Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1029/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1029/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1029
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Președinte T. B. Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelul exercitat de apelantele M. M. M. și M. A. în contradictoriu cu intimatele OCPI A., M. A., prin primar și . SRL, împotriva sentinței civile nr. 1878/15.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului M. A. – consilier juridic S. F. G., lipsă fiind apelantele si reprezentanții intimaților OCPI A. și . SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilierul juridic S. F. G. depune delegație de reprezentare.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentanta intimatului M. A., prin primar solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2015 constată că, prin sentința civilă nr. 1878/15.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/21.10.2013, formulată de petentele M. M. M. și M. A., împotriva intimatelor OCPI A., M. A., prin primar și . SRL, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, conform art. 248 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul O. de cadastru și publicitate imobiliară A. reținând că în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 7/1996, soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial. S-a reținut că prin decizia în interesul legii nr. 72, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit la 07 octombrie 2008 că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, O. de cadastru și publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. Prin urmare, textul legal și caracterul obligatoriu al deciziei anterior menționate determină prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI A., invocată de acest intimat și, pe cale de consecință, a respins plângerea formulată împotriva acestui intimat. Referitor la excepția autorității lucrului judecat, invocată de intimatul Muncipiul A. în raport de sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A., definitivă, prima instanță a constatat că litigiul soluționat prin sentința susmenționată a avut un alt obiect decât prezentul, respectiv plângere împotriva unei alte încheieri de carte funciară, și anume nr._/12.05.2014. Nefiind întrunită cerința triplei identități, părți, obiect și cauză, prima instanță a apreciat că excepția autorității lucrului judecat, în înțelesul art. 432 Cod procedură civilă, nu poate fi admisă. Analizând fondul cauzei prima instanță a constatat că, ceea ce urmăresc reclamantele, la fel ca în primul litigiu, este invalidarea lucrării de înregistrare sistematică efectuată de M. A. pentru la aducerea în concordanță cu realitatea din teren a situației juridice a imobilului înscris în CF_ A.. Or, prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A., s-a constatat deja că, prin lucrările topografice efectuate nu s-a adus vreo atingere dreptului de proprietate al petentelor atâta timp cât a fost respectată suprafața de teren cu privire la care autorului petentelor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, suprafață care până la data întocmirii documentației nu avea o localizare certă. În plus, a mai reținut Judecătoria A., prin aceeași sentință că, în cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică, situația de carte funciară, poate fi corectată fără acordul proprietarilor. S-a reținut că această constatare a instanței a intrat în puterea lucrului judecat (instituție distinctă de cea a autorității lucrului judecat), acesta privind, conform art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, și considerentele hotărârii. Prima instanță a reținut că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, reglementat de art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, dă dreptul intimatelor a opune reclamantelor constatările anterioare ale Judecătoriei A.. Or, prezenta plângere, deși formal vizează o altă încheiere de carte funciară, în esență, pune în discuție exact aceeași problemă, si anume readucerea imobilului reclamantelor la suprafața, poziția și forma anterioare refacerii de către M. A. a planului parcelar. Cum însă acest aspect a fost lămurit prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. iar art. 431 alin. 2 menționat mai sus dă dreptul intimatelor de a se prevala de această hotărâre, prima instanță a reținut că plângerea este neîntemeiată și văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, reclamantele M. M. M. și M. A. solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare arată că prima instanța a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de reclamante ca neîntemeiată invocând puterea lucrului judecat. Totodată arată că prima instanță a constatat, analizând fondul cauzei că ceea ce urmăresc reclamantele, la fel ca în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 4775 din 21.10.2014, este invalidarea lucrării de înregistrare sistematică efectuată de M. A. pentru aducerea în concordanță cu realitatea din teren a situației juridice a imobilului înscris în CF_ A.. Precizează că nu urmăresc invalidarea lucrării de înregistrare sistematică efectuată de M. A. ci doar se opun acțiunii Municipiului A. de a confisca terenul proprietatea familiei acestora. Menționează că prima instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. s-a constatat că prin lucrările topografice efectuate nu s-a adus vreo atingere dreptului de proprietate al reclamantelor atâta timp cât a fost respectată suprafața de teren cu privire la care autorului acestora i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, suprafața care până la data întocmirii documentației nu avea o localizare certă. Arată că prin lucrările topografice efectuate au fost modificate în defavoarea lor localizarea și categoria de folosință a terenului, dimensiunile laturilor și forma terenului, ceea ce a modificat posibilitatea de a fi lucrat cu utilaje și deci productivitatea și implicit valoarea terenului iar această trecere sub tăcere făcându-se în condițiile în care în sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 se face referire la schimbarea categoriei de folosință a terenului. Totodată arată că prima instanță a reținut în sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 că în cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică situația de carte funciară poate fi corectată fără acordul proprietarului, dar trece sub tăcere faptul că în cazul lor nu s-a procedat la o corectare ci la o modificare totală a caracteristicilor lotului ceea ce legea nu permite. Arată că intimatele au invocat în întâmpinările depuse la dosar excepția autorității lucrului judecat referitoare la care prima instanță a constatat în mod corect că nu este întrunită cerința triplei identități (părți, obiect și cauză) dar apreciază în mod eronat că în esență plângerea pune în discuție exact aceeași problemă și anume readucerea imobilului acestora la suprafață, poziția și forma anterioare refacerii de către M. A. a planului parcelar și că acest aspect a fost lămurit prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A..
