Sechestru judiciar. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 76/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică din data de 03 iunie 2015
Președinte H. O.
Judecător L. L.
Judecător C. C. A.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții S. D. și S. F. în contradictoriu cu intimații P. T. și R. M. împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Ineu, în ședința publică din data de 06.05.2015 în dosarul nr._ 10, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurenților S. D. și S. F. - avocat M. M. din Baroul A. și intimatul P. T. deținut în Penitenciarul Timișoara, lipsă fiind recurenții și intimata R. M..
Procedura completă.
Recursul este legal timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform chitanța de la f 4 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta recurenților depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că susține recursul astfel cum a fost formulat.
Nefiind formulat cereri, instanța apreciind recursul în stare de soluționare acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea încheierii atacate în sensul instituirii sechestrului judiciar asupra imobilului înscris în C.F. nr. 8366 Ineu, cu nr. top.3050/II, proprietatea chematei în garanție, pentru suma de 45.000 lei și înscrierea sechestrului în Cartea Funciară, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul P. T. solicită admiterea apelului, respectiv punerea sub sechestru .
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 15 mai 2015, constată că prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Ineu, în ședința publică din data de 06.05.2015, în dosarul nr._ 10, s-a admis cererea de probațiune formulată de reclamanți și s-a încuviințat proba cu interogatoriul, pârâții P. T. și R. M. urmând a fi citați pentru următorul termen de judecată, cu privire la fondul cauzei, cu mențiunea de a se prezenta pentru a răspunde la interogatoriu sub sancțiunea prevăzută de art.225 Cod proc.civ.; s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 3.06.2015 pentru când reclamanții S. D. și S. F. cu avocat M. M. au termen în cunoștință conform art.153 alin.1 Cod proc.civ. și s-a respins cererea formulată de reclamanții S. D. și S. F. în contradictoriu cu pârâții P. T. și R. M., pentru sechestru judiciar ca nefondată.
Pentru a pronunța soluția privitoare la sechestrul judiciar, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2010 și precizată la data de 24.03.2015, reclamanții au solicitat rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare și să se restituie reclamanților prețul plătit.
Conform art.598 Cod proc.civ. din 1865, ori de cate ori există un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv. De asemenea, potrivit art.599 alin.1 Cod proc.civ. din 1865 se poate încuviința, sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces: 1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual; 3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său, ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.
Având în vedere materialul probator depus la dosar, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în textele de lege enunțate pentru sechestrul judiciar. Astfel, în raport cu prevederile art.598 Cod proc.civ. din 1865, instanța de fond a constatat că o promisiune de a contracta dă naștere numai la un drept de creanță, în cauză neexistând un proces asupra proprietății sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună. În ceea ce privește dispozițiile art.599 alin.1 pct.2 Cod proc.civ. din 1865, în cauză, reclamanții nu au prezentat probe cu privire la motive temeinice din care să rezulte temerea că bunul va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual, cât timp cererea de chemare în judecată a reclamanților a fost înregistrată în data de 17.02.2010 în dosarul nr._ 10, dosarul fiind suspendat la data de 11.09.2012 și repus pe rol cu termen de judecată la data de 6.05.2015, iar conform extrasului de carte funciară actualizat CF 8366 Ineu, R. M. este înscrisă sub B9 din anul 2011 (fila 27).
În consecință, în temeiul art.598, art.599 Cod proc.civ. din 1865, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanții S. D. și S. F. în contradictoriu cu pârâții P. T. și R. M., pentru sechestru judiciar ca nefondată.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs, recurenții S. D. și S. F., solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului judiciar asupra imobilului înscris în C.F. nr. 8366 Ineu, cu nr. top.3050/II, proprietatea chematei în garanție, pentru suma de 45.000 lei și înscrierea sechestrului în Cartea Funciară, invocând în drept dispozițiile art.600, art. 598, art.599 al.2, art.593 al.3 din vechiul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, recurenții arată că, apreciază încheierea atacată ca nelegală întrucât prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2010 și precizată la data de 24.03.2015 au solicitat rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare din data de 05.12.2007 privind imobilul înscris în C.F. nr. 8366 Ineu, cu nr. top. 3050/11 și restabilirea situației anterioare promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare prin obligarea intimatului P. T. la restituirea către recurenți a prețului de 6.500 euro și a dobânzilor legale aferente, chemând-o în garanție pe intimata R. MARJA, solicitând instanței ca aceasta să fie obligată să plătească recurenților sumele de bani pe care instanța, prin sentința ce se va pronunța, îl va obliga pe pârât să o plătească către recurenți, din suma de 45.000 lei pe care trebuie să o plătească intimatului P. T., conform sentinței civile irevocabile nr._ din data de 03.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, solicitând și încuviințarea instituirii sechestrului judiciar asupra imobilului proprietatea chematei în garanție R. M., pentru suma de 45.000 lei și înscrierea sechestrului judiciar în Cartea Funciară.
