Pretenţii. Decizia nr. 1015/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1015/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1015/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1015
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător M. A.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta B. D. I. în contradictoriu cu intimata F. de Protecție al Victimelor Străzii, împotriva sentinței civile nr. 987 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – avocat R. R. F. din Baroul A., lipsă fiind apelanta și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 359 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța nr. 456 reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii capătului de cerere prin care a solicitat obligarea intimatei la plata de penalități în cuantum de 01%/zi de întârziere către apelantă începând cu data înregistrării la instanță a prezentei acțiuni, respectiv 06.11.2014 și până la data la care a primit oferta de achitare a indemnizației de despăgubire și anume 06.04.2015, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 18 mai 2015 constată că prin sentința civilă nr. 987 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta B. D.-I. în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de 25.877,26 lei reprezentând daune materiale, 12.000 lei reprezentând daune morale, penalități de întârziere de 0,1%/zi calculate asupra sumelor de mai sus începând cu a 11 zi de la data comunicării prezentei și până la data plății debitului, precum și suma de 1.743 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 06.01.2014, pe raza Municipiului A., la intersecția . cu . produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Audi 80, cu număr de înmatriculare_, condus de numitul N. I. M., și autoturismul marca Audi A6, având numărul de înmatriculare_, condus de către reclamanta B. D.-I..
În cauză, Poliția Municipiului A. a deschis și instrumentat din oficiu dosarul penal nr. 44/P/2014, stabilindu-se ca urmare a cercetărilor efectuate la fața locului că vinovat de producerea accidentului este numitul N. I.-M., întrucât nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coliziune cu autoturismul condus în mod regulamentar de către reclamantă. Dosarul penal a fost înaintat ulterior Parchetului de pe lângă Judecătoria A., dispunându-se prin ordonanța de clasare din data de 05.03.2014 clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de reclamanta B. D.-I., raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale (35-40) de care aceasta a avut nevoie ca urmare a leziunilor traumatice suferite în urma accidentului produs în data de 06.01.2014.
Prima instanță a mai reținut că la data producerii accidentului, autovehiculul marca Audi 80 având numărul de înmatriculare_, condus de numitul N. I.-M. nu era asigurat obligatoriu de răspundere civilă delictuală, sens în care reclamanta s-a îndreptat direct împotriva pârâtului, F. de Protecție a Victimelor Străzii.
Astfel, la data de 25.06.2014 reclamanta s-a adresat pârâtului cu o solicitare de avizare daună și o cerere de despăgubire pentru avariile suferite la autoturismul său, ca urmare a accidentului de circulație din data de 06.01.2014, de a cărui producere se face vinovat numitul N. I.-M.. În avizarea de daună transmisă pârâtei, reclamanta a arătat că autoturismul său a suferit avarii în cuantum total de 45.218,94 lei, astfel cum reiese în mod detaliat din fișa de evaluare a vehiculului și a despăgubirii, din care suma de 25.933 lei reprezintă contravaloarea despăgubirilor cuvenite. F. de protecție a victimelor străzii a dat curs cererii de despăgubire, formând dosarele de daună FPVS nr. 381/14-1 (avarii auto) și FPVS nr. 381/14-2 (avarii vătămări corporale), procedând totodată la notificarea șoferului implicat în coliziune, N. I.-M., în vederea programării pentru constatarea tehnică a avariilor produse autovehiculului reclamantei, care a avut loc la data de 07.08.2014 și pe baza căreia a fost întocmit raportul nr. 2235/17.11.2014 de verificare, constatare si avizare tehnica de daună. Întrucât pârâtul, deși a avizat dauna, nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare amintit mai sus, reclamanta a promovat prezentul demers judiciar pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 25.933 lei, reprezentând indemnizație despăgubire, daune morale pentru vătămarea corporală produsă, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate asupra acestor sume, de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului.
