Validare poprire. Decizia nr. 894/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 894/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 894/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 894
Ședința publică din data de 26 august 2015
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
GrefierFlorica M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta S.C. A. C. Logigrup S.R.L. în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și S.C. A. C. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.2393 din 05.06.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei avocat D. M. din Baroul A., absenți fiind reprezentanții intimatului-creditor și intimatului-debitor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de menținere/ de validare a popririi formulată de creditoare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07 iulie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 2393 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu debitoarea . și terțul poprit . SRL. S-a menținut poprirea înființată la 27.11.2014 de creditoare asupra sumelor datorate de debitor terțului poprit, până la concurența sumei de 9 202 lei.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 789 alin. 4 Cod procedură civilă, incident în cauză în baza art. 149 alin. 4 Cod procedură fiscală, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Prima instanță a mai reținut că, în cauză s-a dovedit existența unui raport obligațional actual între terțul poprit și debitor. Astfel, este adevărat aceea că între debitor și terțul poprit a survenit, la 22.12.2014, anterior comunicării adresei de înființare a popririi, o operațiune de compensare, însă acest înscris sub semnătură privată nu este opozabil terților în condițiile lipsei datei certe, reglementate de art. 278 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 150 alin. 1 Cod procedură fiscală, a fost respinsă cererea de validare a popririi.
În baza art. 453 Cod procedură civilă s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta S.C. A. C. Logigrup S.R.L prin care solicită instanței de apel să admită cererea sa, să schimbe în tot hotărârea atacată, iar pe fond să respingă cererea de menținere/de validare a popririi formulată de creditoare, fără cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta arată că la data înființării popririi (06.01.2015) nu mai datora nici o sumă debitorului urmărit A. C. - debitorul organului fiscal și nu mai exista nici un raport juridic între această societate și apelantă.
Raportul juridic pe care l-a avut cu debitorul în anul 2014, în temeiul căruia s-a născut în sarcina sa o obligație de plată către debitor (40.000 lei), s-a stins la data de 22.12.2014, atunci când s-a stins și obligația acesteia de plată a sumei de 40.000 lei. Suma de 40.000 lei, pe care a datorat-o debitorului urmărit, a fost achitată prin compensare, în baza procesului-verbal de compensare nr. 1/22.12.2014, pe care l-a comunicat și creditoarei și care a fost depus și la dosarul cauzei prin întâmpinare, înainte de primul termen de judecată.
Apelanta mai arată că, la data de 06.01.2015 - data la care a fost publicată înființarea popririi pe pagina de internet a creditoarei, aceasta nu mai avea un raport juridic cu debitorul, nu mai datora bani acestuia, prin urmare nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor prevăzute la art. 149 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
În ceea ce privește adresele de înființare a popririi menționate de creditor și depuse în susținerea cererii sale de menținere a popririi, arată că nu le-a primit și nu avea cunoștință de înființarea popririi la data de 27.11.2014, în caz contrar ar fi luat măsurile legale prevăzute de legea de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003 și ar fi plătit creditorului. La dosar nu s-a depus dovada comunicării adreselor de înființare a popririi la data de 27.11.2014, ci numai dovada publicării pe pagina de internet a înființării popririi la data de 06.01.2015.
Apelanta consideră că Hotărârea pronunțată este netemeinică și a fost dată cu încălcarea legii.
Apelanta învederează că motivarea hotărârii cuprinde mențiuni contradictorii, pe de o parte, instanța a reținut din probele administrate că între aceasta și debitor a avut loc o compensare la data de 22.12.2014 (care a avut ca efect stingerea datoriei acesteia față de debitor și a raportului juridic existent - s.n.), și a respins cererea de validare a popririi, iar pe de altă parte, prin dispozitivul hotărârii instanța a dispus admiterea cererii și a menținut poprirea. Admițând cererea creditoarei, prin dispozitiul hotărârii se menține poprirea "asupra sumelor datorate de debitor terțului poprit", ceea ce constituie o încălcare a principiului propririi ("urmărirea silita/indisponibilizarea sumelor de bani datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente" - Art. 781 alin. 1 Cod procedura civilă) și crearea unei noi norme de drept, prin inversarea calității persoanelor arătate la art. 781.
