Contestaţie la executare. Sentința nr. 1737/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1737/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 864/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA ICIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 864
Ședința publică din 12 august 2015
Președinte S. C. Ș.
Judecător M. A.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . primar în contradictoriu cu intimatul J. D. împotriva sentinței civile nr. 1737/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ /2014 având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – avocat Bățălărean S. din Baroul A. și reprezentantul intimatului – avocat Zăhoi C. din Baroul A., absent fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se depus la dosar răspuns la întâmpinare din care un exemplar se înmânează reprezentantei intimatului.
Avocații părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de_.05.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 1937/16.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis contestația la executare formulată de contestatorul J. D. în contradictoriu cu intimata . a anulat în parte poprirea nr. 747/12.02.2015 din dosarul de executare nr. 909/03.11.2014 emisă de intimată în ceea ce privește suma de 215 lei reprezentând cheltuieli de executare. A dispus restituirea către contestator a sumei de 121 lei constând în taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că intimata a demarat executarea silită în dosarul execuțional nr. 909/03.11.2014 pentru suma totală de 1.645 lei, din care 1.430 reprezentând amendă contravențională, iar restul de 215 lei cheltuieli de executare. Pentru această executare, prin procesul-verbal nr. 1281/09.12.2014, au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă de 215 lei constând în consultanță recuperare creanțe fiscale. S-a reținut că la baza acestor cheltuieli stă contractul de prestări servicii nr. 48/26.03.2014 încheiat dintre intimată și . SRL, având ca obiect consultanța necesară și instrumentarea dosarelor de recuperare a creanțelor fiscale de la debitorii beneficiarului (. serviciilor sunt descrise punctul în acest contract la art. 2.1, precum întocmirea și comunicarea actelor de executare efectivă, verificări ale stării de solvabilitate, întocmire înscrisuri pentru poprire, aplicarea modalităților de executare silită. Prețul acestor servicii rezultă din factura fiscală nr. 50/08.12.2014, fiind de 215 lei pentru dosarul contestatorului. Obiectul prezentei contestații îl constituie doar suma stabilită cu acest titlu. S-au reținut prevederile art. 168 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art. 164.1 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003. Intimata a susținut că suma de 215 lei s-ar include la acest ultim punct, anume alte cheltuieli care ar fi necesare. Necesitatea este justificată de către intimată pe lipsa personalului. În speță, natura acestor servicii nu pot consta în tehnoredactare și simpla comunicare (nici nu se justifică de către intimată aceste cheltuieli materiale cu chitanțe aferente strict acestor servicii, ci un procent unic din debit de aproximativ 15%, și nici nu arată care este personalul angajat efectiv pentru a se putea aprecia insuficiența acestuia raportat la durata de prescripție a creanței fiscale de 5 ani), ci reprezintă tocmai asistarea/ consultanța la îndeplinirea unor acte de procedură în cadrul unei executări silite (de natură juridică), respectiv întocmirea titlurilor executorii, aplicarea modalităților de executare silită, etc. Această consultanță este astfel de natură juridică. Sub aspectul legalității acestor servicii de consultanță, art. 1 din OUG nr. 26/2012 permite autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale care nu au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, sau, în situații temeinic justificate, în care aceste activități juridice de consultanță nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, pot achiziționa servicii de această natură. Prima instanță a apreciat că aceste serviciile trebuie însă prestate cu respectarea legii, iar conform Deciziei nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite s-a statuat că activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, constituie activități specifice profesiei de avocat sau de consilier juridic, însă cu privire la aceasta din urmă doar în conformitate cu condițiile art. 1 – 4 din Legea nr. 514/2003, respectiv de un consilier juridic numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii, iar constituirea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect de activitate consultanță, asistență și reprezentare juridică constituie o încălcare a prevederilor statutare ale acestei profesii. De asemenea, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 101/27.02.2014, a reținut că Legea nr. 514/2003 nu conține nicio normă care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale, singura formă permisă fiind aceea prevăzută de art. 5, potrivit căruia consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale. În speță prima instanță a constatat că această consultanță a fost acordată de o societate comercială. În consecință, instanța apreciază că achiziția de către intimată a serviciilor de consultanță juridică furnizate de . SRL, nu s-a făcut în condițiile legii, astfel că solicitarea plății acestei sume de bani nu este legală. Prin urmare, în temeiul art. 172-174 din OG nr. 92/2003, prima instanță a admis contestația formulată și a anulat în parte poprirea nr. 747/12.02.2015 din dosarul de executare nr. 909/03.11.2014 emisă de intimată, respectiv în ceea ce privește suma de 215 lei pretinsă cu titlu de cheltuieli de executare. În baza art. 45 alin. 1 lit. f, prima instanță a dispus restituirea către contestator a sumei de 121 lei constând în taxă judiciară de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel apelanta . primar, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate prin respingerea contestației la executare.
