Contestaţie la executare. Sentința nr. 4050/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4050/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 20/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 20
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul G. I. în contradictoriu cu intimata V. P. împotriva sentinței civile 4050/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. și apelul exercitat de apelanta V. P. împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului G. I. – avocat S. R. din Baroul A. și reprezentanta apelantei V. P. – avocat A. G. T. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 500 lei taxă judiciară de timbru de către apelantul G. I. și 500 lei taxă judiciară de timbru de către apelanta V. P..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantului G. I. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a contestației la executare și anularea în tot a actelor de executare efectuate, inclusiv procesul verbal din 19.08.2014, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru. Totodată, solicită respingerea apelului exercitat de apelanta V. P..
Reprezentanta apelantei V. P. solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și în fond respingerea în totalitate a contestației la executare formulată de apelantul G. I. ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru atât în prima instanță cât și în apel. De asemenea, solicită respingerea apelului exercitat de apelantul G. I..
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 4050/23.09.2014 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. I., în contradictoriu cu intimata V. P..
A anulat procesul-verbal de vânzare imobiliară încheiat la data 18.08.2014 de B. B. C. în dosarul de executare nr. 73/2014 având ca obiect construcția denumită „fânar” situată în extravilanul localității Vinga.
A dispus încetarea executării silite în modalitatea vânzării la licitație a construcției denumite „fânar”.
A dispus îndreptarea încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 26.05.2014 (privind predarea ovinelor și porcinelor) în sensul reducerii onorariului de executor de la suma de 2.480 lei la suma de 60 lei în cazul fiecărei din cele două încheieri.
A respins în rest contestația la executare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 5367/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 11._ (f. 4 dos. ex.) s-a sistat comunitatea de bunuri a foștilor soți - părțile din prezentul dosar - s-au format două loturi (având compunerea descrisă acolo), lotul 1 fiind atribuit reclamantei în natură, iar lotul 2 pârâtului. A fost obligat pârâtul – contestatorul din prezenta cauză – să plătească suma de 122.400 lei cu titlu de sultă și s-a dispus ca părțile să împartă suprafața de 148 ha și 8.000 mp teren arabil (care a fost atribuită ambelor părți în cotă de ½ fiecare) conform propunerii de lotizare formulată de d-na expert Arcereanu G..
Sentința a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 499/21.11.2013 a Tribunalului A., în sensul că s-a stabilit o altă valoare a celor două loturi, iar reclamanta intimată a fost obligată la plata unei sulte în cuantum de 29.124 lei și la plata sumei de 5.270 lei reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea s-a dispus vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc a construcției numită fânar situată pe terenul părților în extravilanul comunei Vinga (evaluată la suma de 248.448 lei) până la data de 15 mai 2014 (f. 20 dos. ex.).
Prin decizia nr. 377/15.04.2014 Curtea de apel Timișoara a respins ambele recursuri declarate de părți (f. 37 dos. ex.). Prin urmare, titlurile executorii în speță sunt sentința civilă nr. 5367/05.06.2012 pentru dispozițiile care au fost menținute prin decizia civilă nr. 499/21.11.2013 a Tribunalului A. și această din urmă decizie, conform art. 376 coroborat cu art. 377 alin. 1 Cod procedură civilă abrogat în prezent (în vigoare însă la momentul pronunțării hotărârilor menționate).
Decizia Curții de apel Timișoara este o decizie de respingere a recursurilor și nu cuprinde dispoziții care pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită în ce-l privește pe contestator, astfel că aceasta nu reprezintă un titlu executoriu și deci, nu are relevanță că s-a început executarea doar în baza minutei. Executarea s-a început în baza titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 5367/05.06.2012 și decizia civilă nr. 499/21.11.2013 a Tribunalului A.. Ca atare, este neîntemeiată susținerea contestatorului potrivit căreia executarea silită s-a început prematur, anterior redactării deciziei Curții de apel.
După respingerea recursurilor declarate de părți și rămânerea irevocabilă a deciziei Tribunalului A., intimata a formulat cerere de executare silită împotriva contestatorului, la data de 08.05.2014, solicitând:
- predarea suprafeței de 74 ha și 4.000 mp teren arabil extravilan;
- predarea a 550 ovine;
- predarea a 30 porcine;
- vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc a construcției numită „fânar”.
Anterior formulării cererii de executare silită, la data de 24.04.2014, intimata a adresat o notificare contestatorului prin care i-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile de la primirea notificării, să își exprime „în scris disponibilitatea pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prevăzute” în titlurile executorii, arătând că se „impune” predarea urgentă a animalelor și a terenului. Intimata a precizat prin notificare că, la momentul predării de către contestator a bunurilor datorate, va achita suma de 29.124 lei datorată contestatorului cu titlu de sultă.
Contestatorul a arătat în răspunsul la interogatoriu că nu a primit notificarea formulată de intimată. Față de aceasta, prima instanță a constatat că intimata nu a depus o confirmare de primire a notificării, semnată de contestator, astfel că nu poate considera că fiind comunicată notificarea.
După depunerea cererii de executare, s-a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 4882/16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ (f. 44 dos. ex.).
Cu privire la această încheiere contestatorul a invocat faptul că este nelegală întrucât, pe de o parte, s-a încuviințat executarea silită prematur, adică în baza minutei deciziei Curții de apel Timișoara, înainte de motivarea hotărârii, iar pe de altă parte, că instanța nu a precizat amplasamentul terenului conform dispozițiilor sentinței civile nr. 5367/05.06.2012 astfel că omisiunea instanței „permite creditoarei să solicite predarea unor terenuri și amplasamente diferite decât cele stabilite prin hotărârea instanței”.
Criticile contestatorului sunt neîntemeiate. În ce privește executarea „prematură”, s-a reținut mai sus că executarea silită a început în mod legal, în baza sentinței civile nr. 5367/05.06.2012 și a deciziei civile nr. 499/21.11.2013 a Tribunalului A. și nu în baza minutei deciziei nr. 377/15.04.2014 a Curții de apel Timișoara, aceasta din urmă neconstituind titlu executoriu. De asemenea, în ce privește identificarea amplasamentului terenului, aceasta excede atribuțiilor instanței care încuviințează executarea silită, amplasamentul trebuind să rezulte din titlul executoriu iar dacă nu rezultă, există alte căi procedurale deschise în acest scop (de ex. lămurirea dispozitivului).
După încuviințarea executării silite, executorul judecătoresc B. C. a emis 3 somații de executare către debitor, câte o somație pentru fiecare din obligațiile acestuia respectiv: o somație pentru predarea terenului, o somație pentru predarea ovinelor și o somație pentru predarea porcinelor, pentru fiecare dintre aceste acte de executare stabilind câte un onorariu și cheltuieli de executare, în sumă de 2.735 lei (formate din 2.480 lei onorariu, 7 lei taxă judiciară și 248 lei cheltuieli de executare), adică în total, 8.205 lei.
Somațiile de executare împreună cu încheierea de încuviințare și cu încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare silită au fost comunicate debitorului contestator la data de 27.05.2014 (f. 52 dos. ex.), acesta primindu-le personal.
După comunicarea somației, părțile au ajuns la o înțelegere cu privire la executarea obligațiilor reciproce astfel că, la data de 05.06.2014, au încheiat o tranzacție prin care au convenit următoarele:
- să partajeze terenul conform sentinței civile nr. 5367/05.06.2012, adică potrivit propunerii formulate de dna expert Arcereanu G.;
- contestatorul să predea animalele intimatei până la data de 14.06.2014;
- în ce privește sulta de 29.124 lei și suma de 5.270 lei cheltuieli de judecată, intimata s-a obligat să le achite sau să compenseze aceste sume cu contravaloarea animalelor în cazul în care debitorul contestator nu predă integral efectivul de animale;
- să partajeze în natură fânarul în cote de ½ fiecare, renunțând astfel la vânzarea la licitație.
