Pretenţii. Sentința nr. 1950/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1950/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1076/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1076
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Președinte S. N.
Judecător R. M.
Grefier V. M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ./A . de pârâtul G. I. V. împotriva sentinței civile nr.1950/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei ASOCIAȚIA DE P. ./A . B. E. din Baroul A., reprezentanta apelantului G. I. V. – avocat Abony F. din Baroul A. și reprezentanta intimatei M. L. – avocat Turcaș G. A. A. din Baroul A., lipsind părțile.
Procedura de citare este completă.
Apelurile sunt legal timbrate, cel al apelantei – reclamantă ASOCIAȚIA DE P. ./A . suma de 261,5 lei taxă judiciară de timbru, iar cel al apelantului – pârât G. I. V., cu suma de 892 lei taxă judiciară de timbru .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin registratura instanței, la data de 23 septembrie a fost depus la dosar un înscris din partea intimatei B. E., reprezentând o evidență a încasării fondului de rulment, conform chitanțierelor pe anii 2005,2006,2007 și 2008. S-a depus la aceeași dată, prin registratura instanței, un înscris prin care aceeași intimată solicită soluționarea în sens pozitiv a cererii ASOCIAȚIEI DE P. ./A . recuperarea fondului de rulment al asociației.
Reprezentanta apelantei – reclamantă reiterează cererea de probațiune formulată în cuprinsul cererii de apel, respectiv solicită încuviințarea probei privind completarea expertizei, în sensul stabilirii prejudiciului, prin aceea ca experta să recalculeze veniturile asociației luând în considerare chitanțele reconstituite, pentru perioada 01.01._12 și chitanțele privind fondul de rulment încasat în anii 2005 – 2010, întrucât aceasta din anumite motive nu le-a luat în considerare. Chitanțele au fost depuse în timpul efectuării expertizei, acestea având o dublă valoare, de documente justificative de plată și sunt înscrisuri sub semnătură privată întocmite de fostul administrator .
Reprezentanta apelantului G. I. V., avocat Abony F., se opune încuviințării completării expertizei, apreciind că nu se impune, arătând că experta a explicat de ce nu a luat în considerare la stabilirea prejudiciului chitanțe și documente prezentate de asociația de proprietari, nefiind vorba despre „diverse motive neîntemeiate” ci, din contră, din motive argumentate cu textele de lege a căror dispoziții nu au fost respectate de către apelantă.
Reprezentanta intimatei M. L. – avocat Turcaș G. A. A. precizează că se raliază poziției doamnei avocat Abony F., reprezentanta apelantului G. I. V., în sensul că se opune completării expertizei, experta explicând de ce nu s-a putut ține cont de acele chitanțe.
Instanța, eliberând asupra cererii de probațiune privind completarea expertizei, apreciază că față de expertiza efectuată în cauză, completarea în sensul solicitat de reclamantă nu este utilă în soluționarea cauzei, astfel că respinge această cerere de probațiune.
Nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare se declară încheiată faza probatorie și se acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei ASOCIAȚIA DE P. ./A . admiterea apelului formulat de această apelantă astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, reiterând motivele expuse în cererea de apel, precizând că solicită admiterea și pentru diferența precizată în cererea de apel, prejudiciul ar fi fost și mai mare conform chitanțelor reconstituite și fondului de rulment. Referitor la apelul formulat de pârâtul G. I. V., solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reprezentanta apelantului – pârât G. I. V. solicită admiterea apelului formulat de acesta și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, făcând referire la Ordinul 3512/2008, prejudiciul cert fiind de 2072,38 lei, ce a fost recuperat, fără cheltuieli de judecată. Referitor la apelul formulat de Asociația de proprietari ./a . respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reprezentanta intimatei M. L. – avocat Turcaș G. A. A., arată că rămâne la aprecierea instanței modul în care va fi stabilit cuantumul prejudiciului creat de administratorul G. I. V.. Se referă pe scurt la aspectele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 17 iunie 2015, constată că prin sentința civilă nr.1950/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. ./A, ., în contradictoriu cu pârâtul G. I. V..
