Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 27-10-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1203/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1203
Ședința publică din 27 octombrie 2015
Președinte S. S. O.
Judecător N. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-reclamantă B. R. A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Z. V. împotriva Sentinței civile nr. 2768/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei-reclamante, avocat M. R. din Baroul A. precum și reprezentantul intimatei-pârâte avocat B. I. din Baroul A., lipsă fiind părțile personal.
Apelul este legal timbrat cu suma de 3354 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial și Note scrise, învederând instanței că nu are cereri de formulat.
Reprezentanta apelantei învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentanta apelantei susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării caracterului simulat al contractului de întreținere. De asemenea solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului considerând că nu s-a făcut dovada simulației, cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.08.2015, constată că prin sentința civilă nr. 2768 din 19.05.2015 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. R. A. în contradictoriu cu pârâta Z. V. și:
- a constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor legal rezervatar al defunctului B. P., decedat la 27.04.2014.
- a constatat că pârâta are calitatea de legatar universal al defunctului B. P., decedat la 27.04.2014.
- a constatat că din masa succesorală a defunctului B. P. face parte suma de 8 589 lei.
- a constatat că legatul lăsat de defunct pârâtei prin testamentul olograf din 20.11.2013 este ineficace pentru o cotă de ½ din valoarea masei succesorale.
- a respins cererea pentru restul cererilor, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta este fiica defunctului B. P., decedat la 27.04.2014, iar pârâta a fost partenera de viață a acestuia, începând cu anul 2005. În 2007, acesta din urmă și defunctul au subscris un contract de întreținere, prin care pârâta s-a obligat să-l întrețină și să-l îngrijească, cu toate cele necesare, până la încetarea din viață, în schimbul transmiterii imobilului situat în A., ., jud. A., înscris în CF nr. 1311 Micălaca. Defunctul a întocmit, la 20.11.2013, și un testament olograf, în care a relevat, în esență, aceea că lasă întreținătoarei sale „pe lângă imobil și toate bunurile mobile, precum și alte sume de bani. După moartea acestuia, astfel cum confirmă părțile, în patrimoniul acestuia s-a aflat suma de 8 589 lei, depusă într-un cont bancar.
Prima instanță, față de susținerile ambelor părți și tezele probatorii pe care le-au evidențiat, a reținut faptul că între defunct, reclamantă și pârâtă au existat unele conflicte.
Totodată a mai reținut faptul că reclamanta a arătat că are un caracter simulat contractul de întreținere pe care l-a încheiat tatăl său și, prin urmare, imobilul ce a făcut obiectul acestuia contract trebuie să se regăsească în masa succesorală, ca donație supusă reducțiunii.
S-a apreciat de către prima instanță că nu există vreun argument juridic spre a se susține că în momentul încheierii unui contract de întreținere, singura cauză validă ce-l poate determina pe întreținut la subscrierea acestuia este o stare de nevoie, fizică sau financiară, deja existentă ori iminentă ori ce s-a instalat în imediata urmare a convenției; dimpotrivă, este legitim și uzual ca o persoană, în considerarea simplei perspective a apariției unei stări de nevoie (ce este și aproape inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă), să stabilească astfel de raporturi juridice. Or, în cauză, nu există niciun motiv spre a considera că nu a fost determinat defunctul la încheierea contractului de o atare perspectivă.
Ca atare, în lipsa unor elemente factuale concrete în sensul că defunctul și pârâta au urmărit pura gratificare a acesteia din urmă cu un imobil, nu se poate concluziona în acest fel, nici chiar cu luarea în considerarea a împrejurării că în lipsa acestui contract ori în ipoteza unei liberalității, imobilul sau parte din el ar fi revenit reclamantei. Legiuitorul, astfel cum reiese din prescripțiile art. 1086 C. civ. (text aplicabil în raport cu data deschiderii moștenirii, în considerarea art. 91 din L. nr. 71/2011) limitează dreptul de dispoziție al persoanei în materie de liberalități, în favoarea unor categorii de rude, cum este reclamanta, dar acest text, de strictă interpretare, ca orice restricție, nu constituie un argument spre a considera un contract oneros ca fiind donație doar pentru aceea că se poate susține că nu ar fi fost absolut necesar defunctului ori că nu i-a adus beneficii precise. Or, în raport cu probele prin care s-a tins la demonstrarea faptului că, în concret, modul de viață al pârâtului nu s-a modificat după încheierea contractului, aceea că executarea concretă a contractului de întreținere intră în sfera dreptului de dispoziție al cocontractanților și rămâne supusă aprecierii lor subiective și, nu în ultimul rând, elementului aleatoriu specific convenției.
