Fond funciar. Decizia nr. 910/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 910/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 910
Ședința publică din data de 7 septembrie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta P. O. Bocsig în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig, împotriva sentinței civile nr.34/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă pentru apelantă preotul paroh O. B. asistat de avocat B. I. din Baroul A. și reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor A. – consilier juridic P. S. A., lipsă fiind reprezentantul intimatei C. L. pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Bocsig.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune la dosar notă de calcul privind cheltuielile reprezentând deplasări de la Ineu la A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii apelantei, validarea hotărârii intimatei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig și anularea hotărârii nr. 826/23.08.2006 a intimatei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și în consecință solicită a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16,58 ha teren, precum și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață. Dacă nu este posibil restituirea în natură solicită a se dispune acordarea măsurilor compensatorii pentru această suprafață. Totodată solicită obligarea intimatei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig la punerea în posesie asupra acestei suprafețe de teren, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și contravaloarea combustibilului pentru deplasările la instanță.
Învederează că cererea inițială a fost formulată pentru suprafața de 18,58 ha, C. locală a validat suprafața de 16,58 ha, iar P. a fost mulțumită cu acea suprafață. Precizează că din terenul înscris în CF nr. 5392 Ineu, în total 28,1932 ha, petentei i-a fost reconstituită suprafața de 10,2178 ha prin cele două titluri de proprietate, rămânând o diferență de 18 ha solicitată prin cerere. Arată că suprafața de 4,60 ha teren arabil a fost atribuită Bisericii Ortodoxe Bocsig Cartier, această suprafață nefiind inclusă în CF nr. 5392 Ineu, ci în CF nr. 288 Bocsig.
Reprezentantul intimatei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor A. solicită respingerea apelului pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare și note de ședință. Învederează că s-au efectuat demersuri, însă în dosarul administrativ nu există alte înscrisuri, decât cele depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.04.2015, constată că prin sentința civilă nr.34 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ s-a admis cererea de repunere în termen, s-a respins excepția tardivității și s-a respins cererea formulată de reclamanta P. O. Bocsig în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtele nu au făcut dovada comunicării hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., anterior datei de 10.07.2014, în consecință, în raport cu prevederile art.27 alin.8 HG nr.890/2005, art.186 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de repunere în termen formulată de reclamantă și a respins excepția tardivității.
În fapt, prin Hotărârea nr.45/22.03.2006 C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig a propus validarea înscrierii în anexa 31, poziția 1 a lucrării de fond funciar Bocsig a Parohiei Ortodoxe Bocsig, în calitate de persoană îndreptățită pentru a primi despăgubiri pentru suprafața de 16,58 ha. Prin Hotărârea nr.826/23.08.2006 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a validat în parte lucrarea de fond funciar a localității Bocsig și a dispus radierea din anexa 31 a reclamantei P. O. Bocsig, întrucât aceasta nu face dovada proprietății pentru suprafața solicitată.
În CF nr.5392 Ineu cu privire la imobilele arabile reprezentând sesie parohială cu nr.top.1719-1922/8 cu suprafața de_ mp, sesie cantorală cu nr.top.1719-1922/9 cu suprafața_ mp, sesie cantorală cu nr.top.1719-1922/10 cu suprafața de_ mp, sesie bisericească cu suprafața de_ mp este înscrisă sub B1 doar reclamanta P. O. Bocsig.
Prima instanță a constatat că nu a fost intabulat dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilelor menționate. Admițând că Statul a dobândit asupra imobilelor un drept de proprietate extratabulară, conform art.26 din Decretul-Lege nr.115/1938, drepturile reale dobândindu-se fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere, titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. În prezenta cauză, nu s-a prezentat nici o probă din care să rezulte dacă s-a dispus de respectivele bunuri sau cine are posesia bunurilor în prezent.
Pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig a remarcat că spre deosebire de CF nr.288 Bocsig în care sunt înscrise terenurile arabile pentru care reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în CF nr.5392 Ineu, care formează obiectul litigiului, imobilele sunt descrise folosindu-se denumirea „sesie” respectiv lot de pământ care face parte dintr-un domeniu și asupra căruia se exercită un drept de posesie.
