Fond funciar. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 702/238/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 247
Ședința publică din data de 01 octombrie 2014
Președinte C. C. A.
Judecător H. O.
Judecător L. L.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. L. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Dezna prin P. comunei Dezna și P. C. Dezna, împotriva sentinței civile nr. 230 din 04.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoriei Gurahonț, în contradictoriu cu intimații C. Județeană Pentru Stabilirea Drepturilor De Proprietate A. și C. D. P., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că la data de 30.09.2014, prin serviciul registratură al instanței, recurenta a depus precizări, iar la data de 01.10.2014, intimatul-reclamant C. D. P. a depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, închide dezbaterile.
Notă: după luarea cauzei, dar înainte de finalizarea dezbaterilor, se prezintă o persoană ce învederează instanței ca dorește să-l reprezinte pe tatăl său C. D. P., însă nu are procură specială, motiv pentru care instanța nu-i acordă cuvântul în dezbateri.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 30 iulie 2014, constată că prin sentința civilă nr. 230 din 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. D. P. împotriva pârâților C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna primar N. O. și Instituția Prefectului – C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A..
A fost obligată pârâta C. L. de Fond Funciar Dezna la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței de 16,7 ha pădure, din care 15,3 ha pădure situată în UA 72 pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna iar 1,4 ha pădure situată în UA 71 A, delimitată ca având pe schița anexă conturul ABCDEFGH pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert Arcereanu G..
A fost obligat primarul comunei Dezna –N. O. la punerea efectivă în posesie pentru suprafața de 16,7 ha, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1000 lei /zi de întârziere și a fost obligată Comisiei Locale Dezna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să întocmească și să înainteze Comisiei Județene A. documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2219,90 hectare teren cu vegetație forestieră.
A fost obligată pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., la emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 2219,9 ha pădure, după punerea în posesie a reclamantului și înaintarea documentației de către C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna către pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantului ca neîntemeiate și au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1507 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.1/ 29.07.2005 la C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de pădure de aproximativ 4500 iugăre din CF 521 Dezna, CF 522 Dezna.
Prin Hotărârea nr. 20 din data de 23.09.2005 C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna a admis cererea reclamantului și a aprobat reconstituirea suprafețelor forestiere de 1340,87 ha – ca autor și 869,03 ha – ca moștenitor al tatălui său C. P..
C. Județeană A. a validat propunerea Comisiei Locale Dezna prin Hotărârea nr. 508 din 23 noiembrie 2005, fiind reconstituită suprafața totală de 2193,2 hectare de teren forestier. Prin Hotărârea nr. 121 din 8 februarie 2007 a Comisiei Județene A. reclamantului i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate și pentru o diferență de suprafață de 16,70 hectare teren forestier.
Punerea în posesie pentru suprafața de 2193,2 hectare s-a realizat prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 12 din 26 iulie 2006, cu obiecțiunile consemnate în procesul-verbal. Reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru punerea lui în posesie pentru diferența de 16,7 ha teren cu vegetație forestieră.
Pârâta C. L. Dezna a făcut mai multe încercări de punere în posesie a reclamantului.
Prima instanță a arătat că în ședința din 30 septembrie 2009, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna a stabilit amplasamentele terenurilor incluse în suprafața de 16,7 ha teren forestier, propunerile acesteia fiindu-i transmise reclamantului prin adresa cu nr. 2206/09.10.2009. Mai exact, pentru cele 16,7 ha comisia locală a propus comasarea suprafețelor restante de primit, într-un trup comun, reconstituirea celorlalte terenuri făcându-se pe vechiul amplasament.
Deoarece reclamantul nu a răspuns acestei solicitări, la data de 04.11.2009 pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna a trimis o nouă propunere, arătând faptul că nu dispun de un angajat specialist în măsurători topografice și că solicită ca acesta să ia legătura cu un specialist topograf în vederea efectuării măsurătorilor pentru suprafața de pădure reconstituită în favoarea sa.