Potrivit prevederilor art. 61 teza a III-a din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, fondul de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat. Totodată, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării, ceea ce semnifică că pârâtul acționează în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de lege, în situațiile cum este cea din speță.
În conformitate cu prevederile art. 1357 din Codul civil, „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Totodată prima instanță a mai reținut că din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. În cauza de față, prejudiciul constă în avariile produse autoturismului reclamantei evidențiate atât în referatul emis de IPJ A., consemnate atât în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, cât și în raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună efectuat în cauză prin programul eClaims Management. Fapta ilicită constă în aceea că numitul N. I.-M. nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, intrând în coliziune cu autoturismul condus în mod regulamentar de reclamantă, care se deplasa pe drum cu prioritate.
Existența raportului de cauzalitate între modul de producere a accidentului, astfel cum acesta este prezentat în referatul întocmit de poliție și avariile consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului este confirmată și de raportul nr. 2235/17.11.2014 de verificare, constatare și avizare tehnică de daună, întocmit de . SRL. Culpa exclusivă a numitului N. I.-M. rezultă din împrejurările producerii accidentului, fiind reținută prin referatul emis de IPJ A. și ordonanța de clasare din 03.05.2014, care atestă fără dubiu culpa șoferului neasigurat de răspundere civilă auto obligatorie, aspect confirmat și prin raportul de constatare a daunelor, întocmit de specialistul constatator, ing. M. E..
Prin același raport s-a stabilit că valoarea totală cu TVA care se poate accepta pentru remedierea pagubei este de 33.230,21 lei, conform devizului de reparații, dauna suferită de autoturismul reclamantei putând fi calificată daună totală. Cu toate acestea, avându-se în vedere valoarea de despăgubire maxim admisă, în conformitate cu reglementările CSA în materie, valoarea de despăgubire cuvenită reclamantei se ridică la suma de 25.877,26 lei.
Față de cele de mai sus și având în vedere faptul că în cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în persoana numitului N. I.-M., dar și împrejurarea că pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii răspunde în temeiul legii pentru pagubele rezultate din accidentele de circulație de a căror producere se fac vinovate persoane neasigurate de răspundere civilă delictuală obligatorie în condițiile legii (întocmai ca un asigurător RCA), în temeiul art. 1357 cod civil coroborat cu art. 61 din Legea nr. 136/1995, prima instanță a obligat pârâtul la plata sumei de 25.877,26 lei cu titlu de despăgubire (daune materiale), aceasta fiind valoarea de despăgubire maxim admisă, probată cu înscrisurile de la dosar, valoare cu care ambele părți au fost de acord. Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamantă, prima instanță a constatat că deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Văzând că în cauză pârâta a fost de acord cu acordarea acestora, raportat la numărul de îngrijiri medicale ce au fost necesare (40 de zile), fapt probat cu raportul de constatare medico-legală nr. 12/A1/23.01.2014 eliberat de SJML A., prima instanță, având în vedere prevederile art. 1391 alin. 1 Cod Civil raportate la art. 1386 alin. 1 teza finală Cod Civil, care reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial suferit, a obligat pârâtul la plata daunelor morale solicitate, în cuantum de 12.000 lei. În materia asigurării de răspundere civilă se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, iar autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai paguba efectivă, dar și beneficiul nerealizat, constând în penalitățile de întârziere calculate asupra despăgubirii cuvenite.
Având în vedere că prezenta acțiune a fost introdusă înainte de întocmirea raportului de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 2235/17.11.2014 prin care pârâtul a stabilit cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate, prima instanță a apreciat că pârâtul nu poate fi obligat la penalități de întârziere începând cu data introducerii prezentului demers judiciar. Similar cu prevederile art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011, văzând că părțile au fost de acord cu cuantumul sumelor reprezentând daune materiale și morale, prima instanță a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate începând cu a 11-a zi de la data comunicării prezentei sentințe și până la data plății efective a debitului principal.
