Pretenţii. Decizia nr. 1040/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1040/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1040
Ședința publică din 23 septembrie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelații pârâți C. G. și C. A. în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de proprietari A. Piața UTA . sentinței civile nr. 3648/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă apelanta pârâtă C. A. și reprezentanta intimatei reclamante avocat Turcaș G. A. A. din Baroul A., lipsind apelantul C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 64 lei taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelanta si reprezentantul intimatei nu mai solicită alte probe și nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Apelanta, solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Reprezentanta intimatei reclamante Asociația de proprietari A. Piața UTA . respimgerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A., la data de 17 august 2015, constată că prin sentința civilă nr. 3648/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. .>în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. A., au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 971,92 lei, reprezentând cota lor de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari pentru perioada noiembrie 2013 – februarie 2014 și suma de 775,94 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 17 din . P-ța UTA din A., iar conform listelor de cheltuieli depuse la dosar – filele 17-21, aceștia datorează reclamantei suma de 971,92 lei cu titlu de cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei octombrie 2013 – februarie 2014. Suma restantă reprezintă restul rămas după achitarea de către pârâți a o parte din cheltuielile restante conform chitanțelor de la dosar (95/17.04.2014, 20/30.01.2014, 47/27.02.2014 și 177/28.11.2013).
Pârâții au susținut prin întâmpinare că din luna noiembrie 2013 au debranșat apartamentul de la încălzirea centrală (aspect necontestat de reclamantă) și ca atare nu mai au obligația de plată a energiei termice furnizate de CET, doar raportat la părțile comune și țevile care trec prin apartament, arătând că aceste sume au fost achitate la zi.
Instanța de fond a reținut ca neîntemeiată apărarea pârâților.
Astfel, potrivit art. 246 din Ordinul ANRDE nr. 91/2007, deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative:
a) să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului;
b) să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate;
c) să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g);
d) solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.
De asemenea, conform art. 248 din același ordin, furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare.
(2) În cazul în care deconectarea se face fără îndeplinirea condițiilor legale, furnizorul este îndreptățit să aplice penalizări la factură, reprezentând cheltuielile suplimentare de exploatare datorate deconectării.
Potrivit textelor legale mai sus citate, debranșarea de la sistemul centralizat de încălzire se face cu respectarea unor condiții pe care pârâții, cum au recunoscut în fața primei instanțe, nu le-au îndeplinit, respectiv s-au debranșat în mod nelegal. În această situație, față de dispozițiile art. 248 alin. 2 din ordin, furnizorul nu numai că nu ia în considerare o astfel de debranșare, dar aplică și penalizări la factură. Cu alte cuvinte, nu este opozabilă furnizorului de căldură debranșarea făcută fără îndeplinirea condițiilor legale, acesta continuând să factureze energia termică și pentru imobilul debranșat, putând aplica chiar penalități suplimentare reprezentând cheltuielile de exploatare datorate deconectării. Or, în această situație, atât timp cât furnizorul facturează în continuare energia termică, reclamanta la rândul său trebuie să o includă în listele de cheltuieli.
Față de acestea, instanța de fond nu a putut reține apărarea pârâților în justificarea propriului refuz de a achita sumele datorate cu titlu de cheltuieli de încălzire și apă caldă.
În consecință, în temeiul art. 46 din Legea nr. 230/2007, potrivit căruia ”toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 971,92 lei, reprezentând cota lor de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari pentru perioada noiembrie 2013 – februarie 2014.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, care prevăd posibilitatea asociațiilor de proprietari de a stabili penalizări pentru plata sumelor restante și văzând dispozițiile art. 20 alin. 13 din Statutul Asociației de proprietari (fila 13), potrivit cărora neplata la termen a cheltuielilor comune atrage penalități de întârziere de 0,2%/zi, (valoare ce se încadrează în limita prevăzută de art. 49 alin. 1 din lege), instanța de fond a obligat pârâții și la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 775,94 lei (f. 7).
Prima instanță a reținut că, reclamanta a învederat că va solicita cheltuielile de judecată din prezenta cauză pe cale separată, prin urmare pârâții nu vor fi obligați la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au formulat apel pârâții C. G. și C. A. solicitând admiterea acestuia solicitând schimbarea în totalitate a sentinței civile 3648/26.06.2015 pronunțată în dos._, care este netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile 470, 471 și urm. NCPC.
