Rezoluţiune contract. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 10447/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._ /A/2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 443
Ședința publică din data de 09 aprilie_
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul D. D. în contradictoriu cu intimatul S. P., împotriva sentinței civile nr.431/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal se prezintă apelantul D. D. și intimatul S. P. asistat de avocat Bogariu V. din Baroul A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 108,7 lei taxă judiciară de timbru .
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 2 aprilie 2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare, înscris care a și fost comunicat apelantului.
Apelantul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța TMXWM_ PJ din 08.04.2014.
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul avocațial.
Nefiind formulate alte cereri ori necesare alte probe instanța, apreciind apelul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat la această instanță la data 18.03.2014, constată că prin sentința civilă nr. 431/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâtul D. D. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat între părți având ca obiect executarea și montarea ferestre de termopan la imobilul situat în loc. Semlac, nr. 1151, jud. A.. A fost obligat pârâtul la ridicarea materialelor folosite la executarea lucrării și la restituirea către reclamant a prețului de 680 euro și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.923,75 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au convenit în cursul anului 2013 ca pârâtul să execute și să monteze cinci geamuri termopan la casa reclamantului situată în loc. Semlac, nr. 1151, jud. A.. Astfel, venind din Ungaria împreună cu soacra sa, numita G. R. (verișoară a reclamantului) și martorul B. P., pârâtul s-a oprit la domiciliul reclamantului pentru a lua măsurătorile necesare realizării ferestrelor (interogatoriu pârât – întrebarea nr. 8-9 – fila 40). Cu această ocazie, părțile au intrat în curtea imobilului, au discutat (martor B. P. - f.44) și conform susținerilor reclamantului acesta a achitat un avans de 200 euro.
În luna mai 2013, pârâtul s-a prezentat la reclamant, însoțit de un tânăr, și a montat ferestrele executate (interogatoriu pârât – întrebarea nr. 7-9 – fila 40, planșe foto – f.16-18). Conform celor susținute de către reclamant, acesta a achitat diferența de preț în sumă de 480 euro.
A doua zi, reclamantul a apelat la martorul C. S. (f.41) pentru a finisa lucrările de tencuială din jurul geamurilor, ocazie cu care acesta a constatat că ferestrele nu au fost montate corespunzător deoarece „aerisirile geamurilor din partea de jos erau încorporate în zid.” Astfel, pentru a remedia acest aspect, reclamantul l-a contactat imediat pe pârât, care a recunoscut că unul dintre geamuri ar fi fost montat greșit, reclamantul solicitând remedierea lucrării sau restituirea prețului de 680 euro.
Din cauza refuzului pârâtului, reclamantul a procedat la efectuarea unei expertize extrajudiciare (f.11-18), care a concluzionat că montarea și executarea a patru ferestre termopan s-a realizat greșit deoarece ferestrele sunt mai mari cu 2-3 cm, iar lipsa buiandrugilor poate determina pierderea rezistenței și stabilității zidului clădirii (f.15). De asemenea, s-a constatat că fereastra de la pod prezintă un montaj deficitar deoarece a existat o înclinație pe verticală de 2-3 cm (f. 14).
Ulterior, reclamantul a demontat ferestrele executate și montate greșit, care se află încă în posesia sa (martorul C. S. - f.41) și a apelat la o societate de profil care a procurat alte ferestre (factura fiscală . MMC nr. 1369/02.08.2013 - f.29, chitanța . MMC nr. 1341/02.08.2013 - f.30 și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 10.07.2013 - f.31-32).
Prima instanță a apreciat că în drept sunt incidente dispozițiile art. 1851 alin. 1 C.civ. care definește contractul de antrepriză, ca fiind acel contract prin care „antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.” Conform art. 1855 C.civ. „contractul este de vânzare, iar nu de antrepriză, atunci când, potrivit intenției părților, executarea lucrării nu constituie scopul principal al contractului, avându-se în vedere și valoarea bunurilor furnizate.”