În motivare arată că în ceea ce privește comentariul primei instanțe referitor la costul acestor servicii, acest aspect excede cadrului procesual, prețul unui contract reglementat de OUG nr. 34/2006 actualizată fiind stabilit de părțile contractante și nu este un factor în analizarea contestației la executare. În ceea ce privește caracterul juridic al serviciilor prestate de . SRL în baza contractului nr. 48.579/26.03.2014, arată că în cadrul primăriei există o procedură de recuperare a creanțelor fiscale care cuprinde modele ale actelor de executare și pașii care sunt de urmat în vederea recuperării creanțelor datorate bugetului acesteia. Societatea prestatoare de servicii are ca atribuții înaintarea somațiilor de plată întocmirea înscrisurilor necesare desfășurării procedurii de executare silită în conformitate cu procedura de recuperare a creanțelor fiscale existentă și aprobată în cadrul acesteia, verificarea stării de insolvabilitate a debitorilor, corespondența cu autoritățile și instituțiile care pot pune la dispoziție informații cu privire la recuperarea creanțelor și alte servicii necesare acestei proceduri. Consideră că aceste activități nu au caracter juridic, societatea prestatoare de servicii neavând ca obligație contractuală acordarea de consultanță juridică în domeniul fiscal ci îndeplinirea unor formalități necesare derulării procedurii de recuperare a creanțelor. Arată că legea nu prevede pentru organul fiscal din cadrul aparatului propriu al instituției publice obligativitatea de a avea studii juridice. Consideră că dacă organul fiscal care are competența de a desfășura întreaga procedură de executare silită nu trebuie să aibă studii juridice, atunci cu atât mai puțin societatea prestatoare de servicii care are doar atribuțiile pe care le-a menționat anterior. Arată că atribuțiile . SRL nu țin de sfera consultantei juridice, aceasta fiind doar presupunerea intimatului, care face trimitere și la existența în cadrul primăriei a compartimentului juridic însă compartimentul juridic nu are atribuții legate de executarea silită și recuperarea creanțelor la bugetul local acesta fiind domeniul de activitate exclusiv al organului fiscal iar dacă serviciile prestate în acest domeniu ar avea caracter juridic organul fiscal din cadrul instituțiilor publice s-ar afla în subordinea compartimentului juridic însă activitatea acestuia este delimitată și distinctă de cea a organului fiscal, acesta făcând parte din compartimentul buget, finanțe, contabilitate. Văzând că prima instanță nu tăgăduiește faptul că aceste cheltuieli de executare ar fi imputabile debitorului, în conformitate cu prevederile art. 168 C.pr.fisc. și art. 164.1 din Normele metodologice de aplicare, care statuează ca sunt cheltuieli de executare, pe lângă cele prevăzute expres de lege și lit. g) ci doar consideră că societatea prestatoare de servicii . SRL a desfășurat activități juridice fără a îndeplini condițiile cerute de lege, solicită admiterea apelului si respingerea contestației la executare formulată de J. D. considerând ca a argumentat că activitatea desfășurata de aceasta nu are caracter juridic.
În drept invocă art. art. 168 C.pr.fisc; . 164.1 din Normele metodologice de aplicare; art. 718 alin. 1 C..
