Expropriere. Sentința nr. 841/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 841/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 841/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.841
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Președinte: Ș. V.
Grefier: G. S.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamanții Țigu D. L. și Țigu V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România, având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților avocat P. E. din Baroul A., lipsă fiind reclamanții și reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților depune la dosar dovada achitării diferenței de onorar expert și o precizare de acțiune prin care își reduce cuantumul pretențiilor la suma de_ euro reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu suprafața de 3175 mp, conform rapoartelor de expertize întocmite în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii conform concluziilor rapoartelor de expertiză .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 19 martie 2012, constată că prin acțiunea civilă formulată, reclamanții Țigu D. L. și Țigu V., au chemat în judecată pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.199/300/08.10.2011, doar în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților; obligarea pârâtei la plata sumei de_ euro sau corespondentul în lei la cursul valutar din data plății, pentru terenul expropriat, în suprafață de 5000 mp, cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce urmează a fi calculată de instanță, coroborată cu suma de 3565 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 07.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția reclamanților și până în ziua plății efective și, totodată, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat faptul că în data de 28.04.2010 Guvernul României a emis Hotărârea nr.416 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A., publicată în M.O. din data de 3.05.2010.
Prin această hotărâre se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică, suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat. Respectiva sumă care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți proprietarii de imobile vizați, a lăsat la o parte 251 de persoane, printre care și reclamanții Țigu, rămași nedespăgubiți. Pentru cei 251 de persoane a fost emis apoi un alt act, Hotărârea nr.488 din 11.05.2011 care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă sunt incluse și cele 251 de persoane și care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor despăgubiți în 2010, cu mult sub valorile de piață.
Reclamanții au precizat și faptul că au cerut anularea Hotărârii nr.488/2011 în fața Curții de Apel Timișoara, această cerere făcând obiectul dosarului nr._ .
În continuare reclamanții au arătat că în opinia lor, suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare. Suma propusă prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată.
În literatura de specialitate exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept. Din momentul exproprierii dreptul de proprietate privată încetează și se naște dreptul de proprietate publică asupra bunului expropriat.
Caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României. Aceasta prevede la art. 44 alin. 3: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta si prealabila despăgubire”
În temeiul normelor constituționale a fost concepută și elaborată o reglementare unitară care stabilește modalitatea de expropriere a imobilelor proprietate privată numai pentru cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Astfel, pe lângă normele constituționale în materie de expropriere, există Legea 33/1994 și Legea 255/2010.
Chiar art. 1 din Legea 33/1994 republicată prevede: Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dupa o dreapta si prealabila despăgubire (...).
De asemenea, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 prevede: în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în lista au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri
Or, HG 488/2011 precum și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 nu țin cont nici de prevederile din Constituția României, nici de dispozițiile care rezultă din actele normative menționate, deoarece despăgubirile stabilite nu au caracter drept sau just prealabil deposedării proprietății.
Lipsa unui caracter injust al despăgubirii este recunoscut indirect chiar de către Guvernul României care prin Hotărârea 416 din 2010 a stabilit ca pentru un metru pătrat de teren tot din acea zonă ca just prețul de 4 euro, nu 0,17 cenți cum a stabilit pentru reclamanți prin hotărârea de expropriere.
De asemenea prin hotărârea de expropriere au fost încălcate și reglementările europene.
Astfel, în jurisprudenta CEDO se subliniază faptul că partea a doua a art.l din Protocolul nr. 1 conține trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, și anume:
1.privarea să fie prevăzută de lege, adică de norme interne aplicabile în materie;
2.privarea să fie impusă de o cauză de utilitate publică;
3.privarea să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Din ansamblul celor trei condiții menționate, jurisprudenta organelor de verificare a respectării Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate -indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului.
Pe lângă reglementările și jurisprudenta CEDO, Comisia Europeană a decis cu valoare de principiu în Hotărârea din 15.01.1998 faptul că: o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu normele de drept intern, să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite în scopul vizat, de maniera în care privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă si proporțională a valorii bunului, indemnizare acordată titularului dreptului de proprietate.
Or, prin Hotărârea de Guvern nr. 488/2011 se stabilește nominal pentru reclamanți despăgubirea aferentă suprafețelor supuse intenției de expropriere, o valoare derizorie pe metru pătrat de teren care în calcul mediu se cifrează la 0,17 euro pe mp.