De asemenea, în cuprinsul tranzacției s-a prevăzut că „la finalizarea tranzacției V. P. se obligă să renunțe la cererea de executare silită în dosarul execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C. și nu pretinde cheltuieli de executare”.
A doua zi după încheierea tranzacției, contestatorul a formulat prezenta contestație la executare împotriva întregii executări, solicitând atât anularea încheierii de încuviințare a executării silite cât și a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, fără însă a face vreo referire cu privire la tranzacția încheiată de părți. După ce intimata a depus întâmpinare în care a făcut vorbire despre tranzacție, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat faptul că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în tranzacție și astfel, se impune încetarea executării silite întrucât intimata a renunțat la executare, conform tranzacției.
Cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite instanța de fond a reținut deja că aceasta este legală, pentru considerentele expuse mai sus.
În ce privește celelalte susțineri ale contestatorului, prima instanță a reținut că deși s-a inserat în cuprinsul tranzacției expresia „la finalizarea tranzacției”, ceea ce ar putea fi interpretat în sensul că această tranzacție reprezenta doar un proiect de tranzacție, astfel cum a și susținut intimata, instanța de fond consideră că în realitate, părțile s-au înțeles în mod definitiv cu privire la modalitatea de executare a obligațiilor reciproce, acestea urmând, evident, să se realizeze de bună-voie, intimata înțelegând să renunțe la executarea silită și la cheltuielile de executare în momentul în care toate obligațiile rezultate din tranzacție sunt îndeplinite. Aceasta este semnificația expresiei „la finalizarea tranzacției”, fapt de altfel confirmat de către intimată prin răspunsul la interogatoriu.
Or, după cum rezultă din probele de la dosar, intimatul nu și-a îndeplinit obligația de a preda ½ din fânar. Acesta a recunoscut că întregul fânar este ocupat de furaje, dar este dispus să elibereze jumătate din acesta (partea intimatei) la primăvară, deși în tranzacție nu s-a stabilit un astfel de termen.
Celelalte obligații ale sale au fost îndeplinite – obligația de a preda animalele a fost îndeplinită de bună voie, contestatorul predând o parte din animale iar pentru restul de animale rămase de predat s-a realizat o compensație, conform tranzacției dintre părți, cu sulta pe care o avea de achitat intimata. Compensația a fost recunoscută de intimată prin întâmpinare, arătând însă că a mai rămas un rest de 2.000 lei în sarcina contestatorului. Suma de 2.000 lei rămasă de achitat după compensare a fost plătită de contestator în ședința publică din data de 05.08.2014, motiv pentru care instanța de fond a luat act de aceasta și a dispus liberarea de plata acestei sume.
În ce privește obligația de predare a terenurilor, instanța de fond constată că debitorul contestator nu a realizat niciun act de predare de bună voie a acestora, nemanifestându-și în niciun mod disponibilitatea de a-și executa obligația. Deși a susținut că nu s-a opus la executare, aspect consemnat și în procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 19.08.2014 și depus de intimată la termenul de judecată din data de 11.09.2014, aceasta nu poate fi echivalată însă cu executarea de bună voie.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că debitorul contestator a executat de bună-voie doar obligația de predare a animalelor și plata sumei de 2.000 lei rămasă în urma compensării, conform tranzacției încheiate de părți. Având în vedere acestea, intimata a reluat executarea silită împotriva debitorului prin adresa depusă la executor la data de 01.07.2014. Prin cererea de continuare a executării silite s-a solicitat predarea terenurilor și vânzarea construcției denumită „fânar” astfel cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 499/21.11.2013 a Tribunalului A..
În urma cererii creditoarei intimate, executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie cu privire la terenuri, întocmind în acest sens procesul-verbal din data de 19.08.2014. Conform acestui proces-verbal, s-a realizat punerea în posesie cu privire la suprafața de 67 ha și 5.350 mp, din suprafața de 74 ha și 4.000 mp. A rămas o suprafață 6 ha și 8.650 mp care nu a fost identificată și prin urmare intimata nu a fost pusă în posesie cu privire la aceasta.
De asemenea, executorul judecătoresc a întocmit publicația de vânzare imobiliară a construcției denumită „fânar” la data de 18.08.2014, stabilind termen de licitație la data de 23.09.2014.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 11.09.2014, contestatorul a modificat contestația la executare, solicitând pe lângă cele solicitate în cererea introductivă, anularea și a celor două acte de executare subsecvente, procesele-verbale mai sus menționate.
Față de acestea, intimata a solicitat să se ia act de decăderea contestatorului din dreptul de a modifica acțiunea după primul termen de judecată, în temeiul art. 204 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că prevederile de la art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă sunt derogatorii față de dispozițiile prevăzute de art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă care stabilesc că modificarea acțiunii poate avea loc până la primul termen de judecată. Aceasta deoarece în cazul executării silite, actele de executare pot continua – dacă nu s-a dispus suspendarea - cum este și cazul în speță de altfel, or în această situație a limita modificarea acțiunii doar la primul termen de judecată ar însemna că art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă nu și-ar mai găsi aplicarea în cazurile în care s-au făcut acte de executare după primul termen de judecată – cum este și cazul în speță. Prin urmare, instanța de fond a constatat că debitorul contestator nu a decăzut din dreptul de a modifica contestația la executare și ca atare, va analiza și motivele invocate prin notele de ședință depuse la data de 11.09.2014.
Astfel, contestatorul a solicitat și anularea procesului-verbal de punere în posesie întrucât a susținut că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 632 Cod procedură civilă prin faptul că s-a dispus „partajarea și implicit punerea în posesie privind un bun – suprafață de teren ce nu face obiectul titlului executor”, făcând referire la mențiunea inserată de executorul judecătoresc privind suprafața de 5 ha care a fost identificată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1006 din 05.05.2003, suprafață din care 2,50 ha îi revin creditoarei.
Critica contestatorului este neîntemeiată sub acest aspect întrucât intimata nu a fost încă pusă în posesie asupra suprafeței de 2,50 ha despre care face vorbire executorul, dimpotrivă, chiar s-a consemnat în procesul-verbal că „rămâne o suprafață de 6.00 ha și 8.560 mp care nu s-au identificat” și, deci, care nu a făcut obiectul punerii în posesie. Pe de altă parte, în ceea ce privește suprafața de 2,50 ha care a fost evidențiată în contractul de vânzare indicat anterior, nu s-a depus nicio dovadă în sensul că intimata nu are niciun drept de proprietate asupra acestuia și că această suprafață nu a făcut obiectul litigiului dintre părți, astfel că nu există niciun motiv pentru anularea procesului-verbal de punere în posesie pentru această mențiune făcută de executorul judecătoresc.
Contestatorul a solicitat totodată anularea procesului-verbal de licitație din data de 18.08.2014 precum și încetarea executării motivat de faptul că prin tranzacția încheiată de părți s-a convenit ca fânarul să fie partajat în natură, iar creditoarea intimată a renunțat la executare. În ce privește renunțarea la executare, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la aceasta mai sus, reținând că nu a avut loc o renunțare la executare atât timp cât debitorul contestator nu și-a executat de bună – voie obligațiile.
Cu privire la faptul că părțile s-au înțeles ca fânarul să fie partajat în natură, instanța de fond a reținut că într-adevăr, atât timp cât fânarul a făcut obiectul tranzacției – care este un contract sinalagmatic, cu forță obligatorie – iar părțile au convenit ca acesta să fie partajat în natură și atât timp cât este în vigoare tranzacția, nu este posibilă vânzarea silită a fânarului. Aceasta deoarece, odată încheiat contractul de tranzacție, acesta are putere de lege între părți iar drepturile și obligațiile stabilite prin tranzacție sunt obligatorii între părți, nemaiputând fi puse în discuție adică, în speță, neputându-se realiza executarea silită altfel decât au stabilit părțile prin tranzacție - în natură. Prin urmare, instanța de fond a reținut ca întemeiată această critică a contestatorului, urmând să anuleze procesul-verbal de licitație întocmit de executorul judecătoresc la data de 18.08.2014.