Intimatul J. D. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivare arată că s-a apreciat eronat aplicarea dispozițiilor speciale din domeniul executării silite din cadrul Codului de procedură fiscală la care se raportează intimata, a regulilor care guvernează activitatea executorilor fiscali și nu s-au coroborat cu alte norme incidente și așa a luat nașterea o obligație nedatorată respectiv suma de 215 lei. Invocă dispozițiile art. 136 al. 1, art. 138, art. 141 al. 10, art. 1 și 2 din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1694/2014 privind legitimațiile eliberate executorilor fiscali. Consideră un organ de executare propriu trebuie să aibă un angajat în funcția de executor fiscal care sa efectueze executarea silită în întregime și care nu își poate delega atribuțiile prevăzute de lege în desfășurarea activității, ce are caracter juridic. Arată că executorul fiscal P. D. este angajat la Compartimentului impozite și taxe locale al Consiliului Local al Comunei Zimandu Nou iar executorul fiscal are obligația să redacteze și să întocmească toate documentele emise în cadrul dosarului execuțional acesta fiind și semnatarul tuturor actelor alături de conducătorul organului fiscal local. Consideră că executorul fiscal nu poate angaja ca și un birou de executor ajutoare - personal. Activitățile cu caracter juridic - inclusiv consultanță în acest domeniu, nu poate face obiectul unei activități comerciale iar această „consultanță" ar fi o delegare de atribuții ceea ce legea nu permite decât unui alt executor fiscal eventual. Arată că CL Zimandu Nou nu are nici o explicație legală și plauzibila pentru cele întâmplate. Consideră că prevederile Codului de procedura fiscala se completează ferm cu prevederile legale în domeniu prevăzute de Codul de procedura civila. Arată că suma de 215 lei nu este certă ea fiind în mod unilateral apreciată astfel fiind îndoielnică sub aspectul cuantumului și a emanării ei iar această sumă nu este o datorie a sa ci eventual a beneficiarului serviciului de consultanță, în speță apelanta Referitor la consultanța acordată de o societate comercială arată că o societate înființată conform Legii nr. 31/1990 nu poate acorda consultanță juridică. Consideră că societățile comerciale nu pot da consultanță juridică, această atribuție putând-o desfășura doar avocații sau consilierii juridici angajați ai beneficiarului consultantei motiv pentru care apreciază că în mod abuziv i se solicită suma de 215 lei cu titlu de „cheltuieli de executare ".
În drept invocă disp. art. 205 NCPC.
Apelanta . la dosar răspuns la întâmpinare arătând că prin întâmpinare intimatul a redat notele de ședința depuse de către intimat pentru termenul din 16.04.2015 la dosarul de primă instanță raportat la care a dat un răspuns prin apelul formulat. Arată că intimatul insistă asupra unor aspecte care nu au fost reținute de către prima instanță ca argumente pentru admiterea acțiunii acestuia și anume calitatea angajatului din Primăria Zimandu Nou, P. D., și modul în care trebuie să își exercite activitatea executorii fiscali și ținând cont de faptul că aceste aspecte nu au fost reținute de către prima instanță și că în apel a efectuat critica soluției adoptate prin hotărârea atacată consideră că nu este necesară analizarea acestor argumente.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Considerentul primei instanței referitor la natura cheltuielilor de executare solicitate de apelantă, cheltuieli provenite din contractul de prestări servicii nr. 48/26.03.2014 derivă tocmai din obiectul acestei convenții ce constă în acordarea consultanței necesare și instrumentarea dosarelor de recuperare a creanțelor fiscale de la debitorii beneficiarului.
În aceste condiții, chiar dacă în contractul antemenționat nu se specifică faptul că este vorba despre o consultanță juridică, actele efective realizate în baza contractului de prestări servicii nr. 48/26.03.2014 (actele de executare silită contestate în prezentul litigiu) dovedesc caracterul juridic al serviciilor prestate de . SRL (înmatriculată la ORC sub nr. J_ ) ceea ce atrage incidența deciziei nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite.
Or, în aceste condiții, este corectă și legală dispoziția primei instanței de înlăturare din cheltuielile de executare a sumei de 215 lei, ce reprezintă, în fapt, prețul serviciilor juridice prestate de . SRL, cu titlu de consultanță recuperare creanțe fiscale.
