Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 942/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 942/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 942
Ședința publică din 9 septembrie 2015
Președinte S. N. Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta pârâtă S. F. SRL( fostă Comtim Group) SRL în contradictoriu cu intimații reclamanți H. J. si H. E. si intimații pârâți P. Steluța E. si D. S. G. împotriva sentinței civile nr. 850 din 3.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ precum și a încheierii dată în camera de consiliu din data de 5 iunie 2014 a Judecătoriei L. în dosar nr._, având ca obiect, constatate nulitate act juridic, contract de vânzare cumpărare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei avocat D. Baroianu din Baroul București și intimata reclamantă H. E. asistată de avocat M. Anișoara în substituire pentru avocat C. P. din Baroul A., lipsind apelanta, intimatul reclamant H. J. și intimații pârâți P. Steluța E. și D. S. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 51 lei taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanței nr._ din 14 mai 2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimatul pârât D. S. G. a depus la data de 3 septembrie 2015 note de ședință prin care solicită respingerea apelului.
Nefiind formulate cereri se acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatarea nulității tranzacției, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei H. E. solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat pe rolul Tribunalului A. la 6 mai 2015, constată că prin sentința civilă nr. 850 pronunțată la 03.12.2014, Judecătoria L. a respins excepția nulității cererii reclamantei pentru lipsa determinării obiectului, invocată de pârâta societatea S. ferme SRL ( fosta Comtim Group SRL).
A admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei H. F. și a pârâtului D. S.-G..
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții H. J. și H. E., în calitate de moștenitori ai reclamantei H. F. în contradictoriu cu pârâta S. ferme SRL (fosta Comtim Group SRL), având ca obiect constatare nulitate act juridic - contract de vânzare-cumpărare.
A respins, ca fără obiect, cererea reconvențională formulată de societatea S. F. SRL (fosta Comtim Group SRL) în contradictoriu cu pârâții P. Steluța-E. și D. S.-G., pentru desființarea tranzacției și, în subsidiar, antrenarea răspunderii succesorale pentru evicțiune, și ca prematură cererea vizând întabularea în cartea funciară; a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt că, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5346 din 12 octombrie 2005 eliberat de BNP Sică S., defunctul P. G. a înstrăinat către ., antecesoarea pârâtei societatea S. F. SRL, suprafața totală de 3,04 ha. teren situat în comuna Conop . titlul de proprietate nr._ eliberat la 24.01.2003 de către Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar terenul este situat în 5 parcele identificate cu numere topografice și vecinătăți.
După cum rezultă din cărțile funciare nr._,_,_,_ Conop terenurile în cauză au fost întabulate în cărțile funciare la 11.05.2014 în baza titlului de proprietate nr._/24.01.2003, titularii dreptului de proprietate fiind P. G.-fiul și P. P.-tatăl.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 12 octombrie 2005, vânzătorul P. G. deținea Certificatul de moștenitor nr. 241 din 12.06.1997 eliberat de către BNP G. G.. Conform acestuia, după defunctul P. P. decedat la 25.12.1991 a rămas ca moștenitor numitul P. G. și ca bunuri doar bunuri mobile, respectiv suma de 975.000 lei. Despre bunurile imobile se menționează: ,, nu au rămas”. În ce privește vânzarea terenului numitul P. G. a vândut terenul dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, precum și terenul care a aparținut tatălui său P. P., dobândit la fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate. La acea dată, dovedind cu acte că este unicul moștenitor al defunctului P. P., numitul P. G. a putut încheia actul de vânzare cumpărare valabil pentru pământul care a aparținut tatălui său. La 28.06.2012 H. F., în prezent decedată, a promovat acțiune în dosarul nr._ solicitând să se constate calitatea sa de succesor legal al defunctului P. P., în calitate de fiică. În motivare se menționează că nu a știut că succesiunea după tatăl său a fost dezbătută.
În urma verificărilor evidențelor succesorale s-a constatat că succesiunea a fost dezbătută fiind emis Certificatul de moștenitor nr. 241/1997 din 12.06.1997 de către BNP G. G..