Contestatorul a mai invocat și dispozițiile art. 676 Cod procedură civilă potrivit cărora când executarea depinde de o contraprestație, ce rezultă din același titlu executoriu și urmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație sau după ce a făcut dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei. Conform contestatorului, executarea împotriva sa va putea fi făcută numai după ce intimata îi va fi plătit sulta pe care i-o datora. Această susținere este neîntemeiată atât timp cât în urma încheierii tranzacției intimata nu mai avea nicio obligație de plată a sultei față de contestator, dimpotrivă acesta a avut de achitat suma de 2.000 lei intimatei rămasă în urma compensării datoriilor reciproce privind predarea animalelor și plata sultei și a cheltuielilor de judecată. Or, în prezent, conform înscrisurilor de la dosar, singura obligație rămasă de executat conform tranzacției este cea de partajare în natură a fânarului, fânar folosit în prezent exclusiv de contestator, după cum a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 3). Prin urmare, singurul debitor este în prezent contestatorul, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 676 Cod procedură civilă.
În ce privește cheltuielile de executare, instanța reține următoarele:
Conform art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În speță, după emiterea somațiilor de executare, părțile au încheiat o tranzacție prin care s-au înțeles să modifice, în parte, modalitatea de partajare a bunurilor atribuite prin intermediul sentinței civile nr. 5367/05.06.2012 și a deciziei civile nr. 499/21.11.2013, stabilind, printre altele, ca obligația de predare a animalelor să se realizeze până la data de 14.06.2014. Prin urmare, s-a stabilit un termen de executare, de comun acord, mai mare decât termenul acordat prin somație.
Contestatorul și-a îndeplinit în parte obligația de predare, pentru restul intervenind compensația parțială, rămânând un rest de plată de 2.000 lei în sarcina contestatorului. Întrucât până la data de 14.06.2014 contestatorul nu și-a îndeplinit în totalitate obligația sa, intimata a sesizat executorul judecătoresc pentru continuarea executării silite. Ulterior, la data de 05.08.2014, contestatorul a achitat suma restantă. Însă, având în vedere faptul că nu a executat obligația în termenul convenit cu intimata, iar aceasta a reluat executarea silită, contestatorul este obligat să suporte cheltuielile de executare în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
Aceleași considerente se aplică și în ce privește obligația de predare a terenului cu atât mai mult cu cât contestatorul nu și-a îndeplinit această obligație de bună-voie spre deosebire de obligația de predare a animalelor.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că predarea animalelor s-a făcut până la urmă de bună voie, iar executorul judecătoresc nu a îndeplinit niciun alt act de executare în acest scop, în afara celor două somații din data de 26.05.2014, instanța de fond a considerat că nu se justifică un onorariu la nivelul maxim permis de lege (anexa 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006), chiar peste acest nivel – 2.480 lei (nivelul maxim fiind de 2.200 lei) astfel că va reduce onorariul executorului judecătoresc la valoarea minimă de 60 lei pentru fiecare din cele două obligații de predare a animalelor (ovine și porcine).
În ce privește cheltuielile privind predarea terenului acestea vor rămâne în sarcina contestatorului atât timp cât acesta nu și-a îndeplinit de bună – voie obligația de predare.
Ca atare, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța de fond a admis în parte contestația la executare astfel cum a fost modificată, a anulat procesul-verbal de vânzare imobiliară încheiat la data 18.08.2014 de B. B. C. în dosarul de executare nr. 73/2014, a dispus încetarea executării silite în modalitatea vânzării la licitație în ce privește construcția fânar, a redus onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierile din data de 26.05.2014 (f. 48 și 50 dos. de ex.) – privind predarea ovinelor și porcinelor – de la suma de 2.480 lei, la suma de 60 lei fiecare, în rest a respins contestația la executare.
În baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, a compensat în totalitate cheltuielile de judecată făcute de părți.
A respins cererea intimatei de aplicare a unei amenzi judiciare contestatorului în baza art. 719 alin. 3 Cod procedură civilă întrucât, atât timp cât acțiunea acestuia a fost admisă în parte, nu poate fi vorba de rea-credință din partea acestuia. Cu privire la despăgubiri pentru întârzierea în executare, instanța de fond a constatat că nu s-a dispus suspendarea executării, astfel că nu se pune problema cauzării vreunui prejudiciu intimatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul G. I. prin care a solicitat admiterea apelului schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a contestației la executare și anularea în tot a actelor de executare efectuate, inclusiv procesul verbal din 19 august 2014 prin care a fost obligat la plata unor cheltuieli de executare de 14.300 lei.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă a solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin hotărârea atacată, instanța de fond a reținut faptul că între părți a intervenit o tranzacție, a constatat că onorariile solicitate de executor de 2.480 lei pentru predarea ovinelor și 2.480 lei pentru predarea porcinelor sunt peste onorariul maximal de 2.200 lei prevăzut de OMJ 2550/2006, onorarii pe care le reduce la câte 60 lei (executorul a întocmit două somații), dar menține cheltuielile de executare în cuantum de 14.300 lei stabilite prin procesul verbal din 19 august privind predarea terenului pe motiv că nu și-a îndeplinit obligația de predare.
A considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece aceasta a constatat în mod corect faptul că onorariul executorului judecătoresc pentru predarea animalelor a depășit onorariul maximal prevăzut de OMJ 2.550/2006, dar a menținut cheltuielile de executare în cuantum de 14.300 lei pentru punerea în posesie la care nu s-a opus niciodată în condițiile în care onorariul executorului este de 60 lei minimal și 2.200 lei maximal conform OMJ 2.550/2006 anexa 1 pct. 2.
Instanța de fond în mod nelegal a menținut onorariul executorului peste limita legală în condițiile în care nu s-a opus punerii în posesie, aspect ce rezultă din contractul de tranzacție și chiar din actul întocmit de executor. Eventualele cheltuieli ale intimatei privind identificarea terenurilor și documentația întocmită de expertul Arcereanu G., în vederea înscrierii dreptului de proprietate pe numele intimatei este legal să fie suportate de aceasta. Prin titlul executoriu, nu a fost obligat să suporte cheltuielile privind identificarea terenurilor și înscrierea dreptului de proprietate pe numele intimatei.
Prin titlul executoriu Sentința civilă nr.5367/05.06.2012 pronunțata de Judecătoria A. dispoziții menținute atât de Tribunalul A. cât și de Curtea de Apel Timișoara se dispune împărțirea suprafeței de teren arabil urmează a fi în concordanță cu propunerea de lotizare formulată de doamna expert Arcereanu Gabricla în cuprinsul răspunsului la Obiecțiuni.
Prin titlu executoriu nu se prevede obligarea sa la predarea unor terenuri.
Prin contractul de tranzacție încheiat la data de 05.06.2014, în temeiul art. 622 Cod procedură civilă raportat la art. 2267 Cod civil, a arătat că a înțeles să stingă litigiul aflat în faza de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C. și a predat terenul.
Prin actul de executare proces verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 19 august 2014 se dispune partajarea și implicit punerea în posesie privind un bun-suprafața de teren ce nu face obiectul titlului executor: „Față de dispozitivul titlului executor rămâne o suprafața de 6 ha și 8650 mp, care nu s-au identificat, o parte din teren respectiv 5 ha fiind evidențiată în „Contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1006 din 05.05.2003 „suprafața din care 2,50 ha îi revin creditoarei”.
A arătat că instanța de fond în hotărârea atacată, pag 8 al. final în considerente menține actul de executare cu motivarea că intimata creditoare nu a fost pusă în posesie cu această suprafață, iar în ce privește suprafața de 2,50 Ha nu s-a depus nici o dovada că intimata nu are nici un drept de proprietate asupra acestuia și că această suprafață nu a făcut obiectul litigiului.