A obligat pârâtul la plata sumei de 43.806,25 lei, către reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul produs acesteia în perioada martie 2011 – martie 2013.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7457,97 lei către reclamantă.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele B. E., M. L. și V. I. și a obligat reclamanta la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta V. I. și 500 lei cu același titlu către pârâta B. E..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul G. I. V. a îndeplinit funcția de administrator al reclamantei în perioada martie 2011 - martie 2013.
Activitatea de administrare a imobilului cu mai multe apartamente presupune, potrivit art. 35 al. 1 din Legea nr. 230/2007 și art. 22 al. 1 din HG nr. 1588/2007, activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie.
Potrivit anexei 2 la Ordinul MEF nr. 1969/2007, asociațiile de proprietari pot organiza și conduce contabilitate în partidă simplă, situație în care, potrivit art. 22 al. 6 și 8 administratorii pot cumula și funcția de contabil și casier. Revine acestora obligația de a întocmi și completa registrul jurnal, registrul inventar, registrul de evidență a fondului de reparații, registrul pentru evidența fondului de rulment, registrul pentru evidența sumelor speciale, registrul pentru evidența fondului de penalizări, precum și alte formulare specifice activității de contabilitate, prevăzute prin ordin al ministrului economiei și finanțelor ( art. 22 al. 7).
Potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă, evidența contabilă în partidă simplă a reclamantei nu a fost condusă în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1969/2007, respectiv nu s-a ținut cu ajutorul registrelor contabile obligatorii - registru jurnal, registru inventar, iar în privința registrului pentru evidența fondului de rulment, în cuprinsul acestuia nu se menționa data evidențierilor, expertul neținând seama de acesta din urmă.
De asemenea, expertul nu a ținut seama la evaluarea prejudiciului de unele chitanțe reconstituite de reclamantă, aferente perioadei ianuarie – mai 2012, motivat de existența unor semnături (fără a se indica numărul lor) indescifrabile, neautentificate, a persoanelor semnatare la rubrica „casier”, declarații depuse de altfel la dosar la termenul de judecată din 20.11.2014, date de numiții O. G., V. F. G., A. G. și B. M., iar ulterior, prin răspunsul la obiecțiuni a susținut absența fostului administrator de la procedura de reconstituire, aspect ce nu poate fi însă imputabil reclamantei în condițiile în care neîndeplinirea condiției prezenței pârâtului la această procedură nu îi profită decât acestuia. Instanța nu a reținut criticile expertului în privința reconstituirii chitanțelor, acestea fiind valorificate ca înscrisuri probatorii în evaluarea prejudiciului.
Expertul a concluzionat, având în vedere doar documentele financiar contabile prevăzute de lege, că prejudiciul produs de administrator asociației de proprietari, la data de 21.03.2013 este în cuantum de 29.856,32 lei și, cu rezervele mai sus expuse în privința reconstituirii chitanțelor aferente perioadei ianuarie-mai 2012, incluzându-le în calcul, a indicat un prejudiciu de 38.174,63 lei, produs de fostul administrator care, susține expertul, și-a însușit suma de 36.172,50 lei.
Se arată în raportul de expertiză că, suma de 2062,34 lei reprezintă penalități calculate de furnizori ca urmare a neplății la timp de către fostul administrator a contravalorii facturilor emise de aceștia. Se mai arată de expert că pârâtul nu a calculat și repartizat pe listele de plată lunare ale asociației, penalități față de restanțieri, de 0,2%, dar a încasat suma de 200 lei cu explicația „penalizări”, fără a fi trecută suma la fondul special. În opinia expertului, suma de 2062,34 lei trebuia să existe în sold la data predării gestiunii – 21.03.2013.
Expertul contabil nu a ținut seama la cuantificarea prejudiciului de chitanțele de plată doveditoare a fondului de rulment, motivat de lipsa datării în registru referitor la acest fond a mențiunilor plăților, motivat de aceea că acestea nu reprezintă documente justificative contabile.