Ca urmare, reclamanta H. F. și-a precizat acțiunea solicitând repunerea în termenul pentru anularea certificatului de moștenitor, să se anuleze certificatul de moștenitor și să se constate calitatea sa de moștenitor după defunctul P. P. în cotă de ½ din masa succesorală. P. G. a decedat la 2 decembrie 2012 și în reprezentarea sa a fost introdus în cauză fiica acestuia P. Steluța-E..
Repunerea în termenul de prescripție a acțiunii pentru anularea certificatului de moștenitor nu a mai fost pusă în discuția părților deoarece între acestea a intervenit o tranzacție prin care sunt de acord cu anularea certificatului de moștenitor nr. 241/1997 și că întreaga moștenire a defunctului P. P. revine numitei H. F..
Aceasta fiind varianta părților, instanța de fond a luat act de tranzacție pronunțând sentința civilă nr. 461/29 mai 2014, anularea certificatului de moștenitor este efectul tranzacției între părți și nu este o desființare a acestuia ca urmare a constatării nulității absolute pe motivul că reclamanta nu a fost citată în cadrul procedurii succesorale.
A mai reținut că reclamanta putea să accepte în termenul legal succesiunea, cu atât mai mult cu cât a luat cunoștință despre decesul tatălui său, participând la înmormântare, dar nici nu a cerut repunerea în termenul de acceptare a succesiunii și nici nu a fost împiedicată în vreun fel să accepte moștenirea.
Apreciind că nu există nici un motiv pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5346/12.10.2005 și că nu sunt îndeplinite condițiile art. 948 din Codul civil 1865, vânzătorul a vândut propriul său bun, terenul dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate și bunul autorului său față de care avea recunoscută calitatea de moștenitor unic.
Certificatul de moștenitor al vânzătorului a fost anulat ca urmare a înțelegerii dintre reclamanți și succesoarea lui P. G.. Chiar dacă s-ar fi constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, contractul de vânzare cumpărare nu poate fi desființat întrucât nu există suficiente probe din care să rezulte buna credință a cumpărătorului, iar reclamanta nu a dovedit, nici măcar nu a invocat reaua credință a acestuia. Reclamanta H. F. a decedat la data de 25 februarie 2014 și conform Certificatului de moștenitor nr. 30/2014 eliberat de BNP Toade C. moștenitorii acesteia sunt H. J. și H. E..
Acțiunea deschisă de către defunctă a fost continuată de către moștenitorii H. J. și H. E..
În cauză a figurat, în calitate de pârât și D. S.-G., care este fiul pârâtei P. Steluța-E. și, raportat la acțiunea din dosar, instanța a constatat că nu are nicio calitate.
În baza art. 36 Cod de procedură civilă, a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților H. F. și D. S.-G..
Pe fond, față de cele reținute, cererea principală însușită de către moștenitorii reclamantei a fost respinsă.
Respingându-se acțiunea reclamantei, cererea reconvențională cu privire la desființarea tranzacției și a petitului subsidiar cu privire la răspunderea succesorilor pentru evicțiune, au rămas fără obiect și au fost respinse.
Cu privire la capătul din cererea reconvențională care constă în întabularea dreptului de proprietate al S. F. SRL în cartea funciară, prima instanță a respins-o ca prematură atâta timp cât există neconcordanțele dintre calitatea de proprietar al terenului din cartea funciară și persoana care deține calitatea de vânzător și cu faptul că din certificatul de moștenitor al vânzătorului nu rezultă existența bunurilor imobile în masa succesorală, aspecte invocate de către pârâta reclamantă reconvențională.
Pe lângă aceasta, nu este lămurită cota pe care o deține fiecare proprietar tabular al terenului, iar terenul a fost întabulat în baza titlului de proprietate.
