Fond funciar. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 860/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 860
Ședința publică din 12 august 2015
Președinte S. C. Ș.
Judecător M. A.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul F. A. în contradictoriu cu intimații C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Felnac pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 2446/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei – av. Vucoiev N. din Baroul A. și reprezentantul intimatei C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – consilier juridic P. S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocata apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2015 constată că, prin sentința civilă nr. 2446/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ /2015, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul F. A. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de Fond Funciar A. și C. L. de Fond Funciar Felnac, fără cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a invocat art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, și a reținut că reclamantul nu este în posesia unei hotărâri judecătorești, ceea ce face a-i fi aplicabile dispozițiile suspensive ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, prima instanță a reținut că în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București sînt ținute a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. Aplicat speței, prima instanță a reținut că abia după această ultimă dată - 1 ianuarie 2016 – reclamantul, ca persoană pretins îndreptățită în sensul legii, se poate adresa instanței de judecată cu o acțiune a cărei finalitate să fie restituirea către el a suprafeței de 3,57 Ha teren în natură. Față de cele de mai sus prima instanță a admis excepția prematurității cererii și a respins acțiunea ca prematură fără a-i mai cerceta pe fond temeinicia, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termenul legal, reclamantul F. A. solicitând admiterea căii de atac, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Judecătoria A. în vederea soluționării fondului cauzei.
În motivarea cererii de apel arată că excepția prematurității a fost admisă prin greșita aplicare a art. 7 al. l din Legea nr. 165/2013 întrucât reclamantul se afla într-o situație specială, respectiv cererea sa a fost soluționată prin includerea în anexa nr. 39, la poziția 466 pentru acordarea de despăgubiri. Apreciază că având în vedere poziția celor două comisii și, mai ales, lămuririle comisiei locale, rezultă că există disponibil de teren, reclamantul este avut în vedere în lucrarea de fond funciar în baza Legii nr. 165/2014 și urmează să fie pus în posesie. Prima instanță a ignorat faptul că anterior soluționării cererii în vederea restituirii în natură este absolut obligatorie anularea poziției nr. 466 din anexa nr. 39. În caz contrar, reclamantul ar fi încadrat în doua categorii de restituire, respectiv atât în natură, cât și prin despăgubiri, ceea ce contravine tuturor reglementarilor în materie. Arată că însăși prima instanță a solicitat comisiei locale să comunice dacă reclamantul a încasat până acum despăgubiri. Totodată arată că această poziție, nr. 466, din anexa nr. 39, fiind validată prin Hotărârea nr. 266/2000 a Comisiei Județene, poate fi anulată doar de către instanță, potrivit dispozițiilor procedurale exprese ale Legii nr. 18/1991 și doar ulterior acestei anulări cele două comisii ar putea să ia în calcul și analiza cererea reclamantului în vederea unei soluționări.
Prin întâmpinare, intimata C. locală Felnac pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Intimata Primăria Comunei Felnac județul A. a lăsat la aprecierea instanței să hotărască atribuirea acestor terenuri, cât și anularea poziției nr. 466, din anexa nr. 39 și punerea în posesie în natură a imobilului, cu motivarea că în urma inventarieri terenurilor din extravilanul aparținător UAT Felnac, județul A. s-au identificat anumite suprafețe de teren care pot fi atribuite și improprietărite persoanele solicitante, însă acestea sunt insuficiente raportat la solicitările depuse la Primăria comunei Felnac,.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat.
În motivare invocă art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. 1 din același act normativ. Invederează că dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 instituie un termen dilatoriu, respectiv 01.01.2016, termen până la care comisiile de fond funciar sunt obligate să soluționeze cererile de restituire, sub aspectul punerii în posesie și emiterii titlurilor de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite iar după împlinirea acestui termen și condiționat de neîndeplinirea obligațiilor enunțate de către comisiile de fond funciar, persoanele îndreptățite pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile, în raport de dispozițiile art. li alin. 2 din actul normativ antemenționat. Consideră că apelanta reclamantă nu este beneficiara unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la recunoașterea dreptului lor la reconstituire, astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, astfel că aceasta se poate adresa instanței de judecată cu o plângere având ca obiect obligarea comisiilor de fond funciar la îndeplinirea procedurilor administrative (punere în posesie și emitere titlu de proprietate) numai după data de 01.01.2016 și condiționat de neîndeplinirea acestor proceduri, astfel că dreptul acesteia nu este unul actual.
În drept invocă dispozițiile NCPC, H.G. nr.890/2005, Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000, Legea nr.165/2013.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins plângerea ca prematură în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.”.
Cazul de temporizare a procedurii de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate are în vedere situația în care cererea persoanei îndreptățite nu a fost încă soluționată prin emiterea unei hotărâri de validare/invalidare de către comisia județeană de fond funciar, respectiv ipoteza restituirii în natură a terenului revendicat.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. 1 din aceeași lege (de care se prevalează, de asemenea, prima instanță), conform cărora „Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.”.
Or, în speța de față, petentul a beneficiat de o rezolvare a cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri, sens în care s-a pronunțat C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin hotărârea nr. 262/05.12.2000 prin care a fost validată propunerea Comisiei locale de fond funciar Felnac, fiind înscris petentul în anexa nr. 39 (despăgubiri).
De altfel, obiectul plângerii îl constituie tocmai anularea acestei hotărâri în ceea ce îl privește pe petent, în scopul modificării soluției și înlocuirii măsurii reparatorii a despăgubirii cu cea a restituirii în natură a unui teren.