Cu toate acestea, reținând chitanțele în discuție, predate expertului, așa cum de altfel concluzionează și acesta în răspunsul la obiecțiuni, depus la dosar la data de 19.11.2014, fila 599 din volumul al III-lea, instanța a reținut ca dovedită încasarea de către administrator a sumei de 6.220 lei cu titlu de fond de rulment, anterior perioadei expertizate și, în condițiile în care acesta nu a probat cheltuirea acesteia în folosul asociației, instanța a adăugat suma indicată de expert ca reprezentând prejudiciu produs de fostul administrator – 38.174,63 lei, rezultând că prejudiciul efectiv produs de acesta totalizează 44.394,63 lei.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul recunoaște prejudicierea reclamantei, declarând că este de acord cu admiterea acțiunii pentru suma de 48.106,25 lei, din care, pe parcursul procesului a restituit suma de 4300 lei
Este adevărat că a solicitat efectuarea unei expertize pentru determinarea cuantumului prejudiciului produs asociației, dar această cerere a fost formulată în dovedirea susținerilor sale referitoare la cuantumul prejudiciului recunoscut – 48.106,25 lei- și a netemeiniciei cererii în ceea ce privește suma de 8.357,27 lei, pe care a contestat-o.
Schimbarea poziției procesuale a acestuia ulterior efectuării expertizei, reprezintă o retractare a stării de fapt recunoscute, mărturisite, respectiv a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, săvârșită de acesta în exercitarea funcției și a întinderii prejudiciului, însă, potrivit art. 349 al. 3 Cod procedură civilă, mărturisirea judiciară nu poate fi revocată, afară doar dacă se face dovada că a fost urmare a unei erori de fapt scuzabile, ceea ce în speță nu s-a invocat și, cu atât mai mult, dovedit.
Prin urmare, instanța a reținut suma recunoscută de pârâtul G. din care va scădea suma plătită de acesta pe parcursul procesului, rezultând un prejudiciu în valoare de 43.806,25 lei, urmând ca, în temeiul prevederilor sus indicate, ale art. 1349 Cod civil, să îl oblige pe pârât la plata acestei sume către reclamantă cu titlu de prejudiciu produs reclamantei.
În ceea ce privește răspunderea pârâtei B. E., prima instanță a reținut că aceasta a îndeplinit funcția de cenzor/președinte al comisiei de cenzori în perioada 31.03.2012 – februarie 2013.
În această calitate, avea potrivit art. 20 din HG nr. 1588/2007 în principal, următoarele atribuții: a) de a verifica legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și a regulamentelor; b) de a verifica execuția bugetului de venituri și cheltuieli; c) de a verifica gestiunea financiar-contabilă; d) de a întocmi și prezenta adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri, cel puțin o dată pe an.
În acest sens, art. 33 al. 1 din Legea nr. 230/2007, prevede că: „ Cenzorul sau comisia de cenzori a asociației de proprietari are, în principal, următoarele atribuții: a) verifică legalitatea actelor și documentelor, a hotărârilor, deciziilor, regulilor și regulamentelor; b) verifică execuția bugetului de venituri și cheltuieli; c) verifică gestiunea financiar-contabilă; d) cel puțin o dată pe an, întocmește și prezintă adunării generale rapoarte asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, propunând măsuri.”
Potrivit art. 21 al. 2 din lege, „Cenzorul sau membrii comisiei de cenzori trebuie să aibă cel puțin studii medii și pot depune, dacă adunarea generală a asociației de proprietari hotărăște astfel, într-un cont bancar al asociației de proprietari, o garanție suficientă și îndestulătoare, pe baza unui contract de garanție încheiat în acest sens. Cuantumul garanției nu poate fi mai mic decât media anuală a totalului cheltuielilor lunare ale asociației.”
Constituirea unei atare garanții este justificată tocmai de răspunderea cenzorului pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor legale și/sau statutare, răspundere reglementată în mod expres de art. 33 al. 3 din lege care prescrie: „Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, cenzorul sau cenzorii asociației de proprietari răspund personal sau în solidar, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat.”
În speță, fostul cenzor al asociației – pârâta B. E. nu a verificat gestiunea asociației, nu a întocmit un raport asupra activității sale și asupra gestiunii asociației de proprietari, aspecte ce rezultă din răspunsul la interogatoriu, dar și din concluziile expertului.
