Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1853/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1853/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 946/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 946
Ședința publică din 9 septembrie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul pârât M. F. în contradictoriu cu intimata U. M. împotriva sentinței civile nr. 1853/10 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._/55/2014, având ca obiect, rezoluțiune contract.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului avocat I. B. din Baroul A. în substituirea avocat D. P. A. Erwin și reprezentantul intimatei avocat G. M. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform ar. 29 lit. din OU nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul apelantului solicită în probațiune conform art. 478 al. 2 si art. 479 cod procedură civilă, încuviințarea a doi dintre cei cinci martori indicați în apel, respectiv D. S., Stefanovici C. A., S. N., M. A. R. și M. C., pentru a dovedi că întreținerea s-a prestat.
Reprezentantul intimatei se opune admiterii cererii de probațiune, cu motivarea că apelantul a recunoscut la prima instanța că nu a prestat întreținerea, astfel că cererea de probațiune nu este utilă.
Instanța apreciază că cererea de probațiune formulată de apelant pentru audierea de martori pentru a dovedi prestarea întreținerii nu este utilă și o respinge.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantului pârât M. F., solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei U. M. solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A., la data de 25 iunie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 1853/10 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._/55/2014, s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta U. A. decedată în timpul procesului și continuată de U. M. în calitate de fiică, în contradictoriu cu pârâții U. A.(fostă M.) și M. F., rad și pe cale de consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între U. A. și U. T. pe de o parte și pârâți, U. A.(fostă M.) și M. F. pe de altă parte, autentificat prin încheierea nr.1979/30.07.2001, la Biroul Notarului Public A. V. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv radierea dreptului de nudă proprietate al pârâților asupra imobilului situat în A., ., nr. 94( fostă Scânteia), înscris în CF nr._ A., cu nr.top 684/686/1/2/43 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari, U. A. și U. T. .
Totodată s-a dispus Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară A. efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF nr._ A., cu nr. top 684/686/1/2/43.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Părțile litigiului au încheiat contractul de întreținere autentificat prin încheierea nr. 1979/30.07.2001, la Biroul Notarului Public A. V. prin care, reclamanta inițială, numita U. A., decedată pe parcursul procesului, alături de soțul ei, numitul U. T., decedat anterior sesizării instanței, au transmis către pârâții: M. A., fiica reclamanților, și M. F., soțul acesteia din urmă la acea dată, dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în A., ., înscris în C.F. nr. 1374 Sînicolaul M., sub nr. topo. 684-686.1/2/43, în natură teren în suprafață de 1440 mp. cu casă în schimbul întreținerii viagere și cu rezerva dreptului de uzufruct .
Contractul definește obligația asumată de pârâți ca vizând asigurarea întreținerii și a îngrijirii cu toate cele necesare traiului, în casa întreținuților, până la încetarea acestora din viață. Potrivit ordonanței de neâncepere a urmăririi penale emisă de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar nr. 350/P/2014, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât în urma plângerii penale formulate de reclamanta care a reclamat faptul că acesta ar fi agresat-o fizic la data de 25.12.2013, sens în care s-a aplicat pârâtului o amendă administrativă de 300 lei, întrucât faptele reclamate nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit susținerilor reclamantei, recunoscute de către pârâți, aceștia din urmă au fost evacuați din imobilul în cauză prin hotărâre judecătorească la cererea reclamanților,
Potrivit sentinței civile nr. 6285/14.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, căsătoria dintre pârâți a fost desfăcută prin divorț din vina exclusivă a pârâtului, reținându-se ca și principal motiv de divorț, comportamentul pârâtului față de reclamantă și față de copârâtă, respectiv că acesta consumă băuturi alcoolice, că nu lucrează și că este agresiv cu membrii familiei.
La interogatoriu, pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, în timp ce pârâtul nu le-a recunoscut, susținând că a prestat corespunzător întreținerea asumată față de reclamantă.
Din declarația martorului B. V., instanța de fond a reținut că cele două părți se gospodăreau separat, respectiv că între acestea au existat certuri datorită atitudinii pârâtului, motiv ce a determinat inclusiv intervenția organelor de poliție. Martorul a asistat la proferarea de injurii de către pârât la adresa reclamantei, a mai declarat martorul că pârâtul nu a avut un loc de muncă stabil în ultimii 5 ani, că acesta din urmă consuma băuturi alcoolice, ajungând să fie evacuat din imobil deoarece era recalcitrant.