Prin adresa cu nr. 1068/14.05.2010 aceeași pârâtă a revenit asupra solicitărilor formulate în legătură cu propunerile de amplasamente, menționând că în situația în care nu răspunde solicitărilor comisiei, se face răspunzător de nefinalizarea lucrării privind reconstituirea dreptului său de proprietate.
În data de 07.06.2010 reclamantul C. D. P. a comunicat o adresă pârâtei menționate, prin care a arătat că pârâta menționată nu respectă legea.
Mai arată că prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a stabilit o suprafață de 15,3 ha amplasată în UA 72, pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna, având aceeași categorie de folosință și aproximativ aceeași bonitate cu UA 74 aflată în proprietatea reclamantului.
Totodată, prin completarea la raportul de expertiză s-a stabilit o suprafață de 1,4 ha, delimitată ca având pe schița anexă conturul ABCDEFGH, amplasată în UA 71 A, în imediata vecinătate a UA 72, pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna
Prima instanță a invocat dispozițiile art. 5 lit. h și art. 6 lit. f din H.G.890/2005 din care rezultă că ordinea operațiunilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar este următoarea: efectuarea documentației necesare ,punerea în posesie a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate, fapt ce presupune individualizarea terenurilor care fac obiectul dreptului de proprietate reconstituit-obligație ce revine exclusiv comisiei locale de fond funciar, urmată de emiterea titlului de proprietate de către comisia județeană de fond funciar după înaintarea documentației prevăzută de art. 36 alin. 1 din H.G. 890/2005 din partea comisiei locale de fond funciar.
Ca urmare, prima instanță a admis în parte primul capăt de cerere și a obligat pârâta C. L. de Fond Funciar Dezna, la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței de 16,7 ha pădure, din care 15,3 ha pădure situată în UA 72 pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna iar 1,4 ha pădure situată în UA 71 A, delimitată ca având pe schița anexă conturul ABCDEFGH, pe raza administrativ teritorială a comunei Dezna, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert Arcereanu G..
În baza art.64 al. 2 din Legea 18/1991 a obligat pe primarul comunei Dezna –N. O. la punerea efectivă în posesie pentru suprafața de 16,7 ha, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1000 lei /zi de întârziere și a respins cererea de obligare a Comisiei locale Dezna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere;
A obligat C. L. Dezna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să întocmească și să înainteze Comisiei Județene A. documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2219,90 hectare teren cu vegetație forestieră.
Conform art.64 al. 2 din Legea 18/1991 a respins cererea de obligare a Comisiei locale Dezna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la plata unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Relativ la capătul de cerere privind emiterea titlului de proprietate, prima instanță a admis pentru următoarele considerente: Potrivit art.36 alin.1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. 890/4.08.2005, actualizată, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titluri de proprietate.
De asemenea, în baza art. 64 din Legea 18/1991 în cazul în care comisia locală refuză punerea în posesie efectivă persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat la punerea în posesie efectivă sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
Așadar, îndeplinirea obligațiilor Comisiei Județene este subsecventă îndeplinirii obligației Comisiei locale.
Față de aceste dispoziții legale, prima instanță a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., la emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 2219,9 ha pădure, după punerea în posesie a reclamantului și înaintarea documentației de către C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dezna către pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Cu privire la plata de daune cominatorii de către pârâte, prima instanță, față de situația de fapt și de drept arătată, a respins cererea de obligare a pârâtei C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor A. la plata daunelor cominatorii.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1507 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurenții C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Dezna prin primar și primarul comunei Dezna prin care solicită admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și în rejudecare dispunerea suspendării judecății în temeiul art. 4 raportat la art. 7 din Legea nr. 165/2013, până la termenul stabilit de legiuitor în articolul nr. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 cu modificările la zi.
De asemenea, solicită admiterea în parte a cererilor reclamantului privind punerea în posesie pentru suprafața de 16,7 ha și emiterea titlului pentru suprafața de 2219,90 ha și respingerea cererilor ca pârâtul N. O., primarul comunei Dezna, să fie obligat la plata de daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru punerea efectivă în posesie a reclamantului cu suprafața de 16,7 ha și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1507 lei.