Pentru aceasta ar fi răspunzătoare pentru prejudiciul creat de fostul administrator ce a îndeplinit și funcția de contabil și casier și care în exercitarea acestor atribuții a prejudiciat asociația cu suma sus indicată.
Cu toate acestea, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit intenția directă a acesteia în producerea prejudiciului, condiție esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar în privința prejudiciului, acesta nu a fost cuantificat pentru perioada în care pârâta a îndeplinit această funcție, deși s-a stabilit ca obiectiv evaluarea prejudiciului pentru două perioade, anterioară numirii acesteia ca cenzor și cea aferentă îndeplinirii acestei funcții, respectiv martie 2011 – feb. 2012 și martie 2012 – martie 2013, expertul neformulând concluzii cu privire strict la această ultimă perioadă de timp, reținând că pârâta B. legitimează calitate procesuală pasivă, instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta și a respins-o.
Pârâta V. I. a fost numită de președinta asociației de proprietari, M. L., potrivit art. 18 al. 7 din HG nr. 1588/2007 a îndeplini funcția de vicepreședinte, pe o perioadă de trei luni (90 zile) potrivit textului legal, în timpul în care președinta era în imposibilitate a-și îndeplini atribuțiile fiind plecată din țară.
Pârâta V. a recunoscut că timp de trei luni a semnat listele de cheltuieli comune, la cererea administratorului, fără a face verificări, având încredere în experiența și onestitatea acestuia.
La expirarea termenului de 90 zile, trebuia convocată adunarea generală pentru alegerea unui nou președinte, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel că, deși pârâta M. nu se afla în țară, aceasta a rămas în continuare în funcție.
Deși președintele, și prin analogie vicepreședintele (numit pe perioada determinată324 de 90 zile) trebuiau să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege – art.30 din lege enumerând printre acestea și avizarea documentelor asociațiilor, răspunzând personal sau solidar, după caz, pentru prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat (art. 32 al.2 Legea nr. 230/2007), în speță, instanța reține că nu se poate imputa pârâtelor nerespectarea acestei obligații, acestea semnând listele de cheltuieli afișate în perioada 31 martie – 05.07. 2012 pârâta M. în calitate de președintă, iar ulterior, pentru alte trei luni, pârâta V., în acest fel avizându-le, neintrând în atribuțiile lor verificarea legalității și acestora, atribuție prevăzută de lege în sarcina cenzorului (art. 33 lege) .
Mai mult, decât atât, prejudiciul produs de administrator asociației de proprietari nu s-a produs numai în perioada în care acestea și-au desfășurat activitatea de președinte, respectiv vicepreședintă – fiecare câte trei luni, ci, așa cum s-a arătat pe o perioadă mai mare, iar în cauză nu s-a determinat în concret cuantumul prejudiciului produs de acesta în fiecare perioadă de timp în care au îndeplinit funcțiile de conducere cele două pârâte.
În al treilea rând, instanța a apreciat că acestea nu pot fi ținute solidar cu administratorul pentru repararea întregului prejudiciu, cu atât mai mult cu cât nu a fost dovedită intenția lor directă în producerea prejudiciului, condiție esențială impusă de art. 32 al. 2 din lege.
Prin urmare, deși legitimează calitate procesuală pasivă, acțiunea îndreptată împotriva pârâtelor apare neîntemeiată, a fost respinsă.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reclamanta fiind în culpă procesuală față de pârâtele V. I. și B. E. a obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei (onorariu avocat) ocazionate de aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ./A .>solicitând admiterea apelului si obligarea intimatului G. I. V. la plata sumei totale de 56.463 lei, în locul sumei de 48.106,25 lei, o diferență în plus de 8.357 lei; de asemenea scutirea reclamantei de la plata onorariului față de expert în valoare de 150 lei.
Prima instanță în mod corect a reținut că pârâtul G. I. V. a recunoscut cauzarea unui prejudiciu în valoare de 48.106,25 lei, recunoaștere care echivalează cu mărturisirea judiciară în temeiul art. 349 cod procedură civilă și care nu poate fi revocată de rezultatul expertizei.