Vătămarea intereselor reclamanților este mai mult decât evidentă, deoarece această indemnizare nu prezintă nici caracter rezonabil, nu prezintă nici proporționalitate raportat la valoarea bunului supus exproprierii, iar conform dreptului intern comun în materie nu poate să reprezinte o dreaptă și justă despăgubire.
Pârâta recunoaște implicit faptul că terenul reclamanților a făcut obiectul primei evaluări prin numărul pe care îl atribuie hotărârii atacate în prezenta acțiune. În concret, numărul hotărârii este compus din numărul de ordine al reclamanților în cea de-a doua hotărâre de Guvern - 199 și numărul de ordine pe care terenul reclamanților l-a avut în prima evaluare - 300. Făcând trimitere la prima evaluare prin număr just ar fi fost ca pârâta să țină cont și de conținutul acesteia, care stabilește valoarea terenului reclamanților la 4,35 Euro.
Având în vedere faptul că există o diferența foarte mare între valorile terenurilor pe metru pătrat stabilite de expertiza independentă în documentul numit „Tabel cu valorile de despăgubire al terenurilor ce urmează a fi expropriate de pe teritoriul administrativ al orașului Pecica în vederea construcției autostrăzii Nădlac - A." și cele evidențiate în anexa aferentă H.G. 488/2011 nu se poate explica decât ca o nedreptate majoră și o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia dintre noi.
Dspozițiile art. 31 din Legea 255/2010 prevăd că: Orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă.
Astfel, reclamanții solicită instanței, ca în baza dispoziției citate să considere valabilă evaluarea făcută de expertul evaluator ANEVAR U. I. R. și, în vederea eliminării oricărei discriminări, să oblige pârâta la plata valorilor care rezultă din acea evaluare pentru exproprierea la care au fost supuși.
În drept, reclamanții au invocat disp.art. 8 alin.2, art.11 alin.7 și art.22 din Legea nr.255/2010, art.1 și 26 alin.2 din Legea nr.33/1994, art. 16 alin. 1 și art.14 din Constituția României, art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO, precum și toate dispozițiile legale și jurisprudențiale invocate în cuprinsul cererii.
În probațiune au depus la dosar: Hotărârea nr. 488/2011, nr.416/2010 și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.281 din 14.07.2010, tabel cu valorile de despăgubire efectuat de expertul U. I. R., acte de proprietate, hartă cadastrală.
Pârâta, a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata; fără cheltuieli de judecată;
În motivare arată că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusă exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publică „Autostrada Nadlac-A.". Consideră că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Precizează că drumurile publice din România reprezintă o componentă principală a sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990 privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –SA, iar cadrul general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea și lărgirea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente, în vederea realizării lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, lucrări care privesc siguranța și securitatea națională, în contextul îndeplinirii cerințelor organismelor internaționale, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, au fost demarate măsuri și programe de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.
Arată că, la momentul promovării Proiectului de Hotărâre a Guvernului nr. 416/2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare și de Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2009, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului. Astfel că, la momentul respectiv, în conformitate cu art.3 din Legea nr. 198/2004 cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
Consideră că, în prezent, cadrul legal în materie de expropriere îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ - teritoriale. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac - A. au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr.1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009. Prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării "Autostrada Nădlac - A.", precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 alin ( 4 ) din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
Art.11 din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local, prevede la alin. (7),(8) si (9):
„(7) Înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat in evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința.
(8)Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
(9)Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
Menționează că, raportul a fost „întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, și calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 și de către doamna ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.
Menționează că, raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Prin urmare, precizează că, această valoare specială este mai mare decât o valoare de piața care reprezintă: „suma estimată pentru care o proprietate poate fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri".
Vis a vis de cele expuse anterior, face mențiunea faptului că în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați să vândă, iar cumpărătorul este, la rândul sau, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică în cauză, și anume „Construcția Autostrăzii Nadlac-A., pe teritoriul administrativ al jud. A.". Astfel, preeminenta interesului general, care este definit de art. 2, alin (1), lit. I al Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, ca fiind: „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină totodată o justă și imediata despăgubire, care în concret are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.
De asemenea, învederează instanței faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piață specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea, oferta competitiva, etc.), astfel că, pentru toate cele anterior expuse, solicită respingerea acțiunii.
În drept invocă Legea nr. 255/2010, precum și pe toate celelalte prevederi invocate.
