Contestaţie la executare. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 22/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.22/R
Ședința publică din 12 februarie 2015
Președinte:N. C.
Judecător: S. N.
Judecător: S. C. Ș.
Grefier: C. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații B. E. G. H. D., O. R., I. A. C. și C. B. SA București, împotriva sentinței civile nr.5892 din 8.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare, plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal se prezintă recurentul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței din partea recurentului: la data de 2.02.2015 precizări – răspuns la întâmpinare; la data de 5.02.2015 un înscris prin care invocă excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale din vina executorului; iar la data de 6.02.2015 precizări prin care arată că executorul judecătoresc refuză să execute titlurile executorii, la care sunt anexate în copii xerox procesul verbal de situație din 21.01.2011 și încheierea de ședință din data de 29.01.2015.
Recurentul depune la dosar note scrise, arată că solicită ca în executarea silită să se îndeplinească actele opozabile și titlurile executorii în cauză și declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și precizat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la Tribunalul A. la data de 15.01.2015 constată că prin sentința civilă nr. 5892 din 8.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-au respins ca neîntemeiate plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc și contestația la executare formulate de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații B. G. H. D., O. R., I. A. C. și C. B. SA București.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.3817/29.09.2010 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. nr._/55/2010 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.488/05.05.2008 și a actelor adiționale, executarea fiind efectuată în dosarul execuțional nr.172/2010 al executorului bancar Ladariu A..
Contestatorul a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a comunica atât titlul executoriu constând în contractul de credit tip nr.488/05.05.2008, cât și raportul de evaluare al imobilului.
În acest sens instanța a reținut că preluarea dosarului execuțional de către intimatul B. G. H. a avut loc în data de 14.03.2012 (f.26 dosar execuțional), respectiv după ce s-a emis publicația de vânzare a imobilului din data de 31.01.2012 (f.24-25 dosar execuțional). Prin urmare, obligația de comunicare a titlului executoriu (în condițiile art.387 al.1 pct.4 vechiul Cod procedură civilă, cât și a raportului de evaluare a imobilului conform art.500 al.2 raportat la art.411 Cod procedură civilă) revenea executorului bancar care a emis actele de executare menționate.
În plus, în publicația de vânzare menționată s-a consemnat că prețul de pornire a licitației este de 72.750 lei, preț la care a fost evaluat imobilul și însușit de către părți, cu aplicabilitatea art.509 al.5 Cod procedură civilă, astfel că nu s-a putut reține faptul că debitorul ipotecar nu i s-ar fi comunicat raportul de evaluare.
Contestatorul nu a fost în măsură să precizeze când a cerut executorului judecătoresc G. H. D. să îi fie comunicate înscrisurile menționate, sens în care instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada că s-a adresat către B. G. H. în vederea comunicării înscrisurilor menționate.
De altfel, din înscrisurile depuse în probațiune reiese că acesta i-a solicitat intimatei C. B. să îi comunice titlul executoriu. Prin urmare, intimata C. B. este cea care a refuzat să îi pună la dispoziție contractul de credit nr.488/05.05.2008 (f.24-26), iar nu intimatul B. G. H..
Prin urmare, este neîntemeiată plângerea contestatorului cu privire la refuzul executorului de a comunica actele de procedură.
În ceea ce privește atribuția reglementată de art.7 lit.f din Legea nr.188/2000 instanța a reținut că această dispoziție legală se referă la procedura specială a constatării unei stări de fapt în condițiile art.364 și următoarele Cod procedură civilă (respectiv art.239 Vechiul Cod de procedură civilă) astfel că nu poate fi vorba în cauză de refuzul executorului de a îndeplini această atribuție, în lumina prevederilor art.56 și următoarele din Legea nr.188/2000.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța a reținut că prin publicația de vânzare imobiliară din data de 18.09.2014 (f.503 dosar execuțional) s-a dispus vânzarea la licitație publică imobiliară pentru data de 04.11.2014, ora 09.15 a imobilului înscris în CF nr._-C1-U5-A. nr.top.359/5/b/3, 363/2/XIX, proprietatea garantului ipotecar G. D., prețul de strigare fiind de 72.750 lei, preț determinat prin raport de expertiză tehnică. Cu privire la această licitație contestatorul a fost informat, prin afișare, la data de 18.09.2014.
