Pretenţii. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 132/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare, apelul exercitat de apelanții-reclamanți D. A., C. I. F., L. D. și S. N. în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Comercial A., împotriva sentinței civile nr. 5266 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților-reclamanți, avocat C. C. din Baroul A., în substituirea doamnei avocat Mișcuța C. din Baroul A., precum și reprezentantul intimatei-pârâte consilier juridic C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 470 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta apelanților depune la dosar delegația de substituire, precum și copia certificatului de calitate de moștenitor al reclamantului S. N. care a decedat în cursul procesului. De asemenea aceasta arată că susține cererea de probațiune vizând audierea martorului T. N. și reaudierea martorului S. D., considerând că instanța de fond nu a clarificat complet starea de fapt.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire și arată că se opune la cererea reclamanților deoarece este inadmisibilă audierea martorilor împotriva unor înscrisuri.
Instanța considerând că împotriva unor înscrisuri nu se pot audia martori, respinge această cerere.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt probe si cereri de formulat acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelanților depune la dosar note de ședință la care a anexat. în copie, practică judiciară solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii reclamanților în sensul obligării pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Reprezentantul intimatei susține întâmpinarea depusă și solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 08 ianuarie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 5266 din 10.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins, ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții D. A., C. I. F., L. D. și S. N. în contradictoriu cu pârâtă U. S. Comercial A.. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că apelanții-reclamanții sunt salariați ai Companiei Naționale CF "CFR" SA membrii ai pârâtei U. S. Mișcare Comercial A..
Totodată s-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 3450/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, angajatorul CN CF CFR SA a fost obligat la plata diferențelor salariale în raport de Contractul colectiv unic la nivel de ramura transporturilor pe anul 2008-2010. Sentința civilă nr.3450/19.12.2012 a Tribunalului A. a fost pusă în executare în cursul anului 2013, însă reclamanții nu sunt parte în acest litigiu, motiv pentru care nu au beneficiat de dispozițiile acestei hotărâri, acțiunea fiind promovată de către pârâta U. S. Mișcare Comercial A. în reprezentarea unor membrii de sindicat, nu însă și a reclamanților din prezentul dosar.
Prima instanță a avut în vedere disp. art. 28 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, apreciind că în speță, litigiul, prin obiectul său, vizează raportul de mandat tacit prevăzut de art. 28 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, considerând că un asemenea raport, prin definiție, conținut și efecte, nu este un raport de muncă și nici un raport juridic dintre parteneri sociali, ci un raport de drept civil, guvernat de dispozițiile fostului art. 1532 și urm. din Codul civil ( actualul 2013 și urm. NCC).
Prima instanță a constatat că pârâta a transmis în teritoriu tabele în alb, având rubricile pentru inserarea: numelui și prenumelui, a domiciliului și a semnăturii, având ca și titulatura: „Lista membrilor de sindicat care solicită pornirea de către U. S. Mișcare comercial A. a unei acțiuni în instanță privind drepturile salariale neacordate,” scris cu majuscule, iar membrii de sindicat care doreau să participe la acest demers trebuiau să completeze olograf și să semneze acel tabel. În urma centralizării tabelelor primite din teritoriu, au fost formulate și înregistrate la Tribunalul A. acțiuni în numele și reprezentarea membrilor de sindicat care i-au dat împuternicire scrisă în acest sens.
Prima instanță a reținut din declarația martorului M. I. P. că listele comunicate de către pârâtă în teritoriu în vederea obținerii împuternicirii scrise din partea membrilor săi au stat la stația din loc Ineu o săptămână și jumătate. În această localitate sunt 17 angajați la CFR, din care 80% din aceștia sunt membrii de sindicat. Martorul știa că era vorba de drepturi salariale din perioada 2008-2010.
De asemenea din declarația martorului S. D. prima instanță a reținut că pârâta a transmis în teritoriu listele pentru a fi completate de către membrii de sindicat care doreau să împuternicească pârâta să promoveze o acțiune în vederea recuperării drepturilor lor salariale, că aceste liste au stat la stația unde lucra martorul aproximativ o lună, predarea listelor se făcea după cum se ieșea din turele de lucru. Martorul a declarat că știa că era vorba de drepturi salariale din perioada 2009-2010, și că titlul listei cuprindea mențiunea cum că salariații împuterniceau pârâta să îi reprezinte în proces în vederea recuperării drepturilor salariale din anii anteriori.