În motivare arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. art. 4 și art. 7 din Legea nr. 165/2013 care dispune suspendarea tuturor procedurilor administrative în domeniul restituiri fondului funciar, singura excepție stabilită de legiuitor fiind cazul hotărârilor judecătorești
definitive și irevocabile.
Recurenții arată că în opinia lor este clar că referindu-se la hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, legiuitorul s-a referit la hotărâri care erau astfel la data intrării în vigoare a Legii 165/2013. Pe de altă parte, odată cu . Legii 165/2013 instanța trebuia să dispună suspendarea judecății până la data arătată de legiuitor în temeiul disp. art. 4 și art. 7 din Legea nr. 165/2013. Întrucât acest lucru nu s-a făcut, soluția legală în momentul de față este casarea în întregime a hotărârii recurate pentru motivul încălcării dispozițiilor imperative ale Legii 165/2013 și în rejudecare suspendarea judecății până la momentul stabilit de legiuitor în art. 11 din Legea nr. 165/2013. Suspendarea se impune și pentru că la finalizarea procedurilor cererile reclamantului ar putea rămâne fără obiect.
Recurenții mai arată că din probele administrate în cauză rezultă că prin mai multe adrese intimatului-reclamant i-au fost făcute mai multe propuneri privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 16,7 ha dar acesta le-a refuzat.
Pe de altă parte, recurenta C. locală Dezna arată că neavând un topograf angajat și nici fonduri bugetare pentru a face măsurătorile i-a indicat intimatului-reclamant că dacă face măsurătorile pe propria cheltuială punerea în posesie și întocmirea întregii documentații se va efectua de îndată.
Hotărârea recurată nu stabilește nici un termen pentru punerea în posesie în condițiile în care stabilește daune cominatorii de 1000 lei/zi în sarcina primarului, ceea ce consideră că este absurd.
Intimata-pârâtă C. Județeană Pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate A. a depus la dosar întâmpinare prin care cu privire la primul motiv de recurs invocat, face următoarele precizări: Prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a prevăzut la art.7, alin.l, faptul că până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar (suspendarea nefiind aplicabilă hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile).
În conformitate cu prevederile art.4, din același act normativ „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Textul art.4 din Legea nr. 165/2013 a făcut obiectul controlului Curții Constituționale, care în esență prin deciziile pronunțate a stabilit faptul că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și art.34, alin.l nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Pe cale de consecință și pornind de la cele reținute de Curtea Constituțională la momentul la care s-a pronunțat asupra constituționalității textului art.4, cu raportate la prevederile art. 33 și art.34, alin.l din Legea nr. 165/2013, consideră că nu este posibilă suspendarea judecății, prezentul litigiu aflându-se pe rolul instanțelor de judecată înainte de . Legii nr. 165/2013.
În privința motivului de recurs prin care recurenta pârâtă a solicitat admiterea cererilor reclamantului privind punerea în posesie cu suprafața de 16,7 ha și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 2219,90 ha și totodată să se respingă capătul de cerere privind obligarea primarului comunei Dezna la plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată, intimatul-pârât arătă următoarele: Judecătoria Gurahonț, prin Sentința civilă nr.230/04.06.2014 a admis în parte cererea obligând C. locală Dezna la punerea în posesie cu suprafața de 16,7 ha pădure și a obligat C. locală Dezna să înainteze Comisiei Județene A. documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2219,90 ha teren cu vegetație forestieră, comisia locală având competența exclusivă de a realiza punerea în posesie si de a întocmi documentația necesară scrierii titlului de proprietate.
În ce privește daunele cominatorii acordate de către instanța de judecată precizează faptul că potrivit art.64 alin. 1 și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, în cazul „în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă”.
Raportându-se la textul mai sus menționat și la practica judiciară în materie, intimatul-pârât apreciază că aceste daune sunt sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face, sau a nu face, este obligat printr-o hotărâre judecătorească să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației.
Acesta constituie un mijloc de constrângere indirect, de executare a obligațiilor, cu caracter provizoriu, subsidiar și nu poate depăși valoarea prejudiciului suferit prin neexecutare, astfel ar constitui o îmbogățire fără justă cauză pentru creditor.