Consideră că instanța de fond și-a încălcat și depășit rolul activ (art. 22 pct. 2, 4, 6 si 7 Cod procedura civilă) și principiul contradictorialității dezbaterilor (art. 14 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă).
Astfel, fără să fie investită cu analiza procesului-verbal de compensare care dovedește stingerea obligației acesteia ca terț poprit față de debitor și fără să pună în discuția părților efectele documentului pe care creditoarea ANAF nu l-a contestat, instanța de fond a apreciat ca "acest înscris sub semnătură privată nu este opozabil terților în condițiile lipsei datei certe, reglementate de art. 278 C. pr. civ. ".
Arată că a depus procesul-verbal de compensare atât la creditoare înainte de termenul de judecată, cât și la dosarul cauzei, fapt consemnat în hotărârea pronunțată, astfel că în condițiile în care creditoarea ANAF nu a contestat acest înscris (atât în ceea ce privește conținutul său cât și efectele produse) această probă vine în susținerea afirmațiilor sale și îi profită.
Prin dispozitivul hotărârii instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (a menținut poprirea "asupra sumelor datorate de debitor terțului poprit") și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de creditoare (menținerea/validarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitorului).
Apelanta precizează că interesul său în promovarea apelului vizează soluția de admitere a cererii creditoarei întemeiată pe aprecierea instanței cu privire la inopozabilitatea procesului-verbal de compensare față de creditoare, care ar conduce la lipsirea de efecte a operațiunii economice de stingere a obligațiilor și considerarea faptului că mai are datorii față de debitor. Soluția pronunțată este greșită, întrucât până la pronunțarea unei hotărâri ale cărei considerente sau dispozitiv să își păstreze autoritate de lucru judecat (iar în cadrul executării silite - până la adjudecare), poate fi invocată oricând excepția plății, ceea ce aceasta a făcut prin invocarea procesului-verbal de compensare. A depus la creditoare procesul-verbal de compensare, astfel că prin inregistrare la creditoare actul a dobândit dată certă, iar creditoarea ANAF nu l-a contestat prin răspunsul la întâmpinare, însă înscrisul a fost depus și la dosarul instanței, care l-a reținut ca atare și l-a menționat în hotărârea pronunțată. În raporturile dintre părți, data înscrisului sub semnătură privată este condiționată de recunoaștere, conform art. 273 Cod procedură civilă, ca de altfel întreg cuprinsul înscrisului. Proba contrară se va putea face în aceleași condiții ca și împotriva celorlalte mențiuni ale înscrisului, ceea ce creditoarea nu a înțeles să facă.
În privința înregistrării actului într-un document public, este propriu a se considera primirea datei certe de către înscrisul sub semnătură privată și în cazul menționării acestuia în documentul public, adică în cazul unei referințe exacte la actul respectiv. Nu este necesară reproducerea conținutului înscrisului astfel înregistrat, nici chiar pe scurt, dar menționarea sa în registrul sau documentul public trebuie să-i facă posibilă identificarea. Aceasta pentru că primirea datei certe atestă pentru terți întocmirea înscrisului ca instrumentum, iar nu opune acestora valabilitatea conținutului său, ca negotium.
De asemenea, există unele înscrisuri care fac dovadă față de terți în ce privește data trecută în ele, fără a fi necesar ca aceasta să fi devenit dată certă prin vreunul din mijloacele prevăzute de art. 278.
Având în vedere acest proces-verbal de compensare liberatoriu, necontestat de creditoare, prin care se constată stingerea obligațiilor acesteia față de debitor, apreciind circumstanțele concrete ale cauzei și dacă prin lege nu există dispoziții contrare, instanța poate să înlăture incidența alin. (1) al art. 278 referitoare la exigențele probatorii în legătură cu data înscrisului, total sau parțial. Rațiunea derogării se justifică pe inconvenientele care s-ar ivi dacă înscrisuri atât de frecvente ar fi supuse formelor prevăzute de lege pentru ca data lor să fie opozabilă terților.