În speță, pârâtul s-a obligat nu numai la procurarea ferestrelor, ci și la executarea și montarea acestora (interogatoriu pârât – întrebarea nr. 1, 7-9 – fila 40), procurând materialele, conform art. 1857 alin. 1 C.civ, astfel încât între părți s-a încheiat un astfel de contract.
Carențele în executarea lucrării rezultă cu evidență, atât din raportul de expertiză extrajudiciară, cât și din declarația martorului C. S.. Astfel, raportat la prevederile legale menționate, instanța de fond a reținut că pârâtul, în îndeplinirea obligației sale legale de informare în baza art. 1858 C.civ., nu a atenționat reclamantul despre necesitatea montării unor buiandrugi deasupra ferestrelor. În plus, ferestrele executate nu au respectat dimensiunile necesare, fiind cu 2-3 cm mai mari sau montate înclinat.
Existând astfel o executare necorespunzătore, de care antreprenorul răspunde conform art. 1863. raportat la art. 1707 alin. 1 C.civ și art. 1549 C.civ, s-a reținut culpa pârâtului, în calitatea sa de antreprenor, și s-a admis capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de antrepriză.
Ca efect al acestei măsuri, conform art. 1554 alin. 1 C.civ., care prevede că „contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat”, respectiv „fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite” instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare, anume restituirea prestațiilor executate de către părți.
În ce privește ridicarea materialelor folosite de către pârât, martorul C. S. (f.41) a arătat că acestea se găsesc la reclamant, fapt necontestat de către pârât. Prin urmare, instanța de fond l-a obligat pe pârât la ridicarea materialelor folosite la executarea lucrării.
În ce privește restituirea prețului, chiar dacă reclamantul nu a fost în măsură să producă o probă directă de înmânare/achitare a sumei de 680 euro, instanța de fond a avut în vedere ansamblul materialului probator și atitudinea părților din timpul procesului, aplicând și dispozițiile art. 329 C.pr.civ. Astfel, sub aspectul reținerii acestei stări de fapt și, pe cale de consecință, a temeiniciei celor susținute de către reclamant, instanța de fond a reținut numai probele care exprimă adevărul și a înlăturat pe cele părtinitorii. Pentru aceasta a avut în vedere că aprecierea probelor de către instanță implică analizarea acestora sub aspectul încrederii pe care fiecare o poate produce că reflectă adevărul. Această examinare se face de către instanță potrivit convingerii, conducându-se după conștiința sa, conform art. 264 C.pr.civ., însă acest lucru nu are un caracter de subiectivitate, arbitrar, ci trebuie să creeze, în urma unui raționament logic, un sentiment de certitudine. Astfel, instanța este datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea probelor, ajungându-se fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora.
Coroborând atitudinea pârâtului cu restul probelor (martori și înscrisuri), cu faptele necontestate și răspunsurile la interogatoriu, instanța de fond a apreciat că atitudinea pârâtului în ce privește primirea prețului lucrării este una nesinceră. Astfel, deși pârâtul a susținut cu vehemență la termenul din data de 28.11.2013 (f. 43) că, cu ocazia măsurătorilor de la imobilul reclamantului, părțile au discutat doar în stradă, în prezența martorului B. P. și nu au intrat în curtea casei, acest martor (f.44) a arătat că părțile au intrat în curte împreună cu ruda comună, G. R., unde au avut loc discuții, după care pârâtul a efectuat măsurătorile la stradă, fapt susținut anterior de către reclamant (f. 43). De asemenea, martorul C. S. (f.41) a vorbit personal la telefon cu pârâtul, după care a auzit discuția telefonică dintre părți prin care reclamantul a solicitat de la pârât remedierea deficiențelor sau restituirea prețului. Instanța de fond a mai avut în vedere și opoziția pârâtului la administrarea probei cu numita P. E. persoană care se pare ar fi cunoscut cele petrecute de la martora oculară G. R., precum și răspunsul la interogatoriu al pârâtului de la întrebarea nr. 6. Astfel, cererea de restituire a fost analizată și în raport de efectul și scopul acțiunii. În cazul în care reclamantul ar fi pus în situația restituirii materialelor, fără restituirea prețului (respingerea acestui capăt de cerere), acesta ar încerca un dublu prejudiciu (și fără bani, și fără materialele achitate), astfel că acțiunea de față nu ar avea niciun sens pentru a acesta. În același sens, în cazul în care reclamantul nu ar fi achitat prețul, acesta nu ar fi fost nevoit să apeleze la un proces pentru a se dispun rezoluțiunea, cu atât mai mult cu cât reclamantul se află în posesia materialelor. Față de toate acestea, instanța de fond l-a obligat pe pârât la restituirea prețului de 680 euro.
În ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 50 euro reprezentând prețul manoperei refacerii ornamentelor exterioare deteriorate prin lucrarea făcută de pârât, instanța de fond arată că, într-adevăr, conform art. 1531 C.civ., reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, acesta a făcut dovada doar a achiziționării și montării unor alte ferestre (factura fiscală . MMC nr. 1369/02.08.2013 - f.29, chitanța . MMC nr. 1341/02.08.2013 - f.30 și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 10.07.2013 - f.31-32), fără ca la dosar să fi fost depusă vreo dovadă în sensul suportării altor costuri, precum suma de 50 euro. Din moment ce sarcina probei revine reclamantului, conform art. 249 C.pr.civ., instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a arătat că acestea au la bază culpa procesuală a părții care cade în pretenții sau care prin comportamentul său se face culpabilă de inițierea procesului. Astfel, în baza art. 453 C.p.c, față de soluția de admitere în parte a cererii a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, în sumă totală de 1.923,75 lei (fila 4, 8, 20, 22), reținându-se culpa procesuală a pârâtului.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul D. D. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, iar pe fond, să se admită cererea sa, nefiind de acord cu plata celor 680 euro pe care nu i-a primit, hotărârea judecătorească fiind nelegală deoarece nu s-a bazat pe dovezi concrete și s-a dat cu aplicarea greșită a legii - C. civil - 1092 art. 1964 - Despre obligațiile cumpărătorului.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că prin sentința atacată s-a respins parțial acțiunea civilă formulată împotriva sa ca urmare a acțiunii civile emisă de către S. P. - din care reiese că apelantul ar fi încheiat cu dumnealui un contract de antrepriză — ce prevede diverse clauze (în timpul procesului nu a făcut dovada vreunui contract încheiat cu apelantul - pârât), prin care i-a procurat și i-a montat 3 ferestre cu geam termopan după cum se menționează în acțiunea civilă din 9 iulie 2013. Din notificarea numărul 18/28 mai 2013 - expertiza efectuată de expert atestat M.L.P.A.T., dipl. Ing. Franz Waldemar Krieger angajat de petent concluzionează că, montarea și execuția celor 4 ferestre termopan a fost realizată greșit. Prin urmare petentul făcând declarații contradictorii, nefiind hotărât nici măcar în ceea ce privește numărul ferestrelor, când 3, când 4 în realitate fiind vorba despre 5. Tot expertul pretinde că ferestrele de la parter (casa nefiind cu etaj) au fost montate greșit în golul de ușă și că nu s-au montat buiandrugi deasupra ferestrelor (această operațiune revine în sarcina constructorului).
Apelantul arată că, în plus nu a existat nici dovadă că i-a plătit suma de 680 euro pentru materialele folosite la confecționarea ferestrelor, deoarece nu a făcut-o și evident niciun martor citat de petent nu a putut să declare că ar fi văzut că i-a oferit pretinsa sumă. Dealtfel el rugându-l pe apelant să-l ajute cu aceste cinci ferestre motivând ca nu are la momentul acela bani să se adreseze unei firme de specialitate și că așteaptă bani de la soția sa, din Germania.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 2 aprilie prin serviciul registratură al instanței, solicitând respingerea ca nefondat a apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea poziției sale intimatul arată că soluția instanței de fond este temeinică și legală bazându-se pe o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză dându-le o apreciere corectă, logică, înlăturând orice stare de incertitudine. Coroborând susținerile pârâtului cu ansamblul probator administrat, cu faptele și împrejurările necontestate și cu răspunsul la interogator corect s-a apreciat că atitudinea pârâtului în ceea ce privește primirea prețului lucrării este nesinceră. Este neverosimil, peste orice logică ca pârâtul să folosească materiale proprii și să execute o lucrare pur și simplu din sentimente caritabile fără a exista un motiv de liberalitate în favoarea intimatului.
