Întoarcere executare. Decizia nr. 1204/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1204/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1204/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1204
Ședința publică din 27 octombrie 2015
Președinte S. S. O.
Judecător N. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-contestatoare L. SA, în contradictoriu cu intimatele A. A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și . împotriva încheierii civile nr. 498 din 13.08.2015 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei-contestatoare avocat R. R. din Baroul București, lipsă fiind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 675 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură la data de 05 octombrie 2015, întâmpinare din partea intimatei A. A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, care a fost comunicată părților.
Reprezentantul apelantei depune la dosar Note scrise și extras de pe portalul ÎCCJ din care rezultă că dosarul având ca obiect cererea de suspendare, la care face trimitere intimata prin întâmpinare, se află în faza de filtru neavând stabilit termen de judecată și învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului.
Reprezentantul apelantei susține cererea de apel așa cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a încheieri atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare. De asemenea acesta consideră că nu a fost respectată procedura de comunicare a somației fiind necesară anularea tuturor actelor de executare ca fiind lovite de nulitate.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 07.09.2015, constată că prin încheierea civilă nr. 498 din 13.08.2015 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria L. a respins excepția de tardivitate a introducerii contestației la executare, excepție invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, și a respins cererea de suspendare a executării silite în dosar executional nr. 212 M/2015 al intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
De asemenea, a respins cererea formulată de contestatoarea S.C. L. S.A. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și terțul poprit S.C. C. S.A. București, cu obiect contestație la executare, întoarcere executare și suspendare executare.
În ceea ce privește excepția de tardivitate a introducerii contestației la executare, prima instanță a considerat că nu este întemeiată, conform art. 173 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală, potrivit căruia termenul de 15 zile fixat pentru depunerea contestației curge de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea însăși sau, după caz, de actul execuțional atacat.
Prima instanță reținând că executarea împotriva contestatoarei se face prin modalitatea popririi solicitând anularea tuturor adreselor de înființare a popririi emise de către DGRFPT – A. A., precum și a tuturor actelor de executare întocmite de către intimată în dosarul de executare, reglementată de art. 149 alin. 5 Cod procedură fiscal, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător.
Prima instanță, a reținut că din coroborarea celor două texte legale, rezultă că, inclusiv debitorul trebuie înștiințat despre înființarea popririi asupra sumelor datorate acestuia de terțul poprit. Or, intimate urmăritoare nu a depus vreun document din care să rezulte că a fost înștiințată debitoarea că au fost poprite sumele datorate de terțul poprit acesteia. Intimata a depus documente doar pentru atestarea comunicării somației și titlului executoriu. Cum, din motivarea contestatoarei, rezultă că aceasta contestă nelegalitatea formalităților procedurale și a executării prin poprire asupra sumelor datorate de terțul poprit, executarea efectivă, până în prezent, efectuându-se doar prin această modalitate de executare, prima instanță a apreciat că este depusă în termen contestația.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 148 Cod procedură fiscală, printre cazurile de suspendare a executării, se menționează și cel când aceasta este dispusă de instanța de judecată. Conform art. 718 Cod procedură civilă, instanța poate dispune suspendarea executării doar pentru motive temeinice, evident, deși textul nu o specifică, acestea fiind în conexiune cu executarea silită, cum ar fi nelegalitatea vădită a acesteia.
Or contestatoarea nu invocă alt motiv de suspendare decât dezechilibrul financiar creat de executarea silită, apreciind că nu a fost dovedit prin documente și nici nu poate fi prezumat un dezechilibru financiar în condițiile în care contestatoarea comercializează apă minerală și produse aferente.
În consecință, neputându-se reține existent unor motive temeinice care să impună suspendarea conform art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a apreciat că se impune respingerea cererii de suspendare a executării silite în dosar executional nr. 212 M/2015 al intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.