Având în vedere că art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1996 obligă asigurătorul și la achitarea despăgubirilor reprezentând cheltuieli de judecată, în baza art. 453 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.743 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B. D. I. prin care solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii capătului de cerere prin care a solicitat obligarea intimatei la plata de penalități în cuantum de 01%/zi de întârziere, către aceasta, începând cu data înregistrării la instanță a prezentei acțiuni (06.11.2014) și până la data la care a primit oferta de achitare a indemnizației de despăgubire (06.04.2015), cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta înțelege să critice hotărârea primei instanțe deoarece, consideră că aceasta în mod greșit i-a respins petitul III al acțiunii cu motivația că indemnizația de despăgubire datorată acesteia s-a stabilit prin hotărârea primei instanțe și
în această situație intimata nu-i datorează deloc penalități instanța neinstituind obligația plății de penalități în sarcina intimatei nici măcar cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Apelanta consideră că interpretarea dată de către prima instanță textelor legale incidente este greșită deoarece: Prin hotărâre nu s-a stabilit cuantumul indemnizației de despăgubire cuvenit acesteia ci efectiv a fost confirmată obligația de plată a indemnizației de despăgubire în cuantum de_,27 lei reprezentând daune materiale și 12.000 lei reprezentând daune morale.
Prin prisma prevederilor art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011 rezultă limitativ situațiile în care indemnizația de despăgubire se stabilește prin hotărâre judecătorească și pentru care în mod evident asigurătorul nu datorează penalități decât ulterior stabilirii indemnizației de despăgubire prin hotărârea instanței: „Art. 45 - Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: 1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producem pagubei Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare; 2. se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor; 3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.” Interpretând per a contrario aceste prevederi rezultă faptul că în toate celelalte cazuri asigurătorul este obligat să stabilească prin personalul propriu de specialitate și să achite pe cale amiabilă indemnizația de despăgubire datorată sub sancțiunea achitării de daune interese moratorii constând în asemenea spețe în penalități în cuantum de 0,1%/zi de întârziere.
Apelanta mai arată că în cazul de față aceasta nu a cerut prin acțiune un cuantum al indemnizației de despăgubire care să fi fost modificat în urma administrării probatoriului - astfel ca nu se poate susține faptul că instanța a stabilit această sumă - ci ea a apelat la instanță ca alternativă având în spate forța coercitivă a statului pentru a obliga pe intimată să-și îndeplinească obligația legală pe care anterior în mod tacit a refuzat să și-o asume.
De asemenea învederează faptul că anterior intentării acțiunii a depus la intimată o cerere de despăgubire și o întreagă documentație care a format obiectul dosarului de daună - solicitând în același timp plata de despăgubiri. În acest fel a pus în întârziere intimata în cea ce privește obligația sa de plată către apelantă și prin depunerea la instanța a acțiunii a pus-o încă odată în întârziere pe aceasta în conformitate cu prevederile art. 1522 alin. 1) NCC.
Consideră că abuzul intimatei față de aceasta constând în refuzul nejustificat de a-i achita contravaloarea indemnizației de despăgubire este evident, deoarece așa cum s-a dovedit, era îndreptățită încă de la început să primească suma solicitată - dar intimata fiind de rea credință și nedorind să-i achite despăgubirea cuvenită a considerat în mod nejustificat că această sumă nu i se cuvine și i-a refuzat în mod tacit plata despăgubirii.
Apelanta învederează faptul că dacă întra adevăr nu ar trebui achitate penalități -toate societățile de asigurare ar refuza plata daunelor pe cale amiabilă și ar prefera să se judece în cadrul instanței cât mai mult pentru a întârzia plata despăgubirilor către cei prejudiciați.
La pronunțarea hotărârii solicită a se avea în vedere și deciziile civile pronunțate de către Tribunalul A. în dosarele nr._/55/2011,_/55/2012,_/55/2012._/55/2012._/55/2012. Menționează expres faptul că la data de 06.04.2015 a primit din partea intimatei o adresă prin care aceasta se declară de acord să-i achite sumele menționate de către prima instanța în dispozitiv. Plata efectivă a avut loc la data de 24.04.2015.