Instanța de fond a respins prin încheierea atacată cererea pentru încuviințarea instituirii sechestrului judiciar ca nefondată, apreciind în mod eronat faptul că, față de materialul probator depus la dosar, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în textele de lege enunțate pentru sechestrul judiciar, reținând în motivarea încheierii faptul că, în raport cu prevederile art. 598 din vechiul cod de procedură civilă, instanța a constatat că o promisiune de a contracta dă naștere numai la un drept de creanță, apreciind că în cauză nu există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună. Față de această motivare a instanței de fond, sechestrul judiciar constituie un mijloc procesual pus la îndemâna creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea în timpul judecății a averii debitorului asigurând astfel executarea hotărârii viitoare. Reglementarea acestei măsuri procesuale conduce la realizarea principiului ce rezultă din prevederile art. 1.718 din vechiul cod civil potrivit cărora orice persoană obligată personal este ținută a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile mobile și imobile, prezente și viitoare. De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile art. 599 alin. 1 pct. 2 din vechiul cod de procedură civilă, instanța de fond în mod greșit a reținut în considerente faptul că recurenții nu au făcut dovada deteriorării imobilului, precum și a pericolului înstrăinării acestuia, cât timp cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.02.2010, dosarul fiind suspendat la data de 11.09.2012, în prezent repus pe rol ca urmare a cererii din data de 24.03.2015. Instanța de fond nu a luat în calcul faptul că suspendarea judecății cauzei a fost dispusă la data de 11.09.2012 tocmai pentru soluționarea dosarului nr. 335/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, în care au fost trimiși în judecată intimații P. T. și R. M. și condamnați definitiv prin decizia penală nr. 213/A pronunțată la data de 23.02.2015 în dosarul penal nr._ al Curții de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, respectiv instigare la fals în declarații, fapte constând în aceea că prin declarația pe propria răspundere autentificată sub nr. 92 din data de 27.01.2011 la BNP B. E. H., desființată prin decizia penală menționată, intimatul P. T. a precizat că a primit de la chemata în garanție din prezentul dosar, R. M., suma de 45.000 lei datorată de aceasta conform sentinței civile nr._ din data de 03.12.2008 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, sumă care reprezintă contravaloarea cotei sale indivize de 1/2 părți din imobilul înscris în C.F. nr. 8366 Ineu, cu nr. top. 3050/11 asupra căruia recurenții au solicitat încuviințarea instituirii sechestrului judiciar, toate acestea pentru ca intimata R. M. să se poată întabula ca singur proprietar asupra acestui imobil, aspect concretizat prin notarea declarației de către intimata R. M. la data de 03.11.2011 la B.C.P.I. Ineu prin care s-a întabulat ca unic proprietar al imobilului, ceea ce a condus la o conduită interpretată în sensul în care intimatul debitor P. T. a urmărit diminuarea activului său patrimonial și împiedicarea executării unei hotărâri viitoare, însă prin decizia penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în sensul înscrierii în C.F. nr. 8366 Ineu a obligației intimatei R. M. de plată a sultei în valoare de 45.000 lei în favoarea intimatului P. T., motiv pentru care recurenții au formulat cerere pentru încuviințarea instituirii sechestrului judiciar asupra imobilului prin precizarea de acțiune formulată la data de 24.03.2015 odată cu cererea de repunere pe rol a dosarului.
Intimatul P. T. prezent în fața instanței în ședința publică din 03 iunie 2015 a arătat că este de acord cu instituirea sechestrului.
Intimata R. M., deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus vreun înscris în apărare.
Analizând recursul prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art.304 -304 ind.1 c.pr.civ., constată că nu este fondat.
Prima instanță, atunci când s-a pronunțat asupra cererii de sechestru a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.Raportul juridic dintre părți vizează un drept de creanță rezultat din rezoluțiunea unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
Procesul recurenților a început în anul 2010, iar abia în anul 2011 intimata R. M. a fost întabulată ca proprietară în C.F. în urma procesului de partaj cu soțul ei. Acțiunea inițială încă se află pe rolul primei instanțe care nu a pronunțat o hotărâre pe fond, ci prin încheiere s-a pronunțat asupra cererii de sechestru judiciar.
Ori, potrivit textelor legale art.598 – 599 C.civ. corect invocate de prima instanț, procesul în sine vizează un drept de creanță și nu unul care vizează proprietatea sau posesia. Bunul în sine nu este litigios, iar faptul că acesta nu a suferit modificări ale regimului de proprietate, nu duce la concluzia că este în pericol de a fi alterat, sustras sau distrus .
Măsura sechestrului nu se aplică din oficiu, instanța putând să încuviințeze o astfel de cerere în baza textelor legale și a probelor administrate.
Ori, procesul vizând o creanță de 45.000 lei și care nu vizează un imobil, un drept de proprietate urmează a fi soluționat prin administrarea și a altor probe încuviințate, cererea de înființare a sechestrului judiciar fiind corect respinsă de prima instanță.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamanților S. D. și S. F. în contradictoriu cu intimații – pârâți P. T. și R. M. împotriva încheierii din 6 mai 2015 dată în dosarul nr._ 10 al Judecătoriei Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător
H. O. L. L. C. C. A.
Grefier,
V. M.
Red.H.O.
Tehnored.V.M.
2 ex./ 25.06.2015
Nu se comunică.
Redactat primă instanță – Judecătoria Ineu, judecător P. I. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 616/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 661/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