Contractul este încheiat anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, astfel că, în cauză, potrivit art. 102 din Legea nr.71/2011, Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Potrivit dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 Cod civil, Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
În primul rând, instanța de fond a reținut faptul că, după cum s-a subliniat și în literatura de specialitate, caracterul personal al obligației de întreținere nu influențează caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea contractului (Tratat de drept civil, Contracte speciale - F. D., ediția a III-a, Universul Juridic, București, 2001, pagina 542). Astfel, chiar dacă obligația are ca obiect o contraprestație contractată intuitu personae, acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial, partea care nu și-a executat obligația deținând fără cauză prestația efectuată de creditorul întrețineii, prin urmare, dreptul la acțiune se transmite asupra moștenitorilor care îl pot exercita în termenul de prescripție.
Probatoriul administrat în cauză relevă caracterul fondat al acțiunii, în raport de care, instanța de fond a admis, acțiunea promovată inițial de reclamantă și continuată ulterior de succesorii acesteia, conform dispozitivului .
În ceea ce o privește pe pârâtă, s-a reținut de către instanța de fond că aceasta a recunoscut la interogatoriu cele susținute de reclamantă prin acțiune.
Cu privire la pârât, se reține din ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de acesta că între el și reclamantă exista o stare de animozitate și certuri care făcea practic imposibilă executarea în buna condiții a obligației de întreținere asumată de pârât. De asemenea, faptul că pârâtul a fost evacuat din imobil, din culpa sa are ca și consecință faptul că acesta nu mai îndepinește o condiție necesară pentru continuarea executării contractului de întreținere, din moment ce aceasta trebuia prestată de pârât la domiciliul reclamantei, adică în imobilul de unde pârâtul a fost evacuat.
Prima instanță a apreciat că, întreg probatoriul administrat relevă într-o manieră coroborată lipsa unor venituri ale pârâtului care să îi permită continuarea executării obligației asumată față de reclamantă precum și existența unor relații tensionate ce au culminat cu evacuarea pârâtului, aspecte de fapt care justifică admiterea acțiunii promovate în cauză, conform dispozitivului.
Ca efect al rezoluțiunii pentru neexecutare, părțile vor fi puse în situația anterioară încheierii contractului, respectiv, se va dispune radierea dreptului de nudă proprietate al pârâților asupra imobilului situat în A., ., nr. 94 (fostă Scânteia), înscris în CF nr._ A., cu nr.top 684/686/1/2/43 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari, U. A. și U. T. .Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâtul M. F. solicitând admiterea apelului, anulare în întregime a sentinței apelate trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei A. sau, admiterea apelului, modificarea în parte sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii în rezolutiunea contractului de întreținere numai față de pârâta U. A. și menținerea contractului de întreținere față de apelant, cu modificarea în mod corespunzător a mențiunilor din CF nr._ A. cu nr. top. 684-686/1/2/43 ; radierea din CF a nudei proprietăți a pârâtei U. A. și menținerea nudei proprietăți în favoarea pârâtului apelant, fără cheltuieli de judecată în apel, invocându-se în drept dispozițiile art. 22, art. 466 și următoarele NCPC.
În motivarea poziției sale, apelantul arată că prima instanță a încălcat principiul aflării adevărului. Pornind de la faptul că în cartea funciară nr._ A. cu nr. top 684-686/1/2/43, era notată o somație a creditorului BANCA ROMÂNEASCĂ din dosar de executare nr. 338/2010 a Biroului executor judecătoresc G. A. G. asupra cotei nedeterminate a lui M. A., în baza art. 497 Cod procedură civilă, notare efectuată prin încheierea de CF nr._/04.10.2011 sub B.2, instanța de fond trebuia, să clarifice aspectele referitoare la această notare în CF. Notarea în CF a fost făcută înainte de divorțul pronunțat între întreținători iar instanța cu toate că a solicitat reclamantei un extras de CF actualizat s-a rezumat la acest fapt fără să pună în discuția părților și citarea creditorului respectiv pentru ca acesta să-și prezinte poziția față de acțiunea reclamantei. Astfel au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 22 alin. 2 din NCPC care stipulează la teza 2 " ... judecătorul este în drept să le ceară(părților) să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în discuția acestora împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare. Mai mult, potrivit art. 22 alin. 3 NCPC „ judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție. Conform notării din CF creditorul este o instituția bancară care are un drept de creanță, pe care a început sâ-l valorifice pe calea executării silite. Este și motivul pentru care a notat în CF somația împotriva debitoarei sale M. A.. De asemenea, somația era notată în CF în vederea urmăririi silite a cotei nedeterminate a debitoarei sale M. A..