Potrivit legilor fondului funciar în cazul titlurilor cu mai mulți proprietari, cota deținută de fiecare se stabilește potrivit dreptului comun, iar această procedură nu a fost încă parcursă, iar pârâta reclamantă reconvențional trebuia să efectueze demersurile necesare întabulării dreptului său în cartea funciară
Prin încheierea din data de 5 iunie 2014, Judecătoria L. a respins abținerea declarată de judecătorul I. D. și cererea de recuzare formulată de pârâta . Timișoara în dosarul_ *, cauza având ca părți pe reclamanții H. J. și H. E. în calitate de moștenitori ai reclamantei H. F. și pârâta . Timișoara, cu obiect constatare nulitate act juridic - contract de vânzare - cumpărare și constatare nulitate tranzacție (cerere reconvențională).
În motivare a reținut că prin declarația de abținere din data de 28 mai 2014, judecătorul I. D., în baza art. 48 alineat 1 Cod procedură civilă, a declarat că se abține de la soluționarea dosarului civil nr._ *, întrucât a pronunțat sentința civilă nr. 461 în data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei L., constatând în considerentele acesteia - pe lângă faptul că între părți a intervenit o tranzacție - și că ,, deși reclamanta este fiica defunctului, în certificatul de moștenitor nu se face nicio referire la aceasta, fapt care duce la concluzia că actul a fost încheiat fără să fi fost citată”. Cu privire la pârâtul D. S.-G., a reținut că: ,, deși a fost citat în cauză,... nu a dovedit niciun interes față de moștenire ”.În prezentul dosar, pârâta, prin cerere reconvențională, a solicitat constatarea nulității tranzacției care face obiectul sentinței civile nr. 461 din 29 mai 2013. Din moment ce prin sentința civilă nr. 461 pronunțată în data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ a validat tranzacția, judecătorul I. D. a apreciat că este incompatibil a se pronunța asupra cererii de constatare a nulității, aflându-se în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 42 aliniat 1 Cod de procedură civilă.
Prin cererea de recuzare, pârâta . Timișoara a argumentat că judecătorul I. D. a făcut parte din completul care a pronunțat sentința civilă nr. 461 din data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei L., sentință a cărei anulare o solicită prin cererea reconvențională ce face obiectul cauzei. A mai argumentat că imparțialitatea judecătorului I. D. este afectată, motiv pentru care a solicitat înlăturarea acestuia din completul de judecată ce urmează a se pronunța asupra cauzei.
În soluționarea declarației de abținere, instanța analizând documentația dosarului, a constatat că judecătorul I. D. a pronunțat sentința civilă nr. 461 pronunțată în data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei L., având ca părți pe reclamanții H. J. și H. E. în calitate de moștenitori ai reclamantei H. F. în contradictoriu cu pârâta . Timișoara, cu obiect constatare nulitate act juridic - contract de vânzare-cumpărare, sentință prin care a luat act de tranzacția părților.
Astfel, prin sentința civilă nr. 461 pronunțată în data de 29 mai 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei L., judecătorul I. D. nu s-a pronunțat asupra fondului raportului litigios dintre părți, cu consecința că, din această perspectivă, acesta nu este incompatibil să procedeze la judecarea prezentei cauze în care se invocă nulitatea tranzacției survenite. Aceasta, deoarece rolul judecătorului în atare situații este doar acela de a constata că părțile au stins procesul prin învoiala acestora, potrivit voinței lor exclusive. Poziția judecătorului în constatarea tranzacției nu este aceea de autoritate care dezleagă fondul cauzei, care tranșează un litigiu în virtutea autorității cu care a fost învestit, ci aceea de a relua în hotărârea sa contractul de tranzacție, așa cum a fost perfectat el de părți. Mai precis, el ia act de stingerea litigiului dintre părți în condițiile și termenii conveniți de acestea. Or, aceasta nu implică niciun demers de judecată efectivă, de apreciere. Cum cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie, poziția judecătorului în situația când se invocă nulitatea contractului de tranzacție judiciară nu poate fi asimilată cu cea care decurge din situația când un judecător este pus în situația să își cenzureze propria hotărâre în căile de atac sau în rejudecarea cauzei.