Prima instanță a constatat că, așa cum rezultă din listele depuse la dosarul nr._ al Tribunalului A., membrii de sindicat au împuternicit pârâta să îi reprezinte și care cuprind salariați din diverse zone ale județului, într-un număr consistent astfel încât a considerat că nu se poate reține lipsa de informare a reclamanților de către pârâtă astfel cum se susține de către aceștia prin acțiunea promovată.
Totodată prima instanță a reținut că ulterior reclamanții au dat împuternicire scrisă pârâtei să îi reprezinte în alt litigiu privind drepturile salariale înregistrată la data de 19.12.2013 și care a făcut obiect al dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului A., procedură de lucru a pârâtei care nu a fost contestată de către reclamanți în dosarul menționat anterior.
Față de cele reținute prima instanță a apreciat că salariații știau de problema juridică și ce anume reprezintă listele respective, considerând că informarea s-a făcut în mod real, și că doar membrii care nu au dorit nu s-au înscris pe aceste liste, și considerând că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Statutul său conform prevederilor de la art. 9 și cele de la art. 28 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, a apreciat că se impune respingerea acțiunii formulate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de apel reclamanții solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii noastre în sensul obligării pârâtei U. S. Mișcare Comercial A. la plata sumelor reprezentând contravaloarea diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei stabilit prin art. 41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturilor pe anii 2008-2010. si drepturile salariule efectiv plătite de angajator pentru perioada 28.11._10 pentru reclamanții C. I. F., D. A. si L. Dănut ) și pentru perioada 28.11._10 (pentru reclamantul S. N.), sume ce solicită a fi actualizate conform indicelui de inflație până la data plătii efective. Cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea cererii apelanții apreciază că prima instanța a interpretat subiectiv și greșit probele administrate reținând o starea de fapt eronată, nesusținută probator cu consecința pronunțării unei hotărâri absolut netemeinice.
Apelanții consideră că deși au susținut și au probat în fata primei instanțe conduita culpabilă a pârâtei constatând în lipsa de informare, referitoare la faptul ca pârâta nu s-a preocupat de întocmirea corectă a listelor, nu a verificat consimțământul tuturor membrilor săi, inducerea si menținerea reclamanților în eroare cu privire la faptul că au fost incluși în dosarul anterior, prima instanță a analizat doar problema informării membrilor de sindicat însă.
Or, apelanții consideră că pârâta nu a făcut nici o informare a membrilor de sindicat cu privire la obiectul procesului din dosarul_ al Tribunalului A., așa cum rezultă din declarația martorilor audiați în cauză, respectiv: martorul M. I. P. care au declarat că nu s-a făcut nici o ședința de către Sindicat înainte de a se trimite listele în teritoriu, discuții cu privire la promovarea unui proces purtându-se doar într-o ședință de Comitet director.
Referitor la aspectul reținut de către prima instanță cu privire la faptul că au fost respectate prevederile din Statutul pârâtei fără ca acest înscris să existe măcar la dosar, apelanții arată faptul că aceștia au avut în permanență reprezentarea că sunt parte în procesul din 2012 așa se explică și faptul că au trimis extrasele de cont la Regionala la Timișoara pentru a li se vira banii câștigați prin proces.
Totodată apelanții consideră că declarația martorului S. D. respectiv liderul de zonă, care a declarat că reclamanții au fost anunțați telefonic, precum că aceștia și-au dat consimțământul de a fi reprezentați în proces și mai mult, chiar el i-a trecut pe lista și a semnat pentru aceștia, reprezintă cheia soluționării spetei, considerând însă că prima instanța nu a manifestat absolut deloc rol activ, pentru a afla stabili ce anume s-a întâmplat cu aceea listă și de ce lista nu a ajuns la dosarul instanței, apelanții reclamanți neregăsindu-se printre părțile din procesul anterior, fiind o culpă exclusivă a pârâtei care deși avea o evidență stricta cu toți membrii de sindical cotizanți nu s-a preocupat să confrunte listele.
