Grăniţuire. Sentința nr. 329/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 329/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1214/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1214
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Președinte H. O.
Judecător L. L.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul P. C. T., în contradictoriu cu intimații S. A. și S. E. împotriva Sentinței civile nr.329/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul civil nr._ având ca obiect grănițuire .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului, avocat A. A. din Baroul A. și intimații S. A. și S. E. asistați de avocat L. C. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței . nr. 3178 din 4 august 2015 – fila 6 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 9 septembrie 2015, intimații au depus la dosar întâmpinare, înscris ce a fost comunicat apelantului.
Reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și adresa nr._/P/16.10.2015 emisă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V. G.” al Județului A., aceasta comunicându-se și reprezentantului intimaților .
Nefiind formulate cereri, ori alte probe de administrat, instanța apreciind apelul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respectiv modificare sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, stabilirea liniei de hotar dintre imobilele situate în Sepreuș, nr.272 și cel situat în Sepreuș nr. 273, definită de pct. MNF din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Ciurivski A..
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală cu cheltuieli de judecată depunând în acest sens factură și chitanță privind onorariul avocațial . Se reiterează motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că dintre cele 2 expertize, prima instanță în mod corect a apreciat că se impune stabilirea liniei de hotar conform expertizei mai economică, respectiv, fără demolări și modificări la clădiri.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 20 august 2015, constată că prin sentința civilă nr. 329/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. T., în contradictoriu cu pârâții S. A. și S. E. și în consecință s-a stabilit linia de hotar ce desparte imobilul aparținând reclamantului, situat în Șepreuș, nr. 272, județul A., înscris în CF_ Șepreuș, nr. top 379-380/b, 379-380/c și imobilul proprietatea pârâților, situat în Șepreuș, nr. 273, înscris în CF nr._ Șepreuș, provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 1189, pe aliniamentul definit de punctele C, D și E din raportul de contraexpertiză întocmit de expert C. M. M., ce face parte integrantă din hotărâre și s-a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Din extrasul de carte funciară nr._ Șepreuș (CF vechi 4710), instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului intravilan în suprafață de 1282 m.p. cu casă la nr. 272, având număr top: 379-380/b, 379-380/c (fila 8), iar P. V. și soția P. S. dețin un drept de uzufruct viager.
Din extrasul CF nr._ (nr. CF vechi 1189) rezultă că pârâții S. A. și soția S. E. sunt proprietari asupra terenului intravilan în suprafață de 1440 m.p. cu casă de la numărul 273 Șepreuș (fila 36), iar V. P. și soția V. F. sunt înscriși cu drept de uzufruct viager.
Potrivit art.561 Noul Cod Civil, orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând în condițiile legii, cheltuielile ocazionate, iar potrivit art.560 Noul Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Așa cum s-a arătat, în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză, unul întocmit de domnul expert Csurovski A., iar cel de-al doilea de doamna expert C. M..
Ambele rapoarte certifică faptul că folosința exercitată asupra terenului de către reclamant este mai mare cu 73 m.p., iar pârâții ocupă o suprafață în plus cu 73 m.p. față de suprafețele înscrise în CF, astfel că nu se pune problema ca reclamantul sau pârâții să încalce proprietatea celorlalți.
Prin primul raport de expertiză, linia de hotar propusă afectează gardul de la stradă al pârâtului pe lungimea de 0,25 m și presupune îndreptarea gardului din grădină, ceea ce ar necesita desființare de gard și alte modificări ale construcțiilor.
Având în vedere că cele două rapoarte de expertiză au concluzii contrare și că instanța de fond a apreciat că nu poate reține decât una dintre cele două rapoarte de expertiză, a stabilit linia de hotar potrivit raportului de expertiză nr. 276 din 06.05.2015 întocmit în cauză de doamna expert C. M. M., având în vedere că în acesta, linia de hotar propusă nu presupune costuri de demolare și mutare a anumitor construcții, fiind cea mai avantajoasă pentru părți, întrucât nu afectează nici unul dintre imobile.
Prin contraexpertiza efectuată doamna expert C. M. M. a propus ca linia de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului și imobilul proprietatea pârâților este cea marcată prin punctele C-D-E, unde punctul C reprezintă ultimul stâlp al gardului, punctul D reprezintă ultimul stâlp de gard pe linia de hotar, iar E reprezintă punctul de intersecție al celor două garduri la stradă (fila 125). Pentru stabilirea liniei de hotar între imobilul reclamantului și imobilul pârâților, s-a ținut cont de limita conform cadastrului vechi. De asemenea, linia de hotar nu afectează niciunul dintre imobile și nu se suprapune cu streașinele construcțiilor.