Față de aceste caracteristici și reținând scopul coercitiv al acestor daune, consideră că acestea daune cad doar în sarcina primarului unității administrativ-teritoriale, în condițiile în care reclamantul intimat poate face dovada prejudiciului suferit.
În privința acordării cheltuielilor de judecată, arată că, codul de procedură civilă prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Textul de lege, fără a o menționa in terminis, induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui ce prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia purtării procesului.
Ca atare fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care pierde procesul”.
Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care pierde procesul, se observă că în cazul în speță nu a existat o atitudine culpabilă a comisiei locale sau a comisiei județene, ambele instituții depunând diligentele necesare în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor care cad în sarcina lor.
Arată că în speță, instanța are posibilitatea de a reduce, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Având în vedere faptul că în practică ori de câte ori instanțele de judecată au acordat cheltuieli de judecată, acestea au fost acordate în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil și bineînțeles când au fost aduse probe cu privire la aceste cheltuieli de judecată, consideră recursul fundamentat sub acest aspect, motiv pentru care vă solicită înlăturarea acordării cheltuielilor de judecată stabilite de către instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile Codului de procedură civilă, H.G. nr.890/2005, Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000.
Recurentul C. L. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Dezna a depus la dosar precizări prin care arată că nu mai susține cererea privind suspendarea judecății recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 230 din data de 4 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul cu numărul de mai sus.
Privitor la cel de al doilea motiv de recurs arată că solicită doar respingerea cererii ca recurentul-pârât N. O., primarul comunei Dezna, să fie obligat la plata de daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru punerea efectivă în posesie a reclamantului cu suprafața de 16,7 ha și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1507 lei.
Intimatul-reclamant C. D. P. a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită anularea recursului ca nemotivat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 230 din 4 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul_, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant consideră că recursul nu este motivat, recurenții au renunțat la cererea de suspendare a judecării recursului și într-o frază, au criticat și soluția primei instanțe de a-l obliga pe domnul N. O., primarul comunei Dezna, la plata de daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru punerea efectivă în posesie a intimatului-reclamant cu suprafața de 16,7 ha și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1507 lei.
Consideră că acest al doilea motiv de recurs cum este intitulat de recurenți, nu este motivat. Recurenții nu argumentează ce text de lege a fost încălcat și nu aduc nici o motivare de drept, sau măcar de fapt, pentru a justifica soluția greșită a primei instanțe cu privire la acest capăt de cerere.
Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, intimatul-reclamant consideră că sancțiunea care trebuie să intervină este nulitatea recursului.
Concluzionând solicită instanței să constate nulitatea recursului, conform art.3021 alin.(l) lit.c C.proc.civ. coroborat cu art.306 alin.3 C.proc.civ.
De asemenea, solicită instanței să rețină că recurenții nu au criticat, nici măcar formal, soluțiile primei instanțe cu privire la celelalte capete de cerere.
În subsidiar, se poate reține că recurentul N. O. dacă va fi de bună-credință și va aduce de bună-voie la îndeplinire dispozitivul hotărârii primei instanțe, respectiv să îl pună de îndată în posesie, nici nu va putea fi obligat la plata daunelor cominatorii. Insă reaua-credință a recurentului se manifestă și în prezent, arată că a fost convocat telefonic să se prezinte în data de 30 septembrie 2014 pentru punerea în posesie, a făcut deplasarea din București, însă domnul primar N. O. a lipsit de la primărie, neputându-se astfel finaliza întocmirea procesului-verbal.
Recursul recurentei C. locală Dezna cu privire la soluția primei instanțe în ceea ce-l privește pe pârâtul N. O., intimatul-reclamant consideră că este lipsit de interes, întrucât nu privește propria situație procesuală.
De asemenea, intimatul-reclamant solicită obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de plată a onorariului de avocat depusă la dosar.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul declarat în cauză, tribunalul reține următoarele:
În primul rând, tribunalul constată că recurentul a renunțat a mai susține motivul de recurs constând în suspendarea procedurii judiciare, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, privind procedura de restituire în domeniul fondului funciar.
