Anulare act. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 309/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.309
Ședința publică din data de 9 martie 2015
PreședinteRamona M.
Judecător C. C. A.
GrefierFlorica M.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanta C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A. în contradictoriu cu intimatul H. M. A., împotriva Sentinței civile nr.4456 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului avocat J. I. din Baroul A. și reprezentantul intimatului avocat H. C. din Baroul A., absent fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantului solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014, constată că prin sentința civilă nr.4456 din 08.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis cererea formulată de reclamantul H. M. A. împotriva intimatei C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A. și, în consecință: a anulat Decizia nr. 4/05.11.2013 emisă de C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A. și a obligat intimata să desemneze expertul/experții pentru efectuarea unui raport asupra cazului deschis prin Sesizarea înregistrată la Direcția de Sănătate Publică A. sub nr. 4444/CM/23.10.2013.
A obligat pârâta la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 23.10.2013, reclamantul a înregistrat la C. de M. și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis A., sub nr. 4444/CM/ sesizarea prin care a reclamat un caz de malpraxis, cu referire la decesul mamei sale, survenit la 23.07.2013, în urma unui tratament aplicat în secția clinică gastro a Spitalului Clinic Județean de Urgență A..
Urmare a acestei sesizări, comisia pârâtă a întocmit un dosar, în care s-au depus foile de observație clinică și s-a solicitat punctul de vedere al medicului reclamat. La 05.01.2013 comisia a emis Decizia nr. 4 prin care a stabilit că actul medical efectuat de medicul curant a fost corect, nefiind vorba despre o situație de malpraxis.
Prima instanța a constatat că emiterea acestei decizii de către comisia pârâtă s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 671 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 19 din Regulamentul adoptat prin OMS nr. 1343/2006, în lipsa unui raport încheiat de expertul sau grupul de experți desemnați în condițiile art. 671 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Din întreg cuprinsul legii și a regulamentul rezultă că numirea expertului/experților este obligatorie, la fel și pronunțarea deciziei pe baza raportului întocmit de aceștia. Nicio dispoziție din cuprinsul legii nu îndreptățește comisia a interpreta actul normativ în sensul în care a făcut-o, respectiv că desemnarea experților și întocmirea raportului acestora ar fi o facultate a comisiei și nu o obligație a acesteia.
Apreciind că nerespectarea procedurilor legale determină nulitatea deciziei contestate, prima instanță a admis cererea, a anulat decizia și a obligat comisia pârâtă să soluționeze sesizarea reclamantului după desemnare experților și întocmirea de către aceștia a raportului asupra cazului.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâta, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, respectiv la suma de 700 lei reprezentând onorariul avocatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A. solicitând admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate, respectiv respingerea cererii formulată de reclamant și menținerea deciziei nr.4/05.11.2013 emisa de C. de monitorizare și competență profesionala pentru cazurile de malpraxis A., ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului arată că prima instanța în mod eronat a dispus anularea Deciziei nr.4/05.01.2013 emisă de C. de monitorizare și competență profesionala pentru cazurile de malpraxis A., prin care s-a stabilit lipsa culpei medicului curant în prezentul dosar și obligarea comisiei la desemnarea unuia sau mai multor experți pentru efectuarea unui raport asupra cazului deschis prin Sesizarea înregistrată la Direcția de Sănătate Publică A. sub nr. 4444/CM/23.10.2013.
În primul rând în tot cuprinsul Sentinței civile atacate, se face referire la Legea 85/2006, însă acest act normativ se referă strict la procedura insolvenței, înlăturând aceasta eroare a instanței, apelanta precizează că actul normativ aplicabil în speță este Legea 95/2006, care într-adevăr la art. 671 alin.1 indica procedura desemnării experților, însă nu se indică ca fiind obligatorie aceasta procedura a desemnării expertizei, ci se indică doar modalitatea numirii unui expert sau mai multor experți în situațiile a căror complexitate necesită întocmirea unui raport de expertiză.
De asemenea, prin Ordinul nr. 1343/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, se indică regulamentul, atribuțiile Comisiei de malpraxis.
Astfel, la art. 19 indicat de către prima instanța, ca fiind obligatoriu în emiterea deciziei comisiei, se indică strict procedura pe care comisia trebuie să o urmeze în situația în care, datorită complexității cauzei, a apreciat necesară efectuarea unui raport de expertiză. „Art. 19. - După primirea raportului asupra cazului, întocmit de expertul sau grupul de experți desemnat, comisia analizează documentul înaintat și stabilește, prin decizie, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii lui, dacă în cauză a fost sau nu un caz de malpraxis”.
În niciunul dintre textele de lege indicate, sau aplicabile speței prezente, nu rezultă obligativitatea desemnării unuia sau mai multor experți în luarea deciziei comisiei, fapt confirmat de dispozițiile art. 672 din Legea nr. 95/2006 care prevede: „C. stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis”.