Din altă perspectivă, atât cererea de recuzare, cât și declarația de abținere sunt întemeiate pe cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Acesta prevede; ,,(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: 1. când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil”. Or, în atare situații, cum s-a remarcat în doctrină și practica judiciară, în situația corespunzătoare acestui caz de incompatibilitate, se are în vedere ipoteza când judecătorul nu a pronunțat încă o hotărâre asupra fondului cauzei și în timpul acelui proces există împrejurări care relevă că judecătorul lasă să se întrevadă părerea sa asupra soluției care ar trebui pronunțată în cauză. Astfel, situațiile corespunzătoare celor două cazuri de incompatibilitate evocate până aici sunt esențial diferite. În cazurile de incompatibilitate structurate pe etape judiciare (fond, căi de atac, rejudecare) judecătorul este incompatibil pentru că a pronunțat anterior o hotărâre asupra fondului cauzei, pe când în cazul de incompatibilitate vizând exprimarea părerii judecătorul nu își exprimă atare părere prin hotărâre, ci pe parcursul procesului și anterior pronunțării hotărârii.
Restul motivării declarației de abținere, respectiv că, în considerentele hotărârii pronunțate – pe lângă faptul că a luat act că între părți a intervenit o tranzacție – a reținut și că ,, deși reclamanta este fiica defunctului, în certificatul de moștenitor nu se face nici o referire la aceasta, fapt care duce la concluzia că actul a fost încheiat fără să fi fost citată”, iar referitor la pârâtul D. S.-G., a reținut că: ,, deși a fost citat în cauză,... nu a dovedit nici un interes față de moștenire ”, nu relevă nici ele un caz de incompatibilitate. Cazurile de incompatibilitate se divid în două categorii; cele structurate pe considerente de evitare a subiectivității sau imparțialității judecătorului care decurg din situații care pot fi percepute pe elemente exteriorizate – cum ar fi pronunțarea anterior a unei soluții în aceeași cauză, rudenie cu părți sau persoane interesate în cauză, interes propriu sau dușmănie, relevate tot de împrejurări exterioare etc. - și imparțialitatea ce nu decurge din împrejurările exterioare nominalizate de legiuitor. Aceasta decurge din prezența subiectivă a unei păreri preconcepute a judecătorului asupra litigiului ținând de convingerile personale ale acestuia. Pentru atare situație a fost consacrat principiul constituțional conținut de art. 124 alin. 2 din Constituție; ,,Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți”. Or, din elementele calificate de autorul declarației drept considerente ale hotărârii în discuție, nu rezultă o părere preconcepută a judecătorului cauzei referitor la modul în care s-ar configura soluția în prezenta cauză. În acea hotărâre, partea reluată, citată din hotărâre de autorul declarației, nu relevă judecăți de valoare, ci constatări a unor stări de fapt, respectiv că certificatul de moștenitor a fost încheiat fără citarea reclamantei din acea cauză – împrejurare reală și verificabilă - și că pârâtul D. nu și-a precizat poziția față de moștenire, atitudine descrisă în concret prin sintagma ,,nu a dovedit nici un interes față de moștenire” în acel proces, făcându-se constatarea ,,deși a fost citat în cauză”. Este evident că aceste constatări nu pot constitui considerente în raport cu soluția pronunțată, cea de a se lua act de tranzacție, căci considerentele trebuie să corespundă și să se refere la soluție. Dacă sunt exterioare acesteia, ele nu pot fi apreciate drept considerente, căci considerentele trebuie să sprijine și să justifice soluția pronunțată.
În consecință, s-a apreciat că atât declarația de abținere, cât și cererea de recuzare nu sunt întemeiate și au fost respinse pentru considerentele expuse.
Împotriva acestor hotărâri a declarat apel pârâta –reclamantă reconvențional S. F. SRL (fostă Comtim Group SRL), solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale și în consecință constatarea nulității tranzacției ce face obiectul sentinței civile nr. 461 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ ,cu consecința lipsirii de efecte a acesteia, în temeiul art. 2278 cod civil; întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra celor cinci parcele de teren extravilan, în suprafață totală de 3,04 ha situate în . baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5346/12.10.2005 de BNP Sică S., înscrise în c.f._ Conop, c,v,_ Conop, c.f._, Conop c.f._ Conop și c.f._ Conop și obligarea la cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului, arată că sentința este vădit nelegală si netemeinică în ceea ce privește soluția dată de prima instanță, fiind rezultatul unei greșite aplicări a normelor legale incidente.