În motivarea cererii de apel, pârâții arată că sunt proprietarii apartamentului nr. 17, situat în ., Piața UTA și prin urmare membrii ai Asociației de P. constituită la nivelul imobilului. Prin cererea introductivă de instanță, reclmanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 971,92 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante pentru lunile noiembrie 2013 – februarie 2014 și a penalităților de întârziere, arătându-se că ar fi refuzat să achite această sumă, reprezentând serviciile la utilități de care au beneficiat, aducând în acest fel un prejudiciu asociației. În dovedirea cererii au fost depuse la dosar listele de plată a cheltuielilor pentru perioada solicitată. Ceea ce însă nu a arătat reclamanta prin acțiune este faptul că pârâții au achitat cheltuielile de întreținere, dar nu în cuantumul total dorit ci doar conform consumului real, aferent apartamentului, ceea ce au dovedit cu chitanțele de plată depuse la dosar. Diferența de plată care reprezintă suma solicitată de reclamantă prin acțiune, constituie contravaloarea energiei termice ( a agentului termic) de care apartamentul pârâților nu a mai beneficiat, ca urmare a debranșării de la sistemul de încălzire centralizat. Apartamentul în care pârâții locuiesc, (ca și întregul . rețeaua de termoficare a CET A.. Deoarece temperatura pe care o aveau în timpul iernii în apartament era insuficientă, în timp ce costurile erau tot mai mari și în dezacord cu calitatea serviciului asigurat, în vara anului 2013, pârâții au hotărât debranșarea apartamentului de la rețeaua de încălzire existentă, urmând ca apartamentul să fie încălzit din alte surse de energie. Despre intenția pârâților de a se debranșa de la rețeua de încălzire CET, au înștiințat asociația de proprietari, atât verbal cât și în scris, iar faptic în momentul debranșării, în apartamentul pârâților s-a aflat un reprezentant al asociației, în persoana vicepreședintelui dl. G. O.. D. urmare, începând cu luna noiembrie 2013, administratorul blocului a calculat valoarea încălzirii doar pentru părțile comune și țevile ce trec prin apartament, sumă pe care împreună cu restul de sume ce compun cheltuielile comune, au achitat-o la zi. Ulterior debranșării la care au recurs pârâții, au fost debranșate și alte apartamente, de fapt majoritatea apartamentelor din . la sistemul centralizat de încălzire, fără ca asociația să le solicite vreo sumă de bani.
Pârâții susțin că în mod corect au achitat cheltuielile comune conform calculului făcut de administratorul blocului( pentru părțile comune și țevile ce trec prin apartament), astfel că s-au opus admiterii cererii, considerând că nici nu pot fi obligați să suporte costul unui serviciu de care nu au beneficiat. În acest sens de altfel s-a stabilit prin Ordinul 343/2010 al ANRSC, conform căruia toți proprietarii, debranșați sau racordați la sistemul centralizat, au obligația de a achita doar căldura pentru părțile comune și căldura degajată de țevile ce trec prin apartament. Cererea introductivă de instanță nici nu a fost precizată în sensul celor de mai sus și totuși prima instanță, respingând probele testimoniale, în baza unor prevederi legale străine de cauza de față, a admis cererea și a obligat pârâții la plata sumelor cerute. Astfel se face trimitere la Ordinul ANDRE 91/2007, dar nu se amintește nimic despre ordinul invocat de pârâții – apelanți, Ordinul 343/2010 al aceleiași autorități. Ordinul 91/2007 se referă la o altă situație decât cea de față. Titular al contractului de furnizare a energiei termice este asociația. Pârâții, chiar verbal au anunțat asociația despre intenția lor de a proceda la debranșare, astfel că în mod cert, apartamentul lor nu a mai beneficiat de energia termică pe care li se cere să o achite. Atâta timp cât apartamentul pârâților nu a mai beneficiat de încălzirea centrală și apa "călduță" furnizată, nici consumul nu a mai fost același, astfel că în mod logic factura trebuia să fie mai mică, astfel că nu există prejudiciu iar pârâții nu pot fi obligați să plătească un serviciu de care nu au beneficiat. Reclamanta nu a dovedit existența vreunei pagube adusă de pârâți prin debranșare. De altfel așa cum au arătat pârâții, aproape toți vecinii s-au debranșat ulterior și nu s-a mai pus problema ca aceștia să plătească ceva.