În ce privește al doilea motiv de recurs, constând în invocarea nelegalității obligării primarului comunei Dezna la plata de daune cominatorii de 1000 lei /zi de întârziere ca sancțiune pentru neîndeplinire a obligației de punere efectivă în posesie, tribunalul apreciază acest motiv ca fondat pentru cele ce succed:
Într-adevăr, prima instanță a obligat corect primarul comunei Dezna să pună în posesie pe reclamantul-intimat, cu suprafața de 16,7 ha. Cu toate acestea, sancțiunea plății de daune cominatorii aplicată primarului direct prin hotărârea care rezolvă fondul cauzei nu este fondată. Astfel, daunele cominatorii se acordă în condițiile codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la data introducerii acțiunii, 11.08.2010. Or, art.5803 și următoarele din acest cod prevăd o procedură specială pentru neexecutarea obligațiilor de a face, procedură ce ține de faza executării silite în care instanța de executare poate aplica debitorului penalități pentru neîndeplinirea obligației. Aceasta înseamnă că nu se mai acordă vechile daune cominatorii direct prin hotărârea de fond, ci acestea vor fi acordate sub formă de penalități în faza executării hotărârii de fond, dacă debitorul nu se conformează obligației instituite de instanță. Mai mult, art.5803 alin.5 din Codul de procedură civilă de la 1865 prevede expres că pentru neexecutarea obligațiilor de a face nu se pot acorda daune cominatorii.
Ca atare, soluția de acordare a acestor daune cominatorii este neîntemeiată, motiv pentru care se va admite recursul formulat de recurentul C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE DEZNA, se va modifica, în parte, sentința recurată în sensul că se va înlătura obligația instituită în sarcina primarului comunei Dezna – N. O. de plată a daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere. Se va menține obligația primarului de punere efectivă în posesie pentru suprafața de 16,7 ha.
Se va menține și restul dispozitivului, hotărârea recurată fiind temeinică și legală sub aspectul celorlalte dispoziții, prima instanță aplicând corect prevederile art. 5 lit. h și art. 6 lit. f din H.G.890/2005 din care rezultă că ordinea operațiunilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar este următoarea: efectuarea documentației necesare ,punerea în posesie a beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate, fapt ce presupune individualizarea terenurilor care fac obiectul dreptului de proprietate reconstituit-obligație ce revine exclusiv comisiei locale de fond funciar, urmată de emiterea titlului de proprietate de către comisia județeană de fond funciar după înaintarea documentației prevăzută de art. 36 alin. 1 din H.G. 890/2005 din partea comisiei locale de fond funciar.
Raportând prevederile legale enunțate la starea de fapt din cauză, ce a rezultat din raportul de expertiză și din completarea acestuia, tribunalul reține că prima instanță a apreciat corect faptul că instituțiile, angrenate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, sunt obligate să emită titlul de proprietate și să-l pună pe reclamant în posesia suprafeței solicitate.
În situația în care hotărârea a fost modificată doar în parte, iar intimatul C. D. P. a solicitat și justificat cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat, tribunalul, în baza art. 276 din Codul de procedură civilă de la 1865 va obliga recurentul la plata către intimatul C. D. P. a cheltuielilor de judecată parțiale în recurs în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE DEZNA împotriva sentinței civile nr. 230 din 04.06.2014 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Gurahonț.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că înlătură obligația instituită în sarcina primarului comunei Dezna – N. O. de plată a daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere. Menține obligația primarului de punere efectivă în posesie pentru suprafața de 16,7 ha.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurentul la plata către intimatul C. D. P. a cheltuielilor de judecată parțiale în recurs în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. H. O. L. L.
Grefier,
A. B.
Red. C.C.A./6.10.2014
Tred. L.K/6.10.2014
2ex./6.10.2014
Nu se comunică:
Prima instanță: Judecătoria Gurahonț, judecător A. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul ARAD | Recuzare executor. Sentința nr. 7004/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
