Pretenţii. Sentința nr. 3660/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3660/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1082/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1082
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Președinte S. N.
Judecător R. M.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. M., împotriva sentinței civile nr.3660/25.06.2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este completă.
Apelul este legal timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate cereri ori probe de administrat, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în caz de absență, instanța reține cauza pentru soluționare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 12 august 2015, constată că prin sentința civilă nr.3660/25.06.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta N. M..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul susține că pârâta îl acuză prin întâmpinarea și notele scrise depuse în dosarul_ de săvârșirea a opt infracțiuni, fără a proba cele afirmate.
Într-adevăr, prin întâmpinarea formulată de N. M. la 28.07.2014 și notele scrise din 20.10.2014 în dosarul indicat, aceasta solicită suspendarea judecății până la soluționarea dosarului penal nr.4166/P/2014 „ privind săvârșirea de către făptuitorul C. C. a următoarelor fapte: - amenințare și hărțuire, ....” și 4247/P/2014 în care s-a emis ordonanța de IUP, confirmată prin ordonanța P. procurorului și prin Încheierea penală nr. 399/2015 a Judecătoriei A., rămasă definitivă, prin care s-a soluționat plângerea împotriva soluției procurorului.
Instanța a reținut voința legiuitorului de a ocroti și apăra demnitatea/imaginea persoanei ( fără a deosebi între persoana fizică și persoana juridică ) - valoare supremă, garantată de legea fundamentală, în acest sens, art. 30 alin. (6) din Constituție prevede că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".
S-a afirmat că libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea altei persoane, o atare idee desprinzându-se din art. 57 din Constituție care prevede expres obligația cetățenilor români, cetățenilor străini și apatrizilor de a-și exercita drepturile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
O limitare identică este de asemenea prevăzută în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care, "Exercitarea acestor libertăți ( cu referire la libertatea de exprimare ) ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora (...).”
În speță este adevărat că pârâta a sesizat organele de cercetare penală învinuindu-l pe reclamant de săvârșirea a numeroase infracțiuni, P. de pe lângă Judecătoria A. clasând cauza motivat de insuficiența probelor din care să rezulte săvârșirea acestor infracțiuni, soluția fiind confirmată de Judecătoria A. prin Încheierea penală nr. 399/2015, definitivă, însă nu se poate reține că intenția acesteia a fost una de a comite abuzuri sau șicane, de a-l denigra pe reclamant cu consecințe asupra imaginii și demnității acestuia, aceasta a declanșat doar o procedură legală și constituțională (sesizarea organelor de anchetă penală) care, prin natura sa, presupune discreție și confidențialitate.
Reclamantul are la îndemână plângerea împotriva pârâtei pentru o denunțare calomnioasă, ce nu este însă în competența instanței de judecată civilă și, în situația în care aceasta se găsește întemeiată este îndreptățit la daune morale.
Mai mult decât atât, instanța de fond reține că în cauza civilă ce a format obiectul dosarului_ pârâta a solicitat doar suspendarea judecății până la soluționarea dosarelor penale, nicidecum nu l-a acuzat direct pe reclamant de săvârșirea acelor infracțiuni astfel cum lasă reclamantul să se înțeleagă.
De asemenea, referirea la săvârșirea infracțiunilor în discuție s-a formulat în scris, în cadrul unui dosar la care nu au acces decât părțile, apărătorii lor și instanța de judecată obligată a păstra secretul profesional, așadar nu s-a putut reține că cele afirmate în scris prin întâmpinare au fost făcute public.
Alta ar fi fost situația dacă cele afirmate în scris ar fi fost susținute oral, în ședință publică, însă aceasta nu s-a susținut și cu atât mai mult, nu s-a dovedit.
Pentru aceste motive, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția și prejudiciul produs reclamantului, găsind neîntemeiată cererea, instanța de fond a respins-o
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul C. C. solicitând admiterea acestuia, respectiv modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 9.000 lei, reprezentând daune morale pentru fapte ce au adus atingere dreptului la demnitate săvârșit împotriva reclamantului în dosarul nr._ al Judecătoriei A., invocând în drept dispozițiile art. 148, art. 411, art.451 Cod pr.civilă, art. 72, art. 252 Cod civil.