Criticile contestatorului vizând lipsa din procesul – verbal de licitație publică din data de 04.11.2014 a mențiunilor prevăzute de art.388 pct.7 și 12 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate, în cuprinsul actului de executare menționat consemnându-se în mod detaliat constatările și măsurile luate de executor, procesul-verbal fiind semnat atât de executor, cât și de cei doi licitanți, executorul judecătoresc atestând refuzul garantului ipotecar de a semna actul menționat.
Conform procesului – verbal de licitație publică din data de 04.11.2014, ora 09,15 (f.538 dosar execuțional), la licitație s-a prezentat garantul ipotecar G. D. și licitatorii I. A. C. și O. R.. Imobilul a fost oferit la trei strigări succesive la prețul de strigare de 72.750 lei, iar în raport de dispozițiile art.488-511 Cod procedură civilă, imobilul a fost licitat la suma cea mai mare, de 57.000 lei, care a fost oferită de licitantul I. A. C., care a fost declarat și adjudecatar.
Instanța a reținut și faptul că încă din oferta de vânzare emisă la data de 31.01.2012 s-a reținut incidența prevederilor art.509 al.5 Cod procedură civilă, în conformitate cu care licitația începe de la 75% din prețul de evaluare al imobilului, iar în ipoteza în care nu se obține prețul de începere al licitației, bunul urma să fie vândut la acel termen la prețul cel mai bun oferit.
Susținerile contestatorului că între intimați a existat o înțelegere frauduloasă este neîntemeiată, în condițiile în care imobilul a fost vândut după aproximativ 2 ani de la data începerii executării silite, iar din procesul-verbal reiese că cei doi participanți au supralicitat efectiv. În plus, vânzarea se putea realiza chiar dacă la licitație se prezenta o singură persoană.
Cererea de amânare a licitației, formulată la data de 19.11.2014, respectiv după ce licitația a avut loc, apare ca rămasă fără obiect, iar criticile vizând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței puse în executare sunt tardive, acestea putând fi invocate în termen de 15 zile de la data comunicării somației prevăzute de art.387 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele menționate, instanța a respins ca neîntemeiate plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc și contestația la executare formulate de contestatorul G. D. în contradictoriu cu intimații B. G. H., O. R., I. A. C. și C. B..
În ceea ce privește cererea intimatei de sancționare a contestatorului G. D. în temeiul art.1081 al.1 lit.a Cod procedură civilă, instanța a constatat că pentru a se putea aplica o amendă judiciară cuprinsă între 50 și 700 lei, textul de lege menționat instituie două condiții cumulative: reaua-credință în formularea unor cereri de chemare în judecată și caracterul vădit netemeinic al acestor cereri.
Deși invocă un număr considerabil de contestații la executare pe care le-ar fi formulat domnul G. D. în cadrul aceluiași dosar execuțional, intimata nu a depus copii ale acestora. În plus, simpla împrejurare că cererile formulate de contestator au fost respinse nu poate fundamenta concluzia că acestea au fost vădit neîntemeiate, iar intimata nu a făcut referire la nici o hotărâre care să susțină afirmațiile sale.
În fine, față de împrejurarea că buna-credință este prezumată, instanța a constatat că nici condiția relei credințe nu a fost dovedită în cauză, sens în care a respins ca neîntemeiată cererea de sancționare a contestatorului G. D. cu amendă judiciară.
Față de soluția de respingere a contestației la executare, în conformitate cu prevederile art.19 al.1 O.U.G. nr.51/2008 ajutorul public judiciar avansat de stat sub forma scutirii contestatorului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 980 lei a rămas în sarcina Statului.
În baza art.274 al.1 Cod procedură civilă, instanța a luat act că intimații nu au cerut obligarea contestatorului, căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul G. D. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației la executare, urmând a fi desființată executarea din 4.11.2014 care a fost desfășurată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În motivare arată că, executorul judecătoresc nu și-a îndeplinit obligația de a comunica urmăritului titlul executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită, procesul verbal nu cuprinde mențiunile cu privire la debitorul P. V. jr., iar contractul de ipotecă fiind expirat nu poate constitui temei al executării silite.
Din procesul verbal lipsește semnătura contestatorului și motivul pentru care acesta nu a semnat. Întreaga procedură are un scop ilicit, fiind o excrocherie în sarcina executorului în comun cu licitatorii O. R. și I. A. C..
Mai arată că semnătura sa pe contractul de ipotecă a fost obținută prin înșelăciune de către C. A. și complicii săi H. I., D. I., S. N. și Barcoti D. P..