Pentru a dovedi faptul că reclamanta a fost înscrisă în cartea funciară în calitate de proprietar și nu posesor, s-a depus la dosar copia cererii reclamantei datate 3.02.1941 și, extras din actul normativ invocat în cuprinsul cererii. Deși în CF nr.5392 Bocsig se menționează că dreptul a fost înscris pe numele reclamantei în baza legii, nu se specifică însă Decretul-Lege nr.3073/1941 menționat în cerere. În consecință, cât timp cererea datată 3.02.1941, nu cuprinde o dovadă de înregistrare la biroul de carte funciară, prima instanță nu a putut reține temeinicia plângerii depuse de reclamantă în absența Încheierii nr.276/1941 prin care s-a dispus înscrierea dreptului reclamantei în cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.27 HG nr.890/2005, art.3 alin.5, art.23 alin.1ˆ2 din Legea nr.1/2000, prima instanță a respins cererea formulată de reclamanta P. O. Bocsig în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. O. Bocsig solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii sale în contradictoriu cu C. județeană A. de fond funciar și C. locală Bocsig de fond funciar și în consecință: validarea hotărârii Comisiei locale de fond funciar Bocsig și anularea Hotărârii nr.826/23.08.2006 a Comisiei județene de fond funciar A. și în consecință instanța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra 16,58 ha și să i se elibereze titlu de proprietate pentru această suprafață. În cazul în care nu este posibilă restituirea în natură solicită instanței să dispună acordarea măsurilor compensatorii pe această suprafață și obligarea Comisiei locale de fond funciar Bocsig să o pună în posesie asupra acestei suprafețe de teren.
În motivarea apelului apelanta arată că este proprietara imobilului identificat în c.f.5329 Ineu nr.top.1719-1922/8 arabil, sesie parohială, supr.184.160 mp., nr.top.1719-1922/9 arabil, sesie cantorală, supr._ mp, nr.top.1719-1922/10 arabil, sesie cantorală, supr._ mp, nr.top.1719-1922/11 arabil, sesie bisericească, supr._ mp. Aceste terenuri se află pe raza administrativă a comunei Bocsig.
Apelanta mai arată că și-a dovedit proprietatea cu extrasul de c.f. unde sub B.1 apare intabulată P. O. Bocsig încă din anul 1941.
După apariția legilor de retrocedare a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, depunând în acest sens actele justificative prin care a arătat că au fost proprietarii legitimi ai acestor terenuri.
Apelanta precizează că pentru alte terenuri i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dar pentru terenurile din c.f.5329 Ineu nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate. C. locală de fond funciar a admis cererea Parohiei și a trimis dosarul spre validare la C. Județeană. C. județeană de fond funciar A. nu a validat reconstituirea în favoarea Parohiei a dreptului de proprietate întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate conform art.23 din Legea 1/2000, modificată.
Apreciază sentința primei instanțe ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive. Apelanta arată că P. a depus cerere de reconstituire tocmai pentru că era înscrisă în cartea funciară ca proprietar. Dacă în cartea funciară era intabulat statul nu avea vocație la reconstituirea proprietății în temeiul legilor de retrocedare.
Faptul că după anul 1945 terenul le-a fost luat abuziv de stat aceasta nu înseamnă că a dobândit un drept de proprietate extratabular. Este de notorietate că terenurile arabile din întreaga țară au fost obiect al deposedării adevăraților proprietari. Tocmai de aceia au apărut după 1989 legile de retrocedare, având caracter reparator.
Atât timp cât comisia nu a pus parohia în posesie iar punerea în posesie nu este obligatorie pe vechile amplasamente nu se poate dovedi cine le are în posesie. Acest element este extrinsec ideii de reparație și de retrocedare. Cert este că parohia nu este în posesie pentru că altfel nu ar fi cerut despăgubiri în cazul în care terenul nu îi poate fi retrocedat în natură.
Apelanta mai arată că în c.f.5392 Ineu imobilele sunt descrise ca SESIE respectiv lot de pământ ce face parte dintr-un domeniu asupra căruia se exercită un drept de posesie. Definiția dată de prima instanță este inexactă. Sesie este forma de proprietate din Transilvania (termen sinonim cu delniță din M. - conf. dicționarului de sinonime) - și definește o formă de proprietate a bisericii.
Potrivit art.192 din Statul anterior al B. (recunoscut prin Decr.233/1949) în exprimarea de atunci prevedea că „Terenurile agricole parohiale (sesii, donații, etc.) și terenurile agricole (arabil, pășune, islaz, livezi etc.) ale eparhiilor, schiturilor și mănăstirilor vor fi folosite de proprietari și uzufructuari, conform normelor stabilite de forurile competente ale Statului”.
Preoții, cantorii și alți funcționari bisericești își complineau avutul din folosința acestor terenuri agricole (ei primind și o sumă de la stat).
Revenind la situația din speță aceste terenuri sunt proprietatea Parohiei Ortodoxe Bocsig. Ele sunt intabulate pe numele parohiei sub B.1 astfel că nimeni nu poate da o altă interpretare acestui lucru.
Intabularea de sub B.1 din F. de proprietate B este legală, nu a existat și nici nu există o cerere de anulare a acelei intabulări (. depus o astfel de cerere) astfel că potrivit legii cărților funciare, singurul proprietar al terenului este P. Bocsig. Această foaie a cărții funciare privește proprietatea, intabularea se referă la un drept de proprietate, astfel că singurul proprietar al acestor imobile este parohia Bocsig.