În concluzie, apelanții – pârâți arată că prima instanță le-a respins proba cu martori cerută, martori cu care ar fi încercat să dovedească că intenția lor de a se debranșa a fost cunoscută la nivelul asociației. Prima instanță însă, nu a ținut seama astfel de probele solicitate de pârâți și nici de prev. legale în materie invocate de aceștia în apărare, astfel că sentința atacată este netemeinică și nelegală și se solicită admiteți apelului, așa cum a fost el formulat.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 14 septembrie 2015, intimata Asociația de proprietari A. Piața UTA . depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță, invocând în drept dispozițiile art. 246 și următoarele din Ordinul ANRDE nr. 91/2007.
În motivarea poziției sale, intimata arată că, în mod corect a fost reținut de prima instanță că apelanții în anul 2014 s-au debranșat ilegal fără a avea acordul asociației de proprietari sau acordul CET-ului, încălcându-se astfel atât, prevederile art. 246 și urm. din Ordinul ANRDE nr. 91/2007 cât și prevederile art. 30 din Legea 325/2006 potrivit cărora "Debranșarea totală a instalațiilor interioare de încălzire și/sau pentru apă caldă menajeră ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiții cumulative: a) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale; și b) anunțarea operatorului care are și calitatea de furnizor și a autorității administrației publice locale cu 30 de zile înainte de debranșare." Mai mult de atât, trebuie subliniat faptul că în măsura în care apelanții s-au debranșat de la CET, aceștia în perioada noiembrie 2013 - februarie 2014 nu au avut pentru apartamentul pe care îl au în proprietate nicio altă sursă de încălzire, cauzând astfel grave prejudicii vecinilor care au fost nevoiți să suporte costurile mult mai mari pentru încălzire, apelanții nerespectând nici obligația de a menține confortul termic al imobilului în care locuiesc, astfel încât să nu fie afectați ceilalți vecini. Raportat la susținerile apelanților privitor la faptul că aceștia arată că au înțeles să înștiințeze asociația de proprietari privitor la intenția acestora de a se debranșa, aceștia nu au înțeles să depună la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens. Înștiințarea depusă la dosarul de primă instanță nu poartă niciun număr de înregistrare al asociației de proprietari, motiv pentru care acest document nu a ajuns în posesia intimatei. Faptul că "înștiințarea" depusă la dosarul de fond poartă semnătura vicepreședintelui asociației de proprietari, nu poate duce la concluzia că acest înscris i-a fost adus la cunoștință și a fost înregistrat în actele asociației. În plus de acestea, vicepreședintele G. O., la data semnării actului intitulat "înștiințare" nu avea delegate niciuna din atribuțiile președintelui, astfel încât nu avea competența de a reprezenta asociația de proprietari în raporturile deduse judecății.
Intimata arată că, un alt motiv pentru care instanța de apel nu poate ține seama de înscrisul sub semnătură privată intitulat "înștiințare" este acela că pârâții au înțeles să formuleze această înștiințare abia în data de 16.12.2013. cu toate că astfel cum rezultă din susținerile lor au înțeles să se debranșeze încă din data de 15.09.2013. Chiar și în măsura în care s-ar raporta la acest înscris, instanța de apel trebuie să aibă în vedere faptul că pârâții au înțeles să formuleze actul sub semnătură privată intitulat "înștiințare" după aproape trei luni de zile de la data la care susțin că s-au debranșat, astfel că asociația de proprietari în mod corect a procedat la întocmirea listelor de cheltuieli. Față de aceste aspecte trebuie avut în vedere că niciun proprietar din condominiu nu poate proceda la debranșarea de la căldură a imobilului aflat în proprietatea sa, fără a respecta prevederile legale menționate. În susținerea afirmației sale, intimata arată că stau și dispozițiile art. 12 lit B lit h din HG 1588/2007 potrivit cărora proprietarii au obligația "să modifice instalațiile de distribuție a utilităților în interiorul unui condominiu sau al unui apartament din cadrul unui condominiu numai în condițiile legii, pe baza referatului tehnic de specialitate emis de furnizorul utilității, în care se arată efectele modificării instalației respective. Pe baza acestui referat, comitetul executiv va hotărî asupra efectuării modificării. În cazul producerii locale, la nivel de condominiu, a energiei termice și a apei calde de consum, nu este necesar referatul tehnic menționat". Astfel atâta timp cât pârâții nu au înțeles să solicite acceptul asociației de proprietari pentru debranșarea de la căldură a apartamentului aflat în proprietatea lor în baza referatului tehnic de specialitate emis de furnizorul utilității, asociația de proprietari nu avea cum să emită avizul pretins a fi solicitat de către pârâti și nici nu avea cum să procedeze la întocmirea în alt mod a listelor de cheltuieli. În măsura în care apelanții nu au procedat la obținerea tuturor avizelor pentru debranșare, apelanții – pârâți au obligația de a plăti cheltuielile de întreținere potrivit listelor de cheltuieli. În plus de acestea, trebuie avut în vedere că apelanții în fața primei instanțe de judecată au arătat că "în mod corect a fost calculată valoarea încălzirii ce apare pe listele de cheltuieli", însă aceștia refuză plata sumei de 971,92 lei, deși niciodată nu au înțeles să conteste la președintele asociației de proprietari modul de calcul al cheltuielilor de întreținere, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 12 lit. A din HG 1588/2007.