Cererea apelantei de obligare a părții adverse la sumei de 215 lei cu titlu de cheltuieli de executare reprezentând prețul serviciilor de consultanță juridică prestate în favoarea sa de . SRL în baza contractului de prestări servicii 48/26.03.2014 referitor la consultanța și instrumentarea dosarelor de recuperare a creanțelor fiscale de la debitorii beneficiarului Primăria Comunei Zimandu Nou nu este întemeiată având în vedere faptul că un astfel de contract nu este opozabil intimatului – contestator, deoarece, prin decizia nr. XXII/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile. În considerentele deciziei se reține că activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, constituie activități specifice profesiei de avocat (art. 3 din Legea nr. 51/1995), a celei de notar public (art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 36/1995) sau profesiei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000). Anumite activități juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acțiuni, de exercitare și motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, însă doar în condițiile art. 1 – 4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat. Conform art. 5, 20 și 21 din Legea nr. 514/2003 este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociații profesionale. Constituirea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect de activitate consultanță, asistență și reprezentare juridică constituie o încălcare atât a prevederilor statutare ale acestei profesii, cât și a normelor cu caracter imperativ înscrise în art. 67-81 din Codul de procedură civilă, care se referă la modul de reprezentare a părților în instanță și la asistența judiciară.
. SRL nu are abilitatea legală de a redacta a acte juridice, de a formula acțiuni în justiție și de a reprezenta persoanele juridice, astfel că nu poate pretinde plata serviciilor sale de consultanță juridică acordate Primăriei Comunei Zimandu Nou.
Practic, această societate a exercitat fără drept atribuțiile rezervate de Codul de procedură fiscală exclusiv în competența executorilor fiscali.
Codul de procedură fiscală nu trebuie să prevadă expres o astfel de interdicție, având în vedere sfera de aplicare a acestui cod ce face obiectul art. 1: drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal, respectiv administrarea drepturilor vamale și a creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii (și anume activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, dar și cu soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale).
Din ansamblul Codului de procedură fiscală rezultă faptul că activitățile reglementate de acest act normativ sunt activități publice, ce țin de contenciosul administrativ. Or, raporturile juridice de drept public caracteristice acestor activități fac obiectul unor norme imperative, de strictă interpretare, ceea ce conduce la concluzia imposibilității adăugării la reglementările acestor norme (în cazul de față, Codul de procedură fiscală).
În plus, se remarcă faptul că art. 11 reglementează obligația păstrării secretului fiscal de către „Funcționarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai dețin această calitate” asupra informațiilor pe care le dețin ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.
Or, Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, prevede în art. 2 alin. 2 că „Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică”, cu precizarea la alin. 1 că „Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome”.
Art. 2 alin. 3 al aceleași legi prezintă activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, printre acestea numărându-se la lit. f și cea de colectare a creanțelor bugetare.
De asemenea, art. 17 al Codului de procedură fiscală reglementează expres, subiectele raportului juridic fiscal, acestea fiind „statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport” (alin. 1), cu indicarea în alin. 3 a persoanelor ce reprezintă statul, în raportul juridic fiscal, și anume: Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică, în timp ce, potrivit alin. 4, „Unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.
În ceea ce privește executarea silită, art. 136 alin. 1 din același cod prevede obligația organelor fiscale competente de a proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, în vederea stingerii acestora. În realizarea acestei activități organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită, conform alin. 2, adică să întocmească titlurile executorii (art. 141), somațiile (art. 145), să aplice măsurile de executare silită (poprire, executare silită mobiliară și imobiliară) până la recuperarea creanțelor, cu realizarea tuturor operațiile pe care le implică finalizarea executării silite (și anume: solicitarea de informații către unitățile bancare, luarea măsurilor de indisponibilizare a conturilor debitorilor, întocmirea adreselor de înființare a popririi etc.), fără încasarea vreunui onorariu, a unui preț pentru aceste servicii, căci executorii fiscali, fiind angajații administrației publice locale, beneficiază de salariu.
Art. 138 alin. 1 din același cod stabilește că „Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali”, aceștia având obligația de a deține o legitimație de serviciu pe care să o prezinte în exercitarea activității, cu precizarea la alin. 2 că „Executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților prin legitimația de executor fiscal și delegație emisă de organul de executare silită”.