Totodată a învederat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece potrivit art. 632 Cod procedură civilă,executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu", iar prin titlul executoriu sentința civilă nr. 5367/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria A., dispoziții menținute atât de Tribunalul A. cât și de Curtea de Apel Timișoara se dispune „împărțirea suprafeței de teren arabil urmează a fi in concordanță cu propunerea de lotizare formulată de doamna expert Arcereanu G. în cuprinsul Răspunsului la Obiectiuni (f.615 dosar)" și în propunerea de lotizare se identifica . teren ce revine fiecărei părți astfel că orice considerații ale executorului judecătoresc sau ale instanței de executare ce exced titlului sunt nelegale.
A considerat că este evident faptul că executorul judecătoresc și-a depășit competențele, deoarece în ce temei legal a stabilit acesta și instanța de fond a menținut dispoziția prin care suprafața de 2,50 Ha ii revine creditoarei, în condițiile în care executorul judecătoresc reține în actul de executare că aceste dispoziții exced titlului executoriu.
Prin Contractul de tranzacție încheiat la data de 05.06.2014, în temeiul art. 622 Cod procedură civilă raportat la art. 2267 Cod civil, părțile au înțeles să stingă litigiul dintre ele aflat în faza de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C..
Prin adresa înregistrată la Birou Executor Judecătoresc B. C. la data de 30.06.2014 în temeiul art. 1006 Cod procedură civilă, prin mijlocirea executorului judecătoresc a făcut oferta reală de plată a sumei de 1986 lei solicitând executorului judecătoresc să dispună în temeiul art. 702 pct. l și 3 Cod procedură civilă prin încheiere încetarea executării în baza tranzacției încheiate la 05.06.2014 și a înscrisului sub semnătura privată.
A arătat că potrivit art. 4 din minută, creditoarea intimata V. P. a declarat în mod expres că renunță la cererea de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C. și nu pretinde cheltuieli de executare, iar în considerente, pag 7 al. 3 hotărâre, instanța de fond reține faptul că părțile s-au înțeles în mod definitiv cu privire la modalitatea de executare a obligațiilor reciproce, intimata înțelegând să renunțe la executarea silită și la cheltuielile de executare, fapt de altfel confirmat de intimată în răspunsul la interogatoriu, dar se obligă să plătească cheltuielile de executare.
După partajarea bunurilor conform tranzacției și titlului executor, creditoarea intimate nu a renunțat la cererea de executare formulată în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 (fapt recunoscut prin întâmpinare) și executorul judecătoresc a refuzat să dispună în temeiul art. 702 pct. l și 3 Cod procedură civilă prin încheiere încetarea executării în baza tranzacției încheiate la 05.06.2014 și a înscrisului sub semnătura privată. Mai mult decât atât, prin SOMAȚIA din 04.07.2014, în același dosar execuțional, executorul judecătoresc îl obliga să predea terenul și să achite cheltuielile de executare în condițiile în care a predat terenul prin tranzacția încheiată la data 05.06.2014 și creditoarea intimata a renunțat la executare și cheltuielile de executare.
La termenul din data de 5 august 2014, în temeiul art. 1010 Cod procedură civilă, față de refuzul creditoarei intimate de a renunța la executare și refuzul executorului judecătoresc de a dispune încetarea executării, a formulat în fața instanței de judecată oferta reală de plată a sumei de 1.969 lei solicitând liberarea sa, admiterea contestației și încetarea executării în temeiul art. 702 pct. l și 3 Cod procedură civilă.
A subliniat că oferta reală de plată a fost acceptata de creditoare prin reprezentant care a încasat suma de 2.000 lei.
Potrivit art.1010 Cod procedură civilă, acceptarea ofertei reale de plată de creditor conduce la liberarea necondiționată a debitorului, instanța de fond având obligația să constate acest fapt și să dispună încetarea executării.
A solicitat anularea actului de executare proces verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 19 august 2014, deoarece prin tranzacția încheiată a fost de acord în mod expres cu predarea amplasamentului. Creditoarea avea posibilitatea să intre în posesie fără a fi obligat să achite cheltuieli de executare în cuantum de 14.300 lei. Prin proces verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 19 august 2014 se dispune partajarea și implicit punerea în posesie privind un bun - suprafața de teren ce nu face obiectul titlului executor „Față de dispozitivul titlului executor rămâne o suprafața de 6 Ha și 8650 mp, care nu s-au identificat, o parte din teren respectiv 5 ha fiind evidențiată în contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1006 din 05.05.2003 suprafața din care 2,50 ha îi revin creditoarei.
Astfel a solicitat anularea procesului verbal din 19 august 2014, întrucât executorul judecătoresc a încălcat în mod flagrant dispozițiile legale potrivit art. 632 Cod procedura civilă, executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu. Executorul judecătoresc nu poate proceda la executarea unui bun care nu este menționat in titlu executoriu astfel cum a procedat executorul B. C..
Apelanta V. P. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 4050 pronunțata de Judecătoria A. la 23.09.2014 - hotărâre primită la 29.10.2014, precum și împotriva încheierii Judecătoriei A. din 11.09.2014, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și în fond respingerea în totalitate a contestației la executare formulată de apelant, întrucât aceasta nu este întemeiată, nu este legală, obligând partea adversă la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță și în apel.
În motivare a arătat că prin sentința civila nr. 4050/23.09.2014 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestator, a anulat procesul verbal de vânzare imobiliară încheiat la data de 18.08.2014 de B. B. C. în dosarul execuțional nr. 73/2014 având ca obiect construcția denumita fânar situată în extravilanul loc. Vinga, a dispus încetarea executării silite în modalitatea vânzării la licitație a construcției denumite fânar, a dispus îndreptarea încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 26.05.2014 (privind predarea ovinelor si porcinelor) în sensul reducerii onorariului de executor de la suma de 2.480 lei la suma de 60 lei, în cazul fiecărei din cele două încheieri și a respins în rest contestația la executare, compensând în totalitate cheltuielile de executare (fiind vorba însă de cheltuielile de judecată).
A învederat că pentru a ajunge la această hotărâre, instanța de fond a apreciat că cele două părți s-au înțeles definitiv cu privire la modalitatea de executare a obligațiilor reciproce și acestea s-au realizat de bună-voie, renunțând la executarea silită și la cheltuielile de executare în momentul în care toate obligațiile rezultate din tranzacție au fost îndeplinite. Pe de alta parte s-a concluzionat că nu mai este posibilă vânzarea fânarului la licitație și trebuie partajat în natură atât timp cât acesta a făcut obiectul unui tranzacții.
Prima instanța a pronunțat o hotărâre care nu reflectă adevărata stare de fapt, ignorând prevederile legale aplicabile în cazul în speță astfel sentința este neîntemeiata, nelegală pentru că au fost ignorate în primul rând dispozițiile imperative ale art. 622 (I) (2) Cod procedură civilă.
Susținerile din sentința conform cărora nu ar fi depus o confirmare de primire a notificării pe care i-a adresat-o contestatorului anterior demarării acestei proceduri de executare silită, iar acesta în răspunsul la interogator a susținut că nu a primit un asemenea act, sunt infirmate prin înscrisurile de la filele 38-40 dosar execuțional, din cuprinsul acestor acte rezultând fără nici o posibilitate de tăgadă că a încercat anterior promovării cererii de executare silită, rezolvarea pe cale amiabilă a situației de fapt și i-a comunicat debitorului prin serviciile poștale, în mod recomandat la data de 23.04.2014 o Notificare prin care ii punea în vedere ca în termen maxim de 5 zile de la data primirii acestei Notificări să-și exprime în scris disponibilitatea pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prevăzute în hotărârile judecătorești și a depus actul emis de Oficiul poștal cu stampila Poștei din care rezultă expedierea Notificării în cauză. Cu certitudine contestatorul în răspunsul său la interogatoriu nu a fost sincer, infirmând primirea acestui înscris, fapt pe care îl dovedește cu actul alăturat.
