Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 08-09-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 919/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 919
Ședința publică din 08 septembrie 2015
Președinte T. B. Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul B. G. și apelul exercitat de apelanții P. S., P. M. N. și P. O., împotriva sentinței civile nr. 1350/12.03.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal se prezintă apelanții B. G. și P. O., lipsă fiind apelanții P. S. și P. M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul exercitat de apelantul B. G. este timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru, iar apelul exercitat de apelanții P. S., P. M. N. și P. O. este timbrat cu 36,25 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelantul B. G. invocă excepția de nulitate a cererii de apel pentru lipsa semnăturii apelanților P. S., P. M. N..
Apelantul P. O. precizează că apelanții P. S. și P. M. N. au semnat cererea de apel.
Apelantul B. G. arată că nu mai susține excepția de nulitate a cererii de apel pentru lipsa semnăturii apelanților P. S., P. M. N..
Instanța de apel solicită apelantului P. S. să lămurească dacă pârâții au părăsit imobilul din Secusigiu, nr. 44, dacă și-au luat toate bunurile, precum și care este domiciliul lor actual pentru comunciarea actelor de procedură.
Apelantul P. O. lămurește faptul că pârâții nu locuiesc în imobilul din Secusigiu 144, dar și-au lăsat acolo utilajele, motiv pentru care vin la imobil pentru a le verifica. Declară că au domiciliul procedural în Secusigiu, nr. 281.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Apelantul B. G. solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii capătului de cerere referitor la anularea cărților de identitate, respingerea apelului exercitat de pârâți, fără cheltuieli de judecată.
Apelantul P. O. solicită admiterea apelului exercitat de apelanții P. S., P. M. N. și P. O. și respingerea apelului exercitat de apelantul B. G..
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2015 constată că prin sentința civilă nr. 1350/12.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. a admis în parte cererea formulată de reclamantul B. G., în contradictoriu cu pârâții P. S., P. M. N. și P. O.. Au fost obligați fiecare dintre pârâți să plătească reclamantului suma de 250 lei/lunar, începând cu data de 24.10.2014 până la data eliberării de către pârâți a imobilului situat în Secusigiu, nr. 144, jud. A., precum și dobânda legală aferentă, ce curge începând cu data de 24.10.2014 până la data plății efective. A fost respinsă în rest cererea. Au fost obligați în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 334 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1504/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._, s-a dispus: admiterea acțiunii reclamantului B. G. împotriva pârâtei Sebu A.; sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Secusigiu, nr. 144, înscris în CF nr. 1104 Secusigiu prin atribuirea întregului imobil către reclamant și obligarea acestuia la plata unei sulte de 6806,5 lei către pârâtă; obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 9330,75 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului. Prin decizia civilă nr. 974/A/24.10.2014, Tribunalul A. a admis apelul pârâtei și a dispus: majorarea cuantumului sultei pe care reclamantul trebuie s-o plătească pârâtei la 10.196 lei; înlăturarea obligației pârâtei de plată a sumei de 9330,75 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului; menținerea în rest a sentinței primei instanțe. Așadar, la data de 24.10.2014 (când s-a pronunțat decizia Tribunalului A.), imobilul situat în Secusigiu, nr. 144, înscris în CF nr. 1104 Secusigiu a fost atribuit definitiv reclamantului, iar pârâții P. S., P. M. N. și P. O. nu au titlu pentru ocuparea lui. Prima instanță a apreciat că este întemeiat în parte primul capăt de cerere, vizând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului. Fiind vorba despre pretenții fondate pe fapta ilicită a pârâților constând în aceea că ocupă fără drept imobilul reclamantului, este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Fapta ilicită – ocuparea imobilului reclamantului nu a fost contestată de către pârâți. Fapta este ilicită, în condițiile în care începând cu 24.10.2014 reclamantul a devenit proprietar asupra imobilului, iar pârâții n-au dovedit că ar fi avut vreun titlu legal pentru ocuparea acestuia. Vinovăția pârâților pentru ocuparea imobilului a fost reținută, în condițiile în care aceștia n-au dovedit incidența vreunei cauze ce le-ar înlătură vinovăția. Prima instanță a apreciat că prejudiciul cauzat reclamantului constă în imposibilitatea de a folosi imobilul, ce se cuantifică prin prețul cu care l-ar fi putut închiria, iar raportul de cauzalitate există în cauză, prejudiciul reclamantului - lipsa de folosință a