În ceea ce privește procesul-verbal de compensare invocat, apelanta consideră că acest inscris este valabil și a fost acceptat de creditor, împrejurare care nu poate fi înlăturată de instanță.
În drept apelanta a invocat dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă și textele de lege invocate.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului menținerea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de menținere a popririi înființate la terțul poprit S.C. A. C. Logigrup S.R.L., pentru suma de 9.202 lei.
În motivare intimata arată că, în fapt, debitorul . datorează la data de 29.01.2015 la bugetul consolidat al statului suma de 9.202 lei, reprezentând taxe și impozite datorate bugetului de stat.
Învederează că S.C. A. C. Logigrup S.R.L., terțul poprit, a primit mai multe adrese de înființare a popririi după cum urmează: nr._,_,_,_,_,_ toate din data de 27.11 2014 pentru suma totală de 9.202 lei, întrucât societatea datorează debitorului urmărit . sume de bani conform declarației informative privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național (Declarația 394) aferentă anului 2014, care atestă faptul că între cele două societăți există relații comerciale. Arată că debitul înscris în adresa de inființare a popririi nu a fost achitat de către terțul poprit debitorului. Datorită acestei situații în baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a emis adresa de înființare a popriri. În acest sens invocă dispozițiile art. 149 și art. 150 din Codul de procedură fiscală.
Menționează că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a indisponibiliza și de a achita sumele pentru care au fost înființate popririle și nici nu a anunțat de îndată că nu ar datora sumele de bani înscrise în popririle efectuate, nedepunând niciun înscris în acest sens.
Intimata apreciază că nu există niciun motiv întemeiat pentru ca apelanta să nu înființeze poprirea pentru sumele de bani ce urmează a fi achitate către debitorul .. Din actele anexate și prezente la dosarul cauzei și în măsura în care terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 149 din Codul de procedură fiscală, rezultă că adresele de înființare a popririi emise de aceasta au fost legal înființate, fapt ce a fost confirmat și de prima instanță.
Învederează că prin apelul formulat se arată că sumele de bani au fost achitate, făcâdu-se referire la un îscris depus de terțul poprit. Așa cum a arătat și prima instanță în motivarea hotărârii, acest înscris nu poate fi opozabil acesteia fiind un document sub semnătură privată care putea fi încheiat oricând.
Ținând seama de aceste aspecte intimata solicită instanței să nu ia în considerare acest înscris reținând faptul că nici debitorul și nici terțul poprit nu a prezentat acest document în fața organelor de control, deși aveau această posibilitate, ba chiar aveau această obligație stabilită de Codul de procedură fiscală.
Având în vedere că debitorul acesteia este creditor al terțului poprit, intimata solicită instanței să mențină poprirea înființată la terțul poprit, urmând ca aceasta în calitate de creditor bugetar și în baza hotărârii de menținere a popririi să poată proceda la aplicarea modalităților de executare silită față de terțul poprit pentru recuperarea creanței bugetare.
Pentru aceste considerente intimata solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate în sensul menținerii hotărârii judecătorești de menținere a popririi instituite de aceasta.