A considerat că hotărârile instanței de judecată trebuiau îndeplinite de bună voie de către partea adversă, fără să fie necesară introducerea unei cereri de executare silită prin intermediul executorului judecătoresc și aceasta cu atât mai mult cu cât l-a notificat pe contestator în mod oficial anterior depunerii cererii de executare silită.
Astfel a considerat că au fost încălcate și prevederile art. l din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Toate acestea impun respectarea proprietății private, cu atât mai mult cu cât prin dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția Romaniei se stabilește prioritatea reglementarilor internaționale în raport cu dreptul intern.
Potrivit cerințelor art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dreptul la executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil, trebuie protejat tocmai pentru executarea de îndată a prevederilor notarii judecătorești. Orice altă soluție, cum este cazul în speță, ar avea drept consecința blocarea efectelor unei hotarâri judecătorești irevocabile. De altfel așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele care privesc România, autoritățile naționale au obligația de a executa din oficiu, de îndată și integral hotărârile judecătorești irevocabile, iar dreptul european al drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie aplicate cu prioritate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca valoare de principiu ca faza de executare face parte integranta din noțiunea de „proces" în sensul art. 6 din Convenție.
Cu privire la modificarea de către contestator a contestației la executare la termenul de judecată din 11.09.2014, în sensul de anulare a celor 2 acte, a învederat că în cuprinsul sentinței instanța susține că la data de 11.09.2014 contestatorul a modificat în mod întemeiat contestația la executare solicitând pe lângă cele pretinse în cererea introductivă, anularea și a celor două acte de executare, respectiv procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc B. C. la 19 august 2014 și Publicația de vânzare imobiliară din 18 august 2014, fiind astfel incidente dispozițiile art. 712 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă - Condițiile de admisibilitate a contestației la executare.
A considerat că aceste prevederi legale nu au fost respectate în cazul în speță, instanța aplicându-le în mod incorect, nefondat și nelegal având în vedere că apelantul - contestator prin reprezentant, la data de 11.09.2014 și-a modificat contestația la executare inițială, depunând la acest termen de judecată Note de ședință prin care solicita la acea data „Anularea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc B. C. după depunerea contestației la executare: Procesul verbal din 19 august 2014 și Publicația de vânzare imobiliara din 18 august 2014 și încetarea executării în Dosarul Execuțional nr. 73/2014", aceste acte fiind atașate Notelor de ședința. A învederat despre contestator că a solicitat prin aceste Note de ședința anularea Procesului verbal încheiat de B.E.J. B. C. în data de 19.08.2014 și care viza predarea silită a suprafeței de 74 ha și 4.000 mp., aici nefăcându-se trimitere la imobilul fânar. Că situația este aceasta o dovedește și conținutul Notelor de ședința de modificare a contestației la executare, conținut în care contestatorul face trimitere în mod expres la predarea amplasamentului terenului, la diferența de 6 ha si 8650 mp. care nu au fost identificate, respectiv 5 ha fiind evidențiate într-un contract de vânzare-cumpărare nr. 1006/2003. Cu privire la Procesul verbal încheiat la 19.08.2014 de B.E.J. B. C., acesta vizează suprafața de 74 ha și 4.000 mp., cu care a fost pusă în posesie conform titlului executoriu constituit prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Întrucât contestatorul nu a dorit să-i predea de bună-voie terenul deși a solicitat aceasta în repetate rânduri - inclusiv anterior promovării cererii de executare silită - nu a dorit să stabilească care sunt parcelele ce urmează să-i fie atribuite, a fost obligată să apeleze în timpul executării silite la un expert topo - d-na Arcereanu Cabriela (care a întocmit o expertiză topo de identificare a terenurilor ce aparțin celor două părți în timpul procesului de partaj).
De asemenea a învederat că Judecătoria A., prin hotărârea pronunțată anulează un act, care nu exista la dosarul instanței în momentul pronunțării - Procesul verbal de vânzare imobiliară încheiat la data de 18.08.2014 de B. B. C. în dosarul execuțional nr. 73/2014, având ca obiect construcția denumita fânar situată în extravilanul loc. Vinga.
Se presupune că prima instanță a făcut trimitere la Publicația de vânzare imobiliară Licitația a I-a întocmită la data de 18.08.2014 de B.E.J.B. C. în 18.08.2014 în dos. execuțional nr. 73/2014 acest act fiind considerat un Proces verbal de vânzare imobiliară, având în vedere că Publicația în cauză a fost atașată Notelor de ședință.
A considerat că prima instanță l-a favorizat pe contestator respectiv a interpretat cu totul greșit prevederile legale aplicabile în cazul în speță și l-a permis contestatorul să-și modifice pretențiile fără nici o baza legală, ci încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură civilă.
În primul rând aceste motive pe care le invocă partea adversă în cuprinsul precizărilor sale nu au existat la 16.06.2014 - data când s-a promovat contestația la executare, iar pe de alta parte nu a fost respectat termenul legal de 15 zile pentru modificarea cererii inițiale, aceasta cu atât mai mult cu cât contestatorul a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor la data de 19 august 2014.
Ori atât timp cât modificarea contestației la executare s-a făcut doar la data dezbaterilor din 11.09.2014 când s-au depus de partea adversă Notele de ședința prin care solicita anularea actelor de executare, atât timp cât contestatorul a luat cunoștință de Publicația de licitație - Licitația I pentru vânzarea la licitație a imobilului denumit fânar la data de 19.08.2014, termenul de 15 zile prevăzut de lege, respectiv art. 712 alin. 3, coroborat cu art. 714 (1) pct. l, art. 715 (1), art. 204 (l) Cod procedură civilă, nu a fost respectat, contestatorul fiind decăzut din dreptul de a-si modifica acțiunea.
De altfel acesta, putea să formuleze o altă contestație la executare în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de conținutul actelor - 15 zile calculate din data de 19.08.2014 - ceea ce nu s-a întâmplat.
A considerat că prima instanță l-a favorizat pe contestator, denaturând conținutul dispozițiilor legale invocate și astfel încălcând prevederile exprese prevăzute de lege, fapt care a condus la pronunțarea unei hotărâri nefondate, nelegale. De altfel Judecătoria A. la data pronunțării sentinței nu a avut la dosarul cauzei întregul dosar execuțional al B.E.J. B. C. nr. 73/2014, ci doar o parte din acesta, așa cum rezultă din analiza întregului material existent la data de 23.09.2014.
Astfel, atât timp cât partea adversă nu a formulat o contestație la executare, respectiv nu s-a formulat o precizare în termenul prevăzut de lege - 15 zile de la data comunicării înscrisurilor în cauza, a apreciat că hotărârea pronunțata de Judecătoria A. este nelegală, iar apelul său este pe deplin întemeiat fiind incidente dispozițiile art. 480 (2) Cod procedură civilă. Cu totul incorect și împotriva dispozițiilor legale la care a făcut trimitere, prima instanța a apreciat despre contestator că își poate modifica cererea inițială și să aducă motive noi, peste termenul prevăzut de lege dispunând astfel anularea actului în cauză.
Deși la 11.09.2014 a solicitat un termen pentru a-și formula în scris poziția cu privire la modificarea cererii inițiale, prima instanța, cu încălcarea dispozițiilor art. 204(l), i-a respins cererea, fapt care conduce la concluzia că i-a fost afectat dreptul la apărare.
A învederat că prima instanță a aplicat cu totul greșit pentru cazul în speță, dispozițiile art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă, atât timp cât nu erau îndeplinite condițiile cerute de lege, aspect care întărește convingerea potrivit căreia hotărârea este nelegală în acest sens.
Cu privire la încetarea executării silite reținută de prima instanță a învederat că după mai multe solicitări din partea fiului lor G. loan junior, în data de 05.06.2014 - deci cu 1 zi înainte de promovarea contestației la executare, la solicitarea contestatorului, la sediul Cabinetului avocat S. R. - a fost încheiată între cele două părți prin reprezentanți minuta privind tranzacția între V. P. prin fiul G. loan junior și G. loan senior, stabilindu-se modalitatea de predare a terenurilor, ovinelor, porcinelor, de plata a sumei de 29.124 lei precum și 5270 lei cheltuieli de judecată, precum și partajarea fânarului.