În consecință, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii și al petitului III al acțiunii așa cum a fost acesta reformulat.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare intimata arată că, urmare a sentinței civile nr.987/24.02.2015 a Judecătoriei A., apelanta prin reprezentant i-a adresat o cerere de plată a sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească mai sus menționată.
Intimata învederează că în cererea respectivă, apelanta nu a făcut vorbire despre vreo obiecție cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească, mai exact referitor la penalitățile de întârziere pe care le-a solicitat instanței prin cererea introductivă. Mai arată că la data de 28.04.2015 aceasta a achitat apelantei, în contul indicat, suma de 39.620,26 lei, stabilită de Judecătoria A..
Totodată mai arată că la data de 03.07.2014 a fost înregistrată la sediul FPVS (sub nr._) cererea de despăgubire formulată de apelanta B. D. I. prin reprezentant convențional R. R. F., iar la data de 17.07.2014 apelanta a fost informată (prin email adresat reprezentantului convențional R. R. F.) despre deschiderea dosarului de daună cu nr. FPVS 318/2014. La data de 17.07.2014 prin același email, apelanta a fost invitată să participe la constatarea tehnică a avariilor suferite de autovehiculul proprietate personală, iar la data de 07.08.2014 a avut constatarea avanilor suferite de autovehiculul acesteia, căreia i s-a pus în vedere că se impune efectuarea unei constatări suplimentare în service, dată fiind natura avariilor (putând exista avarii ascunse, care necesită demontare). În acest sens, a fost contactată din nou partea prejudiciată, numai că apelanta nu a dat curs acestei solicitări. În fața acestei tergiversări, FPVS a notificat-o încă o dată pe aceasta (prin email adresat reprezentantului convențional R. R. F.) să comunice o dată la care această nouă constatare să poată avea loc.
Intimata mai arată că pe baza constatărilor avariilor, a fost întocmit raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr.2235/17.11.2014 de către . SRL.
Indică instanței faptul că, potrivit art. 10 alin. l din Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor „în termen de maximum 90 de zile de la avizarea daunei, dar fără a uza în mod nejustificat de beneficiul acestui termen, F. este obligat să despăgubească persoanele prejudiciate sau, în cazul în care constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de despăgubiri din Fond ori dauna nu a putut fi evaluată în întregime, să transmită acestora un răspuns motivat”. După cum se poate observa, soluționarea unui dosar de daună presupune un set complet de documente, fără de care cuantificarea corectă a întinderii prejudiciului nu poate fi efectuată.
Având în vedere obligația FPVS de a pomi regres după plata despăgubirilor împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului, cuantificarea cu exactitate a despăgubirii folosește și persoanei prejudiciale, deoarece instanța de regres poate să nu fie de acord cu modalitatea de stabilire a despăgubirii, iar atunci diferența va trebui recuperată de la cel prejudiciat. Legea nu prevede obligația FPVS de a plăti daunele solicitate de persoanele prejudiciate prin producerea unor accidente la nivelul pretențiilor acestora și la momentul solicitării acestora.
Intimata învederează faptul că în speță, nu s-a ajuns la un consens cu apelanta, deoarece aceasta nu a înțeles să coopereze cu F., refuzând să participe la constatarea suplimentară pe care o solicitase și care îi profita în primul rând, neexistând o înțelegere cu privire la cuantumul despăgubirii, astfel încât să fie aplicabil art. 10 alin.2 din Ordinul 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor – iar nu art. 45 din Ordinul 14/2011 cum în mod eronat a indicat apelanta, dat fiind faptul că aceasta și F. cuantifică în mod fundamental diferit prejudiciul.