La data de 22 mai 2012, instanța, în baza art. 244 alin.1 pct.1 din Vechiul cod de procedură civilă a dispus suspendare judecății în cauză până la soluționarea dosarului nr._ al C.A. Timișoara, dosar în care a fost atacată în contencios administrativ H.G. nr.48/2011.
La data de 03 septembrie 2014, reclamanții au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei deoarece dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1043/04.03.2014 pronunțată de Î.C.C.J.
Prin precizarea de acțiune și concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată de azi, 17 septembrie 2015, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând instanței să anuleze în parte Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr.199/300 din 08.10.2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanților ; să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de_ Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu suprafața de 3175 mp, conform raportului de expertiză topografică; să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 3565 lei stabilită prin Hotărârea nr. 199/300 din 08.10.2011, dobândă calculată de la data de 07.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția subsemnaților și până în ziua plății efective și să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a contravalorii cheltuielilor de judecată cauzate cu prezenta acțiune .
În motivare reclamanții au arătat că valoarea stabilită prin raportul de expertiză este o valoare reală și corectă de despăgubire fiind apropiată de valoarea stabilită de HG 416/2010 în forma sa inițială.
Astfel, raportul la expertiză efectuat stabilește valoarea de despăgubire la_ Euro valoare apropiată de valoarea despăgubirilor constatate inițial de către CNADNR prin expert evaluator ANEVAR U. I. R..
Din compararea valorii acestor două evaluări cu valoarea oferită prin Hotărârea de Despăgubire a cărei anulare o solicită reclamanții se constată diferența de valoare de care reclamanții au fost privați, față de cei care au încasat sumele inițial.
În opinia reclamanților expertiza efectuată s-a făcut într-un mod profesionist de către comisia de experți, iar rezultatul evaluării acesteia are la bază criterii științifice obiective.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică de către expert A. G. prin care s-a stabilit că suprafața efectiv expropriată din C.F._ al localității Pecica (proprietatea reclamanților ) este de 3175 mp teren.
De asemenea, a fost efectuată o expertiză evaluatorie, întocmită de experții Ș. A., C. K. și O. Z. (numit de pârâtă).
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt că, prin hotărârea atacată, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 3175 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral A 709/23 fiindu-le acordate, în echivalent, o despăgubire în sumă de 3565 lei.
Reclamanții contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea despăgubirilor calculate în baza legii menționate este de_ Euro care include valoarea terenului și daunele privind lipsa de folosință, redobândirea aceleiași suprafețe, respectiv cheltuielile suplimentare de transport având în vedere calea de acces rămasă la . valoare suma de_ Euro – 52.157 lei o reprezintă valoarea terenului, restul fiind despăgubirile. Expertul pârâtei a ajuns la o concluzie apropiată privind valoarea terenului, de_ lei, deci cu 104 lei în plus, dar reclamanții în baza disponibilității au cerut cât au stabilit ceilalți doi experți.
Având în vedere și jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr.12 din 15 01 2015, privind sintagma ,, la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în art.26 alin.2 din L nr.33/1994, cât și Decizia nr.380 din 26 05 2015 vizând aceeași problemă din art.22 alin.3 din L nr.255/2010, rezultă că despăgubirea trebuie să reflecte valoarea bunului de la momentul transferului dreptului de proprietate, care include atât prețul cât și beneficiul nerealizat.
Pe de altă parte pârâta nu a cerut administrarea unei expertize contrarii, care să combată concluziile primeia, astfel că instanța va avea în vedere concluziile experților numiți de instanță și de către reclamant.
Având în vedere cele ce preced se va admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții Țigu D. L. și Țigu V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
Se va anula în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.199/300 din 8 10 2011.
Se va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de_ Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă, calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanță și suma de 3565 lei stabilită prin hotărârea anulată, începând din 7 01 2012 și până la plata efectivă.
Conform art.274 C.proc.civ. întrucât acțiunea se va admite, se va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert topograf, onorariu experți evaluatori Ș. I., C. K. și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții Țigu D. L. și Țigu V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
Anulează în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.199/300 din 8 10 2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de_ Euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă, calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanță și suma de 3565 lei stabilită prin hotărârea anulată, începând din 7 01 2012 și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 09 2015 .
Președinte Grefier
Ș. V. G. S.
Red.DM Tred.G S
5 ex./3 .
Se comunică părților:
1. reclamanții Țigu D. L. și Țigu V. cu domiciliul ales la Cabinet av. P. E. A., ., .
2 .pârât- S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE - sector 1, București, .. 38
3. P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1040/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