A considerat că prima instanță a ignorat un aspect esențial în soluționarea corectă și pertinentă a cauzei și anume: între ea prin fiul său și respectiv contestator s-a încheiat doar o Minută premergătoare Tranzacției.
Astfel nu s-a încheiat tranzacția efectivă între ea și contestator, în forma sa finală, concretizata printr-un înscris încheiat între cele două părți, în care să se menționeze faptul că s-au adus la îndeplinire toate punctele menționate distinct în titlul executoriu și părțile nu mai au nici o pretenție una față de cealaltă.
Tranzacția efectivă între cele două părți nu a mai avut loc având în vedere că, G. I. a condiționat ulterior predarea terenurilor și a fânarului de închiderea dosarului execuțional nr. 73/2014 la B.E.J. B. C..
Conform înscrisurilor atașate Notelor de ședința, la termenul din 05.08.2014 a depus un set de acte, inclusiv un înscris din 01.07.2014, adresat executorului judecătoresc B. C. prin care a solicitat în mod expres continuarea executării silite împotriva debitorului G. I. în dosarul execuțional nr. 73/2014 al B.E.J. B. C. cu toate cele 4 puncte din acest înscris, respectiv:
- predarea către ea a suprafeței de 74 ha si 4.000 mp teren arabil neevidențiat în Cartea Funciară, reprezentând ½ din suprafața totală de 148 ha și 8.000 mp ce aparține celor două părți;
- vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc a construcției numită fânar situată pe terenul celor două părți în extravilanul comunei Vinga, construcție ce a făcut obiectul unui raport de expertiză tehnică judiciară în apel în dosarul nr._/55/2008;
- plata de către contestator a sumei de 2000 lei. reprezentând diferența după compensarea sumei totale de 34.394 lei (29.124 lei + 5270 lei).
- obligarea debitorului G. I. la plata tuturor cheltuielilor de executare silită generate de respectiva procedura de executare silită.
Astfel executorul judecătoresc a stabilit un termen de executare și respectiv de deplasare la debitor pentru data de 01.08.2014, comunicându-i părții adverse o citație în acest sens.
A învederat că nu s-a putut proceda la punerea în executare a titlului executoriu întrucât debitorul G. I., deși avea cunoștință de obligația sa de a fi prezent în data de 01.08.2014, orele 11.00 când executorul judecătoresc a fost prezent la domiciliul din loc. Vinga nr. 308, acesta intenționat a plecat de acasă cu o ora înainte la F. jud. Bihor, aspect confirmat telefonic de acesta d-nei executor judecătoresc.
Ulterior, executorul judecătoresc la data de 19.08.2014 în prezența d-nei expert topo Arcereanu G. a întocmit Procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren - fila 99 dosar execuțional.
Cert este că în pofida celor reținute de prima instanța, atât timp cât contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile ce și le-a asumat prin Minuta privind tranzacția, nu a renunțat la continuarea executării silite.
A apreciat că prima instanță a dispus cu totul incorect, nefondat, nelegal încetarea executării silite, și aceasta cu atât mai mult cu cât nu au fost respectate prevederile legale menționate, iar pe de alta parte îi este afectat dreptul de proprietate, întrucât contestatorul nu dorește nici sa elibereze 1/2 din fânar nici ca acesta să fie vândut la licitație, nici să achite jumătate din valoarea imobilului.
În ceea ce privește fânarul menționat distinct in cuprinsul titlului executoriu, deși la punctul 5 din Minuta privind tranzacția între părți, se specifică expres faptul că părțile înțeleg partajarea lui în natură în cote de 1/2 fiecare și nu mai doresc vânzarea acestui bun la licitație - cum s-a stabilit de Tribunalul A. și ulterior de Curtea de Apel Timișoara în mod irevocabil – contestatorul, ulterior încheierii actului la data de 05.06.2014, a adoptat o alta poziție în sensul că deși îl folosește în întregime, nu mai dorește s elibereze 1/2 din acesta, cum s-a obligat în scris. A subliniat că toate acestea rezultă indubitabil și din răspunsul la interogatoriu din data de 11.09.2014 regăsit la fila 68 - întrebarea nr. 3 - „Cu privire la fânar partajarea în natură astfel cum ați consemnat în tranzacție înseamnă să-l folosiți efectiv - deci partaj de folosință, sau să-l vindeți de comun acord ? Răspuns: înseamnă să-l folosim efectiv. Eu personal îl folosesc în prezent fiind ocupat în întregime, dar dacă solicită intimata îl folosesc în proporție de jumătate la primăvară, când mi se termină furajele. Dacă ar dori intimata să depoziteze acum furajele în fânar nu ar avea loc." întrebarea nr.7 - fila 69 dosar -„În ce sens înțelegeți ca va fi folosit în comun fânarul ? Nu se poate folosi în comun, doar poate fi dezmembrat și mutat pe terenul intimatei. Nu sunt de acord să plătesc jumătate din suma la care a fost evaluat fânarul prin expertiză, aceasta fiind prea mare 300.000 lei, pe când eu l-am ridicat cu cca. 35.000 lei. Din această sumă de 35.000 lei aș fi de acord să plătesc jumătate. Nu sunt de acord să înstrăinez fânarul către intimată sub nici o forma pentru că eu l-am făcut..."
Raportat la starea de fapt a apreciat că prin modul în care prima instanța a înțeles să soluționeze contestația la executare, îi este afectat dreptul de proprietate, atât timp cât nici nu poate să-l folosească ½ din fânar, nici nu se încuviințează vânzarea acestuia la licitație pentru a obține ½ din contravaloarea acestuia, și de asemenea contestatorul nu este de acord să achite ½ din valoarea stabilită prin expertiză.
Pe de altă parte, nu se poate reține că acel înscris ar reprezenta un act final încheiat între părți, atât timp cât s-a încheiat doar o minută, iar tranzacția nu s-a finalizat, contestatorul neîndeplinindu-și obligațiile care și le-a asumat. De altfel în punctul 4 din această minuta de reține: „La data finalizării tranzacției V. P. se obligă să renunțe la cererea de executare silită în dos. execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executorul judecătoresc B. C. și nu pretinde cheltuieli de executare". Această mențiune conduce clar la concluzia că părțile au înțeles să tranzacționeze pretențiile reciproce printr-un act premergător Minuta urmând ca în final, după ce s-au îndeplinit toate obligațiile asumate de cele două părți prin actul în cauză să fie încheiată Tranzacția și să se renunțe la executarea silită. Cum contestatorul ulterior încheierii Minutei nu a mai dorit să aducă la îndeplinire obligațiile care și le-a asumat în scris, a fost obligată să solicite continuarea executării silite, (implicit solicitarea privind vânzarea la licitație a fânarului) ceea ce s-a și întâmplat.
Cert este că deși contestatorul, la data de 05.06.2014 - când s-a încheiat Minuta între părți - a fost de acord cu partajarea în natură a fânarului, în sensul de a-i elibera din acesta 1/2 cât i se cuvine, el folosindu-l în totalitate de mai mulți ani, ulterior acestei date nu a mai fost de acord nici să elibereze jumătate din el, nici să fie vândut la licitație și nici să suporte contravaloarea a ½ din fânar, aspect rezultat din răspunsul sau la interogatoriu. După încheierea Minutei, la un interval de 1 zi - respectiv 06.06.2014 a introdus contestația la executare - așa cum s-a și exprimat reprezentantul contestatorului - având pregătită această contestație la data când părțile s-au întâlnit și au încheiat acea Minuta.
În drept a invocat dispozițiile art. 717 coroborat cu art. 457 și următoarele, art. 466 și următoarele, art.476 (1), art. 480 (2), coroborat cu art. 622 (1), (2), art. 632 (2). art. 633 (1) Cod procedura civilă, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 6 par. l din Convenția C.E.D.O.
