Anulare act. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 59/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 59
Ședința publică din data de 06 mai 2015
Președinte L. L.
Judecător C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu intimații-pârâți L. G., G. G. A., Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. și intimata-reclamantă B. B. împotriva sentinței civile nr.25/12.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal se prezintă intimata-reclamantă B. B. asistată de avocat Vucoiev N. din Baroul A., lipsă fiind recurenta și intimații-pârâți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție excepția privind lipsei calității procesuale active a recurentei.
Reprezentanta intimatei-reclamante arată că, sunt în prezența unui litigiu pe vechiul Cod de Procedură Civilă, iar în recurs nu se poate schimba obiectul cauzei.
De asemenea, reprezentanta intimatei arată că, recurenta putea să formuleze cerere de intervenție, însă nu a formulat.
Cu privire la excepțiile invocate de recurentă, respectiv excepția competenței materiale și excepția inadmisibilității, reprezentanta intimatei-pârâte arată că aceste excepții sunt nefondate, cu motivarea că, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria A., iar prima instanță a respins acțiunea în prim ciclul procesual, iar în cel de-al doilea recurs, nu se mai poate invoca excepția inadmisibilității.
Cu privire la falsul celor trei înscrisuri, reprezentanta intimatei-reclamante arată că, s-a solicitat prin adresă depunerea lor în original, însă, la data de 23.03.2012 recurenta, prin înscrisuri a dovedit că originalele au fost distruse.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra recursului.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11 martie 2015, constată că prin sentința civilă nr.25 din 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă având ca obiect nulitate act formulată de reclamanta B. B. în contradictoriu cu pârâții L. G., G. G. A., Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Timișoara, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. și pe cale de consecință: S-a constatat nulitatea Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. 19.07.2001, a Declarației Vamale întocmită în 19.07.2001 de către pârâta Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Timișoara și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emisă în favoarea pârâtului G. G. A..
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 351 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 07.08.2003 la Biroul vamal D., a fost emis Actul constatator nr. 360/2003 prin care s-au stabilit obligații de plată suplimentare aferente chitanței vamale nr. 703/26.09.2001, prin ridicarea regimului tarifar preferențial.
Prima instanță a reținut că Actul constatator nr. 360/2003 a fost emis ca urmare a documentului vamal reprezentat de chitanța nr.703/26.09.2001, chitanță în care se consemnează că s-a primit de la reclamantă suma de 96.187.698 lei ROL ca urmare a introducerii în țară a autoturismului marca Mercedes Benz, an fabricație 1999, nr. sașiu WDB2021881F84077B.
Totodată, prima instanță a reținut că la data de 10.11.2010 reclamanta a formulat plângere penală pentru fals material în înscrisuri oficiale susținând în esență că nu a introdus în țară autoturismul marca Mercedes Benz și nu a semnat nici contractul de vânzare cumpărare și nici alte acte prin care să împuternicească alte persoane să efectueze formalitățile de înmatriculare în numele acesteia.
Prin rezoluția din 21.01.2014, dată în dosarul nr.6795/P/2010, P. de pe lângă Judecătoria A. a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În cadrul prezentului dosar, reclamanta a solicitat nulitatea absolută a Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. în 19.07.2001, a Declarației Vamale întocmită în 19.07.2001 de către pârâta de ordin 3 și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emise în favoarea pârâtului G. G. A. susținând în esență că semnătura de pe aceste înscrisuri nu îi aparține.