Prin precizările scrise depune la dosar la: 02.02.2015, 5.02.2015 și respectiv 6.02.2015 recurentul reiterează motivele din recurs și invocă în plus excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale din vina executorului judecătoresc, potrivit art.108 (4) și art.723 vechiul Cod de procedură civilă.
Prin notele scrise depuse la termenul din 12.02.2015 recurentul arată că prin contractul de ipotecă nu a garantat creditul tip „Revolving” deoarece acesta nu are caracter sinalagmatic, dimpotrivă C. A. a modificat raporturile juridice în mod unilateral, neexistând acord al contestatorului prin prelungirea ipotecii, nici anexe la raportul de evaluare, toate înscrisurile ținând executarea silită, nefiind comunicate contestatorului cu motivarea că actele sunt confidențiale.
Prin întâmpinare intimata C. B. SA București a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal.
În motivare arată că, critica adusă hotărârii atacate este neîntemeiată și se reiau aceleași critici nefondate fără temei legal, fără a se ține seama de faptul ca instanța a analizat și s-a pronunțat deja asupra acestei spețe.
De asemenea, arată că, contractul de ipoteca 2221/6.05.2008 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege. Prin acest contract de ipotecă, proprietarul a luat cunoștință de faptul că în caz de neachitare a creditului garantat, a dobânzilor aferente, comisioanelor și a celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit, inclusiv sumele ocazionate de executarea silită, banca se va îndestula cu sumele obținute din executarea silită a bunului imobil ipotecat prin actele de garanție.
Prin încheierea nr. 3817/29.09 2010 pronunțată în dosarul Judecătoriei A. nr._/55/2010 a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 488/05.05.2008 și a actelor adiționale, executarea fiind efectuată inițial în dosarul execuțional nr.172/2010 al executorului bancar Ladariu A., ulterior continuată în dosarul execuțional nr. 102/2012 al B. G. H. D..
În ceea ce privește contestația la executare, intimata arată că, prin publicația de vânzare imobiliară din data de 18.09.2014 s-a dispus vânzarea la licitație publică imobiliară pentru data de 04.11.2014, ora 09,15 a imobilului înscris în CF nr._-C1-U5 A., nr. Top. 359/5/b/3,363/2/XIX, proprietatea garantului ipotecar G. D., prețul de strigare fiind de 72.750 lei, preț determinat prin raport de expertiză tehnică. Cu privire la această licitație contestatorul a fost informat prin afișare, la data de 18.09.2014. Criticile contestatorului referitoare la procesul verbal de licitație sunt neîntemeiate, avându-se în vedere că în cuprinsul actului de executare menționat s-au consemnat în mod detaliat constatările și măsurile luate de executor, procesul-verbal fiind semnat atât de executor, cât și de cei doi licitanți, executorul judecătoresc atestând refuzul garantului ipotecar G. D. de a semna actul menționat.
Conform procesului-verbal de licitație publică din data de 04.11.2014, ora 09,15, la licitație s-a prezentat garantul ipotecar G. D. și licitatorii I. A. C. și O. R.. Imobilul a fost oferit la trei strigări succesive la prețul de strigare de 72.750 lei, iar în raport de dispozițiile art. 488 -511 Cod procedură civilă, imobilul a fost licitat la suma cea mai mare, de 57.000 lei care a fost oferită de licitantul I. A. C., care a fost declarat adjudecatar.
Conform art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, când licitația începe de la 75% din prețul de evaluare al imobilului, în cazul în care nu se obține prețul de începere al licitației, bunul urmează să fie vândut la acel termen la prețul cel mai mare oferit.
Referitor la plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, intimata arată că, în acest sens, trebuie ținut seama de faptul că executarea silită a început încă din anul 2010, inițial în dosarul execuțional nr. 172/2010 al executorului bancar Ladariu A., ulterior continuată în dosarul execuțional nr. 102/2012 al B. G. H. D.. Obligația de comunicare a titlului executoriu (în condițiile art. 387 alin 1. pct. 4 C pr.civ.), cât și a raportului de evaluare a imobilului (conform art. 500 al.2 raportat la art .411 C.pr.civ.) nu revenea B. G. H. D., acestea fiind comunicate de către executorul bancar care a emis inițial actele de executare.