Intimata V. P. a formulat întâmpinare la apelul promovat de apelantul G. I. prin care a solicitat respingerea apelului depus de partea adversă ca neîntemeiat, nelegal și admiterea apelului pe care l-a promovat.
În motivare a arătat că prin cererea sa contestatorul solicită admiterea apelului formulat, anularea în tot a actelor de executare efectuate de B.E.J. B. C., inclusiv Procesul verbal din 19.08.2014 prin care acesta ar fi fost obligat la plata cheltuielilor de executare silită în cuantum de 14.300 lei.
A subliniat despre contestator că acesta susține faptul că nu s-ar fi opus niciodată la punerea în posesie, aspect care ar rezulta din actele existente în dosarul execuțional.
Situația însă este cu totul alta decât cea prezentată de apelant, aspect care reiese incontestabil din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei și din analiza întregului dosar execuțional. Contestatorul a predat o parte din animale, s-a făcut apoi compensarea datoriilor reciproce, a rămas o diferență de 2.000 lei care i-a fost predată în fața primei instanțe Judecătoria A. la data de 05.08.2014. D. de această obligație s-a achitat contestatorul și doar pe parcursul desfășurării executării silite, anterior demarării acesteia nedorind a se rezolva situația pe cale amiabilă deși exista un titlu executoriu constituit printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Totodată, reiterează motivele arătate prin cererea sa de apel.
În drept a invocat dispozițiile art. 471 (5), coroborat cu dispozițiile art. 205, art. 476, coroborat cu art. 622 (1), (2), art. 632 (2), art. 633 (1), art. 714 (1), (2) art. 715 (1), art. 204 (I) Cod procedura civila, art. l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, art.6 par. 1 din Convenția C.E.D.O.
Intimatul G. I. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta V. P., prin care a solicitat respingerea apelului.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă a solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la motivele de apel formulate de apelantă V. P., respectiv la cel referitor la încălcarea dispozițiilor art. 622 al. l și 2 Cod procedură civilă raportat la art. l din Primul protocol CEDO și art. 20 din Constituția României, a învederat că a respectat dispozițiile instanței de judecată. Creditoarea și executorul judecătoresc nu au respectat dispozițiile legale.
Conform contractului de tranzacție încheiat la data de 05.06.2014, în temeiul art. 622 Cod procedură civilă raportat la art. 2267 Cod civil, a înțeles să stingă litigiul dintre ei aflat în faza de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C..
A partajat terenurile și amplasamentul acestora conform dispozițiilor Sentinței civile nr. 5367/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria A. dispoziții menținute atât de Tribunalul A. cât și de Curtea de Apel Timișoara, în concordanță cu propunerea de lotizare formulată de doamna expert în cuprinsul Răspunsului la Obiecțiuni (f.615 dosar).
A partajat animalele (ovine si porcine) potrivit titlului executor și a compensat obligațiile reciproce rezultând o diferența de 1.986 lei, suma pe care a achitat-o creditoarei în urma ofertei reale de plată în fața instanței de judecată în prezentul dosar.
Potrivit art. 4 contract de tranzacție, creditoarea a renunțat la cererea de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C. și nu pretinde cheltuieli de executare.
La termenul din data de 5 august 2014 în prezentul dosar, în temeiul art. 1010 Cod procedură civilă, față de refuzul creditoarei intimate de a renunța la executare și refuzul executorului judecătoresc de a dispune încetarea executării, a formulat în fața instanței de judecată oferta reală de plată a sumei de 1.969 lei solicitând liberarea, admiterea contestației și încetarea executării în temeiul art. 702 pct. l și 3 Cod procedură civilă oferta reală de plată a fost acceptată de creditoare prin reprezentant care a încasat suma de 2.000 lei și conduce la LIBERAREA DEBITORULUI potrivit art. 1010 Cod procedură civilă și încetarea executării..
Referitor la „modificarea" contestației la executare prin cererea de anularea actelor de executare subsecvente introducerii contestației a arătat că prin contestația la executare formulată a solicit anularea în tot a actelor de executare efectuate, inclusiv actele de executare efectuate de executorul judecătoresc B. C. după depunerea contestației la executare Proces verbal din 19 august 2014 și Publicația de vânzare imobiliara din 18 august 2014 și încetarea executării în Dosarul Execuțional nr. 73/2014.
A învederat că instanța de judecată a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 712 al. 3 teza 2-a Cod procedură civilă dispoziții derogatorii de la prevederii art. 204 Cod procedură civilă.
Referitor la încetarea executării silite a arătat că instanța de fond nu a dispus încetarea executării silite astfel cum susține în mod eronat apelanta creditoare, motiv pentru care a formulat apel. Instanța de fond a dispus încetarea executării doar în privința fânarului față de tranzacția încheiată.
Referitor la fânar creditoarea a susținut că nu a încheiat nici o tranzacție în condițiile în care a semnat contractul de tranzacție din data de 05.06.2014. În temeiul art. 622 Cod procedură civilă raportat la art. 2267 Cod civil, a înțeles să stingă litigiul dintre ei aflat în faza de executare silită în Dosarul Execuțional nr. 73/2014 instrumentat de executor judecătoresc B. C.; a partajat în natură construcția fânar - art. 5 și creditoarea a renunțat la executare - art. 4.
Dacă nu ar fi tranzacționat nu făcea oferta reală de plată și creditoarea nu accepta oferta reală de plată.
Astfel a solicitat respingerea apelului formulat de apelantă cu obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul exercitat de apelantul G. I. prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, în esență, apelantul susține că nu s-a opus punerii în posesie, iar prin titlul executoriu nu a fost obligat să suporte cheltuielile expertului ocazionate de identificarea terenurilor; de asemenea că, deși prima instanță reține că părțile s-au înțeles, încheind tranzacția, totuși în mod nelegal, îl obligă la cheltuieli de executare silită.
Apelantul reiterează cererea de anulare a procesului verbal încheiat la data de 19.08.2014, susținând că a fost întocmit cu încălcarea flagrantă a dispozițiile legale incidente.
Se observă că prin sentința atacată au fost îndreptate două din cele trei încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare silită, respectiv cele ce cuprind onorariul executorului judecătoresc pentru predarea animalelor, acesta fiind redus de la 2480 lei la suma de 60 lei.
Prin cea de a treia încheiere emisă la 26.02.2014 și păstrată de către prima instanță, a fost stabilit onorariul executorului în sumă de 2480 lei pentru predarea suprafeței de teren.
Se constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că apelantul contestator nu a realizat nici un act de predare de bună voie a suprafeței de teren. Așa cum chiar acesta recunoaște poziția sa fiind consemnată în încheierea de ședință din data de 05.08.2014 – la data de 01.08.2014 nu a răspuns solicitărilor executorului de a fi prezent pe teren pentru a se realiza partajarea.
De asemenea, din procesul verbal încheiat la data de 19.08.2014 rezultă că nici la această dată nu a participat efectiv la identificarea și măsurarea suprafețelor de teren – aspecte necontestate de către apelant.
Prin urmare, se apreciază că aceste cheltuieli de executare silită în sumă de 2480 lei sunt datorate de către contestator.
Se observă că la data 04.07.2014, executorul judecătoresc emite o nouă încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, reluând parțial dispozițiile din cele trei precedente. Se arată că suma totală a cheltuielilor de executare silită este de 9340 lei și este compusă din taxa judiciară de timbru – 20 lei, onorariu executor pentru predare animale – 1240 lei, onorar executor pentru predare teren – 2480 lei, onorar executor pentru vânzare fânar – 2480 lei, cheltuieli de executare - 620 lei și onorar avocațial – 2500lei.
Cenzurând aceste cheltuieli contestate de către apelant, instanța apreciază că taxa judiciară de timbru de 20 lei, onorariul pentru predare teren de 2480 lei și cheltuielile de executare în sumă de 620 lei au fost stabilite corect.