În condițiile în care creditoarea Banca Românească nu a avut cunoștință de existența prezentului proces, astfel încât nu a putut să formuleze o eventuală cerere de intervenție principală în condițiile art. 61 și 62 NCPC pentru a-și afirma cel puțin un drept(de creanță) în legătură cu dreptul dedus judecății, iar achiesarea pârâtei de rang I al pretențiile reclamantei, încă de la primul termen de judecată coroborat cu faptul că dreptul pârâților de nudă proprietate dobândit prin întreținere era un drept devălmaș repus în situația anterioara prin admiterea acțiunii reclamantei, prejudiciază atât interesele apelantului dar și ale creditorului din CF. În aceste condiții instanța trebuia să ceară explicații pârâtei de rang I, cu privire la notarea din CF, pentru a vedea dacă acea notarea avea sau nu o înrâurire asupra drepturilor și intereselor părților în proces înclusiv a eventualelor drepturi ale creditoarei Banca Românească. Se impune astfel anularea sentineți instanței de fond și trimiterea acesteia spre rejudecare la Judecătoria A., pentru ca să fie citată și creditoarea Banca Românească și ca aceasta să-și precizeze poziția față de acțiunea reclamantei, în temeiul art. 480 alin. 3 N C.P.C.
În ce privește îndeplinirea obligațiilor de întreținere, apelantul arată că din interogatoriile luate lui și pârâtei U. A. reies aspecte care dovedesc faptul că și-au îndeplinit obligațiile de întreținere, în fapt, încheierea contractului de întreținere a fost ideea întreținuților fapt concretizat prin semnarea contractului de întreținere în anul 2001; întreținătorii au dorit ca imobilul să îi rămână lui U. A. și între întreținuți și întreținători a existat o înțelegere verbală privind modul concret în care urma să se presteze întreținerea, adică întreținuții se gospodăreau singuri iar întreținătorii achitau utilitățile și trebuiau să intervină numai dacă apăreau probleme grave de sănătate sau alte probleme; fapt recunoscut și de pârâta de rang I, iar întreținătorii și întreținuții s-au înțeles să locuiască în corpuri de clădire separate, fapt recunoscut și de pârâta de rang I dar și de martor. Apelantul susține că întreținătorii și-au îndeplinit întotdeauna obligațiile stabilite prin contract. Obligația de întreținere era o obligație solidară stabilită prin convenția părților. De asemenea, pe timpul executării contractului de întreținere, apelantul arată că a lucrat în Germania, prestând diferite munci realizând venituri bănești însemnate cu care a întreținut familia dar și pe defuncta reclamantă. Afirmațiile pârâtei de rang I, că apelantul nu ar fi avut loc de muncă în perioada 2007 -2012 decât sporadic pot fi demonstrate prin depunerea unei copii a cărții de muncă precum și a unor adeverințe de la societățile unde a fost angajat. Apelantul susține că a lucrat în diferite profesii, taximetrie, a lucrat ca și grădinar la firma BERMO, a lucrat ca paznic. Deci nu se poate afirma că nu a avut activitate lucrativă. Veniturile familiei, fiind în scădere, banca a poprit la un moment dat salariul soției apelantului, dar întreținerea nu s-a oprit, ea a continuat dar raportat la veniturile familiei. În toamna anului 2010, apelantul arată că soția sa a plecat în Germania la sora lui unde a rămas până în martie 2011, cu scopul declarat de a lucra la un fast food. Pe timpul lipsei soției apelantului, acesta a continuat să prestez întreținerea. Reclamanta decedată nu i-a reproșat niciodată că nu prestează întreținerea. La un moment dat apelantul a aflat de la sora sa din Germania, că soția sa a plecat cu cumnatul său (undeva pe teritoriul Germaniei) lipsind 2 săptămâni fără să știe unde sunt. Din acel moment apelantul a fost foarte supărat, întrucât a bănuit că soția sa avea o relație cu cumnatul său, deoarece anterior i-a mai surprins în ipostaze mai neobișnuite. Apelantul susține că la o ceartă mai aprinsă, defuncta reclamanta a plecat pentru câteva ore din imobil dar s-a reîntors, lucru confirmat și de fosta soție a acestuia în interogatoriu. Defuncta a afirmat că pârâții au fost evacuați din imobil, însă totul a fost de fapt o strategie a fostei soții a apelantului, a reclamantei cât și a surorii acesteia U. M.. Cel evacuat, de fapt a fost numai apelantul, întrucât fosta sa soție nu a părăsit imobilul la acea pretinsă evacuare, ea nu a părăsit niciodată imobilul. Cu toate că pare ciudată situația, la procesul de divorț, martorii care au depus mărturie în favoarea pârâtei, au fost reclamanta din acest proces și sora acesteia U. M.. În acea perioadă apelantul susține că locuia împreună cu fosta soție și cu reclamanta din acest proces care i-au ascuns corespondența, el nu a primit citație sau sentință de divorț. Se poate observa ca procedura de citare a fost la același domiciliu.