Ca urmare, considerând că în cauză nu s-a probat că intenția reală a părților contractului a fost aceea de gratificare pură și simplă a pârâtei, fără ca acestea să fi avut în vedere și nașterea unor obligații de a face, specifice întreținerii, în sarcina pârâtei, prima instanță a respins acțiunea în simulație având ca obiect contractul autentificat sub nr. 2915/2007 de BNP M., exercitată de reclamantă, ca nefondată.
În considerarea art. 975 și a art. 1087 C. civ., prima instanță a constatat că reclamanta, în calitate de fiică, este moștenitor legal rezervatar al defunctului B. P., decedat la 27.04.2014, și în considerarea art. 1055 C. civ. a constatat că pârâta are calitatea de legatar universal al defunctului B. P., decedat la 27.04.2014.
În ceea ce privește patrimoniului defunctului la data decesului, prima instanță a reținut că, în raport cu probatoriul administrat, singurul bun ce poate fi considerat cu certitudine ca făcând parte din patrimoniul defunctului la data decesului acestuia este suma de 8.589 lei, ce face și obiectul unui contract de depozit bancar, nefiind, în prezent, în deținerea vreuneia dintre părți. Elementul patrimonial a fost reținut în cauză în considerarea susținerile concordante ale părților, în baza art. 348 C. pr. civ.; simplul fapt că în testamentul olograf din 2013 s-a făcut referire și la alte bunuri, dintre care la unele în mod generic, nu semnifică aceea că ele au rămas în masa succesorală și, ca atare, nu pot face obiectul dispozițiilor instanței.
Totodată, în considerarea art. 1086 și a art. 1097 C. civ., văzând că defunctul a dispus cu privire la toate bunurile sale dezmoștenind-o indirect pe reclamantă, a constatat că legatul lăsat pârâtei prin testamentul olograf din 20.11.2013 este ineficace pentru o cotă de ½ din valoarea masei succesorale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. R. A. solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul constatării caracterului simulat al contractului de întreținere, și, pe cale de consecință, reducțiunea donației deghizate până la limita cotității disponibile și includerea în masa succesorală de pe urma defunctului B. P.. Cu cheltuieli de judecată.
Apelanta consideră hotărârea pronunțata de prima instanța ca fiind nelegală, având în vedere că în mod greșit prima instanță nu a constatat caracterul simulat al contractului de întreținere încheiat între intimată și defunct, considerând că acesta este, în realitate, o donație deghizată.
Apelanta mai arată faptul că prima instanță nu a luat in considerare faptul că defunctul, după încheierea acestui contract nu a beneficiat de prevederile acestui contract, nici la data încheierii și nici ulterior până la deces, acesta nu a fost în nevoie pentru a fi obligat să încheie un asemenea contract, cu atât mai mult cu cât nu rezultă în nici un fel ca acesta s-ar fi aflat, vreun moment, într-o stare de necesitate de natură să îl determine să încheie un contract de întreținere, având în vedere că avea o pensie mare, în jur de 1900-2000 lei/lună, în perioada anilor 2006-2008 a vândut o . terenuri moștenire în localitatea Târnova, avea propria sa casă renovata, nu avea nevoi speciale sau datorii.
De asemenea arată că, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați, după încheierea contractului de întreținere viata defunctului și a paratei nu s-a schimbat, nu se comporta defunctul ca o persoana întreținută, acesta continuând să se ocupe de treburile gospodărești, să facă cumpărăturile în casă, să plătească utilitățile, să facă menajul, aspecte care duc la convingerea naturii deghizate a contractului de întreținere, având în vedere că, în realitate, defunctul nu era o persoana întreținuta sub nici un aspect.
În ceea ce privește un acord scris privind actul real raportat la contractul simulat, apelanta arată că nu i s-a permis accesul în casă, considerând că lipsa efectivă a unui act real în materialitatea lui nu poate să-i fie opusă în condițiile în care din toate probele administrate în cauză rezultă clar caracterul simulat al contractului de întreținere încheiat, considerând că, în calitatea sa de moștenitoare rezervatară, este sub raport juridic și probational, ca un terț care atacă un act al defunctului, cum este cazul de față al unei donații care diminuează masa succesorala și implicit rezerva sa, acționând nu ca reprezentant al lui de cujus ci în virtutea unui drept propriu derivând din lege.