Sentința apelată a fost pronunțată de același judecător care a soluționat și cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 888/_ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat cu privire la tranzacție. În contextul în care capătul principal al cererii reconvenționale viza tocmai desființarea tranzacției, apelanta arată că a formulat cerere de recuzare întemeiată pe prevederile art. 42 al. 1 pct.1 cod procedură civilă, dar care în mod neîntemeiat a fost respinsă, astfel că solicită instanței de apel să constate că cererea de recuzare este întemeiată și să facă aplicarea art. 53 aliniat 3 cod procedură civilă.
Un prin motiv de apel se referă la excepția nulității cererii principale, pentru lipsa determinării obiectului cererii, pe o parte aceasta trebuia pusă în discuție cu prioritate de prima instanță, în temeiul art. 248 aliniat 1 cod procedură civilă. Pe de altă parte, nefiind incidentă ipoteza descrisă la art. 148 aliniat 4 cod procedură civilă, în mod greșit prima instanță a unit această excepție cu fondul cauzei și a soluționat-o, întrucât nu era necesară administrarea aceluiași probatoriu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamantei H. F. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentință. În măsura în care instanța nu va califica drept erori în sensul art. 442 cod procedură civilă, criticile aduse sentinței apelate, solicită în apel schimbarea în sensul înlăturării referirilor la lipsa de calitate procesuale a doamnei H. F., din considerente și dispozitiv. Această excepție a fost soluționată prin dispozitiv, fără ca instanța să fie învestită cu o astfel de cerere, ceea ce încalcă principiul disponibilității prevăzut de art. 9 cod procedură civilă. Reclamanta H. F. a decedat în cursul procesului, deci nu a mai avut calitate procesuală, acțiunea fiind însușită de descendenții ei.
O altă critică adusă sentinței apelate, se referă la faptul că prima instanță nu a motivat în niciun fel soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, făcând doar mențiunea că D. S.-G. este fiul pârâtei P. Steluța E. și a constatat că nu are nicio calitate, fără nicio altă precizare cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâților H. F. și D. S. G..
Cu privire la cererea reconvențională, în mod eronat prima instanța a constatat că a rămas fără obiect și are un caracter prematur, fără a analiza temeinic argumentele și aplicând greșit dispozițiile legale. Cererea reconvențională privind desființarea tranzacției pentru evicțiune a fost respinsă prin raportare la soluția de respingere a cererii principale, deși prin natura sa cererea reconvenționale deduce judecății tot pretenții principale, proprii, astfel că ea nu depinde de soarta cererii principale. Cererea reconvențională având ca obiect întabularea dreptului de proprietate nu putea fi respinsă ca prematură, întrucât o astfel de cerere nu este afectată de un termen suspensiv sau de condiție suspensivă.
În continuare, apelanta reiterează cauzele de nulitate esențială care afectează valabilitatea tranzacției și care constau, în primul rând, în lipsa unui drept al părților asupra căruia să se poată tranzacționa, dat fiind că tranzacția privește un certificat de moștenitor, ca act de autoritate publică și calitatea de moștenitor, respectiv cota de moștenitor a doamnei H. F.. În al doilea rând, inadmisibilitatea tranzacției raportat la prevederile specifice ale activității notarilor publici, potrivit cărora anularea unui certificat de moștenitor este doar de competența instanțelor judecătorești.
Astfel, potrivit art. 268 al. 1 cod civil nu se poate tranzacționa cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii; potrivit art. 2276 al. 2 cod civil, tranzacția este nulă dacă părțile sau numai una dintre ele nu aveau nici un drept asupra căruia să poată tranzacționa.