În ceea ce privește rezoluțiunea contractului pentru violență, atât apelantul cât și U. A. au fost evacuați din imobil pe motiv de violență, cu toate că în procesul de față nicio probă nu a arătat în mod clar și indubitabil că U. A. a fost agresată, lovită, de către întreținători. Însăși fosta sa soție a recunoscut faptul că apelantul nu a agresat-o pe fosta lui soacră ci afirmă numai că ar fi bruscat-o și recunoaște faptul că ar fi fost violențe verbale. Martorii audiați, interogatoriile luate nu au relevat aspecte sau situații care să dovedească un comportament violent. Martorul Batrîn a afirmat că a asistat la certuri între apelant și reclamantă menționând că ambii foloseau expresii jignitoare, iar afirmația făcută de U. A., în interogatoriul luat, prin care justifică rezoluțiunea contractului numai pentru a avea liniște în familie este de neacceptat. Martorul face afirmații contradictorii, faptul că apelantul nu a lucrat în ultimii 5 ani, dar nu avea de unde să știe acest lucru, întrucât apelantul a fost evacuat în anul 2014 luna martie și putea lucra cu ziua pe la vecini, aspecte ce pot fi contrazise cu adeverințele ce apelantul el va depune.
Apelantul susține că din punct de vedere juridic vechiul cod civil nu reglementa în mod expres contractul de întreținere. Caracterele juridice ale acestui contract nenumit sunt: titlul oneros, sinalagmatic, consensual, translativ de proprietate și intuitu personae. De asemenea, în cazul de față obligația de întreținere este solidară, existând pluralitate de părți (mai mulți creditori și/sau debitori). Privind acest contract d.p.d.v. al pluralității debitorilor obligației de întreținere (ca și în cazul de față), fiecare(oricare) dintre ei poate fi obligat să execute obligația de întreținere, în schimb prestarea întreținerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toți. Ca atare, cu toate dificultățile, lipsurile financiare, chiar eventualele neînțelegeri între ei, întreținerea a fost prestată de întreținuți împreună sau separat și nu poate fi motiv pentru rezoluțiuna contractului.
În fine, privitor la efectul devolutiv al apelului, apelantul susține că potrivit art. 476 din NCPC apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. Astfel că în temeiul art. 478 alin.2 și 479 NCPC, apelantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri precum și audierea unor martori pentru a dovedi faptul că pe perioada executării contractului de întreținere a avut loc de muncă în țară sau străinătate, că a prestat întreținerea separat sau împreună cu fosta soție, că nu a fost violent iar atunci când a avut discuții contradictorii cu reclamanta acestea au fost provocate de reclamantă. De asemenea faptul că a investit timp și bani proprii în imobilul dobândit în timpul executării întreținerii, fiind prejudiciat ca urmare a rezoluțiunii acestui contract.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 22 iunie 2015, apelantul a depus la dosar precizare la apel, prin care a arătat că solicită admiterea apelului anularea în întregime sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei A. sau, admiterea apelului și modificarea în întregime a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii și menținerea contractului de întreținere fată de ambii pârâți cu păstrarea mențiunilor din CF nr._ A. cu nr. top. 684-686/1/2/43 ; admiterea apelului și modificarea în parte sentințe atacate cu consecința admiterii acțiunii în rezolutiunea contractului de întreținere numai față de pârâta U. A. și menținerea contractului de întreținere față de apelant cu modificarea în mod corespunzător a mențiunilor din CF nr._ A. cu nr. top. 684-686/1/2/43; radierea din CF a nudei proprietăți a pârâtei U. A. și menținerea nudei proprietăți în favoarea pârâtului apelant, fără cheltuieli de judecată în apel.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 20 iulie 2015, intimata U. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 471 al.5 N.C.P.C.
În motivarea poziției sale, intimata a arătat că motivele invocate de apelatul pârât M. F. în susținerea apelului, sunt neîntemeiate. Cu privire la somația notată în c.f. nr._ A., cu număr top 684-686/1/2/43, în favoarea creditorului Banca Românească, apelantul reclamant nu justifică un interes în exercitarea acțiunii civile . Potrivit disp. art.33,al.l din C.proc.civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Apelantul pârât nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile prevăzute de art.33,al.l, din C.proc.civ., iar instanța de judecată nu se subrogă părților.