Prima instanță a constatat că în cauză nu a fost posibilă efectuarea unei expertize grafoscopice având în vedere lipsa originalelor documentelor contestate, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara susținând în adresele înaintate instanței că originalul acestor acte a fost distrus.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, cel puțin scriptic, circuitul autoturismului a fost următorul: - reclamanta B. B. îl cumpără la o dată neprecizată în declarația de vânzare și îl introduce în țară la 19.07.2001, potrivit declarație de vânzare a cărei nulitate o solicită reclamanta. - Volosnicu I., dom. în Petroșani – proprietar în perioada 03.10.2001 – 22.10.2001. - la 27.02.2002 numitul Laub V., dom. în A., ., jud. A. îl împuternicea pe numitul Vidiș A., dom. în C., .. 1B, .-ța să folosească autoturismul. - la 17.09.2005, R. E. L., prin mandatarul F. A. C., îi vindea lui P. O. autoturismul de mai sus. În procura specială numita R. E. L. arată că a dobândit autoturismul în baza facturii fiscale nr._/05.11.2003 eliberată de . STL cu sediul în C.. - P. O. din B., proprietar în intervalul 27.10.2005 – 01.11.2005. - T. V. din Movilița, jud. V., proprietar cu începere de la 23.11.2005. Este dat în urmărire generală din 2006.
Așadar, după introducerea autotursimului în țară, autoturismul marca Mercedes a fost cumpărat de numitul Volosnicu I.. Însă, din declarația martorului Volosnicu I., audiat prin comisie rogatorie, rezultă că acesta nu a cumpărat în realitate autoturismul, ci o altă persoană, folosindu-se de actul său de identitate pierdut în anul 2000, a înmatriculat autoturismul pe numele său. De asemenea martorul a mai arătat că nu o cunoaște pe reclamantă.
Martorul P. O., audiat de asemenea prin comisie rogatorie a declarat că în anul 2005 a cumpărat autoturismul de la numita R. E., iar la data de 01.11.2005 l-a înstrăinat numitului T. V..
În ceea ce privește audierea numitului T. V., aceasta nu a fost posibilă, acesta fiind dat în urmărire pentru executarea mandatului M.E.P.I. nr.2995/2006.
De asemenea, martorul Laub Valetin nu a putut fi audiat, conform procesului verbal întocmit de Poliția Municipiului A., acesta fiind plecat în Germania.
Prima instanță a mai reținut că potrivit adresei înaintate de notarul public C. E. din București, referitor la împuternicirea autentificată prin încheierea nr. 8540/25.09.2001, prin care reclamanta l-a mandatat pe numitul G. G. A. să o reprezinte la RAR pentru efectuarea formalităților privitoare la autoturismului în discuție, ștampila și semnătura aplicate pe acest document nu aparțin Biroului Notarial „Expert” C. E..
Prima instanță a constatat că în declarația vamală este trecut numele B. B. cu o altă adresă decât cea din actul de identitate, respectiv A., ..24, ap.13, . verificările efectuate a rezultat că reclamanta nu a locuit la adresa menționată în declarația vamală. De asemenea, în înscrisul „Dichiarazione di vendita” se menționează numele de B. B. domiciliată în A., ..24, ap.13, .> Din verificările efectuate în baza de date pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a rezultat că B. B. figurează cu domiciliul actual în Mun. A., P-ța Spitalului, . data de 03.08.1999, iar anterior acestei date a locuit în A., ..44, jud.A.. Raportând această stare de fapt la dispozițiile legale și ținând cont că, potrivit art.184 cod procedură civilă, atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de probă.
Având în vedere că privitor la săvârșirea infracțiunilor cercetate s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, fără a fi identificat autorul faptei penale.
Prima instanță a constatat că actele a căror nulitate se solicită nu au fost semnate de către reclamantă și aceasta nici nu a împuternicit o altă persoană să semneze sau să efectueze în numele ei formalități cu privire la autoturismul marca Mercedes Benz.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect nulitate act și a constatat nulitatea Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. la data de 19.07.2001, a Declarației Vamale întocmită în 19.07.2001 de către pârâta Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale Timișoara și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emisă în favoarea pârâtului G. G. A..
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâții la plata sumei de 351 lei reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 25/12.01.2015, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În ceea ce privește constatarea de către instanță a nulității Declarației Vamale de Import nr.12.384/19.0.2001 emisă de D.J.A.O.V. Hunedoara hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competentei materiale, competența materială în judecarea cauzelor având ca obiect acte administrative emise de către o autoritate publică revenind în primă instanță secțiilor de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor respectiv a curților de apel.