Analizând pe fond contestația la executare, prima instanță a constatat că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită împotriva contestatoarei, este cel cu nr. 903 din 23.04. 2015, emis în dosarul de executare nr. 212 M/2015 al ANAF, DGFP Timișoara, A. A.. La dosar, existând două recipise care confirmă primirea de către o persoană individualizată ca gestionar, din cadrul societății contestatoare a unor expediții de la intimată, evident constând din documente, la felul trimiterii fiind menționate numerele_, respectiv_, confirmate de primire cu data de 23.06.2015, respectiv 30.06.2015, fără altă individualizare.
Prima instanță a mai reținut faptul că somația nr.921 din 23.04.2015, emisă în vederea executării titlului executoriu nr. 903 din 23.04.2015 în Dosarul fiscal nr.212 M/2015, se regăsește pe lista confirmărilor/returnărilor de la fila 182 dosar instanță cu mențiunea că a fost returnată la 12 mai 2015. În consecință, a apreciat că, în mod legal, conform procesului – verbal nr. 3972, s-a afișat pe pagina de internet www finantearad.ro Anunțul nr. 3971/28 aprilie 2015.
Reținând că procesul-verbal nu a fost înscris în fals și provine de la o autoritate publică, prima instanță a apreciat că nu are niciun temei să înlăture mențiunea din acesta că somația și titlul executoriu nu au putut fi comunicate prin niciuna dintre modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2, 21, devenind incidente normele conținute de alin. 2^2 și 3 ale articolului specificat din Codul procedură fiscală, motiv pentru care a considerat contestația ca fiind neîntemeiată, executarea silită prin modalitatea popririi sumelor datorate de terți debitoarei fiind legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea L. SA, solicitând schimbarea în tot a încheierii apelate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare nr. 212M/2015 până la soluționarea definitivă a contestației la executare care formează obiectul dosarului cu numărul indicat mai sus.
În motivarea apelului aceasta, după expunerea stării de fapt, arată că potrivit art. 148 alin. 2 lit. a din CPF, suspendarea executării silite se poate dispune de instanța de judecată în condițiile legii, iar în lipsa unor dispoziții speciale în cuprinsul CPF cu privire la condițiile în care se poate obține suspendarea executării silite, devin incidente regulile de drept comun în această materie, cuprinse la art. 719 și urm. din C..
Apelanta apreciază că în cauză există motive temeinice pentru dispunerea suspendării, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 719 alin 1 din Cod pr. Civilă, procedura de comunicare a somației fiind viciată, motiv pentru care actele de executare silită sunt nelegale și nu pot produce niciun efect față apelantă, nefiind respectate dispozițiile art. 44 din Cod pr. fiscală referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal fiind incidente în ceea ce privește comunicarea somației de plată, ca act obligatoriu și prealabil oricăror acte de executare silită a creanțelor fiscale.
Apelanta consideră că intimata A. A.-DGRFP avea obligația de a dovedi că modalitatea de comunicare prin publicitate s-a impus, celelalte nefiind posibile. Această obligație este expres stabilită de art. 44 alin. 4 din CPF, iar încălcarea acestei obligații atrage în mod evident nelegalitatea actului comunicat cu încălcarea dispozițiilor legale exprese, intimata afirmând că celelalte mijloace de comunicare nu au fost posibile, fără însă a dovedi că nu s-a putut preda sub semnătură de primire sau nu s-a putut comunica prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Totodată apelanta face referire la soluțiile recente pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra problemei comunicării actului administrativ fiscal, au validat ideea potrivit căreia organul fiscal nu poate alege mijlocul de comunicare, fiind ținut de ordinea expres indicată de art. 44 din Cod pr. fiscală în situația în care există un litigiu pe rolul instanțelor, în cadrul căruia se analizează problema comunicării, organul fiscal trebuie să facă dovada că a folosit mijloacele de comunicare în ordinea stabilită de CPF, fără a avea posibilitatea de a se folosi direct de modalitatea de comunicare prin afișare pe site-ul ANAF.