În prezenta cauză, nu a existat nici o suspiciune de culpă împotriva medicului curant, decizia comisiei fiind unanimă, motivată fiind de documentele administrate în dosarul comisiei, inclusiv Buletinul Anatomo-patologic nr. 1647-1650/01.07.2013 întocmit pe pacienta Hontan V. D.: „colon fără evidență de perforare”. Lipsa culpei D-nei Dr. U. A. este fără putință de tăgadă, neexistând nici un fel de neclaritate sau suspiciune privind corectitudinea întregii conduite medicale a acesteia. Astfel, nu rezulta necesitatea desemnării unuia sau mai multor experți în luarea deciziei, dispoziție legală lăsată la latitudinea comisiei.
Apelanta învederează instanței de apel că atâta timp cât documentele supuse spre analiza comisiei de malpraxis sunt evidente și suficiente, nu există în sarcina comisiei obligativitatea numirii unei expertize. Desemnarea unui expert sau mai mulți, este un instrument lăsat la îndemâna Comisiei de care poate uza atunci când sunt dubii, iar nu o condiție de valabilitate sau legalitate a Deciziei.
În drept invocă art.466, alin.1, art.468, alin.1, art.470 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul H. M. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală conform art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În motivarea întâmpinării arată că prima instanța a reținut în mod corect starea de fapt în sensul că, comisia nu a respectat dispozițiile legale și că aceasta nu a desemnat un expert conform dispozițiilor art.671 din Legea nr.95/2006 modificată și completată.
Aceleași obligații ale Comisiei, de desemnare a unui grup de experți sau a unui expert, se regăsesc și în dispozițiile art.29-31 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1343/2006 prin care a fost adoptat Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis.
Este de remarcat că în urma sesizării sale adresate Comisiei, aceasta nu s-a conformat obligațiilor impuse prin dispozițiile art.671 alin.1 din Legea nr.95/2006 modificată și completată și prin cele ale art.29 din Regulament adoptată prin Ordinul nr.1343/2006, Decizia nr.4/05.11.2013 fiind lovită de nulitate.
În mod evident, comisia a ignorat aceste texte de lege la momentul emiterii Deciziei nr.4/05.11.2013 prin care a stabilit că nu poate fi reținut malpraxis în sarcina doamnei dr.U. A., medicul care i-a efectuat defunctei sale mame colonoscopia în data de 28.06.2013, fapt care atrage nulitatea deciziei emisă astfel.
În prima ședința care a avut loc după data înregistrării de către el a sesizării nr.4444/CM/23.10.2013 C. a emis decizia contestată, fără a avea acces la toate actele medicale ale mamei sale, cu excepția Biletului de externare menționat anterior și fără a deține și, implicit, a analiza raportul menționat în art.671 alin.1 din Legea nr.95/2006 și art.29 din Regulament.
Intimatul arată că în opinia sa, aceste texte de lege nu lasă loc de interpretare, în sensul că este obligatorie desemnarea unui expert în vederea întocmirii raportului asupra cazului sesizat.
Sesizarea nr.4444/CM/23.10.2013 a cuprins toate elementele impuse prin dispozițiile art.26 alin.1 din Regulament, nu au existat alte motive de ordin procedural care să fi condus la clasarea cazului sau la o soluție de respingere a sesizării ca nefondată, în condițiile art.28 de Regulament.
Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
Contrar susținerilor apelantei, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, legea instituie obligativitatea Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis de a desemna un expert sau un grup de expert în vederea efectuării unui raport asupra cazului sesizat.
Astfel, capitolul 6 al Titlului XV ( Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice ) din Legea nr. 95/2006, reglementează „Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale”. Într-adevăr, așa cum susține apelanta pârâtă, potrivit prevederilor art. 672 din legea indicată, „ C. stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis”. Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 671 alin.1 din actul normativ indicat, „C. desemnează, prin tragere la sorți, din lista națională a experților, un grup de experți sau un expert care dispun de cel puțin același grad profesional și didactic cu persoana reclamată, în funcție de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.” Ceea ce rămâne la aprecierea Comisiei, potrivit textului legal este desemnarea unuia sau a mai multor experți ( un grup de experți ), aceasta, în funcție de complexitatea cazului.
În acest sens sunt și prevederile art. 19 din Ordinul nr. 1343/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, respectiv C. stabilește prin decizie dacă a fost sau nu un caz de malpraxis, doar după primirea raportului asupra cazului, întocmit de expertul sau grupul de experți desemnat.
Față de dispozițiile legale indicate, în mod just a considerat prima instanță faptul că nerespectarea procedurii legale determină nulitatea deciziei contestate.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A., cu sediul în A., ., județul A. în contradictoriu cu intimatul H. M. A., CNP_, cu domiciliul în A., .. 8, ., județul A., împotriva Sentinței civile nr.4456 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Thred.FM
Data: 30.03.2015
4 ex./ 2 .>
Se comunică
apelantei C. de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis A. - cu sediul în A., ., județul A.
intimatului H. M. A. - cu domiciliul în A., .. 8, ., județul A.
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător R. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 307/2015. Tribunalul ARAD | Grăniţuire. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