Apelanții consideră și concluzia primei instanțe referitoare la faptul că au stat în pasivitate deși procesul din dosarul_ s-a finalizat în primă instanță în luna decembrie 2012, aceștia arată că ei au aflat acest lucru doar la începutul anului 2014, deoarece executarea efectivă a acesteia sentințe s-a făcut în cursul anului 2013 iar dreptul la acțiune s-a fi prescris doar în anul 2016 moment în care au constatat că au fost omiși din proces, considerând că acțiunea este încadrată în normele de legale si procedurale, fiind justificata atât în drept cât și în fapt, fiind introdusă în termenul legal.
Apelanții consideră că intimata-pârâtă este cea care poate fi acuzată de pasivitate, cu atât mai mult cu cât din probele administrate rezultă că aceasta nu a efectuat nici o informare față de posibilitatea de a obține anumite drepturi salariale de la angajator, nici anterior trimiterii listelor in teritoriu nici ulterior; nu s-a preocupat de întocmirea corecta a listelor, nu a verificat consimțământul tuturor membrilor săi deoarece renunțarea sau refuzul de a fi reprezentați ar trebui exprimat in expres conform Legii nr. 62/2011 or, un astfel de refuz sau renunțare expresa neexistând din partea apelanților.
Totodată apelanții mai arată că lipsa pasivității pârâtei în reprezentarea intereselor membrilor săi rezulta și din promovarea de către aceasta a acțiunii din dosarul_ unde apelanții au fost omiși fie din greșeala, fie deliberat, în ambele ipoteze insă, culpa aparținându-i exclusiv, creând o situație discriminatorie între membrii de sindicat cărora prin sentința civilă nr.3450/19.12.2012 a Tribunalului A. le-au fost recunoscute si acordate drepturi salariate ale căror beneficiari, potrivit legii, erau și apelanții.
Apelanții fac referire și la Jurisprudența Curții Europene de Justiție care a consacrat constant principiu nediscriminării, respectiv Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza I. contra Austriei la 28.05.1995, unde noțiunea de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impun să-i fie acordat un tratament mai favorabil.
De asemenea apelanții arată că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, și atunci când apar distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe „o justificare rezonabilă și obiectivă" (Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, Ia 18.02.1991, parag. 60, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, parag. 31, Hotărârea C.E.D.O., pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995.
În drept apelanții invocă disp. art. 466, art. 476-477, art. 480 alin.2, Cod pr. civilă, art. 14 CEDO.
Intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea apelului ca netemeinic si nelegal.
În motivare intimata-pârâtă reia pe larg susținerile făcute în fața primei instanțe, iar în ceea ce privește susținerile apelanților formulate prin cererea de apel, intimata-pârâtă arat că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Statutul său, precum si cele izvorâte din Legea 62/2011, art. 9 si cele de la art. 28 iar informarea cu privire la starea de fapt s-a făcut în mod real, cu atât mai mult cu cât din nicio prevedere legală nu rezultă că între sindicat și membrii acestuia ar exista un contract de mandat.
Totodată intimata consideră că temeiul legal indicat de către apelanții reclamanți, respectiv prevederile art. 2017-2024 si 2039 din Noul Cod Civil, care se refera la mandatul cu reprezentare, respectiv mandatul fără reprezentare, nu au absolut nicio legătura cu speța de față.
În continuare intimata-pârâtă face referire la principalele reglementări legislative privind sindicatele respectiv art. 214 alin. 1, art. 219 din Codul muncii, art. 28, alin. 2 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, potrivit cărora se impune o solicitare din partea membrilor pentru declanșarea unui conflict de drepturi precum și condiția împuternicirii scrise.
De asemenea intimata-pârâtă arată că așa cum rezultă din textele de lege invocate într-adevăr există un contract de asociere între membrii de sindicat în baza unui statut liber consimțit si votat de aceștia, în scopul dobândirii personalității juridice si ulterior al susținerii intereselor profesionale si economice ale acestora, însă nu rezultă din nicio prevedere legală că ar exista un contract de mandat între membrii acestuia și sindicat, ci doar existenta unui contract de asociere în vederea promovării unor interese comune.