Totodată mai arată faptul că, art. 44, în forma sa din 2011 a fost supus controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 a admis excepția de neconstituționalitate și a concluzionat că "procedând la o interpretare teleologică a dispozițiilor art. 44 alin. 2 lit. a-d din O.G. nr. 92/2003, enumerarea pe care o conține nu este întâmplătoare, ci modalitățile de comunicare a acelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate, a cărei descriere se găsește în textul de lege criticat în cauza de față."
Or, intimata nu probează imposibilitatea respectării ordinii mijloacelor de comunicare, limitându-se doar la a afirma că nu a fost posibilă comunicarea decât prin anunț pe site-ul ANAF, iar prin indicarea realizării procedurii direct prin publicitate, intimata recunoaște faptul că nu a realizat procedura de comunicare decât în această modalitate, încălcând dispozițiile exprese ale art. 44 din CPF, deși art. 45 alin. 2 din CPF indică în mod expres faptul că actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, unul dintre efectele despre care vorbește art. 45 este și cel indicat de art. 145 alin 1 din CPF și anume începerea executării silite, conisderând că în cauză executarea silită împotriva L. nu a început în mod legal, ca urmare a nerespectării procedurii de comunicare a somației.
Totodată apelanta consideră că se creează un prejudiciu iremediabil prin continuarea executării silite având în vedere că intimata a blocat apelantei orice sursă de venit, fiind practic în imposibilitate de a-și continua activitatea. Această încetare a activității, ca urmare a popririi tuturor surselor de venit (poprirea conturilor bancare și poprirea sumelor de bani pe care trebuia să le primească de la C.), generează un prejudiciu grav și iremediabil L., care de curând a ieșit din procedura insolvenței.
Având toate conturile poprite și fiind lipsită de încasările la care era îndreptățită de la proprii creditori care au fost transformați în terți popriți prin înființarea popririi, L. este lipsită de orice lichiditate și nu poate, la rândul său să-și exercite obligațiile de plată asumate potrivit contractelor aflate în derulare și o pune pe apelanta în situația de a nu achita facturile scadente, având totodată ca efect direct, sistarea livrărilor de sticle de tip pet și încetarea activității de producție și distribuire. De asemenea, contractul de furnizare a energiei electrice, absolut necesară în desfășurarea activității L., prevede posibilitatea furnizorului de energie electrică de a întrerupe furnizarea energiei electrice și de a rezilia contractul în cazul în care L. nu își îndeplinește obligația de a achita contravaloarea facturilor restante, de asemenea oricare dintre partenerii contractuali ale căror creanțe nu sunt achitate în termenul de 60 de zile de la scadență va putea formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței,
Pe de altă parte, în condițiile în care L. nu deține lichiditățile necesare pentru a acoperi creanțele scadente, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 este obligat să ceară deschiderea procedurii. Aceasta va antama consecințe dezastruoase pentru Societate, fie că insolvența este cerută de creditori, fie că L. va fi obligată să o ceară, întrucât anterior a mai fost supusă acestei proceduri, activitatea i-a fost reorganizată anterior prin implementarea unui plan de reorganizare, astfel că L. nu va mai beneficia de această posibilitate și va fi supusă direct procedurii falimentului.
Totodată apelanta arată că măsurile de executare silită trebuie să asigure posibilitatea creditorului de a-și satisface dreptul de creanță dar totodată acestea nu trebuie să fie excesive și să aibă ca efect sucombarea debitorului și în final înlăturarea acestuia din activitate.
Ori de câte ori efectele măsurilor de executare silită au consecințe deosebit de grave acestea trebuie suspendate până la pronunțarea instanței asupra contestației debitorului, astfel, se va acorda posibilitatea debitorului de a se apăra și a obține controlul judecătoresc asupra unei executări silite care poate avea ca efect desființarea acestuia.
Admiterea ulterioară a contestației L. va fi inutilă în lipsa suspendării executării, atât timp cât până la soluționarea definitivă a contestației, va interveni în mod cert starea de insolvență și totodată obligația de deschidere a procedurii. L. va intra în faliment iar soluția de admitere a contestației va fi lipsită de efect juridic.