Prin urmare, în temeiul art. 560 și art. 561 Noul Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect grănițuire și a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF_ Șepreuș topo 379-380/b, 379-380/c situat în Șepreuș nr. 272, și imobilul înscris în CF nr._ Șepreuș cu nr. top. 379.380/f, 381-382/a, situat în Șepreuș nr. 273, pe aliniamentul C-D-E conform anexei grafice nr.1 la raportul de contraexpertiză întocmit de către expert C. M. M. și care face parte integrantă din hotărâre.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut următoarele cheltuieli de judecată cu prezentul dosar: 100 lei taxă judiciară de timbru (fila 5), 1500 lei onorariu expert (filele 57, 79), iar pârâtul S. A. a achitat onorariul pentru contraexpertiză în cuantum de 1500 lei (filele 103, 140).
Văzând dispozițiile art. 560 Noul Cod civil, potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate și văzând și dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă, instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art.468 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează acțiunea este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, care urma a se depune la sediul Judecătoriei Chișineu Criș. Potrivit art.471 alin.1 Cod de procedură civilă, apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Împotriva acestei soluții a formulat apel, reclamantul P. C. T., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii formulate împotriva pârâților S. A. și S. E., respectiv stabilirea liniei de hotar dintre imobilele situate în Sepreuș nr. 272 însris în CF nr._ Sepreuș nr.top 379-380/b, 379-380/c și cel situat în Seprtuș nr.273 înscris în CF nr._ Sepreuș, provenită din conversia a CF vechi nr.1189 definit de pct. MNF din raportul de expertiză întocmit de expert Ciurovski A., cu cheltuieli de judecată, invocându-se în drept art. 480, al.2 C. pr.civ.,
În motivarea cererii de apel, se arată că prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii concluziile raportului de contraexpertiză cu motivarea că, întrucât cele două rapoarte de expertiză întocmite în cauză au concluzii contradictorii instanța nu poate reține decât unul din cele două rapoarte. Instanța a ales varianta propusă prin contraexpertiză deoarece aceasta nu presupune costuri de demolare, mutarea unor construcții, fiind mai avantajoasă pentru părți din acest punct de vedere, soluția fiind vădit netemeinică și dată cu ignorarea dispozițiilor legale. Prin acțiunea formulată s-a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea reclamantului și a pârâților motivat cu aceea că pârâții, prin construirea unei anexe au încălcat prevederile art.612 C.Civ și art.611 C.Civ. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv stabilirea liniei de hotar dintre cele două imobile. Expertul Ciurovski A. a constatat că anexa construită de intimații pârâți, care trebuia edificată conform planului de situație din proiectul de construcție la o distanță de 0,90 m față de linia de hotar existentă nu respectă amplasamentul stabilit prin proiect, ceea ce a determinat o suprapunere a streașinii anexei pârâtului peste streașina casei reclamantului. Expertul, în propunerea liniei de hotar, a avut în vedere faptul că suprafețele de teren aflate în posesia părților sunt mai mari decât cele înscrise în CF, că amplasamentul construcției anexe edificate de pârât nu respectă proiectul, că imobilul proprietatea reclamantului este o construcție veche, că gardul de la stradă al reclamantului are o lungime de 17,70 m și a fost construit până la construcția veche a pârâtului care a fost demolată, că evidențele cadastrale nu sunt întreținute. În funcție de aceste elemente expertul a propus ca linia de hotar să treacă prin punctele MNF, astfel asigurându-se păstrarea frontului stradal pentru ambele case, respectându-se streașina casei vechi a reclamantului, dar presupune îndreptarea gardului din grădină în punctul C cu 0,21 m, în pct. D cu 0,09 m și în pct. E cu 0,15m. În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize, iar experta C. M. a propus prin raportul de contraexpertiză ca linia de hotar între cele două imobile să fie stabilită pe linia marcată prin punctele CDE, considerând că această modalitate nu afectează nici unul dintre imobile. Deși reclamantul a formulat obiecțiuni la contraexpertiză, motivat cu aceea că expertul nu a răspuns la toate obiectivele stabilite, prima instanță a respins cererea considerând că pe schiță se identifică linia de hotar și a apreciat că cererea ar avea ca finalitate tergiversarea cauzei.