Apelanta mai arată și faptul că, așa cum rezultă din extrasele de cont atașate, din conturile defunctului se retrăgeau cu regularitate sume de bani, toata perioada în care a fost în ființă contractul de întreținere, a vândut bunuri imobile sau a contractat linii de credit, toate costurile medicale fiind achitate din conturile sale, si nici chiar cheltuielile cu înmormântarea nefiind suportate de întreținătoare, respectiv intimata din prezenta cauza.
In drept: art. 466 C.pr.civ., art. 480 C.pr.civ., art. 451 C.pr.civ.
Intimata Z. V. nu a depus la dosar întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată constând din onorariul avocațial.
Intimata consideră că apelanta nu a probat condițiile care pot duce la concluzia existenței simulației, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă în mod temeinic și legal, în concret, reclamanta-apelantă trebuia să probeze un acord bilateral de voințe, adică un acord simulatoriu între intimată și defunct, ori un act secret la contractul de întreținere încheiat între intimată și defunct, act secret constând dintr-o veritabilă donație.
Intimata consideră că din declarațiile martorilor rezultă faptul că nu doar că părțile au încheiat între ele un veritabil contract de întreținere, dar și că această întreținere a fost efectiv prestată, defunctul fiind extrem de mulțumit de maniera în care intimata și-a îndeplinit obligațiile de întreținere, afirmând aceasta frecvent și în fața cunoscuților, în acest sens, nu a avut nici un motiv să atace contractul de întreținere în discuție cu atât mai mult cu cât după mai bine de șase ani de la încheierea contractului de întreținere, în cadrul testamentului olograf din 20.11.2013, defunctul o individualizează ca fiind întreținătoarea sa.
Analizând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat.
Referitor la singurul motiv al apelului, respectiv caracterul simulat al contractului de întreținere si constatarea unei donații deghizate, tribunalul având în vedere definiția simulației precum și donația din prezenta cauză reține următoarele:
Pentru existența simulației este imperios necesar să existe concomitent intre aceleași părți două contracte, unul public aparent prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu reflectă realitatea și un alt act secret care reflectă voința reală a părților act prin care în realitate se anihilează în tot sau în parte actul public, denumit act simulat.
În prezenta cauză, reclamanta apelantă nu a invocat alte aspecte care să denote existența unei convenții ascunse de donație anterior încheierii actului autentic, martorii audiați au arătat fapte petrecute referitor la perioada ulterioară încheierii contractului de întreținere si modalitatea îndeplinirii obligației.
Față de cele reținute tribunalul având în vedere probatoriul administrat în cauză reține că în fața instanței de fond nu a fost probate condițiile care poate duce la existența simulației, și din acest motiv în mod corect acțiunea a fost respinsă de către prima instanță.
Martorii, aproape în unanimitate făcând excepție declarațiile martorei Rujița M. E., au declarat că defunctul B. P. a încheiat un contract de întreținere cu scopul ca intimata Z. V., în calitate de concubină, să aibă grijă de el și să nu fie singur, la fel rezultă din aceste declarații că întreținerea a fost prestată, precum că fiica defunctului, apelanta în prezenta cauză, nu a acordat niciun fel de ajutor neavând nicio relație cu acesta.
Valabilitatea contractului de întreținere rezultă și din încheierea unui testament olograf ulterior încheierii contractului de întreținere, testament din care rezultă că defunctul a lăsat toate bunurile sale, mobile și imobile, în considerarea art. 1055 Cod civil, intimatei beneficiara contractului de întreținere.
Pentru considerentele expuse urmează să respingă apelul formulat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 2768 din data de 19 mai 2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând disp. art. 453 NCPC, si împrejurarea că apelanta-reclamantă este partea care a pierdut procesul o va obliga pe aceasta să plătească intimatei-pârâte suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta-reclamantă B. R. A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Z. V., împotriva sentinței civile nr. 2768 din data de 19 mai 2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 27 octombrie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier
S. S. O. S. N. A. C.
Red. OSS/Thred.AC
4 ex./26.11.2015
2 .
Se comunică:
- apelanta-reclamanta B. R. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 25-27, . M., P. & Asociații,
- intimata-pârâta Z. V., cu domiciliul procesual ales în A., ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător O. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1208/2015. Tribunalul ARAD | Grăniţuire. Sentința nr. 329/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