În drept invocă Constituția României și Legea 7/1996 republicata și modificată.
Intimatul M. A. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului.
În motivare arată că, în fapt, apelantele cunoșteau încă din momentul înregistrării în cartea funciară faptul că imobilul a fost înregistrat fără o localizare certă, această localizare realizându-se numai după ce a fost întocmit cadastrul general, în funcție de dreptul de proprietate al tuturor persoanelor fizice și juridice ce au făcut obiectul întocmirii cadastrului pe suprafața de 10.000 ha cât are orașul A., pe situația reală existentă pe teren. Apreciază că dreptul de proprietate al apelantelor a fost respectat și tocmai prin operațiunea de întocmire a cadastrului general s-a dat acea localizare certă pe care nu a avut-o la data înregistrării terenului în cartea funciară. Precizează că apelantelor nu le-au fost încălcate drepturile de proprietate, atâta timp cât aceeași suprafață deținută inițial a rămas la aceleași dimensiuni și le-a fost intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Apreciază că documentația întocmită este conformă cu dispozițiile art. 11 al. 9 din Legea nr. 7/1996 care statuează „În cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică cadastru și cartea funciară, poate fi corectată fără acordul proprietarilor, în situația care aceasta nu coincide cu situația reală din teren" și al. 12 „In cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică în cartea funciară se înscriu suprafețele rezultate din măsurători."
În drept invocă prevederile art. 205 și urm. C., Legea nr. 15/1990.
Intimata C. & C. Topoexim SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivare arată că apelantele au urmărit prin cererea formulată să reitereze aspecte ce au fost cercetate de instanță la nivelul a două grade de jurisdicție, respectiv prin Sentința civilă 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. (dosarul nr._/55/2014) prin care a fost respinsă plângerea apelantelor împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr._/12.05.2014, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 133/10.02.2015 a Tribunalului A.. În acel dosar apelantele au solicitat să se respecte forma, dimensiunile și poziția terenului cu numărul cadastral_, așa cum a fost întabulat de Topo Service SRL iar în prezenta cerere se susține același lucru privind modificările ce vizează localizarea terenului proprietatea apelantelor. Apreciază că obiectul cererii vizează același argumente ca și cele care au făcut obiectul dosarului nr._/55/2014 soluționat definitiv prin respingerea plângerii. Consideră că prima instanță a reținut corect că în esență prin plângerea ce formează obiectul prezentului dosar apelantele reclamante pun în discuție aceeași problemă, respectiv, readucerea terenului proprietatea apelantelor la suprafața și poziția și forma anterioară refacerii de către M. A. a planului parcelar, acest aspect fiind practic lămurit de instanțe prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014, în caz contrar s-ar încălca principiul stabilității și securității raporturilor juridice.
Intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară (COPI) A. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat împotriva sa și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
În motivare arată că prin hotărârea atacată prima instanță în urma unei ample și complexe analize a actelor și lucrărilor dosarului a dispus respingerea plângerii formulate de către reclamante. Apreciază că față de obiectul acestei acțiunii OCPI A. nu are calitate procesuală pasivă raportată la prevederile art. 32 din Legea nr. 7/1996 și ale Deciziei ÎCCJ nr. LXXII (72) pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2007 s-a admis recursul în interesul legii privind lipsa calității procesuale pasive a OCPI în aceste cauze, excepție pe care o invocăm și o susținem și în cazul de față.
În drept invocă Legea nr. 7/1996 și Decizia ÎCCJ nr. LXXII din dosar 42/2007.
Apelantele M. A. și M. M. M. au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de M. A. reprezentat prin Primar arătând că cunosc încă din momentul înregistrării în cartea funciară că imobilul a fost înregistrat fără o localizare certă și că această localizare s-a realizat numai după ce a fost întocmit cadastrul general, în funcție de dreptul de proprietate al tuturor persoanelor fizice și juridice ce au făcut obiectul întocmirii cadastrului pe suprafața de 10.000 ha cât are orașul A., pe situația reală existentă pe teren. În opinia acestora, faptul că în schimbul terenului proprietatea familiei le-a fost atribuit un alt teren cu altă categorie de folosință și alte caracteristici inferioare terenului lor constituie o încălcare a dreptului de proprietate și nicidecum o respectare a dreptului lor de proprietate, așa cum considera Primarul Municipiului A.. Menționează că programul național de cadastru a început în 11.05.2015, așa cum s-a anunțat în presă iar Primăria Municipiului A. a încheiat lucrările de înregistrare sistematică în decembrie 2013, deci a încheiat lucrările cu un an și jumătate înainte de începerea programului național. Arată că nu au fost anunțate despre începerea lucrărilor de înregistrare sistematică în A..
Apelantele M. A. și M. M. M. au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulata de C. & C. Topoexim SRL arătând că în realitate, plângerea depusă în dosarul_/55/2014 se referă la încheierea_/11.03.2014 a OCPI A., iar plângerea depusă în dosarul_ se referă la încheierea_/21.10.2013 a OCPI A., argumentele fiind diferite, nereferindu-se la aceeași încheiere. Menționează că, în realitate, prin lucrarea de cadastru general realizată de C. & C. Topoexim SRL nu au modificat numai localizarea lotului proprietatea acestora ci au modificat în defavoarea lor toate caracteristicile lotului nostru (dimensiunile laturilor, forma lotului, posibilitatea de a-l lucra cu utilaje, productivitatea, categoria de folosința, valoarea terenului), ceea ce Legea nr. 7/1996 nu permite. Precizează că au sugerat readucerea la situația inițială ca fiind doar una din posibilitățile de îndreptare a abuzului, dar nu singura. Arată că nu au afirmat nicăieri în documentele depuse că nu acceptă o "corectare a reprezentării grafice a imobilului înregistrat anterior" așa cum prevede legea ci au exprimat faptul că doresc să fie respectată categoria de folosință și deci valoarea terenului.
În drept invocă Constituția României și Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările si completările ulterioare.
Apelantele M. A. și M. M. M., au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulata de O. de C. și Publicitate Imobiliară A., prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI A. și se apreciază lipsa interesului direct al OCPI A.. Consideră că modul în care OCPI A. a participat efectiv și activ la lucrările de cadastru general este descris de executantul lucrării, . SRL, în întâmpinarea pe care a formulat-o și a depus-o în dosarul_//55/2014 inregistrat la Judecătoria A. în 24.09.2014 și care le-a fost transmisă în 25.09.2014, anume: "Limitele tarlalelor și configurația imobilelor au fost întocmite împreună cu Primăria A. și OCPI A. astfel fiind avizate legal planurile parcelare". Apreciază că deoarece OCPI A. a întocmit împreună cu . SRL și cu Primăria A. limitele tarlalelor și configurația imobilelor, rezultă că afirmația OCPI A. că nu are calitate procesuală pasivă nu este adevărată.
În drept invocă Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a respins plângerea în baza puterii lucrului judecat a sentinței civile nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. și în temeiul art. 431 alin. 2 din codul de procedură civilă (C.).
