Contestaţie la executare. Decizia nr. 1219/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1219/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1219/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1219
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Președinte H. O.
Judecător L. L.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul formulat de intimatul Z. S. în contradictoriu cu intimații – contestatori I. D., DI S. V., DI S. F. și . împotriva sentinței civile nr. 3654/25.06.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimaților avocat L. A. din Baroul A. în substituirea Cabinetelor de Avocat Asociate „M. G., N. G.” din Baroul A.., lipsă fiind apelantul intimat Z. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că procedura de citare cu apelantul intimat Z. S. este legal îndeplinită în Italia, Via M. Campero, nr. 7, Padova._.
Nefiind formulate cereri, ori necesare alte probe, instanța apreciind apelul în stare de soluționare, declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 21 iulie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 3654/25.06.2015 din data de 25.06.2015 Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii I. D. în contradictoriu cu intimatul Z. S..
A redus cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 15.12.2014 emisă în dosar execuțional nr. 1500/2014 al B. Siegmeth R. de la 14.068 lei la 2900 lei ( 2000 lei onorariu avocat și 900 lei onorariu executor).
A obligat intimatul la plata sumei de 576 lei cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 153/2012 a Curții de Apel Timișoara Secția a II a Civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Z. S. fiind obligați pârâții, contestatori în prezenta cauză să îi pună la dispoziție spre consultare actele contabile ale societății pârâte . din perioada 2006-2012 și să îi plătească suma de 9437,58 lei cheltuieli de judecată.
La data de 15.12.2014 intimatul creditor a formulat cerere de executare silită, înregistrată la B. Siegmeth R. din Timișoara sub nr. 1500/2014.
S-a emis încheierea din 15.12.2014 de încuviințare a executării având obiect obligație de a face și recuperarea creanței sus arătate precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare constând în 7000 lei onorariu avocat, 620 lei cheltuieli de executare și 6448 lei onorariu executor, în total, 14.068 lei.
S-a susținut de contestatori că și-au executat obligația de a face stabilită prin titlu executoriu, în dovedirea acestei susțineri depunând la dosar o factură emisă de TNT Romania SRL la data de 01.02.2014 pentru un serviciu de curierat ce-l are ca destinatar pe creditor, coletul expediat având o greutate de 0,100 kg, o adresă cuprinzând o listă cu acte contabile aferente anilor 2007, 2008 și o declarație autentică datată 12.02.2009 dată de numitul B. I. privind preluarea arhivei societății V. Concept SRL.
Prima instanță a apreciat că nu pot fi reținute apărările contestatorilor, factura emisă de curier nefăcând dovada îndeplinirii obligației în discuție atâta timp cât conținutul coletului nu este declarat, mai mult, nu rezultă predarea coletului destinatarului – creditorul în cauză.
În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că documentele contabile enumerate în lista de la fila 12, nedatată, ar fi fost expediate creditorului, tot nu se poate reține îndeplinirea obligației stabilite prin hotărârea indicată, atâta timp cât nu se regăsesc și documente aferente anilor 2006, 2009-2012.
Declarația autentică dată de numitul B. I. este anterioară pronunțării deciziei Curții de Apel Timișoara și putea fi valorificată în cadrul acelui litigiu, în orice caz, starea de fapt ce rezultă din această declarație nu poate face dovada executării obligației stabilite prin titlul executoriu emis ulterior acesteia, astfel că nu va fi avută în vedere de instanță.
Așa fiind, reținând că nu s-a făcut dovada executării obligației de a face stabilită prin titlu executoriu, fiind de necontestat neexecutarea obligației de plată a sumei de 9437,58 lei, prima instanță a apreciat temeinică și legală executarea silită pornită în dosarul 1500/2014.
În ceea ce privește completarea de acțiune, respectiv contestarea actelor de executare silită imobiliară, instanța reține că în CF_ A. a fost notată urmărirea silită doar asupra dreptului de proprietate al debitorului I. D., nicidecum asupra întregului imobil aflat în coproprietate, înscrierea fiind conformă situației de fapt și de drept, iar atâta timp cât nu s-a purces la scoaterea la licitație a imobilului aflat în codevălmășie, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 818 C.p.civ.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prima instanță a reținut întemeiate criticile contestatorilor.
Astfel, având în vedere obiectul cererii de executare silită, anume obligația de a face, respectiv de a preda bunuri determinate și obligația de plată a creanței mai mică de 10.000 lei, s-a reținut că raportat la onorariile minimale și maximale prevăzute de Ordinul MJ nr. 2505/2001, onorariul executorului pentru predarea bunurilor este minim 60 lei și maxim 2200 lei, iar pentru executări silite indirecte în raport de valoarea creanței, mai mică de 10.000 lei, onorariul minim este de 75 lei plus 2% din ce depășește 1000 lei, adică 243,75 lei, iar onorariul maxim de 10% din creanță, adică 943,75 lei.
A rezultat așadar că onorariul executorului în cuantum de 6448 lei este nejustificat de mare, motiv pentru care va fi redus de instanță la suma de 900 lei la valoarea medie a limitelor legale .