Intimatul apreciază că din toate împrejurările cauzei rezultă fără dubiu existența unui raport contractual de prestare a unui serviciu care nici într-un caz nu putea fi decât oneros, mai ales că înainte cu ceva timp i-a mai efectuat intimatului o lucrare asemănătoare de același gen pentru care a fost plătit, aspect necontestat de către pârât în răspunsul la interogator. Din depoziția martorului C. S. (f.41) reiese clar că între intimatul – reclamant și pârât a avut loc o convorbire telefonică din care rezultă faptul că i-a solicitat remedierea deficiențelor lucrării sau restituirea prețului achitat, ceea ce exclude susținerea acestuia că între ei nu ar fi existat niciun raport contractual. Este evident și logic că dacă nu i-ar fi achitat pârâtului prețul convenit, acțiunea intimatului – reclamant nu ar fi avut nicio rațiune, intimatul ar fi rămas în avantaj cu materialele rămase în posesia sa.
În concluzie, intimatul arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care solicită menținerea ei și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată suportate în calea de atac.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 Noul cod de pr.civilă, raportat la motivele pentru care pârâtul a declarat apel se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea situației de fapt ce rezultă din evaluarea probelor administrate și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale privind contractul de antrepriză, ce sunt cuprinse în textele din Noul cod civil indicate în considerentele sentinței atacate, incidența acestora fiind corect reținută.
În ce privește situația de fapt, tribunalul o consideră corect reținută, în procedura de administrare și de evaluare a probelor fiind urmate prevederile legale cuprinse în art.255,258 și 264 Noul cod de pr.civilă astfel încât, criticile aduse de pârât modului în care acestea au fost interpretate nu sunt fondate.
După cum rezultă din încheierile de ședință, dar și din considerentele sentinței atacate, judecătorul de fond, după ce a dispus asupra probelor având în vedere susținerile părților cu scopul de a verifica veridicitatea acestora, le-a examinat pe fiecare în parte și toate în ansamblul lor stabilind potrivit convingerii sale existența faptelor relatate de reclamant, privind raportul juridic stabilit între părți concluzia sub acest aspect neputând fi decât cea la care s-a făcut referire mai sus adică derivat din intervenirea unui contract de antrepriză. Raționamentul judiciar asupra situației de fapt este clar explicat în cuprinsul considerentelor hotărârii, fiind evident că între părți a intervenit actul juridic ante - menționat conform căruia pârâtul s-a obligat față de reclamant să execute lucrări de montare a ferestrelor contra cost, obiectul convenției și prețul lucrării, în sumă de 680 Euro plătit de către beneficiar, fiind reținute din relatările martorilor coroborat cu răspunsurile date de pârât la interogatoriu, dar și cu atitudinea acestuia din timpul procesului privind administrarea probei testimoniale în ce privește susținerile sale.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 din Noul cod de pr.civilă tribunalul va respinge apelul declarat de pârâtul D. D. T., în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. P., împotriva sentinței civile nr.431 pronunțată de Judecătoria A. la data de 30 ianuarie 2014.
În temeiul art.453 Noul cod de pr.civilă va fi obligat pârâtul - apelant la plata către reclamantul - intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul D. D. T., în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. P., împotriva sentinței civile nr.431 pronunțată de Judecătoria A. la data de 30 ianuarie 2014.
Obligă pârâtul - apelant la plata către reclamantul - intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2014.
Președinte: Judecător:
H. O. S. N.
Grefier:
V. M.
Se comunică:
- apelantului D. D., cu domiciliul în Orțișoara, ., județul T.
- intimatului S. P., cu domiciliul în ., jud. A.
Red.N.S.Tred.V.M.
4 ex-2 .
Prima instanță Judecătoria A. – judecător H. Ș.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3362/2014. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