În fine, se arată că apelanții critică sentința atacată, întrucât nu s-a ținut seama de dispozițiile legale invocate de aceștia în apărarea lor, respectiv nu s-a ținut seama de Ordinul ANDRE nr. 343/2010, însă prima instanță de judecată nici nu avea cum să facă aplicare dispozițiilor invocate de apelanți în măsura în care aceștia s-au debraoșat în mod nelegal. Într-adevăr în ordinul anterior menționat se face referire la faptul că toți proprietarii debranșați sau racordați la sistemul de centralizat, au obligația de a achita căldura pentru părțile comune și căldura degajată de țevile ce trec prin apartament, însă în condițiile în care apelanții nu au respectat normele legale privind procedura de debranșare, respectiv dispozițiile art.246 și urm din Ordinul ANRDE nr. 91/2007, aceștia nu au cum să achite doar sumele considerate de dânșii ca fiind datorate.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.479 c.pr.civ., constată că acesta este nefondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat sentința a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat.
Motivele invocate de apelanți nu au nicio susținere legală câtă vreme raportul juridic de fond nu aparține intimatei. Nu Asociația de proprietari este furnizoarea energiei termice. Această entitate este aleasă dintre proprietari, pentru a gestiona și manageria problemele imobilului, nefiind nici producători, nici distribuitori de orice fel de energie.
Împrejurarea că, a fost anunțată asociația și a fost prezent un vicepreședinte nu justifică sub nicio formă demersul apelanților care putea fi realizat în condiții de legalitate.
Atât branșarea cât și debranșarea sunt chestiuni tehnice care aparțin unor organe abilitate și în condițiile prevăzute de lege, respectiv, art.246 din Ordinul ANRDE nr. 91/2007 și art. 30 din Legea nr.325/2006 arătate mai sus și care nu au fost respectate. A proceda în acest mod, înseamnă a lăsa loc liberului arbitru și a permite astfel de acțiuni în afara cadrului legal putându-se crea grave consecințe atât juridice cât și economice.
Astfel fiind, nu sunt motive pentru schimbarea sentinței care este temeinică și legală, apelul în baza art.481 c.pr.civ., urmând a fi respins.
În baza prevederilor art.453 c.pr.civ., instanța va obliga apelanții - pârâți C. G. și C. A. să plătească intimatei - reclamante Asociația de proprietari A. Piața UTA . de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial( fila 22 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți C. G. și C. A. în contradictoriu cu intimat reclamant Asociația de proprietari A. Piața UTA . sentinței civile nr. 3648/25 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ .
Obligă apelanții pârâți C. G. și C. A. să plătească intimatei reclamante Asociația de proprietari A. Piața UTA . de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.
Președinte Judecător
S. N. H. O.
Grefier,
D. P.
Se comunică cu:
- apelanți pârâți C. G. și C. A. A. Piața UTA .. 17
- intimata reclamantă Asociația de proprietari A. Piața UTA .>
Red. jud. OH
Thred. VM/DP
5 ex./3 .
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător A. M. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 904/2015.... | Expropriere. Sentința nr. 841/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