Nu în ultimul rând, apelanta arată că și-a îndeplinit obligația de a achita cauțiunea impusă de lege, în cuantum total de 15.717,70 lei, fiind astfel respectată și ultima dintre cele trei condiții necesare încuviințării cererii de suspendare.
În drept invocă art. 44, 45, 145, 172 și urm. din CPF, art. 719 alin. (6), coroborat cu dispozițiile art. 466 și urm. din C. precum și toate celelalte prevederi legale la care a făcut referire prin cererea de apel.
Intimata DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicită respingerea ca nefondat a apelului.
În motivare intimata consideră că în mod corect prima instanță a respins contestația la executare apelantei-contestatoare ca neîntemeiată reținând că actele de executare contestate au fost emise cu respectarea prevederilor art. 141 coroborate cu art. 145 și art. 154 din O.G. nr. 92/2003, acestea conținând toate elementele pentru a fi valabile sub aspect procedural.
Totodată intimata consideră că motivele invocate prin cererea de apel nu au relevanță, apelanta neaducând nicio critică actului de executare contestat, neinvocând niciun temei de drept care să justifice anularea formelor de executare instituite, ci doar apărări de fond, aceasta neinvocând textul legal încălcat, cererea fiind vădit nelegală.
Intimata arată că actele de executare au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale incidente cauzei, contestatorul nu se poate sprijini decât pe vicii si neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
Intimata consideră că respingerea contestației la executare lipsește de justificare cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei întrucât nu s-a invocat de către contestatoare nici un motiv, nu s-a făcut dovada prin niciun înscris, respectiv probă că prin măsura executării silite s-ar fi adus vreun prejudiciu contestatoarei și care ar justifica suspendarea executării.
Totodată mai arată că, plata cauțiunii nu poate fi considerată ca unică condiție pentru admiterea cererii de suspendare, instanța poate să suspende executarea silită pană la soluționarea pe fond a contestației, dar în mod evident pentru motive temeinice, raportat la înscrisurile depuse de către reclamantă și care ar putea să justifice o astfel de măsură.
Referitor la motivele invocate de apelantă cu privire la executarea silită a sumelor stabilite prin titlul de creanță, intimata arată că a fost comunicat atât contribuabilului cât și organului de executare silită în termenele legale menționate de Codul de procedură fiscală. Considerând că s-au respectat întocmai termenele de comunicare a actelor administrative și că nici acest argument nu poate fi luat în considerare de către instanța de judecată.
De asemenea, solicită instanței de apel să constate că vis a vis de prevederile art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare", contestația la executare silită fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 712, alin. 2 Cod procedură civilă.
Consideră că nu există nici un temei legal care să justifice acțiunea contestatoarei, aceasta neinvocând niciun temei de drept care să justifice anularea formelor de executare instituite, ci doar apărări de fond, aceasta neinvocând textul legal încălcat, cererea fiind vădit nelegală, executarea silită declanșată împotriva contestatoarei este perfect legală, respectând întocmai prevederile art. 141 coroborate cu art. 145 din O.G. nr. 92/2003.
Totodată intimata arată că debitul în sarcina reclamantei a fost stabilit prin Decizia de impunere nr. 121/26.03.2015 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare 1.994.195 lei, a căror scadență a fost data de 20.04.2015.
Prin Sentința civilă nr. 174/07.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ s-a respins cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 121/26.03.2015 formulată de reclamanta L. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.. Decizia de impunere nr. 121/26.03.2015 fiind comunicată atât reclamantei cât și organului de executare silită reprezintă titlu de creanță și având în vedere că plata debitului nu s-a făcut de bună voie, s-a declanșat procedura de executare silită prin emiterea Somației nr. 2/_ /_ și titlului executoriu nr. 903 emise la data de 23.04.2015 de către A.J.F.P. A. - Colectare Contribuabili Mijlocii.