În drept a invocat dispozițiile art. 149, 150 din O G. nr 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Analizând apelul da față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
Apelul este fondat, potrivit celor ce succed:
Tribunalul are în vedere dispozițiile art.149 alin.1 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Din aceste dispoziții legale se desprinde concluzia că o poprire valabilă presupune un raport juridic între debitorul poprit și terțul poprit, raport ce trebuie să existe în momentul primirii adresei de înființare a popririi. Aplicând aceste dispoziții legale la prezenta speță, tribunalul constată că, la data de 06.01.2015, dată la care a fost publicată înființarea popririi pe pagina de internet a creditoarei, între apelanta A. C. Logigrup S.R.L., în calitate de terț poprit și intimata A. C. S.R.L. nu mai exista un raport juridic obligațional în sensul că, la data de 22.12.2014, între debitorul poprit și terțul poprit a intervenit o compensare convențională a creanțelor, realizată prin procesul-verbal de compensare nr.1 din 22.12.2014 și constatată prin înscrisul depus la fila 21 din dosarul primei instanțe. Ca atare, stingerea raportului obligațional între debitorul poprit și terțul poprit face inaplicabile dispozițiile privind executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor prevăzute la art. 149 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală. În consecință, poprirea înființată la data de 27.11.2014 de către creditoare asupra sumelor datorate de către terțul poprit debitorului până la concurența sumei de 9202 lei și comunicată terțului poprit la data de 06.01.2015 trebuia desființată în urma respingerii de către instanță a cererii de menținere a popririi, în baza art.789 alin.4 Cod procedură civilă din 2010.
În dezacord cu prima instanță, tribunalul reține că, lipsa datei certe a înscrisului sub semnătură privată, ce constată compensația între terțul poprit și debitorul poprit, nu face acest înscris inopozabil creditorului popritor, intimata din prezentul apel, Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și ca atare nu duce la stabilirea unui raport obligațional între terțul poprit și debitorul poprit. Aceasta întrucât condiția datei certe, prevăzută de art.278 din codul de procedură civilă din 2010 pentru opozabilitatea față de terți a datei cuprinse într-un înscris sub semnătură privată nu se aplică raporturilor între profesioniști, unde data consemmnată în înscris este prezumată reală până la proba contrară, ce poate fi realizată prin orice mijloc de probă, așa cum prevede art.277 alin.3 Cod procedură civilă din 2010.(a se vedea și G. B. și colectivul, Noul cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, Vol.I, art.1-526, Editura “Hamangiu” 2013, p.609). În ipoteza în care înscrisul ce constată compensația a fost întocmit între două societăți comerciale, deci între doi profesioniști, respectiv debitorul poprit și terțul poprit, rezultă că, data întocmirii înscrisului este opozabilă terțului creditor fără altă formalitate.
Conchizând, în măsura în care compensația intervenită la data de 06.01.2015 între debitorul poprit și terțul poprit este opozabilă creditorului popritor, rezultă că poprirea înființată de creditor nu este legală și sentința primei instanțe este netemeinică, motiv pentru care tribunalul, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de apelanta S.C. A. C. Logigrup S.R.L,
Va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge cererea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. C. S.R.L. și în contradictoriu cu terțul poprit S.C. A. C. Logigrup S.R.L.
În consecință, în baza art.789 alin.4 Cod procedură civilă din 2010, va desființa poprirea înființată la 27.11.2014 de creditoare asupra sumelor datorate de către terțul poprit debitorului până la concurența sumei de 9202 lei.
Întrucât nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta S.C. A. C. Logigrup S.R.L. CUI RO32857881 cu sediul în A., P-ța Sporturilor, nr. 9, ., județ A., cu sediul procesual ales în A., ., ., județ A., în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județ A. și S.C. A. C. S.R.L., cu sediul în Chișineu Criș, ., județ A., împotriva Sentinței civile nr.2393 din 05.06.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în tot sentința menționată în sensul că respinge cererea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. C. S.R.L. și în contradictoriu cu terțul poprit S.C. A. C. Logigrup S.R.L.
Desființează poprirea înființată la 27.11.2014 de creditoare asupra sumelor datorate de către terțul poprit debitorului până la concurența sumei de 9202 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.08.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.CCA/Thred.LK
Data:31.08.2015.
5ex./3com./
Se comunică cu:
Apelanta S.C. A. C. Logigrup S.R.L. cu sediul procesual ales în A., ., ., județ A.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu sediul în A., ., județ A.
Intimatul S.C. A. C. S.R.L., cu sediul în Chișineu Criș, ., județ A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – A. O.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1737/2015. Tribunalul ARAD | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