Potrivit art.900 alin. 1 cod civil „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei”.
Cu alte cuvinte parohia fiind înscrisă în cartea funciară este proprietara imobilului - adică operează acel principiu al publicității materiale a cărților funciare - care dispensează pe cel înscris de obligația dovedirii dreptului.
Potrivit art.565 Cod civil „în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară”.
Apelanta susține că instanța nu a fost învestită cu cercetarea legalității tuturor înscrierilor anterioare, tocmai principiul publicității reale degrevând instanța de o astfel de atribuție. Proprietatea nu se pierde prin faptul că un petiționar nu poate depune o încheiere de c.f. veche de peste 70 de ani. Dacă acest principiu ar fi valabil orice om de rea credință ar putea invalida orice proprietate pe motiv că cel înscris în c.f. nu poate depune copie de pe încheierea de c.f.
Cât privește susținerea că nu a putut dovedi că a cerut intabularea, arată că cererea depusă la dosar este actul intern al petentei iar intabularea s-a făcut pe numele parohiei tocmai pentru că parohia a cerut așa ceva.
Privind istoric problema arată că prin Legea de reformă agrară din anul 1921 s-au făcut exproprieri de proprietate și nu de posesie (noțiunea de expropriere de posesie fiind de fapt un non sens, pentru că exproprierea privește proprietatea și nu posesiei).
Conform art. 6 pct. 4 din această lege erau exceptate de la expropriere pământurile cultivabile ale parohiilor până la maximum 32 jug. cad. și care aveau la 1 decemvrie 1918 destinația așa numitelor sesiuni parohiale, porțiuni, canonice, sesiuni reduse, sesiunile notariale existente, 8 jug. cad. pentru cantori bisericești, precum și pământul cultivabil al școlilor până la maximum 16 jug. cad., care aveau la 1 decembrie destinația de donațiuni învățătorești și întrucât serveau acestui scop.
Deci însăși legea de expropriere recunoaște proprietatea bisericilor asupra sesiilor parohiale.
Aceste terenuri erau destinate a servi pentru acoperirea cheltuielilor bisericești. Noțiunea de sesie „cantorală” exprimă ideea că proprietar era parohia care a dat ca destinație acestui teren ca el să fie folosit de cantor (cântăreț) drept complinire a plății pentru ajutorul la serviciul divin (pentru că aceștia nu erau salarizați de stat).
La foaia A este descrierea imobilului - deci era vorba de o sesie cantorală în supr. de._ mp. în cazul de față - iar la foaia B era înscris proprietarul fondului; P. Bocsig.
Și legea de reformă agrară nr. 187 din 23 martie 1945 a exceptat de la expropriere terenurile parohiilor. Astfel art. 8.din lege prevede că „ Sunt exceptate de la expropriere și lăsate în proprietatea actualilor titulari: orezăriile existente, bunurile agricole aparținând mânăstirilor, mitropoliilor, episcopiilor, bisericilor, parohiilor și așezămintelor bisericești”.
Și astfel s-a ajuns ca în prezent terenul parohiei să fie luat iar cererea parohiei de retrocedare să fie respinsă, deși legile reformelor agrare au exceptat-o de la expropriere iar legislația de retrocedare îi impune să se conformeze prescripțiunilor sale privind emiterea titlului de proprietate.
Dreptul parohiei este incontestabil și a fost prevăzut expres de Legea 1/2000 care în art. 23 - (12) prevede că „Unitățile de cult prevăzute la alin. (1), dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la . prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945”. Ori parohia, în anul 1945 deținea în proprietate imobilele din c.f.5329 Ineu astfel cum rezultă din extrasul de c.f. depus la dosar.
Potrivit art. 11 pct. 2/1 din Legea nr. 18/1991 modificată „Terenurile preluate abuziv de CAP, fără înscriere în CAP sau de către stat fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate”.
Conf. Art. 3 pct. 4 și 5 din Legea nr. 1/2000 „în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
Apelanta mai arată că prima instanță a omis să analizeze terminologia expresiilor sesie cantorală care înseamnă terenuri aflate în folosința cantorului, însă proprietar era P. O. Bocsig între proprietar și cei care le aveau în folosință care erau funcționari bisericești existând raporturi juridice de subordonare.
În drept invocă art. 480 pct. 2 Cod procedură civilă.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către P. O. Bocsig.
În motivarea întâmpinării arată că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Prin Hotărârea nr. 45/22.03.2006, C. locală Bocsig a propus validarea înscrierii în anexa 31, poziția 1 a lucrării de fond funciar Bocsig a Parohiei Ortodoxe Bocsig, cu suprafața de 16,58 ha. Ulterior, C. Județeană A., prin Hotărârea nr.826/2006, a dispus radierea din anexa nr. 31 a poziției nr. 1 întrucât a considerat că nu a fost făcută dovada proprietății asupra terenului solicitat.