În acest context, dispozițiile art. 168 din Codul de procedură fiscală invocate de apelant constau exclusiv în cheltuielile de executare silită efectuate de executorii fiscali din cadrul compartimentului de specialitate al Primăriei Comunei Zimandu Nou. Apelanta invocă art. 168 alin. 1 din codul de mai sus, cu omiterea alin. 3 al aceluiași text legal, normă esențială în cauză prin relevarea originii sumelor avansate pentru cheltuielile de executare a creanțelor fiscale, și anume din bugetul organele de executare. În continuare art. 168 prevede că:
„(4) Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepția sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel”.
Or, suma de 215 lei pretinsă de apelantă, cu titlu de cheltuieli de executare silită nu întrunește condițiile prevăzute de art. 168 alin. 3 – 5 din Codul de procedură fiscală pentru a putea fi imputată contestatorului – debitor fiscal, și anume: documentul ce atestă această „cheltuială” este emis de . SRL – o societate comercială de drept privat, ce nu are abilitarea legală de efectua acte de executare silită fiscală, nefiind funcționar public, mai precis executor fiscal. Autoritatea administrativă publică locală a Comunei Zimandu Nou nu este autorizată de codul de procedură fiscală de a apela la persoane de drept privat pentru executarea creanțelor fiscale, activitate atribuită exclusiv funcționarilor public din cadrul compartimentului de specialitate al autorității publice, adică executorilor fiscali, ce au la dispoziție resursele bugetare locale pentru îndeplinirea în integralitate a tuturor operațiunilor pe care le presupune executarea silită fiscală.
Suma de 215 lei reprezintă prețul unor servicii prestate de . SRL în baza contractului de prestări servicii nr. 48/26.03.2014 pentru activități ce sunt atribuite exclusiv executorilor fiscali. Prețul respectiv nu reprezintă o sumă avansată din bugetului local (în cazul de față), conform art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, și nu au destinația prevăzută de art. 168 alin. 5, adică tot bugetul local. Or, doar aceste cheltuieli pot să cadă în sarcina debitorului, în conformitate cu art. 168 alin. a din același cod.
Apelanta deține personal de specialitate în domeniul executării fiscale, dovadă stând actele de executare silită, comunicate, în copie, primei instanței, și care poartă numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii (conducătorul organului fiscal local Vidran D. G. și executorul fiscal P. D.), precum și ștampila organului fiscal emitent, în conformitate cu art. 43 alin. 2 lit. g și h din Codul de procedură fiscală. Așadar, nu există nici un act în dosarul de executare fiscală care să dovedească activitățile pe care . SRL s-a obligat să le presteze în favoarea Primăriei Comunei Zimandu Nou, conform art. 2 din contractul de prestări servicii nr. 48/26.03.2014. Chiar dacă apelanta a înaintat prezenta cale de atac având ca scop obținerea plății sumei de 215 lei, recunoașterea implicită a executării acelui contract nu este opozabilă debitorului fiscal pentru nerespectarea art. 168 din Codul de procedură fiscală. În plus, o astfel de recunoaștere nu poate angaja obligația autorității administrative publice apelante, căci, așa cum am arătat deja, toate operațiunile prevăzute de art. 2 din contractul nr. 48/26.03.2014 sunt activități atribuite de Codul de procedură fiscală în competența exclusivă a organelor de executare fiscală, nefiind posibilă delegarea acestor atribuții publice unei persoane de drept privat.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința civilă nr. 1937/16.04.2015 a fost pronunțată de Judecătoria A. cu respectarea legii, cu interpretarea corectă a probațiunii și a argumentelor ambelor părți, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitată de apelanta . primar, cu sediul în com. Zimandu Nou, ., jud. A., având C._ în contradictoriu cu intimatul J. D., cu dom. ales în A., ., jud. A. (la Cabinet de avocat Zăhoi C. A.) împotriva sentinței civile nr. 1937/16.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2015.
Președinte Judecător Grefier
S. C. Ș. M. A. M. I.
Red.M.A./Tehnored. V.L.
4 ex./2 .
Se comunică:
1. apelanta . primar - com. Zimandu Nou, ., jud. A.
2. intimatul J. D. - dom. ales în A., ., jud. A. (la Cabinet de avocat Zăhoi C. A.)
Prima instanță – Judecătoria A. – Judecător H. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul ARAD | Validare poprire. Decizia nr. 894/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