Se apreciază că onorariul pentru vânzare fânar nu este datorat de către contestator, întrucât, așa cum pertinent arată și prima instanță, câtă vreme părțile au convenit ca acesta să fie partajat în natură iar tranzacția este în vigoare, nu este posibilă vânzarea silită.
În ce privește onorariul avocatului în sumă de 2500 lei, instanța apreciază că prin încheierea tranzacției, munca depusă de acesta a fost mult diminuată, astfel că se impune reducerea la 1000 lei.
Instanța constată că deși în încheiere se arată că suma totală a cheltuielilor de executare silită este de 9340 lei, în procesul verbal încheiat la data de 19.08.2014 – atacat de contestator, s-a constatat că suma totală a cheltuielilor de executare silită pe care urmează să le plătească debitorul este de 14.300 lei (deci cu 4960 lei mai mult).
În conformitate cu dispozițiile art. 669 alin 4 Cod procedură civilă, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
S-ar putea presupune că diferența de 4960 lei ce este prinsă în procesul verbal reprezintă onorarul expertului, însă, față de dispozițiile legale menționate anterior ce obligă executorul să stabilească prin încheiere toate cheltuielile de executare silită, acestea nu pot fi puse în sarcina contestatorului.
Prin urmare se constată că suma totală ce o datorează contestatorul apelant este de 4240 lei compusă din 20 lei taxă judiciară de timbru, 120 lei – onorariu executor pentru predare animale, așa cum a fost redus de către prima instanță, 2480 lei onorariu executor pentru predare teren, 620 lei cheltuieli de executare și 1000 lei onorar avocat.
Nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul că executorul și-ar fi depășit competențele, din procesul verbal atacat rezultând faptul că acesta nu a partajat și nu a pus în posesie vreo suprafață de teren ce nu este cuprinsă în titlul executor. S-a consemnat clar în procesul verbal că suprafața de 6 ha și 8650 mp nu a fost identificată, ori în aceste condiții este evident că nici nu a fost partajată și atribuită cuiva.
Față de acestea, constatând că susținerile apelantului sunt parțial întemeiate, apelul exercitat de acesta va fi admis conform dispozitivului.
Apelul exercitat de creditoarea V. P. se constată a fi neîntemeiat.
Astfel, prin primul motiv invocat, apelanta susține că în mod nelegal prima instanță a permis modificarea contestației, fiind încălcate dispozițiile art. 712 alin. 3, art. 714, art. 715 și art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă.
Nu pot fi primite aceste susțineri pentru următoarele considerente:
Noul Cod de procedură civilă consacră inclusiv în materia contestației la executare un principiu pe care vechea reglementare îl enunța doar în cazul contestației în anulare. Este vorba de principiul enunțat în alin. (3) al art. 712, conform căruia nu se poate face o nouă contestație la executare de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.
Însă, legiuitorul instituie în materia contestației la executare o excepție de la dispozițiile art. 204 noul Cod procedură civilă în care se arată, pe de o parte, că reclamantul poate sa își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, iar, pe de altă parte, că modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul arătat anterior poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților. Astfel, potrivit tezei a ll-a a alin. (3) al art. 712, contestatorul își poate modifica cererea inițială, adăugând motive noi de contestație – adică motive ce erau inexistente la data formulării contestației.
Întrucât contestația la executare se judecă după procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță contestatorul își poate completa motivele de contestație până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, moment procesual reglementat prin art. 394 noul Cod procedură civilă.
Prin urmare în mod legal prima instanță a considerat admisibilă modificarea contestației la termenul de judecată din data de 11.09.2014 și a cenzurat cele două acte de executare emise ulterior înregistrării contestației pe rolul Judecătoriei A..
Se constată că a fost respectat și termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât din înscrisurile Dosarului execuțional rezultă că procesul verbal încheiat la data de 19.08.2014 ce cuprinde procedura de identificare a terenurilor și cuantumul cheltuielilor de executare silită respectiv 14.300 lei, a fost comunicat contestatorului la data de 26.08.2014 – (fila 123).
În ceea ce privește procesul verbal încheiat la data de 18.08.2014 aflat la fila 89 din Dosarul execuțional prin care s-a constatat că părțile au fost înștiințate despre ținerea licitației în conformitate cu dispozițiile art. 639 Cod procedură civilă și că au fost somați toți cei care pretind vreun drept asupra imobilului compus din construcție numită fânar, să anunțe executorul judecătoresc înaintea datei stabilite pentru vânzare - din actele Dosarului execuțional nu rezultă faptul că ar fi fost comunicat contestatorului.
Iar în lipsa unei date de la care să curgă termenul de 15 zile, nu poate fi admisă excepția de tardivitate.
Mai invocă apelanta că la termenul de judecată din 11.09.2014 a solicitat amânarea cauzei pentru a-și formula în scris poziția cu privire la modificarea cererii inițiale, însă prima instanță i-a respins cererea, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Nu pot fi primite aceste susțineri în condițiile în care poziția apelantei, în sensul că modificarea contestației a fost formulată tardiv, a fost consemnată în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11.09.2014.
Pe de altă parte, considerațiile apelantei ce vizează tardivitatea constituite în motive de apel au fost cenzurate în calea de atac.
În fine, apelanta invocă faptul că, în mod greșit prima instanță a dispus încetarea executării silite în ceea ce privește construcția denumită „fânar”, întrucât părțile nu au încheiat efectiv tranzacția, ci doar o minută.
Nu pot fi primite aceste susțineri, din cuprinsul actului rezultând în mod evident că părțile au stabilit în mod definitiv modul în care își vor executa obligațiile stabilite în sarcina lor prin titlul executor.
În conformitate cu dispozițiile art. 2267 Cod Civil, tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, părțile au încheiat un contract sinalagmatic, ambele asumându-și obligații, astfel că fiecare dintre ele este ținută la executarea unei prestații în schimbul renunțărilor sau promisiunilor celeilalte părți.
Odată ce s-a încheiat în mod valabil, contractul are putere de lege între părți, acestea fiind obligate să execute întocmai toate prestațiile la care s-au obligat prin contract.
Ori, câtă vreme acest contract este în vigoare și prevede că „ părțile înțeleg să partajeze în natură fânarul în cote de ½ pentru fiecare și nu mai doresc vânzarea la licitație”, în mod legal prima instanță a dispus încetarea executării silite în modalitatea vânzării la licitație.
Susținerile apelantei ce vizează notificarea către debitor la data de 23.04.2014 sunt întemeiate. Într-adevăr, aceasta a fost comunicată contestatorului la data de 24.04.2014, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 40 Dosar execuțional, iar acest aspect a fost valorificat de către instanța de apel în favoarea creditoarei prin obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de executare silită în sumă de 4240 lei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul exercitat de apelanta V. P. și va admite apelul exercitat de G. I., va schimba în parte sentința în sensul că va anula parțial procesul verbal încheiat la data de 19.08.2014 de către Biroul executorului judecătoresc B. C., va reduce cheltuielile de executare silită de la 14.300 lei la 4.240 lei.
Va menține în rest celelalte dispoziții.
În baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va fi obligată creditoarea apelantă V. P. să îi plătească contestatorului apelant suma de 250 lei taxa judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelantul G. I. în contradictoriu cu intimata V. P. împotriva sentinței civile 4050/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Schimbă în parte sentința în sensul că anulează parțial procesul verbal încheiat la data de 19.08.2014 de către Biroul executorului judecătoresc B. C..
Reduce cheltuielile de executare silită de la 14.300 lei la 4.240 lei. Menține în rest celelalte dispoziții.
Respinge apelul exercitat de apelanta V. P. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata V. P. să plătească apelantului G. I. 250 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.
Președinte Judecător Grefier
A. M. T. B. V. L.
Red.TB / Thred.MC
4 ex./ 2 .
Se comunică cu:
- apelantul G. I. – Vinga nr. 308 județul A.
- apelanta V. P. – dom. Ales la C.. avocat A. G. T. . .
Primă instanță –Judecătoria A. - judecător A. – M. A.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4487/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