Declarația vamala de import este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică - autoritatea vamală. Contestarea actelor administrative se face în termenele și condițiile impuse de legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente recurenta solicită a se constata că în speță competența materială în judecarea acțiunii aparține Tribunalului A..
Pentru aceleași considerente mai sus precizate cu privire la natura juridică actului contestat respectiv act administrativ emis de către o autoritate publică solicită a se respinge acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.948 cod civil ca inadmisibilă.
Învederează că instanța nu s-a conformat dispozițiilor Deciziei nr. 162/27.05.2014 în sensul punerii în discuție a interesului intimatei-reclamante în constatarea nulității actelor și lămurirea aspectului cu privire la necontestarea de către intimata-reclamantă în instanță a actului de impunere, respectiv a actului constatator nr.360/07.08.2003.
Recurenta consideră că intimata-reclamantă este lipsită de interes în constatarea nulității declarației vamale de import, deoarece acest document nu a stat la baza emiterii actului de impunere. Declarația vamală de import atestă faptul că autoturismul a fost introdus în țară și pus în libera circulație după plata drepturilor de import cu chitanța vamală nr. 703/26.09.2001 fapt de necontestat. Actul constatator nr. 360/07.08.2003 a fost întocmit ulterior constatându-se pe controlul ulterior a operațiunii vamale că au fost acordate nelegal la vămuire preferințe vamale rezultând în acest sens o diferență de taxe vamale.
De asemenea, recurenta învederează faptul că împotriva actului constatator nr.360/07.08.2003, singurul act care o obligă pe intimata-reclamată la plata unor sume, aceasta nu a formulat acțiune în contencios administrativ deși avea această posibilitate.
Consideră că hotărârea primei instanțe cu privire la constatarea nulității declarației vamale de import nu poate fi pusă în executare deoarece, așa cum a precizat, autoturismul a fost introdus în țară și pus în libera circulație după plata drepturilor de import cu chitanța vamală nr.703/26.09.2001 iar o repunere în situația anterioară emiterii declarației vamale de import este imposibilă.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata B. B. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata B. B. sub aspect procedural, invocă excepția lipsei calității procesuale active în recurs a recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara care nu a fost parte în prezenta cauză. Acțiunea a fost promovată doar în contradictoriu cu intimatele Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, Autoritatea Națională a Vămilor București și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A.. Recurenta DGRFP Timișoara nu a fost parte în dosarul de fond nici în primul ciclu procesual, nici în cel după rejudecare, astfel încât, consideră că nu este în măsură să declare recurs în cauză. Dispozițiile legale de înființare și reorganizare a instituției pe care încearcă să își legitimeze calitatea procesuală nu au aplicabilitate în cauză în acest stadiu procesual, deoarece datează din 01.08/2013 (HG 520/2013), data la care nu era încă finalizat nici măcar primul ciclu procesual. În cel de-al doilea ciclu procesual, după rejudecare, recurenta putea să formuleze o cerere de intervenție în cauză, pentru a dobândi calitate procesual-pasivă.
Având în vedere că nu există nici o formă procedurală de introducere a acesteia în cauză, în temeiul art. 294 și 316 Vechiul cod procedură civilă, conform cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților și nu se pot formula cereri noi, consideră că recurenta nu are calitate procesual pasivă.