Apelantul arată că, prima instanță a ignorat constatările expertului Ciurovski A., respectiv că pârâții, cu rea - credință, au încălcat prevederile planului de situație din proiect prin nerespectarea amplasamentului stabilit și autorizat pentru edificarea anexei și că au fost încălcate prevederile art.6l 1 C.Civ. De asemenea, a ignorat și faptul că urmare a acestei încălcări dreptul de proprietate al reclamantului a fost afectat. Urmare a respingerii obiecțiunilor formulate la raportul de contraexpertiză, prima instanță nu a rezolvat situația de fapt și că alegerea soluției propuse prin raportul de contraexpertiză a fost făcută greșit, avându-se în vedere doar faptul că în acest mod părțile nu sunt afectate financiar, nefiind necesare costuri de demolare, mutare a unor construcții. Situația de fapt poate fi rezolvată prin stabilirea liniei de hotar dintre cele două imobile conform propunerii expertului Ciurovski A., propunere care asigură frontul stradal corespunzător fiecărui imobil, respectă prevederile art. 611 C. Civ., referitoare la picătura de streașină și presupune modificări extrem de mici la gardul dintre construcții.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 9 septembrie 2015, intimații S. A. și S. E. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției lor, expusă în întâmpinare, intimații arată că, în mod corect instanța de fond a admis cererea de grănițuire și întrucât în cazul acțiunilor în grănițuire niciuna din părți nu „cade în pretenții" a compensat cheltuielile de judecată (clarificarea situației juridice a imobilelor profitând ambelor părții). Pe fond, apelanții pârâți au dobândit imobilul în discuție, în anul 2012, prin convenție de întreținere, de la socrul și soacra, respectiv tatăl și mama lor V. P. și F., care la rândul lor îl aveau în stăpânire din anul 1978. Construcțiile datau de pe vremea imperiului austro-ungar, fiind dobândite de familia V. odată cu terenul.
Apelanții arată că, ulterior, în anul 2003 s-a solicitat autorizarea construirii unei anexe, care a și fost realizată în anii următori, însă și această construcție a fost una autorizată de primărie cu toată documentația legală. Față de clădirile vechi, noua anexă este și mai retrasă față de aliniamentul inițial aflându-se la o distanță mai mare de linia de hotar astfel că nu poate încalca drepturile și interesele legitime ale vecinilor. Expertizele nu au putut determina neechivoc, din punct de vedere cadastral, situația anterioară a amplasamentelor, ambele făcând propuneri de stabilire a liniei de hotar. O expertiză propunea demolări de garduri la frontul stradal, retrageri de streașină și montări de jgheaburi (care în realitate existau) iar altă expertiză presupune stabilirea unei linii de hotar pe miezuina dintre cele două imobile, fără demolări și modificări la clădiri, astfel că instanța de fond a ales a doua variantă de expertiză. Tribunalul analizând apelul în condițiile art.479 c.pr.civ. și prin prisma motivelor scrise, constată că nu este fondat. Prima instanță atunci când a pronunțat sentința a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat. În motivele de apel se solicită ca să se aibă în vedere prima expertiză apreciindu-se ca fiind cea mai apropiată de starea de fapt din teren. Pe fond se poate observa că este vorba despre două clădiri destul de vechi, care inițial nu au fost așezate paralel distanța de la frontul stradal de 1,04 m dintre ele îngustându-se treptat până la 0,90 m. De asemenea, un aspect important este acela că părțile nu folosesc suprafața de teren aparținând unuia sau altuia, iar practic discuția este legată de așa – zisa suprapunere a streașinelor cu 14 cm. Ori, în atare situație când este evident că față de zidurile apropiate ale caselor așa cum au fost ele construite în urmă cu ani de zile, ceea ce trebuie să primeze este relația de bună vecinătate, întrucât spațiul propriu al fiecăruia nu permite eventualele lucrări care s-ar impune la ziduri sau acoperiș, soluția optimă dacă se insistă pe o stabilire efectivă a liniei de miezuină, este ca aceasta să nu producă prejudicii părților. Ori, față de prima expertiză, care conchide că se impun modificări la acoperiș și demolarea unui gard, nu poate fi considerată cea mai bună soluție în condițiile în care există și a doua variantă care nu implică astfel de demersuri. În consecință, avându-se în vedere că situația propusă de prima instanță nu încalcă dreptul de proprietate al părților, fiind cea mai echitabilă, nu sunt motive pentru schimbarea hotărârii, urmând ca în baza art.480 c.pr.civ. apelul să fie respins. În baza dispozițiilor art.453 NCPC, va obliga apelantul la plata sumei de 1.000 lei către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul P. C. T., în contradictoriu cu intimații S. A. și S. E. împotriva Sentinței civile nr.329/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul civil nr._ având ca obiect grănițuire .
Obligă apelantul la plata sumei de 1.000 lei către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier
H. O. L. L. V. M.
Se comunică:
- apelantului reclamantul P. C. T. - Sepreuș ,nr. 272, jud.A.
- intimatului S. A. - Sepreuș, nr. 273, jud.A.
- intimatei S. E. - Sepreuș, nr. 273, jud.A.
Red.H.O.
Tred./V.M.
5 ex./3 .
Red. Prima instanță – Judecătoria Chișineu Criș – judecător N. G.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 27-10-2015,... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 984/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