Experta trebuia să aibă în vedere recunoașterea pârâtului și să verifice dacă prejudiciul depășește această sumă, dar expertiza efectuată nu respectă nici măcar regulile elementare minime ale contabilității în partidă simplă. În mod greșit experta nu a luat în considerare veniturile asociației de proprietari din încasările lunare pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 31 mai 2012, pentru care chitanțele reconstituite sunt în sumă de 52.804,11 lei. Aceste chitanțe sunt documente contabile primare justificative de plată și dovedesc că administratorul a încasat această sumă de bani. Experta recunoaște că pârâtul G. a încasat fondul de rulment în valoare de 6220 lei, dar nu ia în considerare acest venit, din diverse motive neîntemeiate.
Concluzionând, apelanta apreciază că este necesară completarea expertizei contabile în sensul ca la stabilirea prejudiciul, experta să recalculeze veniturile asociației, luând în considerare chitanțele reconstituite pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 31 mai 2012 si chitanțele privind fondul de rulment încasat în anii 2005-2010.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 480 aliniat 2 cod procedură civilă.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel și pârâtul G. I. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul de a respinge acțiunea formulată și precizată ca rămasă fără obiect.
Apelantul pârât apreciază că sentința este netemeinică și nelegală, în mod greșit fiind obligat la plata sumei de 43.806,25 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă și s-a reținut că ar fi produs un prejudiciu în sumă de 48.106,25 lei, deși conform raportului de expertiză contabilă s-a constatat un prejudiciu cert în sumă de 2072,38 lei.
Prima instanță în mod greșit l-a obligat la plata unei despăgubiri mai mari decât cea stabilită prin expertiza contabilă efectuată în cauză, fiind obligat să repare un prejudiciu pe care nu l-a produs.
Cu privire la celelalte sume stabilite în cadrul expertizei, cum ar fi posibil prejudiciu, cu referire la suma de 29.856,32 lei, experta a menționat că a fost numit astfel deoarece în speță nu s-a făcut o predare efectivă a gestiunii așa cum prevede legea.
Apreciază că formulările expertului, mai ales cele de după suplimentul la expertiză, lasă loc unui dubiu cu privire la cuantumul prejudiciului cert și denotă faptul că experta prin concluziile formulate nu vrea să-și însușească responsabilitatea cu privire la o anumită sumă, reprezentând cuantumul prejudiciului efectiv, solicitând înlăturarea acestor concluzii ale raportului de expertiză.
Instanța de fond a stabilit prejudiciul efectiv produs la suma de 44.394,63 lei, luând în mod nelegal în calcul suma de 6220 lei, reprezentând fondul de rulment, pe care l-a adăugat la suma de 38.174,63 lei reținută de expert.
Având în vedere că prima instanță l-a obligat la plata unei despăgubiri mai mari decât cea stabilită prin expertiză, apreciază că instanța a dorit să ajungă la o sumă cât mai apropiată de cea menționată de pârât în întâmpinare de 48.106,25 lei, dar soluția apare vădit nelegală si netemeinică si se impune schimbarea ei prin admiterea apelului.
Astfel prima singura suma despre care expertul afirma ca reprezintă un prejudiciu cert este suma de 2072,38 lei, iar pe parcursul procesului a achitat reclamantei intimate suma de 4500 lei, astfel că prejudiciul este reparat integral.
În drept, apelantul pârât invocă dispozițiile art. 466, art. 470 și art. 480 cod procedură civilă.
Apelantul pârât Goldis I. V. a depus la data de 6 iulie 2015, întâmpinare cu privire la apelul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ./A . care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Arată că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, pagina 22 pct. 5, Capitolul III, cuantumul prejudiciului creat efectiv de către administratorul G. I. V., având în vedere obiectivele 2-4 este în sumă de 2072,38 lei, aceasta fiind singura sumă care poate fi luată în considerare ca reprezentând prejudiciul cert și care a fost achitat în întregime, celelalte formulări ale expertului, respectiv „posibil prejudiciu” sau „calculele cu rezerve” lăsând loc de dubiu.