Creditorul Banca Românească nu a fost prejudiciat prin neintroduce sa în cauză.
Intimata susține că din probele administrate în fața instanței de fond, rezultă indubitabil că ambii întreținători, nu și-au executat obligațiile stipulate în contractul de întreținere atacat. Apelantul pârât nu a fost evacuat din imobil pentru că nu și-a executat obligațiile de întreținere, ci pentru comportamentul său agresiv prin care a făcut imposibilă conviețuirea sa cu întreținuta U. A. în același imobil. Astfel că evacuarea sa din imobil și continuarea de a locui în același imobil a soției sale U. A., nu împietează asupra executării obligației de întreținere.
Intimata apreciază că este mai puțin relevant cât a lucrat apelantul pârât și cât a câștigat, esențial în rezoluțiunea (rezilierea) contractului de întreținere este neexecutarea obligației de întreținere. Pârâta U. A. a mărturisit că nu a prestat întreținere în favoarea mamei sale U. A., fiind de acord cu rezoluțiunea, rezilierea contractului de întreținere. Obligația de întreținere are un caracter solidar, însă această întreținere nu a fost prestată de nici unul dintre cei doi întreținători, probabil datorită dificultăților, lipsurilor financiare, eventualelor neînțelegeri dintre întreținători, etc.
În fine, intimata arată că se opune administrării de probe în fața instanței de apel, întrucât nu este necesar, în fața instanței de fond, atât apelantul pârât cât și intimata pârâtă U. A., au mărturisit că nu au prestat întreținere conform obligațiilor contractuale, iar martorii audiați în fața instanței de fond au confirmat că întreținerea nu a fost prestată. Dacă apelantul pârât a investit timp și bani în imobilul care a făcut obiectul contractului de întreținere atacat, există căi legale pentru recuperarea prejudiciului, dar în niciun caz prin prezentul apel, în plus martorii Mîtu A. R. și M. C. sunt copii apelantului pârât și sunt în grad prohibit de lege pentru a fi audiați în această calitate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.479 NCPC, instanța constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat .
Motivele invocate în apel reprezintă poziția constantă a pârâtului de a se opune admiterii acțiunii.
Chestiunile care vizează creditul luat de la Banca Românească nu au legătură cu litigiul intuitu personae dintre părți, instituția creditoare neputând fi parte într-un astfel de proces care vizează rezilierea unui contract de întreținere.
Pe fond se poate constata că o relație normală de întreținere sau de bună conviețuire între părți nu a existat.
Prestarea întreținerii nu înseamnă transferarea întreținătorului într-un servitor al întreținutului, dar cu toate acestea sunt necesare diligențe care să satisfacă interesul întreținuților câtă vreme întreținătorii primesc un imobil în schimb.
Din probatoriul administrat rezultă că părțile nu s-au înțeles iar întreținerea prestată la locuința întreținuților s-a transformat în dispute care uneori au degenerat.
Împrejurarea că ar exista o plângere penală împotriva apelantului care totuși a fost sancționat cu 300 lei, chiar dacă fapta comisă nu reprezintă pericolul social al unei infracțiuni, că de mai multe ori au fost alertate organele de poliție pentru aceleași motive, reprezintă probe certe.
Dar ca o concretizare a unei stări de fapt tensionate întreținătorii au fost evacuați printr-o hotărâre judecătorească și au și divorțat.
Toate aceste elemente duc la concluzia că aceste tensiuni au deteriorat grav relațiile dintre părți și însăși întreținerea, pentru că nu se poate confunda o întreținere materială corespunzătoare pe de o parte și o agresivitate fizică și psihică pe de altă parte. Toate elementele trebuie să concure spre un climat de normalitate ceea ce nu a existat.
Astfel fiind, nu sunt motive pentru schimbarea sentinței care fiind temeinică și legală, în baza art. 480 c.pr.civ. apelul se va respinge .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul M. F. în contradictoriu cu reclamanta intimată U. M. împotriva sentinței civile nr. 1853/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2015.
Președinte Judecător
S. N. H. O. D. P.
Grefier
D. P.
Se comunică cu:
- apelant M. F. dom. A. . nr. 94 judetul A.
- intimata reclamantă U. M. dom A. . județul. A.
- intimata U. (fostă M.) A. dom în A. . nr. 94 judetul A.
Red.jud.OH
Thred.VM/DP
5 ex./3 .
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător C. L. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 659/2015. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