Tranzacția și sentința privind tranzacția sunt criticabile sub mai multe aspecte. Astfel, tranzacția poartă asupra calității de succesor a doamnei H. F., în condițiile în care nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi acceptat succesiunea după autorul său în termenul și în condițiile legii. Tranzacția nu s-a încheiat între toate părțile litigante, ci litigiul a fost stins prin pronunțarea unei hotărâri de expedient în temeiul unei tranzacții încheiate doar între două din cele trei părți ale litigiului. Deși instanța a fost învestită cu constatarea unei cote de moștenitor a petentei de ½, tranzacția poartă asupra unei cote de 1/1, în condițiile în care moștenitorul legal al lui P. G., fiica P. Steluța, poate să fi procedat contrar voinței exprese al lui de cujus, renunțând la moștenire în numele autorului său.
De altfel, în mod corect a reținut instanța de fond că „anularea certificatului de moștenitor este efectul tranzacției între părți și nu este o desființare a acestuia ca urmare a constatării nulității absolute pe motivul că reclamanta nu a fost citată în cadrul procedurii succesorale”, motiv pentru care tranzacția nu este opozabilă părților din contractul de vânzare cumpărare soi nu poate schimba situația juridică a imobilului.
Apelanta mai arată că, întocmirea unei tranzacții care potrivit art. 1704 cod civil reprezintă un contract al părților, prin care să se modifice un certificat de moștenitor, în condițiile art. 4 din Legea nr. 36/1995, acesta fiind un act de autorizate publică, reprezintă un caz de fraudare a dispozițiilor legale.
Cu privire la intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, apelanta arată că nu era obligată să parcurgă o procedură prealabilă, înainte de a se adresa instanței, nefiind incidentă ipoteza reglementată de art. 193 cod procedură civilă.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 53, art. 453 și art. 480 cod procedură civilă.
Intimata H. E. a depus la data de 27 mai 2015, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, atât față de ea, cât și față de fratele ei H. J..
În motivare apreciază că cererea vizând intabularea dreptului de proprietate al apelantei asupra celor cinci parcele de teren în suprafața totală de 3,04 ha a fost promovată greșit, întrucât nici ea, nici H. J. și nici antecesoarea H. E. nu au semnat vreun contract de vânzare cumpărare prin care să fi transmis apelantei dreptul de proprietate asupra celor cinci parcele de teren.
Contractul de care se prevalează apelanta a fost semnat de antecesorul intimatei P. Steluța E., respectiv defunctul P. G., iar apelanta nu a făcut dovada dezbaterii și acceptării succesiunii defunctului P. G. pentru a putea fi stabilită astfel persoana care a preluat masa succesorală a acestuia, respectiv drepturile și obligațiile acestuia.
Și cererea vizând nulitatea tranzacției, ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ este neîntemeiată, tranzacția fiind rodul voinței reale și neviciate a părților și nu contravine legii și nici ordinii publice.
Apelanta a depus la 16 iunie 2015 răspuns la întâmpinare prin care arată că reclamanții au calitate procesuală, iar cererea a fost formulată în contradictoriu cu toate persoanele având calitatea de succesori ai proprietarilor tabulari.
Cu privire la cererea de intabulare, apelanta arată că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în temeiul unui contract de vânzare cumpărare autentificat, iar temeinicia cererii este determinată de necesitatea corelării realității de fapt a terenului cu realitatea juridică a acestuia, terenul neputând fi înscris în cartea funciare din cauza neconcordanței între persoanele care au calitatea de proprietari ai terenului.
Și cererea vizând constatarea nulității tranzacției este întemeiată, deoarece tranzacția privește un certificat de moștenitor ca act de autoritate publică, și calitatea de moștenitor, deci nu un drept al părților asupra căruia să poată tranzacționa.
Intimatul pârât D. S. G. a depus la 3 septembrie 2015, note de ședință prin care solicită respingerea apelului, deoarece el nu are calitate procesuală pasivă, mama sa P. Steluța fiind cea care are vocație succesorală, în situația acceptării eventuale a succesiunii defunctului P. G..
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.479 NCPC, raportat la motivele pentru care pârâta reclamantă reconvențională a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat pentru cele ce succed.
În ce privește soluția pronunțată prin încheierea din 5 iunie 2014, privind respingerea abținerii declarate de judecătorul cauzei și a cererii de recuzare a acestuia formulată de pârâta reclamantă reconvențională, tribunalul o găsește corectă, criticile aduse acesteia de apelantă nefiind fondate.