Conform actelor depuse, proprietarul terenului înscris în CF nr. 5392 - Ineu este P. O. Română Bocsig, fapt ce determină crearea unei situații neclare referitoare la teritoriul administrativ unde se regăsește înscrisă suprafața solicitată, în speță localitatea Ineu în loc de Bocsig. De altfel Comsia locală Ineu nici măcar nu a fost parte în prezentul proces.
Conform actelor depuse, reclamanta figurează ca proprietar al terenului înscris în CF nr. 5392 - Ineu sub B 1 conform încheierii nr. 276/1941.
Operațiunea de validare (pentru situația litigoasă) a fost realizată cu respectarea prevederilor art.23 din Legea nr. 1/2000, text de lege care stabilește faptul că organele reprezentative ale unităților de cult, constituite până la . legii, dobândesc prin reconstituire suprafețe de teren agricol din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparțin, astfel: a) centre eparhiale, până la 100 ha; b) protoierii, până la 50 ha; c) mănăstiri și schituri, până la 50 ha; d) parohii și filii, până la 10 ha.
Având în vedere faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, P. O. Bocsig avea reconstituită o suprafață de 5,2178 ha în temeiul Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr._/01.03.1996, iar mai apoi s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru încă 5 ha teren agricol, conform titlului de proprietate nr._/22.10.2004, se poate aprecia că reconstituirea dreptului de proprietate a fost efectuată în limita celor 10 ha de teren la care era îndreptățită parohia (conform prevederilor art.23 din Legea nr. 1/2000).
Este adevărat că ulterior prin Legea nr.247/2005, a fost introdus alin. 1^2 care a prevăzut faptul că unitățile de cult prevăzute la alin. (1), dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la . prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945, dar acest fapt nu înseamnă că toate actele administrativ adoptate în baza art.23 din Legea nr. 1/2000 sunt automat și nelegale și îndreptățesc spre exemplu apelanta reclamantă să dobândească o suprafață de teren ce excede limitei de 10 ha, atât timp cât nu a fost formulată o cerere în baza actului normativ care a introdus alin. 1^2 din Legea nr. 1/2000.
Ca atare în baza extrasului de Carte funciară nr. 288 Bocsig s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren care totalizează 14,60 ha (din care s-a reconstituit suprafața de 10,00 ha teren arabil în favoarea Bisericii Ortodoxe Bocsig, iar diferența de 4,60 ha le-a fost reconstituit Bisericii Ortodoxe din Bocsig Cartier).
Subliniază faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 5 din Legea nr. 1/2000, prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării (anul 1945).
Noul Cod civil în art. 916 alin. 1 definește posesia ca fiind exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate, respectiv folosința. În aceste condiții instanța de fond în mod temenic a respins plângerea formulată.
În drept invocă dispozițiile Codului procedură civilă și a Legii nr. 18/1991 republicată.
Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A..
Prin întâmpinarea depusă pârâta C. Județeană de fond funciar A. recunoaște faptul că parohia este proprietarul terenului înscris în C.F. 5392 în suprafață totală de 16,58 Ha., însă invocă faptul că, această situație determină crearea unei situații neclare referitoare la teritoriul administrativ unde se regăsește înscrisă suprafața solicitată. Apelanta apreciază că această susținere este total nefondată, deoarece aceste terenuri au fost înscrise în teritoriul administrativ al localității Ineu, iar după reorganizarea administrativ teritorială aparțin localității Bocsig. Chiar C. locală de fond funciar Bocsig prin Hotărârea 45/22.03.2006 a propus validarea înscrierii în anexa 31 poziția 1 a lucrării de fond funciar Bocsig, a Parohiei Ortodoxe Bocsig pentru a primi despăgubiri pentru suprafața de 16,58 Ha.
Apelanta mai arată că dacă nu era îndreptățită C. locală Bocsig nu admitea cererea, însă C. Județeană la acea dată, fără un temei legal a invalidat hotărârea Comisiei locale invocând faptul că „Nu facem dovada proprietății”. Tocmai de aceea, prin cererea de chemare în judecată a invocat faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea Comisiei Județene decât la data de 10.07.2014.
Este adevărat că parohiei i s-a reconstituit suprafața de 10 ha în baza legii 18/1991 și a legii 1/2000, însă acele suprafețe au fost proprietatea parohiei, au fost înscrise în alte extrase de carte funciară, dar potrivit acestor legi nu putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate peste limita de 10 ha, însă intimata uită să invoce dispozițiile legii 247/2005 potrivit cărora era îndreptățită parohia să solicite retrocedarea și peste limita de 10 ha.
În drept invocă H.G. nr.890/2005, art.9 și urm. art.27 pct.8 din H.G. 890/2005, art. 11, Legea 165/2013.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig a depus la dosar întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de petenta P. O. Bocsig.