imobilului decurgând din ocuparea acestuia de către pârâți. Cuantumul prejudiciului a fost reținut ca fiind de 250 lei/lună pentru fiecare pârât (valoarea cerută de reclamant), având în vedere că pârâții n-au contestat în niciun fel această valoare, iar pe de altă parte aceasta nu apare a fi o valoare nerezonabilă raportat la un astfel de imobil. Față de acestea, prima instanță a obligat fiecare dintre pârâți să plătească reclamantului suma de 250 lei/lunar, nu de la data de 02.04.2014 (cum a cerut reclamantul), ci de la data de 24.10.2014 (când sentința primei instanțe prin care imobilul a fost atribuit reclamantului a devenit definitivă și executorie) până la data eliberării de către pârâți a imobilului, iar în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, și dobânda legală aferentă, ce va curge începând cu data de 24.10.2014 până la data plății efective. În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, vizând obligarea pârâților P. S. și P. O., care au domiciliul în cărțile de identitate la imobilul reclamantului, la plata sumei de 5 lei/zi până la data schimbării adresei în cărțile de identitate, s-a apreciat că acesta este neîntemeiat, având în vedere că în acest caz nu s-a dovedit, de către reclamant, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, mai exact nu s-a dovedit prejudiciul (cert) suferit de acesta prin fapta pârâților constând în neschimbarea adresei din buletin (faptă diferită de cea constând în ocuparea imobilului fără drept, pentru care s-au acordat despăgubiri, potrivit celor de mai sus). Față de cel de-al treilea capăt de cerere, vizând anularea cărților de identitate ale pârâților P. S. și P. O. – prima instanță a apreciat că este de asemenea neîntemeiat, având în vedere că nu s-a dovedit și nici măcar invocat existența vreunui caz de nulitate. Cauza de nulitate trebuie existe în momentul încheierii actului, or reclamantul a invocat doar lipsa titlului locativ actual al pârâților, ceea ce nu constituie cauză de nulitate. În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată suportate de acesta, în sumă de 334 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, au declarat apel reclamantul B. G. și pârâții P. S., P. M. N. și P. O..
Prin apelul declarat apelantul B. G. a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind anularea cărților de identitate ale pârâților P. S. și P. O..
În motivare arată că raționamentul primei instanțe este greșit sub dublu aspect întrucât instanța trebuia să știe că nu sunt supuse probațiunii elementele de fapt necontestate. Arată că pârâții nu au contestat susținerea sa că nu au baza legală de a mai folosi ca adresă de domiciliu adresa imobilului. Faptul că este proprietarul imobilului din Secusigiu 144, este un fapt necontestat, motiv pentru care judecătorul i-a admis primul capăt de cerere. Consideră că judecătorul primei instanțe a făcut o altă greșeală respectiv confundă anularea actului juridic civil cu anularea actului administrativ. Apreciază că în primul caz cauza de nulitate trebuie să fie concomitentă cu încheierea actului, dar în al doilea caz, cauza de nulitate poate apărea și pe parcurs, când condiția legală cerută pentru încheierea actului, la data încheierii actului, nu mai este respectată. Arată că celor doi pârâți li s-au eliberat în trecut cărți de identitate cu domiciliul la acea adresă, deoarece la acea dată puteau dovedi proprietatea asupra imobilului, respectiv acordul proprietarului de a locui acolo, însă după în anul 2014 a devenit acesta proprietar, cei doi pârâți neavând acceptul său expres de a mai locui în acest imobil ei pierzând baza legală de a utiliza adresa imobilului ca domiciliu si i-a și pus in întârziere (prin însăși cererea de chemare in judecată) că nu le mai tolerează folosirea acestei adrese iar aceștia în loc să meargă de îndată la SPCLEP spre a-și schimba domiciliul (implicit cărțile de identitate) mai ales ca au la nr. 281/a Secusigiu, pârâții preferă sa folosească în continuare adresa imobilului reclamantului. Apreciază că nimeni nu poate avea domiciliu în cartea de identitate, dacă nu este proprietar, ori dacă nu are acceptul proprietarului de a-și declara acolo domiciliul, această cerință fiind una legală. Totodată arată că dacă după dobândirea unei cărți de identitate cu anumit domiciliul se schimbă starea de fapt (se vinde proprietatea, ori cel care inițial a dat acordul de stabilire a domiciliului nu mai este de acord-fiind act unilateral, poate reveni) menținerea cărții de identitate cu același domiciliu este contrara legii. Arată că SPCLEP poate doar aplica amendă și reține în baza lui de date schimbarea de proprietar dar nu poate anula o carte de identitate decât în baza unei hotărâri judecătorești prealabile.
Prin apelul declarat intimații P. S., P. M. N. și P. O. au solicitat admiterea apelului în sensul anulării chiriei de 250 lei/lună ca fiind neîntemeiat și nelegală.
