cu votul majorității membrilor asociației de proprietari prezenți la adunarea generală convocată sau reconvocată, după caz. Or, chiar dacă prin HG 1588/2007 s-a prevăzut o modalitate de împărțire a cheltuielilor comune, prin voința majorității proprietarilor se poate stabili o altă modalitate de împărțire a acestor cheltuieli. Pe de altă parte, reclamanta nu a arătat pe tot parcursul litigiului care a fost vătămarea cauzată prin Hotărârea a cărei anulare se solicită, respectiv care ar fi fost cota ce trebuia achitată în situația repartizării sumei de 4337,63 lei în funcție de numărul de persoane, iar nu pe numărul de apartamente, așa cum s-a stabilit.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei ca, în viitor, pârâta să calculeze cheltuielile de energie electrică la părțile comune ale blocului, după numărul persoanelor care locuiesc în fiecare apartament, instanța de fond a reținut că așa cum a subliniat și pârâta, cheltuielilor cu energia electrică pentru părțile comune, a fost hotărâtă doar pentru o singură factură și pentru o singură lună și anume luna Februarie 2013, ulterior repartizarea cheltuielilor comune cu energia electrică, fiind efectuată pe persoane, iar nu pentru apartamente. Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la predarea în copii, a înscrisurilor menționate în acțiune, a fost respinsă întrucât deși pârâta și-a manifestat disponibilitatea de a preda un exemplar din aceste înscrisuri, invitând-o la sediul asociației în acest scop, reclamanta a refuzat să se prezinte.
Prin notele de ședință reclamanta a susținut că oferta pârâtei nu este reală, iar pârâta trebuia să îi transmită prin serviciul poștal aceste înscrisuri, nu să o invite la sediul acesteia pentru a i se înmâna înscrisurile.
Într-adevăr, potrivit art. 10 din Legea 230/2007 se prevede că proprietarii au dreptul să cunoască toate aspectele ce țin de activitatea asociației și au acces, la cerere, la orice document al acesteia, însă nu se stipulează obligația Asociației de a xerocopia documentele și de a le transmite la domiciliul proprietarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta M. C., solicitând admiterea recursului și anularea integrală a Hotărârii Adunării generale din data de 20.03.2013.
În motivare arată că, la adunarea generală din data de 20.03.2013, semnarea procesului verbal de către participanții la adunarea generală certifică doar prezența acestora și nicidecum aprobarea hotărârilor adoptate, procesul verbal fiind semnat la începutul ședinței, neexistând dovada că cei care au semnat procesul verbal, cunosc și conținutul acestuia.
Apreciază că, instanța de fond a interpretat greșit prevederile H.G. nr.1588/2007 potrivit căreia adunarea generală poate stabili o altă modalitate de împărțire a cheltuielilor comune. Articolul 35 din H.G. nr.1588/2007 permite adunării generale să hotărască o altă modalitate de repartizare a consumului de energie electrică, dar doar pentru energia electrică necesară funcționării ascensorului, nicidecum pentru energia consumată de rezistența de încălzire a conductelor de apă, care reprezintă 80% din cheltuielile cu curentul electric pentru părțile comune, iar aceasta trebuia încadrată la art.34 ca „energie electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune”.
De asemenea, mai arată apelanta că, factura de energie electrică este emisă către S.C. Arcvia M. S.A. și nicidecum către Asociația de proprietari Via R.. Atâta timp cât nu a existat un contract încheiat între Enel Energie S.A. și Asociația de Proprietari Via R. pe perioada 03.11.2012 – 23.01.2013, nu avea obligația de a plăti acea factură de energie electrică.
În drept, apelanta a invocat prevederile art.483 și 485 Cod procedură civilă, H.G. nr.1588/2007 și Legea nr.230/2007.
În probațiune apelanta depune procesul verbal al ședinței din data de 20.03.2013 și factura de energie electrică.
Prin întâmpinarea depusă intimata Asociația de Proprietari Via R., solicită respingerea apelului și arată că prin hotărârea adunării generale din data de 20.03.2013, proprietarii au hotărât ca plata facturii la energie electrică utilizată pentru părțile comune, să se plătească pe număr de apartamente, deoarece majoritatea acestei plăți o reprezintă energia electrică consumată cu menținerea unei temperaturi superioare limitei de îngheț a instalației sanitare de apă, respectiv apa rece și canalizare.