Astfel, prin sentința civilă nr.461/29 mai 2013 din dosarul nr._ al Judecătoriei L. nu s-a dispus asupra fondului cauzei, ci s-a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la stabilirea calității de moștenitor acceptant după defunctul P. P. raportat la certificatul de moștenitor nr.241/12 06 1997 privind masa succesorală compusă din 975.000 lei, situație care exclude cazul de incompatibilitate invocat de judecătorul cauzei și de pârâtă, prevăzut de art.42 alin.1 pct.1 NCPC, care privește strict o „antepronunțare” asupra aceluiași fond al dreptului litigios și presupune o soluție bazată pe cercetarea acestuia potrivit dispozițiilor procedurale incidente în acest sens.
În ce privește tranzacția intervenită între părți în dosarul anterior arătat, tribunalul o consideră legală, aptă să producă între părți efectele declarative și constitutive prevăzute de lege, raportat numai la dreptul și bunul asupra căruia părțile au încheiat înțelegerea, anume calitatea de unic moștenitor a reclamantei H. F. asupra sumei de bani mai sus arătată, acesta fiind singurul bun rămas după defunctul P. P. asupra căruia a dobândit drept de proprietate H. F. fiind evident că la data încheierii tranzacției se cunoștea situația juridică a terenului disputat în prezentul litigiu. Așadar, tranzacția nu privește terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5346/12 10 2005 la BNP Sică S., contract intervenit între P. G. și antecesoarea pârâtei reclamantă reconvențională, în întinderea și cu vecinătățile prevăzute în Titlul de proprietate nr._ eliberat de Comisia județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, evidențiat în CF_ L. sub B3 (filele 62-63 dosar primă instanță), act care, prin respingerea acțiunii formulate de reclamantă și continuată de succesorii ei legali, H. J. și H. E., a fost implicit validat prin hotărârea atacată de pârâta reclamantă reconvențională-cumpărătoare terenului mai ales că reclamanții nu au exercitat calea de atac a apelului.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a reclamantei H. F. și a pârâtului D. S.-G., tribunalul consideră că doar aceștia aveau calitate procesuală pentru promovarea apelului asupra acestei dispoziții a primei instanțe.
În ce privește intabularea dreptului de proprietate al apelantei în cartea funciară, tribunalul consideră că în absența documentației cadastrale prevăzute de Ordinul 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, o astfel de operațiune nu poate fi dispusă, dreptul de proprietate al apelantei fiind suficient protejat prin evidențierea înscrierii de sub B3 din CF mai sus menționat.
Față de cele arătate, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta pârâtă S. F. SRL ( fostă Comtim Group) SRL în contradictoriu cu intimații reclamanți H. J. si H. E. si intimații pârâți P. Steluța E. si D. S. G., împotriva sentinței civile nr. 850 din 3.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ precum și a încheierii dată în camera de consiliu din data de 5 iunie 2014 a Judecătoriei L. în dosar nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă S. F. SRL ( fostă Comtim Group) SRL în contradictoriu cu intimații reclamanți H. J. si H. E. si intimații pârâți P. Steluța E. si D. S. G. împotriva sentinței civile nr. 850 din 3.12.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ precum și a încheierii dată în camera de consiliu din data de 5 iunie 2014 a Judecătoriei L. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2015.
Președinte Judecător
S. N. H. O.
Grefier,
D. P.
Red. jud. SN Thred. DP 24.09.2015
7 ex. 5 .:
- apelanta pârâta S. F. SRL ( fosta Comtim Group SRL ), cu sediul în TIMIȘOARA/CORP COMPLEX P+2E, POLONA, nr. 4, Cod postal_, județul T.
- intimați reclamanți H. J., cu domiciliul în com. CONOP ., județul A.,
- „ H. E., cu domiciliul în L., E. M., nr. 5, județul A.
- „ pârâții P. Steluța-E., cu domiciliul în A., I. Marșieu nr. 14 . ., județul A.,
- „ D. S.-G., cu domiciliul necunoscut
Primă instanță – Judecătoria L. - judecător I. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 659/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