Intimata prin întâmpinare precizează faptul că anterior, în baza Legilor nr. 18/1991 și 1/2000, petentei i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 5,2178 mp., conform titlului de proprietate nr._/01.03.1996, precum și asupra unei suprafețe de 5 ha în temeiul titlului de proprietate nr._/22.10.2004.
În drept invocă prevederile HG nr. 890/2005; prevederile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru termenul de judecată din 22.06.2015 intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar Note de ședință prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către P. O. Bocsig.
Prin notele de ședință arată așa cum a arătat și prin întâmpinarea formulată, C. locală Bocsig a propus validarea înscrierii în anexa 31, poziția 1 a lucrării de fond funciar Bocsig, a Parohiei Ortodoxe Bocsig, cu suprafața de 16,58 ha. Ulterior, C. Județeană A., prin Hotărârea nr.826/2006, a dispus radierea din anexa nr. 31 a poziției nr. 1 întrucât a considerat că nu a fost făcută dovada proprietății asupra terenului solicitat.
Dosarul administrativ constituit ca urmare a cererii formulate de către P. O. Română Bocsig, conține următoarele înscrisuri: Cererea Parohiei Ortodoxe Române Bocsig, înregistrată sub nr. 106/21.09.2005; Extras CF nr.288 Bocsig; Extras CF nr.5392 Ineu; Copia titlului de proprietate nr._/01.03.1996 și Copia titlului de proprietate nr._/22.10.2004.
Având în vedere faptul că P. O. Bocsig avea reconstituită o suprafață de 5,2178 ha în temeiul Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr._/01.03.1996, iar mai apoi s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru încă 5 ha teren agricol, conform titlului de proprietate nr._/22.10.2004, (iar diferența de 4,6 ha a fost reconstituită în favoarea Bisericii Ortodoxe din Bocsig Cartier, fapt confirmat de apelanta reclamantă chiar prin cererea de reconstituire formulată) cât și raportat la faptul că terenul din CF-ul nr. 5392 – Ineu se află pe teritoriul administrativ al localității Ineu, putem concluziona că apelanta reclamantă nu a reușit să clarifice și să probeze faptul că este îndreptățită la o suprafață mai mare decât cea reconstituită anterior în baza legilor fondului funciar.
Pentru termenul de judecată din 29.06.2015 intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a mai depus la dosar Note de ședință prin care arată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin.3 din Legea nr. 18/1991, conform cărora cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, sub sancțiunea decăderii din termen. Această prevede a fost introdusă prin art. unic pct. 1 din O.U.G. nr. 1/1998, modificat prin art. unic pct.l din Legea nr. 218/1998.
Ca atare, la momentul validării lucrării de fond funciar Bocsig (cu referire la cererea formulată de către P. O. Română Bocsig, înregistrată sub nr. 106/21.09.2005), a fost avut în vedere textul de lege anterior menționat precum și faptul că prin cererea formulată s-a solicitat în mod expres reconstituirea dreptului de proprietate din CF nr.288 Bocsig, nr. top.628, 731, 880, 988, 1124, terenul fiind potrivit recurentei reclamante: „atribuit Bisericii Ortodoxe din Bocsig Cartier, această suprafață dorind iarăși a ne fi restituită”. D. urmare, precizează faptul că la C. locală Ineu nu a fost înregistrată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (formulată de reclamantă) pentru a se putea pune problema reconstituirii dreptului de proprietate din CF nr.5392 Ineu. O eventuală cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (formulată peste termenul prevăzut de legea nr.247/2005) este decăzută din termen, iar repunerea în termenul de formulare a cererii nu poate fi dispusă pe cale administrativă la momentul validării lucrării de fond funciar, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
În privința înscrisului depus la ultimul termen de judecată din care rezultă faptul că terenul evidențiat în CF nr.5392 Ineu, se află pe raza localității Bocsig, intimata consideră că legiuitorul a prevăzut mijloacele de probă a dreptului de proprietate a fostului proprietar, într-o anumită ierarhie, în raport de forța probantă a acestora, pornind de la actele de proprietate. Este de reținut însă că înscrisul pe care înțelege că se susține acum cererea de reconstituire, este CF nr.5392, de unde rezultă fără putință de tăgadă că terenul se află pe raza localității Ineu, iar la o concluzie contrară cum că terenul se află pe raza localității Bocsig, instanța ar putea ajunge numai dacă se prezintă dovezi de aceeași forță probantă cu actul a cărei înlăturare se cere, astfel cum se prevede în mod expres prin art. 6 alin. (I) din Legea nr. 1/2000. Ori un Extras CF nu poate fi înlăturat prin înscrisul intitulat „Declarației” care în mod evident are o forță juridică inferioară.