De altfel, contestatorul nu a făcut dovada ca s-a adresat către B. G. H. D. în vederea comunicării înscrisurilor menționate. Pe de altă parte, intimata solicită a se constata că nu poate fi vorba în cauză de refuzul executorului de a îndeplini această atribuție, în lumina prevederilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 188/2000.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimații B. E. G. H. D., O. R. și I. A. C. nu au depus întâmpinări la dosar.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat drept nefondate criticele petentului privind modalitatea în care s-a desfășurat licitația nr.XXV din 04.11.2014, prin care s-a procedat la vânzarea silită a imobilului său, la prețul cel mai mare (57.000 lei) oferit de unul dintre adjudecatari. În fapt executorul a făcut aplicarea art.509 pct.5 Cod procedură civilă, în sensul stabilirii unui preț de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, urmând ca bunul să se declare adjudecat la cel mai mare preț oferit.
Susținerile petentului că licitația s-a desfășurat în frauda intereselor sale, întrucât executorul i-a impus să semneze procesul verbal fără obiecțiuni, dându-l afară pentru a nu asista la procedură – nu pot fi primite de către instanță, întrucât petentul nu a putut produce dovezi în sensul nelagalității licitației; lecturând procesul-verbal întocmit cu acea ocazie, instanța constată că la sediul biroului executorului judecătoresc G. H. a fost prezent la momentul licitației din 04.11.2014 petentul G. D., care a arătat că nu este de acord cu vânzarea imobilului său, refuzând să semneze procesul verbal în discuție (f.20 dosar fond), fapt atestat ca atare de executor.
De asemeena, tribunalul nu poate primi nici celelalte critici formulate de petent vizând refuzul executorului de a-i comunica titlul executoriu, contractul de credit 488/2008 și raportul de evaluare a imobilului, cu atât mai mult cu cât petentul nu a făcut dovada că ar fi adresat vreo cerere în acest sens executorului. După cum a arătat și prima instanță, executorul G. H. a preluat dosarul de executare silită al petentului la data de 14.03.2012, de la executorul bancar L. A., care declanșase executarea silită anterior. Or, petentul a contestat deja evaluarea imobilului ipotecat în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei A., soluționat irevocabil prin respingerea contestației la executare, astfel că hotărârea anterioară se bucură de putere de lucru judecat, nefiind permis să se repună în discuție într-un litigiu ulterior o problemă juridică deja rezolvată. Aceeași este situația și în ce privește comunicarea titlului executoriu și a contractului de credit 488/2008 – cu privire la care, prin decizia civilă nr.1142/2012 a Tribunalului A. s-a reținut că documentele în discuție au fost comunicate petentului o dată cu somația de executare întocmită de executorul bancar L. A..
O altă critică a petentului se referă la nerespectarea de către executor a dispozițiilor art.7 lit.f din Legea nr.188/2000, care stabilește printre atribuțiile executorului și aceea a constatării unor stări de fapt, în condițiile Codului de procedură civilă instanța de apel nu poate împărtăși această opinie a petentului, cu atât mai mult cu cât petentul nu a indicat ce stare de fapt s-ar fi impus a fi constatată de urgență de către executor, iar pe de altă parte, nu există dovezi că s-ar fi formulat o atare cerere.
Este de menționat, că pe calea recursului, petentul a formulat și alte critici legate de activitatea executorului și de modul de efectuare de către acesta a executării silite cu ocazia licitației organizate la 04.11.2014, dar întrucât aceste critici nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată cu care a fost sesizată prima instanță, tribunalul nu le va analiza, reținând că potrivit art.316 raportat la art.294 al.1 Cod procedură civilă, în recurs se aplică norma juridică din apel, conform căreia în calea de atac nu este posibilă schimbarea calității părților, a obiectului și a cauzei cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula alte cereri noi.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012, dispozițiile noului Cod de procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013 se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia. Or, cum prezenta contestație la executare se referă la o executare silită începută în anul 2011, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, inclusiv în ce privește calea de atac a recursului reglementată de acesta.
Față de cele expuse anterior, în baza art.312 Cod procedură civilă va eespinge recursul declarat de contestatorul G. D., împotriva sentinței civile nr.5892 din 8.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul G. D., în contradictoriu cu intimații B. E. G. H. D., O. R., I. A. C. și C. B. SA București, împotriva sentinței civile nr.5892 din 8.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. C. S. N. S. C. Ș.
Grefier,
C. S.
Red.Nc
Thred..
Prima instanță: Judecătoria A., jud.S. S.
Ex.2
Nu se comunică
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 484/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 115/2015.... → |
|---|