Intimata B. B. arată că pe fond, apărările formulate de către recurentă sunt nefondate. Se impută în primul rând instanței faptul că nu a respectat îndrumările deciziei de casare, critică nefondată, deoarece instanța s-a conformat întocmai acestor îndrumări, respectând art. 315 Vechiul cod procedură civilă. Astfel, pentru a verifica interesul intimatei-reclamante în promovarea acțiunii, precum și motivul pentru care nu s-a promovat prezenta acțiune la data primelor comunicări efectuate de către intimată, instanța a citat-o pe aceasta la interogatoriu și la termenul de judecată din 13.10.2014, a lămurit toate aceste aspecte. Aceasta a răspuns instanței că primele comunicări s-au efectuat la o adresa falsă din A., . aceasta nu a locuit niciodată, conform adresei emise de către Evidența Populației. În consecință, comunicările nu au fost primite, iar intimata-reclamantă a luat cunoștință despre acest dosar execuțional doar în anul 2010 când s-a instituit o poprire asupra conturilor sale bancare, dată de la care a demarat o . litigii penale și civile. În al doilea rând, se invocă excepția necompetentei materiale a Judecătoriei A.. Această excepție a fost soluționată de către prima instanța prin respingere, încă din primul ciclu procesual și nu a fost reluată de către instanța de recurs care, în decizia de casare, a trimis cauza spre rejudecare tot Judecătoriei A.. Consideră că dacă una dintre intimatele care au invocat această excepție aveau vreo nemulțumire cu privire la modul în care s-a soluționat excepția menționată, calea procedurală corectă era de promovare a recursului împotriva acelei sentințe. În aceasta fază procesuală apreciază că respingerea excepției se bucura de autoritate de lucru judecat. Excepția inadmisibilității acțiunii datorită caracterului administrativ fiscal al declarației vamale a fost motivul respingerii acțiunii în primul ciclu procesual și a fost soluționată de către instanța de recurs prin admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel încât, din nou, apreciază că sunt în prezența autorității de lucru judecat.
În ce privește modalitatea de punere în executare a anularii declarației vamale, intimata B. B. apreciază că este un aspect fără relevanță în cauză, iar din modul de redactare al acestui motiv de recurs, rezultă fără dubiu că recurenta se contrazice în afirmații. Caracterul administrativ fiscal revine actului constatator nr. 360/2003, nu acestei declarații vamale de import, după cum, în mod corect, a apreciat instanța. În ultimul rând, solicită a se constata că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală sub toate aspectele. Astfel, a constatat în mod corect că autoturismul în litigiu nu a fost introdus în țară de către intimata-reclamantă, iar declarația de vânzare, procura și declarația vamală sunt false. Falsul a fost cercetat de către instanța civilă în temeiul art. 184 Vechiul cod procedură civilă, conform căruia falsul va fi cercetat de către instanța civilă dacă fapta penală s-a prescris. Adresa reclamantei din declarația de vânzare și declarația vamală este falsă, procura prin care îl împuternicește pe intimatul G. G. să întocmească toate formalitățile necesare înmatriculării autoturismului este, de asemenea, falsă, aspect confirmat de către așa-zisul notar instrumentator C. E., iar martorul Volosencu I., care se presupune că a cumpărat autoturismul de la reclamantă ulterior introducerii sale în țară, declară, prin comisie rogatorie, că nu o cunoaște pe aceasta, nu a cumpărat niciodată mașina de la aceasta și își explică falsul prin faptul că i-au fost furate actele de identitate în tren. Toate aceste aspecte coroborate, consideră că au indus instanței concluzia corectă că cele 3 acte a căror anulare s-a solicitat sunt false și se impune anularea lor. De asemenea, arată că a achitat și contravaloarea unei expertize grafoscopice, dar aceasta nu a putut fi efectuată, deoarece intimata Direcția Vamală Regională Timișoara, cu o totală rea-credință, a distrus originalele actelor. Astfel, în dosarul penal aceste originale s-au solicitat în aprilie 2014, iar aceasta a răspuns că nu le mai deține. În prezenta cauză, instanța le-a solicitat în data de 13.03.2012 în vederea expertizării și s-a formulat același răspuns, că nu le mai deține. La răspunsul la interogatoriu din mai 2013, intimata a răspuns și dovedit prin înscrisuri că originalele au fost distruse abia în 23.03.2012. În consecință, la data ambelor solicitări atât din partea instanței cât și a poliției, intimata deținea originalele, a refuzat să le predea și le-a distrus tocmai pentru a evita efectuarea unei expertize grafoscopice.
Pentru aceste motive, intimata B. B. solicită respingerea recursului.