Or, raportat la momentul analizării cererii de către C. Județeană A., s-a pus și problema faptului că în conformitate cu prevederile legale în vigoare, până la întocmirea în format analogic și digital a planurilor parcelare și avizarea acestora de către instituțiile responsabile, schițele terenurilor care sunt amplasate în extravilanul unităților administrativ-teritoriale, cu limitele nematerializate în teren prin garduri sau borne de delimitare, sunt schițe întocmite fără localizare certă din cauza lipsei planului parcelar. Ca atare, chiar dacă nu ar avea în vedere faptul că nu a fost adresată o cerere Comisiei locale Ineu, atât timp cât la dosarul cauzei nu a fost depus o expertiză topografică extrajudiciară din care să rezulte faptul că terenul în cauză se află pe raza localității Bocsig, nu se poate pune problema reconstituirii dreptului de proprietate.
Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat.
Tribunalul reține că prin cererea înregistrată la data de 21.09.2005 la C. locală Bocsig, petenta apelantă a solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de 18,58 ha teren, menționând că a primit suprafața de 10 ha prin titlurile de proprietate nr._/1996 și respectiv, nr._/2004. De asemenea a precizat faptul că suprafața de 4,60 ha teren din CF nr. 288, proprietatea parohiei petente, a fost atribuită Bisericii Ortodoxe Bocsig Cartier, „această suprafață dorind iarăși a ne fi restituită”.
Prin Hotărârea nr. 45/22.03.2006, intimata C. locală Bocsig a propus validarea înscrierii în anexa 31, poziția 1 a lucrării de fond funciar Bocsig, a Parohiei Ortodoxe Bocsig, respectiv apelanta, cu suprafața de 16,58 ha.
Prin Hotărârea nr.826/23.08.2006 emisă de intimata C. Județeană A., s-a dispus radierea din anexa nr. 31 a poziției nr. 1.
Tribunalul constată că în cuprinsul Hotărârii nr.826/23.08.2006, contestată în prezentul dosar, nu se arată motivul invalidării propunerii Comisiei locale. În Anexa nr. 1 la această hotărâre – „Sinteza procesului verbal de verificare a lucrării de fond funciar Bocsig în temeiul Legii nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005” cu privire la Anexa 31 – poziția 1, se indică „se va radia din anexă întrucât solicitanta nu face dovada proprietății”.
În vederea analizării legalității și temeiniciei acestei hotărâri, tribunalul, în temeiul art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, a pus în discuție intimatei Comisiei județene A., prin reprezentant, precizarea în concret a motivului invalidării raportat la cele indicate în procesul verbal și întâmpinare, dispunând și completarea probațiunii, respectiv de a se depune de către intimate dosarele administrative formate la cererea petentei apelante atât la Legea nr. 18/1991, cât și la Legea nr. 1/200 și la legea nr. 247/2005, precum și la cererea formulată de P. O. Bocsig Cartier, față de titlurile de proprietate depuse la dosar și susținerile contradictorii ale părților.
Susținerile intimatei C. județeană A. exprimate prin întâmpinare și note de ședință au fost oscilante. Astfel, aceasta a arătat că petenta apelantă nu face dovada proprietății terenului înscris în CF nr. 5392 Ineu față de înscrierea din acest cf ( sesie ). Ulterior, intimata a susținut că terenul înscris în CF nr. 5392 nu se află pe teritoriul administrativ al localității Bocsig, ci la Ineu, nefiind formulată o cerere la C. L. Ineu, invocând faptul că nu a fost efectuată o expertiză în acest sens.
În apel a fost efectuată expertiza topografică extrajudiciară de către expertul Boșcai I., ale cărei concluzii au fost acceptate de părți. Astfel, deși a fost acordat termen pentru ca reprezentantul intimatei C. județeană A. să formuleze concluzii față de raportul de expertiză, nu au fost depuse obiecțiuni sau note prin care să fie contestate concluziile raportului de expertiză. De asemenea, intimata C. locală Bocsig, căreia i-a fost comunicat raportul de expertiză, nu a contestat concluziile expertului topograf.
Tribunalul reține din raportul de expertiză menționat, faptul că terenul înscris în CF nr. 5392 Ineu se află, în prezent, conform ultimei împărțiri administrativ teritoriale pe teritoriul administrativ al comunei Bocsig. De asemenea, expertul arată că suprafața de 28,1932 ha din acest CF include cele 10 ha primite de petenta P. O..
Cu privire la susținerea intimatei C. județeană A. în sensul că petenta apelantă nu face dovada proprietății terenului înscris în CF nr. 5392 Ineu, tribunalul constată că este neîntemeiată. Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță faptul că nu rezultă că dreptul a fost înscris pe numele reclamantei în baza Decretului-Lege nr.3073/1941 menționat în cerere, în absența Încheierii nr.276/1941.
