Contestaţie la executare. Decizia nr. 661/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 661/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 661
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Președinte O. Ș. S.
Judecător L. L.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul exercitat de apelantul-intimat M. A. – Direcția Venituri în contradictoriu cu intimații-contestatori G. G. și G. J., împotriva sentinței civile nr. 1115 din 03 martie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimaților-contestatori, avocat C. P. din Baroul A. în substituirea doamnei avocat M. I. G. din Baroul Satu M., lipsă fiind apelantul-intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul intimaților învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul intimaților susține întâmpinarea depusă în cauză și solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 21.04.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 1115/03.03.2015, Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatorii G. G. și G. J., în contradictoriu cu intimatul M. A. și a anulat executarea silită efectuată de intimat pentru satisfacerea creanței în valoarea de 813 lei, ce reprezintă impozit pe autovehicule.
A dispus încetarea executării silite efectuate de intimat pentru satisfacerea creanței în valoarea de 258 lei, ce reprezintă impozit pe clădiri și a dispus restituirea sumei de 80 de lei, achitată cu titlu de taxă de timbru cu chitanța .-CF2-15 nr._ din data de 18.02.2015, către contestatori, la cererea acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, intimatul a emis un titlu executoriu, în care a consemnat aceea că suma de 813 lei este datorată de contestatori bugetului local cu titlu de impozit auto, iar suma de 258 de lei este datorată cu titlu de impozit clădiri. Contestatorii au făcut dovada achitării sumei de 258 de lei, cu titlu de impozit auto. În ceea ce privește suma de 813 lei, se constată că, astfel cum aceștia arată, dreptul de a cere executare silită a acesteia s-a prescris: Astfel cum rezultă din chiar actul de executare atacat, de la scadența sumelor până la data începerii executării, au trecut mai mult de 5 ani, termen calculat în conformitate cu art. 131 alin. 1 C. pr. fisc..
Nu au aptitudinea de a întrerupe prescripția somația și titlul executoriu emise de intimat la 17.10.2010, acestea referindu-se la sume datorate cu titlu de taxă de salubritate, având, prin urmare alt obiect.
Așa fiind, văzându-se art. 24 și art. 172 C. pr. fisc., a admis contestația la executare formulată; s-a anulat executarea silită efectuată de intimat pentru satisfacerea creanței în valoarea de 813 lei, ce reprezintă impozit pe autovehicule; s-a dispus încetarea executării silite efectuate de intimat pentru satisfacerea creanței în valoarea de 258 lei, ce reprezintă impozit pe clădiri, iar în baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, s-a dispus restituirea sumei de 80 de lei, achitată cu titlu de taxă de timbru cu chitanța .-CF2-15 nr._ din data de 18.02.2015, către contestatori, la cererea acestora, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimatul M. A. – Direcția Venituri, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței apelate.
În motivarea cererii de apel, apelantul arată că, prima instanță a admis contestația la executare, prin care s-a solicitat anularea în parte a executării silite.
În opinia apelantului, hotărârea primei instanțe este eronată, cu încălcările prevederilor legale.
De asemenea, prin emiterea actelor de executare silită, prin faptul că au fost efectuate plăți, cursul prescripției a fost întrerupt, astfel că a fost ștearsă prescripția întreruptă înainte de a se ivi cauzele de întrerupere, începând să curgă o nouă prescripție. Astfel, emiterea titlului executoriu contestat a avut loc în termenul legal de exercitare a dreptului de a cere executarea silită.
Apelantul mai arată că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru pentru acțiunea care face obiectul prezentului dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimații G. G. și G. J., solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Intimații arată că, în mod temeinic prima instanță a reținut că înscrisurile nu au aptitudinea de a întrerupe prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale reprezentând taxa auto, întrucât înscrisurile se referă la creanțe reprezentând taxă salubritate.
În opinia intimaților, creanța fiscală nu îndeplinește dispozițiile art. 663 alin. 1 Cod Procedură Fiscală, în ceea ce privește caracterul cert al acesteia.
De asemenea, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite prin respectivul act administrativ-fiscal, acesta nefiind opozabil contribuabilului, raportat la dispozițiile art. 45 alin. 2 Cod Procedură Fiscală, în forma în vigoare la data emiterii titlului executoriu nr. 1598/05.05.2010 și somației nr._/05.05.2010.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, contestatorii au făcut dovada achitării sumei de 258 lei, iar cu privire la suma de 813 lei, s-a reținut în mod întemeiat că a intervenit prescripția executării silite în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod Procedură Fiscală.
În mod corect a reținut prima instanță și faptul că, cursul prescripției nu a fost întrerupt, dat fiind că somația și titlul executoriu emise la data de 17.10.2010 se referă la suma datorată, taxă de salubritate.
Tribunalul mai reține faptul că, contestatorii au contestat titlul executoriu nr._/02.12.2014 și nu titlul executoriu nr._/05.05.2010 despre care se face vorbire în apel.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat în cauză.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-intimat M. A. – Direcția Venituri, în contradictoriu cu intimații-contestatori G. G. și G. J., împotriva sentinței civile nr. 1115/03.03.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 02 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
O. S. S. L. L. A. C.
Red.L.L.
Tred. A.C./ A.B.
5 ex/ 22.06.2015
3 .
Se comunică cu:
Apelant - M. A. - Direcția Venituri, A., .
Intimați – G. G. și G. J., ambii cu domiciliul în V., .. 10/A
Prima instanță: Judecătoria A. - judecător A. O.
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul ARAD | Legea 10/2001. Sentința nr. 378/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