În ceea ce privește solicitarea de a-i înmâna actele, apelanta a fost invitată pentru a-i fi prezentate, însă nu s-a prezentat.
Se arată că potrivit Legii nr.230/2007, proprietarii cu vot majoritar pot adopta hotărâri care sunt obligatorii pentru toți proprietarii și chiar dacă H.G. nr.1588/2007 prevede o modalitate de împărțire a cheltuielilor comune, majoritatea proprietarilor pot stabili o altă modalitate de împărțire a acestor cheltuieli.
Instanța de apel examinând hotărârea atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă, cât și din oficiu pentru motivele de ordine publica, constată că apelul declarat este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit prima instanță a respins în tot cererea de chemare în judecată a reclamantei deoarece prevederile art.34 din H.G. nr.1588/2007 sunt clare și lipsite de echivoc în sensul că cheltuielile care nu pot fi individualizate pe fiecare proprietar în baza unor dispozitive de măsură, se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în clădire în luna pentru care se calculează lista de plată, iar aceste cheltuieli sunt cheltuielile asociației pentru: apă rece, caldă și canalizare; combustibil pentru prepararea apei calde de consum; energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune; colectarea deșeurilor menajere, vidanjare.
Prin urmare, energia electrică utilizată pentru funcționarea instalațiilor comune, ca în cazul de față, se repartizează proporțional cu numărul de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în imobil în luna respectivă, și nu pe numărul de proprietari, deoarece această energie electrică nu poate fi individualizată pe fiecare proprietar în baza unor dispozitive de măsură, ci este individualizată în comun pe întreg imobilul.
Această dispoziție legală prevăzută de art.34 din H.G. nr.1588/2007, reprezintă regula privind repartizarea cheltuielilor comune ale asociației de proprietari, iar excepția de la această regulă este prevăzută de art.35 din H.G. nr.1588/2007 care prevede că „Prin hotărâre a adunării generale, pot fi exceptate de la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcționarea ascensorului/ascensoarelor persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum și la etajul 1 din clădirile fără mezanin. De asemenea, în cazul clădirilor care au amplasate la etajele superioare băi, spălătorii, uscătorii, prin hotărâre a adunării generale, persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum și la etajul 1 din clădirile fără mezanin pot să fie exceptate de la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcționarea ascensorului/ascensoarelor, în baza unor angajamente personale, date în scris către asociația de proprietari de către persoanele care nu folosesc spațiile de la etajele superioare”.
Prin urmare, excepția de la regula prevăzută de art.34 din H.G. nr.1588/2007 se referă doar la cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru funcționarea ascensorului/ascensoarelor pentru persoanele care locuiesc în apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum și la etajul 1, persoane care se presupune că nu folosesc ascensorul și care pot fi exceptate de la plata energiei electrice cu privire la funcționarea acestuia, iar această exceptare se poate face doar în baza unor angajamente personale, date în scris către asociația de proprietari de către persoanele care nu folosesc spațiile de la etajele superioare sau ascensorul.
Astfel, cheltuielile cu energia electrică pentru părțile comune imobilului, nu pot fi stabilite după cum votează majoritatea proprietarilor, ci doar în baza legii așa cum prevede art.34 și 35 din H.G. nr.1588/2007 și cu excepțiile prevăzute în aceste dispoziții legale, dispoziții care sunt imperative și nu dispozitive, deoarece dacă ar fi după bunul plac al majorității proprietarilor, aceștia pot hotărî ca plata cheltuielilor comune să se facă de către o singură persoană, astfel încât ceilalți proprietari să fie exceptați de la cheltuieli comune, ceea ce nu este posibil contravenind regulii prevăzute de art.34 din H.G. nr.1588/2007.
La fel și în cazul de față, prin Hotărârea Asociației de Proprietari din data de 20.03.2013, aceasta nu putea hotărî o altă modalitate de împărțire a cheltuielilor privind energia electrică pentru părțile comune ale imobilului decât potrivit regulii prevăzute de art.34 din H.G. nr.1588/2007, adică împărțirea cheltuielilor de energie electrică după numărul persoanelor care locuiesc în fiecare apartament și nu în mod egal după numărul de apartamente, așa cum s-a hotărât de către 21 de persoane cu votul împotrivă al două persoane (fila 7 dosar primă instanță).