Cu privire la fondul de rulment, arată că reclamanta nu a făcut dovada că i-a predat fondul de rulment, iar expertul a menționat de ce nu a luat în calcul la stabilirea prejudiciului chitanțele pentru încasarea cotelor de contribuție la cheltuielile comune, care sunt incomplete și eronate și nu respectă dispozițiile art. 4 din cap. E – Reconstituirea documentelor financiar contabile pierdute, sustrase sau distruse conform Ordinului nr. 3512/27.11.2008.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta reclamantă ASOCIAȚIA DE P. ./A .>, arată că pârâtul are o poziție duplicitară și lipsită de bună credință, profitând de ambiguitatea și neconcludența unei expertize, care nu a fost luată în seama nici de prima instanță și nici măcar pârâtul nu știe cu câți bani a rămas în urma administrării asociației.
Intimata pârâtă M. L. a depus întâmpinare la data de 7 iulie 2015, prin care arată că cele două apeluri formulate nu privesc critici ale sentinței primei instanțe cu privire la neîndeplinirea răspunderii civile delictuale, iar prima instanță în mod corect a reținut în ce o privește că nu mai îndeplinește funcția de președinte al asociației de proprietari din luna iulie 2012.
Intimata, față de împrejurarea că prima instanță nu a stabilit în sarcina ei repararea prejudiciului, iar prin apelurile formulate nu se solicită schimbarea sentinței cu privire la obligarea în solidar cu ceilalți pârâți la repararea acestui prejudiciu, lasă la aprecierea instanței de apel modul în care va fi stabilit prejudiciul creat de administratorul G. I. V..
Verificând hotărârea atacată în cadrul prevăzut de art.479 NCPC, raportat la motivele pentru reclamanta și pârâtul G. I. V. au declarat apel, se constată că acestea nu sunt fondate, pentru cele ce succed.
Pentru determinarea cuantumului prejudiciului produs reclamantei de către pârât în calitate de administrator, au fost evaluate toate probele administrate în cauză, inclusiv mărturisirea judiciară în sensul prevăzut de art.348-349 alin.3 NCPC.
Astfel, opinia exprimată de expertul contabil a fost cenzurată de instanță iar aspectele asupra cărora existau elemente de îndoială au fost lămurite prin coroborarea respectivelor împrejurări cu cele conținute de alte probe prin coroborare, probele fiind apreciate în acord cu exigențele art.264 NCPC.
Din această perspectivă tribunalul consideră că susținerile și criticile părților care au exercitat calea de atac nu sunt fondate, concluziile din considerentele sentinței atacate în ce privește stabilirea prejudiciului, în sumă de 48.106,25 lei în care este inclus fondul de rulment în sumă de 6220 lei, și din care pentru determinarea valorii reale a fost scăzută suma achitată de pârât în cuantum de 4300 lei, rezultând astfel suma de 43.806,25 lei, fiind corecte.
În ce privește chitanțele reconstituite conform înscrisurilor depuse la filele 701-703 dosar primă instanță, tribunalul consideră că înlăturarea lor din calcul pentru stabilirea prejudiciului este justificată pentru argumentele prezentate de expertă cu ocazia întocmirii răspunsului la obiecțiuni adică pentru faptul că nu reprezintă documente contabile justificative care să permită valorificarea lor în acest sens.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 NCPC tribunalul va respinge apelurile formulate de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ./A . de pârâtul G. I. V., împotriva sentinței civile nr.1950/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Văzând că sunt incidente dispozițiile art.453 alin.1 NCPC.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ./A . de pârâtul G. I. V., împotriva sentinței civile nr.1950/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2015.
Președinte, Judecător,
S. N. R. M.
Grefier,
V. M.
Se comunică:
- apelanta – reclamantă ASOCIAȚIA DE P. ./A . sediul în A., ./A . cu sediul procesual ales în A., C.. A. V., .
- apelantul - pârât G. I. V. – cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 19, .
- intimata B. E., cu domiciliul în A., ./A, ., .
- intimata M. L. cu domiciliul procesual ales în A., ., .
- intimata V. I., cu domiciliul în A., ., ..
Red. jud. S.N.
Tred./V.M./D.P.
7 ex./5 .
Red./Prima instanță – Judecătoria A. – judecător E. D. B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3660/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1078/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