În motivarea cererii de apel se arată că în mod greșit a interpretat instanța de fond normele legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, precum și situația de fapt, apreciind că faptele ilicite de calomnie și insultă săvârșite de intimată nu au adus atingere dreptului său la demnitate și nu au fost făcute în mod public. Dimpotrivă, ședințele de judecată sunt publice, dosarul nr._ al Judecătoriei A. s-a judecat în ședință publică conform art. 17 cod pr.civilă. Instanța de fond nu a luat în considerare toate aspectele susținute în fond, dând o altă interpretare susținerilor apelantului – reclamant, stabilind greșit starea de fapt. În acest sens, apelantul precizează că în acțiunea introductivă nu s-a plâns de faptul că intimata i-a făcut mai multe plângeri penale nejustificat și fără a proba cele afirmate, ci săvârșirea faptelor de calomnie. Instanța de fond, din oficiu, apreciază în mod eronat faptul că este necesar să amâne cauza fondului până la soluționarea plângerilor penale din dosarul nr. 4166/P/2014 –_, fără a lua în considerare faptul că asupra respectivelor acuzații nereale primează prezumția legală de nevinovăție și fără să se constate că faptele de calomnie săvârșite de intimată s-au consumat în momentul în care a depus acele documente în dosarul nr._ al Judecătoriei A.. Mai mult, instanța de fond nu a analizat cererea apelantului privind constatarea și sancționarea pârâtei pentru săvârșirea faptelor de insultă prin care a folosit la adresa sa expresiile: „infractorul, devieri comportamentale, pericol social și pedepsirea infractorului”. Prin faptul că în mod repetat pârâta intimată l-a numit infractor pe apelant, i-a prejudiciat direct demnitatea și onorarea. Instanța de fond nu a constatat și nu a sancționat pârâta pentru exprimarea acelor cuvinte jignitoare. Mai mult, le acceptă, de unde lasă concluzia că în cadrul unui proces civil este permis ca pârâtul să schimbe cu rea – intenție calitatea de reclamant în acea de infractor, fără să suporte vreo sancțiune.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus vreun act în apărare.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 NCPA, raportat la motivele pentru care reclamantul a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, pentru cele ce succed.
Potrivit dispozițiilor art.72 din Codul civil 2011, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art.75 cod civil 2011; adică, fie prin exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu rea-credință, fie prin încălcarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În prezenta cauză afirmațiile pârâtei cu privire la reclamant, considerate de acesta calomnioase, privind fapte care în opinia pârâtei ar întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni, au făcut obiectul sesizării organelor abilitate prin lege să desfășoare activități de cercetare în acest sens, finalizate cu netrimiterea în judecată a reclamantului.
Sesizările formulate de pârâtă au fost depuse în dosarul civil cu numărul indicat de reclamant, acesta fiind și suspendat potrivit dispozițiilor art.413 alin.2 NCPC și iterate în concluziile scrise depuse în același dosar.
În opinia tribunalului urmând această conduită procesuală pârâtei nu îi poate fi imputat că și-a exercitat dreptul constituțional de petiționare în alte limite decțt cele prevăzute de art.75 Cod civil 2011.
În consens cu aprecierile primei instanțe privind posibilitatea reclamantului de a valorifica netemeinicia sesizărilor penale, tribunalul consideră că acesta are deschisă calea unui demers judiciar penal în considerarea verificării existenței elementelor unui denunț calomnios.
Față de cele arătate, considerând că sentința atacată este legală și temeinică fiind pronunțată în considerarea unei situații de fapt reținută corect și cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor legale mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 NCPC va respinge apelul formulat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. M., împotriva sentinței civile nr.3660/25.06.2015, pronunțată de Judecătoria A..
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul C. C. în contradictoriu cu intimata – pârâtă N. M., împotriva Sentinței civile nr.3660/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2015.
Președinte, Judecător,
S. N. R. M.
Grefier,
V. M.
Se comunică:
- apelantei C. C. - A., .. 25,jud.A.
- intimatei N. M. - A., .-206, ., jud.A.
Red.S.N.
Tred./V.M./D.P.
4 ex./2 .
Red. Prima instanță – Judecătoria A. – judecător E. D. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 1950/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