Analizând recursul de față, prin prisma art.3041 din codul de procedură civilă de la 1865, tribunalul reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, excepție invocată de intimata B. B., tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara este succesoarea în drepturi a pârâtei din prima instanță Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, potrivit H.G. 520/2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., așa cum s-a arătat și în cererea de recurs. Calitatea procesuală poate fi transmisă legal sau convențional. Transmiterea legală în cazul persoanelor fizice se realizează prin succesiune iar în cazul persoanelor juridice prin reorganizarea sau transformarea persoanelor juridice, parte în proces. În cazuri particulare, calitatea procesuală a persoanelor juridice poate fi transmisă printr-un act normativ (A se vedea M. T., D. Procesual Civil, vol.I, ediția a II-a, revăzută și adăugită, editura Universul Juridic, București 2008, p.116-117). Este cazul și în prezentul litigiu unde calitatea procesuală a pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, a fost transmisă prin H.G. 520/2013, privind organizarea și funcționarea A.N.A.F, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, ce a promovat prezentul recurs. Ca atare recurenta are legitimare procesuală activă de a promova recursul, ce i-a fost transmisă legal, motiv pentru care, se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
În ce privește recursul dedus judecății, acesta este nefondat.
Referitor la motivul de recurs ce vizează necompetența primei instanțe de a soluționa cauza, tribunalul reține că excepția necompetenței nu mai poate fi invocată întrucât cauza se află în rejudecare iar în primul ciclu procesual, în fața primei instanțe, excepția a fost respinsă și, nefiind atacată cu recurs, a intrat în puterea lucrului judecat, așa cum a precizat și instanța de recurs în primul ciclu procesual.
Referitor la motivele de recurs ce vizează faptul că instanța de rejudecare nu s-ar fi conformat îndrumărilor date de instanța de control judiciar, tribunalul le apreciază ca nefondate. Se reține că instanța de rejudecare s-a conformat îndrumărilor date de instanța de control judiciar, justificând interesul reclamantei-intimate de a ataca Declarația vamală din 19.07.2001 prin faptul necomunicării acesteia la adresa corectă ci la o adresă falsă.
Referitor la soluția de anulare a Declarației de vânzare încheiată cu pârâtul L. G. 19.07.2001 și a Împuternicirii nr. 8540/25.09.2001 emisă în favoarea pârâtului G. G. A., tribunalul apreciază că este corectă întrucât, pe de o parte, actele sunt pur civile așa cum a menționat și tribunalul în primul ciclu procesual, iar pe de altă parte, în cauză nu a fost posibilă efectuarea unei expertize grafoscopice având în vedere lipsa originalelor documentelor contestate, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara susținând în adresele înaintate instanței că originalul acestor acte a fost distrus. Așa fiind, instanța de rejudecare a raportat corect starea de fapt la dispozițiile legale incidente, respectiv art.184 Cod procedură civilă de la 1865, potrivit cărora, atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloc de probă. Întrucât, în ce privește infracțiunile supuse cercetării penale, s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, fără a fi identificat autorul faptei penale, prima instanță a constatat corect falsul pe cale civilă, statuând că actele a căror nulitate se solicită nu au fost semnate de către reclamantă și aceasta nici nu a împuternicit o altă persoană să semneze sau să efectueze în numele ei formalități cu privire la autoturismul marca Mercedes Benz.
Din cele expuse mai sus rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurentă, mai precis nefiind incident motivul de casare reglementat de art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă de la 1865, instanța de rejudecare respectând dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865, dezlegând cauza în baza îndrumărilor imperative date de instanța de control judiciar. Cum nu se evidențiază nici motive de casare de ordine publică, în baza art.312 alin.1 din C.pr.civ. de la 1865 recursul va fi respins.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, excepție invocată de intimata B. B..
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în contradictoriu cu intimații L. G., G. G. A., Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Vămilor, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. și B. B. împotriva sentinței civile nr. 25 din 12.01.2015 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. L. C. C. A. R. M.
Grefier,
A. B.
Red.C.C.A/Tred. A.B./L.K
2ex/08.05.2015
Nu se comunică.
Prima instanță: Judecătoria A. - judecător R. A. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