Având în vedere aceste dispoziții legale, Hotărârea Asociației de Proprietari din data de 20.03.2013, este nelegală în ceea ce privește modalitatea de împărțire a cheltuielilor de energie electrică la părțile comune, astfel încât se impune anularea acesteia doar în ceea ce privește modalitatea de împărțire.
În ceea ce privește celelalte motive de nulitate a Hotărârii Asociației de Proprietari din data de 20.03.2013, tribunalul nu le poate reține, deoarece semnatarii procesului verbal de ședință din data de 20.03.2013 prin care s-a certificat prezența membrilor asociației de proprietari, se prezumă că au votat în sensul în care s-a încheiat al doilea proces verbal din data de 20.03.2013 în care s-a luat hotărârea privind repartizarea cheltuielilor privind energia electrică și care este redactat în continuarea primului proces verbal, fiind semnat de către președintele asociației de proprietari.
Nu există nici o dovadă în sensul celor susținute de către apelantă că cei prezenți nu au aprobat prin vot repartizarea cheltuielilor privind energia electrică în modalitatea consemnată în cel de-al doilea proces verbal, adică cu 21 de voturi pentru și 2 voturi împotrivă.
Tribunalul nu poate reține nici afirmația apelantei în ceea ce privește factura de energie electrică în discuție, că aceasta este emisă pentru S.C. Arcvia M. S.A. și nicidecum pentru Asociația de Proprietari Via R., deoarece obiectul prezentului proces este anularea integrală sau parțială a unei hotărâri a asociației de proprietari și nu plata sau nulitatea vreunei facturi privind energia electrică, astfel încât instanța nu se va pronunța în ceea ce privește acesta aspect deoarece nu a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește capătul din cererea de chemare în judecată prin care apelanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la predarea unor acte, prin apelul formulat, apelanta nu a criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește respingerea acestui capăt de cerere, astfel încât tribunalul va menține sentința atacată cu privire la acest aspect.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 al.2 din codul de procedură civilă, instanța va admite apelul formulat de apelanta M. C. și va schimba în parte sentința civilă nr.6475/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în sensul că va admite în parte cererea formulată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Via R., ., . va dispune anularea parțială a Hotărârii Asociației de Proprietari din data de 20.03.2013 în ceea ce privește modalitatea de împărțire a cheltuielilor de energie electrică la părțile comune și va dispune obligarea pârâtei să calculeze aceste cheltuieli de energie electrică la părțile comune ale blocului, după numărul persoanelor care locuiesc în fiecare apartament, menținând totodată dispozițiile din sentința atacată în ceea ce privește respingerea celorlalte capete de cerere ale reclamantei, ca neîntemeiate.
De asemenea, se va înlătura din sentința atacată obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
În temeiul art.452 și art.453 din codul de procedură civilă, instanța va dispune obligarea intimatei la plata către apelantă a sumei de 32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (fila 34 dosar apel), deoarece intimata a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta M. C., domiciliată în municipiul A., ., ., județul A., CNP_, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari Via R., ., . sediul în municipiul A., ., ., CUI_, împotriva sentinței civile nr.6475/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă această hotărâre în parte în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Via R., ., . dispune anularea parțială a Hotărârii Asociației de Proprietari din data de 20.03.2013 în ceea ce privește modalitatea de împărțire a cheltuielilor de energie electrică la părțile comune și dispune obligarea pârâtei să calculeze aceste cheltuieli de energie electrică la părțile comune ale blocului, după numărul persoanelor care locuiesc în fiecare apartament.
Menține dispozițiile din sentința atacată în ceea ce privește respingerea celorlalte capete de cerere ale reclamantei, ca neîntemeiate.
Înlătură obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Dispune obligarea intimatei la plata către apelantă a sumei de 32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.03.2014.
Președinte, Judecător,
M. C. D. C. U.
Grefier,
L. K.
Red. D.C.U/18.03.2014
Thred. C.I
4ex./2 .>
se comunică cu:
1.apelanta M. C. în A., ., .
2.intimata Asociația de Proprietari Via R., ., ., .
Primă instanță – judecător R. A. C. – Judecătoria A.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 964/2014. Tribunalul ARAD | Fond funciar. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