În acest context, procedura administrativă dedusă competenței comisiilor locale a fost finalizată, măsurile reparatorii în echivalent urmând a fi acordate de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor conform art. 17 din Legea nr. 165/2013.
Or, scopul prezentului litigiu îl constituie tocmai înlăturarea procedurii acordării de măsuri compensatorii reglementată de Capitolul II la Legii nr. 165/2013, în condițiile în care petentul a susținut prin acțiune că mai există disponibil de teren pe raza loc. Felnac, iar C. locală Felnac de fond funciar a recunoscut identificarea, în prezent, a unor terenuri libere pe raza loc. Felnac, cu precizarea că solicitările de restituire în natură depășesc aria totală a acestor terenuri.
Însă, atâta timp cât procedura de reconstituire a dreptului de proprietate a fost finalizată prin acordarea de despăgubiri prin hotărârea comisiei județene de fond funciar, înlocuirea acestei măsuri nu este posibilă decât în condițiile art. 8 alin. 2 și art. 42 din Legea nr. 165/2013.
Potrivit art. 42 alin. 1 din lege, „Persoanele îndreptățite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” termen prelungit prin art. II din Legea nr. 368/2913.
Art. 8 alin. 1 din același act normativ impune comisiile locale de fond funciar, ca în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a legii, să centralizeze toate cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire, printre acestea numărându-se, conform alin. 2 lit. c și cererile din dosarele înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cazul în care persoanele îndreptățite optează, în condițiile art. 42, pentru returnarea dosarului la comisia locală, în vederea atribuirii de teren.
Or, deși în finalul judecării acțiunii în primă instanță, petentul a înțeles să invoce și prevederile Legii nr. 165/2013, acesta nu a urmat procedura prevăzută mai sus, și anume nu a depus la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor opțiunea sa de reluare a procedurii de către comisia locală în vederea atribuirii de teren, situație în care nu îi sunt aplicabile prevederile art. 7 și art. 11 din Legea nr. 165/2013, excepția prematurității fiind greșit admisă.
Pe de altă parte, solicitarea apelantului de trimitere a cauzei spre continuarea judecății la Judecătoria A. nu este întemeiată, căci petentul este decăzut din dreptul de a cere anularea hotărârii nr. 262/05.12.2000 a Comisiei județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, situație în care nu poate fi analizat fondul cererii sa astfel cum urmărește prin solicitarea de retrimitere a cauzei la prima instanță.
Problema respectării termenului de contestare a hotărârii comisiei județene (astfel cum este reglementat de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată: „Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”) a fost cercetată în prima instanță, fără a fi tranșată, prima instanță acordând prioritate excepției prematurității acțiiunii.
Chiar prin plângerea dedusă judecății, petentul, fără a învesti instanța cu o cerere de repunere în termen, și-a motivat întârzierea în atacarea hotărârii nr. 262/05.12.2000 a Comisiei județene A. arătând că nu i s-a comunicat hotărârea, sens în care a depus la dosar adresa nr._/29.10.2014 a Primăriei Comunei Felnac, ce însoțea comunicarea unui exemplar al hotărârii avocatei sale, ca răspuns la cererea formulată de aceasta la 08.10.2014.
Însă, la dosarul primei instanței (fila 60) se află și copia declarației din 18.09.2006 a membrilor Comisiei locale Felnac de fond funciar privitor la faptul că pe raza localității nu mai există teren disponibil în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Or, unul dinte membrii comisiei locale de fond funciar era tocmai petentul F. A., așa încât devine evident faptul că acesta a cunoscut modalitatea de soluționare a cererii sale cu mult înaintea datei de 03.11.2014, când i s-a comunicat copia hotărârii Comisiei județene A., la cererea sa.
Așadar, motivul pentru care petentul nu a atacat hotărârea nr. 262/05.12.2000 a Comisiei județene A. (cu a cărei aducere la îndeplinire a fost învestită și C. locală Felnac de fond funciar) nu este cel al necunoașterii modului de soluționare a cererii sale, ci cel al absenței disponibilului de terenuri pe raza localității Felnac la momentul rezolvării cererii sale.
În aceste condiții, hotărârea nr. 262/05.12.2000 a Comisiei județene A. a rămas definitivă, petentul fiind decăzut din dreptul de a formula plângere împotriva ei.
Împrejurarea că, în prezent, C. locală Felnac a obținut o anumită suprafață de teren la dispoziția sa în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate nu constituie un motiv de repunere a petentului în dreptul de a ataca hotărârea nr. 262/05.12.2000 a Comisiei județene A., ci doar de a solicita, direct în baza art. 42 coroborat cu art. 6 alin. 2 lit. e și art. 8 alin. 2 lit. c din Legea nr. 165/2013 înlocuirea măsurii compensatorii cu cea a restituirii în natură a terenului, bineînțeles, cu respectarea termenelor impuse de această nouă lege.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitată de apelantul F. A., cu dom. ales în A., .. 18-26, ., . (la av. Vucoiev N.) în contradictoriu cu intimații C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în A., ., jud. A., reprezentată de Prefectul Jud. A. și C. locală Felnac pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin primar, cu sediul în Felnac, nr. 330, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 2446/06.05.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 august 2015.
Președinte Judecător Grefier
S. C. Ș. M. A. M. I.
Red. M.A/Tehnored. V.L.
5 ex./3 .
Se comunică:
- apelantul F. A. - A., .. 18-26, ., .
- intimata C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - A., ., jud. A., reprezentată de Prefectul Jud. A.
- intimata C. locală Felnac pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin primar - Felnac, nr. 330, jud.
Prima instanță Judecătoria A. – Judecător D. L. C.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 102/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1737/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