Tribunalul reține din coala CF nr. 5392 Ineu, faptul că sub B 1 – la „Foaia de proprietate” este înscris dreptul de proprietate în favoarea petentei apelantă, prin încheierea CF nr. 276/06.02.1941, fiind indicat expres temeiul legal în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate: Decretul lege nr. 3073 publicat în Monitorul oficial nr. 208/08.09.1940. Or, rezultă cu evidență că dreptul de proprietate al petentei a fost întabulat în CF în baza Decretului Lege nr.3073/1940. Potrivit acestui act normativ, „se recunosc în virtutea acestei legi deplini proprietari asupra terenurilor pe care le stăpânesc în baza sentințelor judecătorești de expropriere și împroprietărire, date în baza legii de reformă agrară pentru Transilvania, Banat și Maramureș, cu modificările ulterioare, toți locuitorii, toate comunele și instituțiile de orice fel, fără osebire dacă lucrările de măsurătoare cadastrală au fost sau nu executate, sau dacă terenurile au fost sau nu plătite de aceștia, chiar dacă drepturile de proprietate, așa cum rezultă din sentințele de mai sus, nu au fost încă întabulate în cărțile funciare. Statul renunță la dreptul de proprietate asupra terenurilor care nu au fost încă intabulate pe seama îndreptățiților, în favoarea stăpânitorilor lor de fapt care au fost puși în posesie”.
Descrierea parcelelor făcută la „Foaia de avere” a colii CF, ca reprezentând: arabil, sesie parohială, respectiv arabil, sesie cantorală și arabil, sesie bisericească nu prezintă nicio relevanță, câtă vreme sub B1 este înscris dreptul de proprietate în favoarea petentei, astfel cum s-a reținut mai sus. Pe de altă parte, instanța de fond nu a fost învestită cu privire la verificarea legalității acestei înscrieri în CF.
Prin urmare, reținând faptul că, potrivit celor de mai sus, petenta apelantă era proprietar al terenului, tribunalul consideră că aceasta avea calitate de proprietar deposedat, respectiv persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005. De altfel, această calitate a fost recunoscută de către intimate, fiind emise în favoarea Parohiei O. Bocsig Titlul de proprietate nr._/01.03.1996, prin care a fost reconstituită o suprafață de 5,2178 ha în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv titlul de proprietate nr._/22.10.2004, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru încă 5 ha teren agricol în baza legii nr. 1/2000.
Or, în temeiul Legii nr. 247/2005, așa cum recunoaște chiar intimata C. Județeană A. prin întâmpinare, petenta apelantă era îndreptățită să obțină retrocedarea și peste limita de 10 ha (unitățile de cult prevăzute la alin. (1), dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la . prezentei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945). Astfel cum s-a reținut mai sus, contrar susținerilor intimatei C. județeană A., petenta a formulat cerere la data de 21.09.2005, fiind solicitată diferența de 18,58 ha teren.
Referitor la suprafața de teren la care este îndreptățită petenta apelantă în temeiul Legii nr. 247/2005, respectiv diferența față de suprafața reconstituită anterior, până la întreaga suprafață deținută în 1945, tribunalul, în temeiul art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, a pus în discuție părților a preciza în baza căror CF-uri au fost emise titlurile de proprietate anterioare, pentru a se verifica față de CF invocat în prezentul dosar (CF nr. 5392 Ineu) dacă în temeiul acestuia a fost deja reconstituit dreptul de proprietate și eventuala diferență de reconstituit. Față de susținerile contradictorii ale părților, precum și referirile la CF nr. 288 Bocsig și suprafața de 4,60 ha teren reconstituită în favoarea altei parohii, respectiv P. O. Bocsig Cartier, tribunalul a solicitat ambelor intimate precizări și depunerea dosarelor administrative formate la cererea petentei apelante atât la Legea nr. 18/1991, cât și la Legea nr. 1/200 și la legea nr. 247/2005, precum și la cererea formulată de P. O. Bocsig Cartier.
Intimatele C. locală Bocsig și C. județeană A. nu au fost în măsură a preciza ce acte de proprietate au fost avute în vedere pentru emiterea titlurilor de proprietate anterioare, mai mult, prin răspuns la adresa instanței ( filele 82, 83 ), C. locală Bocsig arătând că cererile în baza cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, respectiv Legii nr. 1/2000, nu au fost însoțite de acte doveditoare, invocându-și astfel propria culpă. Înscrisurile care au fost avute în vedere la soluționarea cererii depuse la Legea nr. 247/2005 au fost cele două CF-uri menționate, precum și titlurile de proprietate emise anterior.