Referitor la susținerea apelanților-reclamanți precum că nu s-a verificat consimțământul tuturor membrilor săi intimata apreciază că este o interpretare intenționat eronată a art. 28, alin. 2 din Legea dialogului social nr. 62/2011, unde se arată în mod clar și precis că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres, referindu-se la situația în care consimțământul scris, exprimat prin acea împuternicire, este deja dat si ulterior acea persoana se răzgândește, sau acțiunea a fost introdusa deja pe rolul instanței și este nevoie de o renunțare expresă și scrisă a reclamantului după exprimarea consimțământului scris.
În ceea ce privește susținerea apelanților-reclamanți privind lipsa de informare a membrilor de sindicat cu privire la obiectul procesului din dosarul_ al Tribunalului A., intimata consideră și aceasta susținere ca fiind nereală atâta timp cât aproape toți membrii de sindicat au fost informați si si-au exprimat consimțământul, acordându-i intimatei împuternicirea scrisă, fiind cea mai bună dovadă că informarea și modalitatea în care pârâta a conceput acel demers a fost una corectă.
Intimata-pârâtă consideră că singura rezolvare a acestei probleme o reprezintă dovada, pe care apelanții sunt obligați să o facă, anume că, deși au acordat împuternicire scrisă, așa cum prevede în mod imperativ art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, semnând respectivul tabel, sau adresând o cerere scrisă, sindicatul, cu rea credința a refuzat să le susțină interesele în mod nejustificat.
Or, intimata-pârâtă mai arată că, potrivit art. 28 din Legea 62/2011, sindicatul are dreptul și nu obligația de a întreprinde acțiunile la care face referire acel articol.
Cu privire la susținerile reclamanților-apelanți privind discriminarea intimata-pârâtă susține motivele invocate în fața instanței pentru care aceste susțineri nu pot fi luate in considerare.
Referitor la neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecata, intimata-pârâtă apreciază că acestea se justifica, întrucât contractul se refera la onorarea acestuia la terminarea tuturor procedurilor in fata instanțelor, când sentința devine definitiva si irevocabilă.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că acesta nu este fondat.
În ceea ce privește probatoriul administrat în fața instanței de fond tribunalul reține că prima instanță a interpretat corect probele administrate în cauză în sensul că tabelul cu membrii sindicali respectiv modelul de tabel pe care reclamanții aveau posibilitatea să se înscrie pentru recuperarea anumitor drepturi salariale a circulat în teritoriu, iar salariații cunoșteau problema juridică având posibilitatea să se înscrie pe aceste liste.
În concluzie, nu se poate reține culpa intimatei-pârâte întrucât aceasta lista a stat în stația CFR Ineu circa o lună de zile de unde rezultă că reclamanții aveau posibilitatea să se înscrie pe aceste liste, fapt de unde în mod corect a reținut si instanța de fond că informarea membrilor sindicali a fost făcută în mod real.
Având în vedere reglementările art. 9 si art. 28 din Legea nr. 61/2011 – Legea Dialogului social, tribunalul reține că instanța de fond in mod corect a constatat îndeplinite obligațiile asumate conform statutului, motiv pentru care va respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți D. A., C. I.-F., L. D. și S. N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Mișcare Comercial A., împotriva sentinței civile nr. 5266 din data de 10.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți D. A., C. I.-F., L. D. și S. N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Mișcare Comercial A., împotriva sentinței civile nr. 5266 din data de 10.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
O. Ș. S. L. L.
Grefier,
A. C.
Red. jud.OSS/ tehnored: AC
7 ex./04.03.2015
5 .
Se comunică cu:
- apelanții-reclamanții - D. A. domiciliat în A., .- C..Av. Miscuța C., ., ._
- C. I. F. domiciliat în A., .- C..Av. Miscuța C., ., ._
- L. D. domiciliat în A., .- C..Av. Miscuța C., ., ._
- S. N. domiciliat în A., .- C..Av. Miscuța C., ., .> - Intimata-pârâta - U. S. MIȘCARE COMERCIAL A. cu sediul în A., .-4
Instanța de fond: Judecătoria A., judecător N. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