În motivare arată că nu mai locuiesc în imobilul din Secusigiu nr. 144 ci la imobilul situat în Secusigiu nr. 281 Jud. A.. Menționează că nimeni nu îl stânjenește pe apelant să folosească imobilul. Arată că P. M. nu a locuit la nr. 144 ci la nr. 281 în imobilul a cărui proprietar este. Totodată arată că reclamantul poate folosi când dorește imobilul cu suprafață de 370 mp însă acesta nu dorește întrucât știe că nu are chiriași deoarece sunt imobile în Secusigiu neocupate. Menționează că pe la acest imobil se mai trece pentru a se verifica dacă peste noapte au avut loc spargeri și dacă s-au furat lucruri.
În drept invocă dispozițiile art. 271 al. 1 NCPC și art. 676 NCPC.
Apelantul B. G. a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de către pârâții P. S., P. M. N. și P. O. invocând excepția nulității absolute parțiale a cererii de apel.
În motivare arată că prin sentința civilă nr. 1350/12.03.2015 fiecare pârât a fost obligat la plata unei despăgubiri de 250 lei (plus dobânda legală aferentă) până la data părăsirii de către ei a imobilului proprietatea reclamantului. Consideră că fiecare pârât este îndreptățit să declare sau nu însă apare un singur înscris intitulat "Cerere de apel" înregistrat la data de 18.05.2015, atribuit celor 3 pârâți și aparent semnat de fiecare dintre aceștia însă, în fapt, cererea de apel este scrisă de un singur pârât, P. O., care a falsificat semnătura lui P. M. N. și P. S., el neavând la data depunerii Cererii de apel în numele acestora nici o procura. Invocă excepția netimbrării cererii de apel apreciind că taxa judiciară pentru apel nu se datorează în solidar ci fiecare apelant trebuie să-și plătească propria taxă judiciară (1/2 din cea de la fond) deoarece fiecare din ei a fost obligat personal și fiecare este titularul dreptului căii de atac. Cu privire la apelul declarat de P. O. solicită a se reține că acesta își motivează apelul prin aceea ca nu mai locuiește in imobilul reclamantului dar că mai trece pe acolo să vadă dacă nu au existat spargeri sau furturi. Precizează că și în prezent curtea imobilului său este ocupată cu utilajele ale acestuia iar casa are toate bunurile mobile ce aparțin lui si familiei lui. Arată că în realitate atât P. O. cât și P. M. N. și P. S. au fost somați de executorul judecătoresc D. D. M. în dosarul execuțional nr. 110/2015 să părăsească imobilul, lucru pe care nu l-au făcut nici azi.
În ședința publică din 08.09.2015, apelantul B. G. a arătat că nu mai susține excepția de nulitate a cererii de apel pentru lipsa semnăturii apelanților P. S., P. M. N..
Tribunalul respinge excepția netimbrării cererii de apel formulate de pârâți având în vedere că apelanții P. M., P. S. și P. O. au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 36,25 lei astfel cum a fost stabilită de instanța de apel prin rezoluția din 02.06.2015, respectiv prin încheierea din 29.06.2015 (pronunțată în dosarul nr._ /a1) prin care a fost admisă în parte cererea acestor apelanți de acordare a ajutorului public.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul reclamantului, tribunalul constată că argumentele invocate în calea de atac nu au fost prezentate primei instanței.
Or, conform art. 478 C., apelul este devolutiv doar în limita a ceea ce s-a dedus judecății în primă instanță.
Pe de altă parte, reclamantul – apelant urmărește anularea cărților de identitate ale pârâților din perspectiva domiciliilor înscrise în actele de identitate, în sensul că acestea ar fi la adresa imobilului proprietatea sa exclusivă din Secusigiu, nr. 144.
Din această perspectivă, cererea exercitată în contradictoriu cu pârâtul P. M. N. este neîntemeiată, căci în actul său de identitate (depus în copie la fila 4 a dosarului nr._ /a2) figurează ca domiciliu adresa din Secusigiu, nr. 281.
În ceea ce privește actele de identitate ale pârâților P. S. și P. O., într-adevăr, domiciliile lor apar ca fiind în loc. Secusigiu, nr. 144.
Conform art. 87 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”. Dovada domiciliului se realizează, potrivit art. 97 Cod civil, cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate (alin. 1), iar dacă acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane (alin.2) decât dacă domiciliul real poate fi cunoscut de către cel căruia i se opune prin alte mijloace (alin. 3).
Așadar, actul de identitate se emite în scopul dovedirii anumitor elemente ale identității unei persoane, printre care se numără și domiciliul, dovada vizând raporturile acelei persoane cu terții.