În calea de atac, apelantele invocă doar motive ce privesc modificarea formei și a categoriei de folosință a terenului, susținând că în felul acesta M. A. nu realizează o aducere a situației juridice în concordanță cu situația din teren, ci le confiscă terenul. De asemenea, nu au fost formulate critici, în termenul legal (adică, cel de exercitare a apelului) împotriva soluției primei instanței de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară (OCPI) A., așa încât această soluție a rămas definitivă, nemaiputând fi contestată prin răspunsul la întâmpinarea OCPI, răspuns depus de apelante după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești prevăzut de art. 468 alin. 1 C. pentru formularea apelului.
Toate argumentele apelantelor privitor la păstrarea formei suprafeței, poziției imobilului lor, respectiv la corectarea reprezentării grafice a imobilului cu păstrarea categoriei de folosință și a valorii terenului au fost deja analizate sentinței civile nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. rămasă definitivă prin respingerea apelului.
În plus, încheierea nr._/21.10.2013 a OCPI A. nu are ca obiect aducerea în concordanță cu realitatea din teren a situației cadastrale a imobilului autorului apelantelor (sens în care trebuie menționat și faptul că acestea nu au făcut dovada calității lor de moștenitoare a proprietarului M. P. E.), aceasta fiind realizată prin încheierea nr._/11.03.2014 a Biroului de C. și Publicitate Imobiliară A.. Se constată faptul că prezentul apel nu cuprinde nici un motiv de fapt și de drept referitor la dispozițiile încheierii nr._/21.10.2013 a OCPI A..
De asemenea, petentele nu au respectat procedura prevăzută de Legea nr. 7/1996, în sensul că nu au formulat reexaminarea împotriva încheierii nr._/21.10.2013 a OCPI A. împotriva căreia aveau deschisă calea plângerii la instanță.
Art. 431 alin. 1 NCPC reglementează prezumția legală, absolută a autorității de lucru judecat în condițiile existenței triplei identități de cauză, obiect și părți între două procese succesive. Acest text de lege reflectă funcția negativă a efectului de lucru judecat al hotărârii judecătorești
În schimb, art. 431 alin. 2 din același cod dă expresie manifestării pozitive a aceluiași efect, în sensul că fiecare parte poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea celui din urmă. În acest caz nu mai este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în procesul ulterior să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu soluția din litigiul precedent, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, având în vedere dispozițiile art. 430 alin. 2 C. („Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”).
Astfel, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat în sensul art. 431 alin. 1 C., atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză), sau cu autoritate de lucru judecat în sensul art. 431 alin. 2 C., când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie, cumulativ, aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Așadar, atunci când aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre aceleași părți a fost soluționată definitiv pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, considerentele instanței, ce stau la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârii, au dobândit autoritate de lucru judecat și trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior, conform art. 430 alin. 2 C..
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenție impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, care, la rândul său, presupune ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate, sau, cu alte cuvinte, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările sau dezlegările din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
Or, prin sentința civilă nr. 4775/21.10.2014 a Judecătoriei A. au fost analizate argumentele apelantelor privitor la păstrarea formei suprafeței, poziției imobilului lor, respectiv la corectarea reprezentării grafice a imobilului cu păstrarea categoriei de folosință și a valorii terenului.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că în mod corect a admis Judecătoria A. excepția autorității lucrului judecat, în baza art. 431 alin. 2 C., așa încât, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 din același cod, va respinge apelul, ca neîntemeiat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantele M. M. M., dom. în București, Calea Dorobanților, nr. 10, . și M. A., dom. în București, .. 17, . în contradictoriu cu intimatele OCPI A., cu sediul în A., Splaiul Ghe. M., FN, jud. A., M. A., prin primar, cu sediul în A., ., jud. A. și . SRL, cu sediul în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1878/15.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.MA / Thred.VL/MA
7 ex./ 5 .
Se comunică:
- apelantei M. M. M. - București, Calea Dorobanților, nr. 10, .
- apelantei M. A., dom. în București, .. 17, .
- intimatei OCPI A. - cu sediul în A., Splaiul Ghe. M., FN, jud. A.
- intimatului M. A. – sediul în A., ., jud. A.
- intimatei . SRL, cu sediul în București, ., ., .
Primă instanță: Judecătoria A. - judecător R. A.
| ← Expropriere. Sentința nr. 841/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1019/2015.... → |
|---|