Intimata învederează faptul că atât Somația nr. 2/_ /_ cât și Titlul executoriu nr. 903 au fost comunicate debitorului la data de 14.05.2015 în conformitate cu prevederile art. 44, alin. 3 din O.G. nr. 93/2004, republicată, fiind întocmit în acest sens Anunțul colectiv nr. 3971/28.04.2015 și Procesul verbal privind îndeplinirea comunicarea acestora prin poștă nefiind posibilă, așa cum rezultă din SACF - situația somațiilor. Actele de executare emise dosarul de executare nr. 212 M/2015, respectiv Somația nr. 2/_ /_ cât și Titlul executoriu nr. 903 deși au fost comunicate contestatoarei la data de 14.05.2015 în conformitate cu prevederile art. 44, alin. 3 din O.G. nr. 93/2004, republicată, aceasta nu a efectuat plata sumelor datorate potrivit somațiilor și titlurilor executorii emise în dosarul de executare nr. 212 M/2015.
Astfel încât organul de executare, având în vedere datele din contabilitatea debitoarei în mod corect și legal a procedat la înființarea popririi asupra sumelor datorate debitoarei de către terții specificați în adresa nr. 5684/17.06.2015 comunicată reclamantei, precum si adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr. 5927/25.06.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 154, alin. 5 Cod proc. Fiscală.
În drept intimatul invocă disp. art. 205, art. 471 NCPC, precum și celelalte acte normative invocate prin întâmpinare.
Analizând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat.
Din conținutul apelului, tribunalul reține că . apelul formulat nu aduce nicio critică actului de executare, nu invocă niciun temei de drept care să justifice anularea formelor de executare, ci invocă apărări de fond.
În cadrul contestației la executare apelanta nu poate invoca alte vicii sau chestiuni de fond decât neregularități ale actelor de executare.
Referitor la cererea privind suspendarea executării silite, ca și motiv de apel, tribunalul având în vedere disp. art. 162 alin. 2 din OG nr. 92/2003, coroborat cu disp. art. 718 alin 1 NCPC, reține că instanța are posibilitatea să suspende executarea silită până la soluționarea pe fond a contestației dar pentru suspendare trebuie să existe motive temeinice invocate si susținute de acte.
Din lucrările dosarului rezultă că contestatorul nu a invocat niciun motiv temeinic și nu a depus niciun înscris sau vreo probă din care să rezulte că prin măsura executării silite i s-a produs vreun prejudiciu care să justifice această suspendare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării tribunalul reține că reclamanta nu a probat că există vreo vătămare ireparabilă, motiv pentru care tribunalul apreciază că acest motiv nu este fondat.
În ceea ce privește motivul de apel cu privire la executarea silită a sumelor stabilite prin titlul de creanță, tribunalul văzând că acest titlul a fost comunicat atât contribuabilului cât și organului de executare silită în termenele legale potrivit Codului de procedură fiscală, apreciază că nici acest motiv nu poate fi luat în considerare.
Instanța de fond a interpretat corect disp. legale incidente arătând că motivele invocate de contestatoare cu privire la iminența executării silite, indisponibilizarea conturilor bancare sau faptul că activitatea contestatoarei ar fi afectată negativ nu justifică anularea actelor de executare câtă vreme aceste situații sunt consecința nerespectării titlului executoriu și sunt imputabile contestatoarei prin neonorarea obligațiilor prevăzute în titlul.
Față de aceste considerentele expuse urmează să respingă apelul formulat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 498 din data de 13 august 2015 a Judecătoriei L. pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta-contestatoare . contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 498 din data de 13 august 2015 a Judecătoriei L. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 27 octombrie 2015.
Președinte,Judecător, Grefier
S. S. O. S. N. A. C.
Red. OSS/Thred.AC
5 ex./26.11.2015
3 .
Se comunică:
- apelanta-contestatoare S.C. L. S.A., cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de avocați Țuca, Z.&Asociații cu sediul în București, .. 4-8, clădirea America House, aripa de vest, etaj 8, sector 1
- intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9 B, jud. T.
- intimata S.C. C. S.A., cu sediul în București, .. 6 C, .
Prima instanță: Judecătoria L., judecător E. P.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Validare poprire. Decizia nr. 1208/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