Executorul judecătoresc are dreptul la recuperarea cheltuielilor efectuate cu diversele acte de executare desfășurate de acesta, conform Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2007.
Prima instanță a avut de asemenea în vedere dispozițiilor art. 577 din vechiul cod de procedură civilă, sus invocat, își are corespondent în noua reglementare în art. 889.
Cum prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, cheltuielile de executare prevăzute de hotărârea UNEJ amintită, au fost estimate de executor la suma de 620 lei, neconstituind în acel moment o creanță certă, lichidă și exigibilă, în raport de dispozițiile art. 889 C.p.civ., din care rezultă că după executarea silită se va încheia un proces verbal ce va cuprinde cheltuielile de executare, prima instanță nu le-a reținut și nu le-a inclus în cheltuielile de executare totale reduse conform celor de mai sus, nefiind în competența instanței de judecată a le cenzura, anterior calculării lor, de către executor, în raport de actele emise în concret, potrivit textului de lege sus citat ci, doar după stabilirea lor, la momentul încheierii executării, condiționat de contestarea lor.
În privința onorariului avocatului în faza de executare silită, în cuantum de 7000 lei, prima instanță l-a apreciat nejustificat de mare, în raport cu munca depusă de avocat și raportat la valoarea creanței, astfel că, în temeiul art. 452 al. 2 C.p.civ., l-a redus la suma de 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul - intimat Zenon S. prin care a solicitat anularea hotărârii de fond ca fiind nelegală.
În motivare a arătat că apărătorul său a solicitat pe fondul cauzei citarea la domiciliul arătând că hotărâre va fi lovită de nulitate absolută în lipsa procedurii de citare, conform art. 153 alin. 1 și 2 C., art. 155 alin. 6, art. 174 alin. 2 C..
Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei excepții imperative, și implicit nici nu a motivat-o.
Calitatea de apărător nu suplinește calitatea de parte necitată care nu are cunoștință de purtarea procesului.
Apărătorul a fost citat în prezenta cauză în calitate de persoană fizică pe considerentul că are calitate de avocat ales în cadrul dosarului de executare silită, dar nu a putut depune la dosar dovada tuturor cheltuielilor de executare silită.
S-a impun chiar efectuarea unei expertize financiar contabile care să refacă întreaga contabilitate din actele aflate la organele fiscale, respectiv balațe, bilanțuri și fișe sintetice.
A arătat că el în calitate de apărător nu s-a aflat în posesia chitanțelor de plată, nu a depune nici măcar o chitanță fiscală de onorariu avocat în prezenta cauză deoarece intimatul nu a crezut că există o astfel de judecată de care el nu are cunoștință și nu a plătit nici cheltuieli de transport.
Exectarea doar a unei simple obligații de a face, respectiv o punere în posesie este conform Ordinului MJ 2505/2001 de 2200 lei, pentru creanța ce trebuie recuperată este de 10% din valoarea acesteia.
Din moment ce instanța de fond a cenzurat suma de bani convenită ca onorariu de domnul executor la 900 lei adică 105 din creanța ce trebuie recuperată, înseamnă că dumnealui trebuie să muncească gratis pentru refacerea contabilității și trebuie să mai aducă bani de acasă pentru carburantul utilizat la transporturile sale din Timișoara la A., la sediul societății contestatoare cu ocazia Adunărilor Generale, la locul situării imobilului pe care l-a identificat ca fiind al societății.
Pentru a face dovada tuturor acestor cheltuieli apelantul – intimat a arătat încă odată că este imperativ necesară citarea intimatului Zano S..
Pentru toate aceste considerente a solicitat anularea ca nelegală a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații contestatori nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-479 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Verificând sentința atacată tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor incidente în cauză.
În mod întemeiat prima instanță a reținut având în vedere obiectul executării silite că raportat la onorariile minimale și maximale prevăzute de Ordinul MJ nr. 2505/2001, onorariul executorului pentru predarea bunurilor este minim 60 lei și maxim 2200 lei, iar pentru executări silite indirecte în raport de valoarea creanței, mai mică de 10.000 lei, onorariul minim este de 75 lei plus 2% din ce depășește 1000 lei adică 243,75, iar onorariul maxim de 10% din creanță, adică 943,75 lei.
Astfel prima instanță a constatat că se impune reducerea onorariului executorului de la suma de 6448 lei la suma de 900 lei la valoarea medie a limitelor.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul - intimat Z. S. în contradictoriu cu intimații – contestatori I. D., DI S. V., DI S. F. și . împotriva sentinței civile nr. 3654/25.06.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier
H. O. L. L. V. M.
Se comunică:
- Apelantul Z. S. – Baia de A., . L. D., nr. 127, jud. M. și Italia, Via M. Campero, nr. 7, Padova._
- Intimatul I. D. - A.,. O. G., N. G., nr.14,.
- Intimatul DI S. V. - A.,. O. G., N. G., nr.14,.
- Intimatul DI S. F. - A.,. O. G., N. G., nr.14,.
- Intimata . - A.,. O. G., N. G., nr.14,.
Red.L.L.
Tred./V.M./A.L.
7 ex./5 .
Red. Prima instanță – Judecătoria A. – judecător E. D. B.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1218/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2793/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