Din probatoriul administrat în apel, tribunalul reține că din suprafața totală de teren deținută de petenta apelantă în 1945, respectiv 28,58 ha teren (prin însumarea suprafețelor celor 4 parcele) conform CF nr. 5392 Ineu (28,1932 ha conform constatărilor raportului de expertiză întocmit), teren aflat în prezent pe teritoriul administrativ al comunei Bocsig, a fost reconstituit în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,2178 ha prin Titlul de proprietate nr._/01.03.1996, în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv pentru încă 5 ha teren agricol în baza legii nr. 1/2000 prin titlul de proprietate nr._/22.10.2004, rămânând astfel chiar diferența solicitată de petenta apelantă prin cererea depusă la Legea nr. 247/2005, adică 18,58 ha. Tribunalul constată că petenta apelantă a fost de acord cu o suprafață mai mică, respectiv 16,58 ha teren, suprafața propusă de către C. locală Bocsig. Așa cum s-a reținut mai sus, potrivit concluziilor expertului în specialitatea topografie, suprafața de 28,1932 ha din CF nr. 5392 Ineu include cele 10 ha primite de petenta P. O., fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea petentei apelante în CF cu nr. nou_ și_ Bocsig.
Cu privire la Cf nr. 288 Bocsig, anexat cererii petentei, formulată la Legea nr. 247/2005, tribunalul reține că, așa cum a precizat și reprezentantul apelantei, față de obiectul dosarului, petenta apelantă nu a susținut solicitarea preotului paroh ce a formulat cererea nr.106/2005, respectiv de a le fi restituită și suprafața de 4,60 ha teren din CF nr.288, ce a fost atribuită Bisericii Ortodoxe din Bocsig Cartier. Din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul reține că P. O. Bocsig – Cartier a fost înscrisă în anexa nr. 43 la Legea nr. 1/2000, cu suprafața de 4,59 ha teren. În răspunsul la adresa instanței, C. locală indică și faptul că în favoarea acestei parohii ar fi fost emis titlul de proprietate nr._/17.09.2004 pentru suprafața de 4,60 ha, fiind înscrisă în anexa nr. 43 la Legea nr. 1/2000, însă acesta nu a fost depus la dosar. În aceleași note de ședință depuse de C. locală Bocsig ( filele 82, 83 ) se face referire și la cererea Parohiei Ortodoxe Bocsig Cartier nr. 493/14.03.1991, însă nu rezultă modalitatea de soluționare a acestei cereri la Legea nr. 18/1991.
Coroborând cele reținute mai sus, tribunalul consideră că este neîntemeiată apărarea intimatei C. județeană A. în sensul de a lua în considerare, în vederea stabilirii diferenței la care ar mai fi îndreptățită petenta la Legea nr. 247/2005, suprafața de 4,60 ha teren reconstituită în favoarea celeilalte parohii, această suprafață nefiind reconstituită din CF nr. 5392 Ineu. Față de înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, suprafața de 4,60 ha teren reconstituită în favoarea Parohiei O. Bocsig – Cartier ar rezulta că aceasta ar fi fost reconstituită din CF nr. 288 Bocsig ( suprafața totală din acest Cf fiind de 14,60ha prin însumarea suprafețelor celor 5 parcele ), însă terenul din acest Cf nu face obiectul cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul formulat de apelanta petentă și în consecință: se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii plângerii, urmând a se dispune modificarea Hotărârii nr. 826/23.08.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în sensul că validează hotărârea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig, în ce o privește pe apelantă. În baza art. 23 alin. 12 din Legea nr. 1/2000 va dispune reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16,58 ha teren în favoarea apelantei petente, eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, iar în temeiul art. 3 pct. 4 și 5 din Legea nr. 1/2000 în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, prin acordarea măsurilor compensatorii.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, față de admiterea apelului va obliga intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., aflată în culpă procesuală, la plata către apelantă a sumei de 764 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, reprezentând: 500 lei onorariu avocațial în prima instanță, conform chitanței și 264 lei reprezentând contravaloarea combustibilului pentru deplasările la instanță în apel, potrivit notei de calcul întocmită de petentă, necontestat și bonurilor anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta P. O. Bocsig cu sediul în Bocsig, nr. 213, județul A. în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig, cu sediul în Bocsig, județul A., împotriva sentinței civile nr.34/12.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu și în consecință dispune:
Schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii formulată de petenta apelantă, după cum urmează:
Dispune modificarea Hotărârii nr. 826/23.08.2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în sensul că validează hotărârea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig, în ce o privește pe apelantă.
Dispune reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16,58 ha teren în favoarea apelantei petente și eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, iar în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, prin acordarea măsurilor compensatorii.
Obligă intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. la plata către apelantă a sumei de 764 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.09.2015.
PreședinteJudecător
C. C. A. R. M.
Grefier
L. K.
Red.RM/Thred.FM/
Ex.5/ 3 .
Se comunică:
apelantei P. O. Bocsig - cu sediul în Bocsig, nr. 213, județul A.
intimatei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bocsig – Bocsig, județul A.
intimatei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. – A., ., județul A.
Prima instanță: Judecătoria Ineu, judecător P. I. A.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Acţiune pauliană. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul ARAD → |
|---|