Din această perspectivă, apare ca fiind corect considerentul primei instanțe privitor la faptul că reclamantul nu a probat prejudiciul suferit de sine prin menționarea adresei din loc. Secusigiu, nr. 144, jud. A. în actele de identitate ale pârâților P. S. și P. O. ca domicilii ale acestora.
Nulitatea este sancțiunea ce lipsește de efecte actul juridic (indiferent de natura sa: civil, administrativ, procedural) încheiat cu nerespectarea formelor prescrise de lege pentru acel act.
În cazul de față, nulitatea invocată de reclamant este evident una relativă, căci vizează doar protejarea intereselor sale private, iar nu a unui interes public.
Aplicarea sancțiunii nulității relative este condiționată de producerea unei vătămări prin modul de întocmire a actului, respectiv de imposibilitatea înlăturării prejudiciului în altă manieră decât desființarea actului.
Or, reclamantul – apelant nu a dovedit faptul că prin menținerea adresei imobilului său (unde nu locuiește efectiv) i s-a produs în mod concret o vătămare a intereselor sale, un prejudiciu.
De asemenea, nulitatea unui act intervine pentru încălcarea normelor legale la momentul întocmirii lui, iar nu pentru împrejurări ulterioare cum este cazul pârâtei P. S., ce a pierdut dreptului de coproprietate asupra imobilului unde se afla domiciliul său ulterior întocmirii actului său de identitate.
În cazul de față nu se poate vorbi despre nulitatea mențiunii din cartea ei de identitate (eliberată la 22.07.2008) privitoare la domiciliu în baza unui act fals sau nul din documentația în baza căreia au fost eliberate cartea de identitate, întrucât la momentul respectiv P. S. deținea drept de coproprietate.
Art. 18 din OG nr. 97/2005 rep. prevede nulitatea actului de identitate și pentru împrejurări ulterioare emiterii acestora, constând, în mod expres, în „efectuarea de modificări, adăugiri și alte mențiuni”, nulitatea, în acest caz, fiind constatată doar de „lucrătorii de poliție sau de către lucrătorii serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, după caz” (competență materială specială). O astfel de situație nu este relevată în cazul de față.
În ceea ce privește apelul pârâților, ce are ca obiect dispoziția primei instanțe de obligare a lor la plata despăgubirilor de 250 lei/lunar, tribunalul constată că soluția judecătoriei este temeinică și legală, având în vedere că în motivarea apelului, aceștia au arătat că mai trec pe la imobilul din Secusigiu, nr. 144, pentru a vedea dacă nu sunt spargeri, furturi.
În ședința publică din 08.09.2015, apelantul P. O. a lămurit faptul că pârâții au părăsit imobilul în litigiu, însă au lăsat acolo o parte din utilajele lor, ceea ce înseamnă că nu au eliberat imobilul, că acesta este ocupat parțial de bunurile lor, iar verificările acestora au ca obiect tocmai integritatea și existența acestor bunuri.
Într-o atare situație, pârâții – apelanți continuă să săvârșească fapta ilicită de ocupare a imobilului proprietatea exclusivă a reclamantului, cu consecința împiedicării acestuia de a folosi deplin două dintre atributele dreptului de proprietate (folosința și posesia), ce reprezintă prejudiciul produs părții adverse. Vinovăția pârâților rezultă din cunoașterea de către aceștia a faptului că reclamantul este proprietarul exclusiv al imobilului, fiind astfel dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Așadar, corect a reținut prima instanță întrunirea în sarcina pârâților a elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, ce decurg din prevederile art. 1349 și art. 1357 Cod civil.
O atare răspundere atrage obligația pârâților de reparare a prejudiciului provocat, conform art. 1385 alin. 1 din Codul civil, în forma stabilită de primă instanță.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge atât apelul reclamantului, cât și calea de atac a pârâților.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul B. G. (CNP_), cu dom. în loc. A., .. 4-6, ., . și apelul exercitat de apelanții P. S. (CNP_), P. M. N. (CNP_) și P. O. (CNP_), cu dom. procedural în loc. Secusigiu, nr. 281, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 1350/12.03.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB / Thred.V.L.
6 ex./ 4 .
Se comunică apelanților:
- B. G. - A., .. 4-6, ., .
- P. S. - Secusigiu, nr. 281, jud. A.
- P. M. N. - Secusigiu, nr. 281, jud. A.
- P. O. - Secusigiu, nr. 281, jud. A.
Primă instanță: Judecătoria A. - judecător A. N.
| ← Acţiune pauliană. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul ARAD | Anulare act. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