Odată ce suma reprezentând prejudiciul a fost stabilită de instanță, intimata consideră că obligarea acesteia la penalități de întârziere ar putea fi posibilă doar cu începere din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
De asemenea, consideră că apelanta greșește atunci când afirmă că „prin hotărâre nu s-a stabilit cuantumul indemnizației de despăgubire, ci a fost efectiv confirmată obligația de plată a acesteia”, deoarece dreptul la despăgubire al acesteia, respectiv, corelativ, obligația intimatei, nu au fost niciodată contestată. Ceea ce a fost pus în discuția instanței nu a fost dreptul/obligația, ci cuantumul despăgubirii pe care partea prejudiciată urma să o primească
Față de acestea, intimata solicită respingerea apelului declarat de apelantă ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică.
În probațiune intimata a depus la dosar înscrisuri.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
În fața primei instanțe, în urma admiterii cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta-apelantă B. D. I., pârâta-intimată, F. de Protecție a Victimelor Străzii, a fost obligată să plătească reclamantei-apelante sumele de 25.877,26 lei reprezentând daune materiale, 12.000 lei reprezentând daune morale, penalități de întârziere de 0,1%/zi calculate asupra sumelor de mai sus începând cu a 11 zi de la data comunicării hotărârii și până la data plății debitului, precum și suma de 1.743 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelanta critică în parte hotărârea apelată, susținând că penalitățile de întârziere, în cuantum de 01%/zi întârziere, trebuiau acordate începând cu data înregistrării la instanță a cererii de chemare în judecată, respectiv 06.11.2014 și până la data la care a primit oferta de achitare a indemnizației de despăgubire, respectiv 06.04.2015.
Motivele de apel nu sunt întemeiate. Având în vedere că fapta ilicită și prejudiciabilă, respectiv accidentul de circulație, s-a produs la data de 06.01.2014 și prevederile art.103 din Legea nr.71/2011, privind punerea în aplicare a Noului cod civil, respectiv aplicarea legii în timp în cazul răspunderii civile delictuale, rezultă că în speță sunt incidente prevederile Ordinului CSA nr.14/2011, în vigoare la data săvârșirii faptei. Potrivit art.36 alin.5 din Ordinul CSA nr.14/2011, „despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”. Din această prevedere normativă se deduce faptul că exigibilitatea creanței, moment ce generează aplicarea de penalități de întârziere în cazul neîndeplinirii la timp a obligației de plată, se determină în funcție de modul de cuantificare a daunei, respectiv amiabil sau pe cale judecătorească. Numai în ipoteza în care părțile ajung la un acord asupra cuantumului prejudiciului înainte de intentarea oricărui demers judiciar creanța devine exigibilă la acel moment și sunt datorate și penalități de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligației de plată. A contrario, în ipoteza contestării cuantumului creanței sau al unei înțelegeri asupra acestui cuantum, survenite ulterior promovării unei acțiuni în justiție, creanța devine certă și exigibilă numai prin intermediul pronunțării hotărârii judecătorești.
Or, cererea de chemare în judecată, ce face obiectul litigiului pendinte, a fost introdusă înainte de întocmirea raportului de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 2235/17.11.2014 prin care pârâtul-intimat a stabilit cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate, context în care prima instanță a apreciat corect că pârâtul-intimat nu poate fi obligat la penalități de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată. Așadar, dat fiind faptul că părțile au fost de acord cu cuantumul sumelor reprezentând daune materiale și morale după introducerea acțiunii civile, prima instanță a dispus corect obligarea pârâtului-intimat să achite reclamantei-apelante penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate începând cu a 11-a zi de la data comunicării hotărârii și până la data plății efective a creanței principale.
Din aceste considerente, văzând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că motivele de apel sunt neîntemeiate, tribunalul, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat.
Având în vedere că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta B. D. I. CNP_, cu domiciliul în A., .. 10, ., în contradictoriu cu intimata F. de Protecție a Victimelor Străzii cod fiscal_, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, împotriva Sentinței civile nr.987 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.09.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. M. A.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK/22.09.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelanta B. D. I. cu domiciliul în A., .. 10, .
intimata F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – H. B.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1011/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
