Pretenţii. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 303/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.303
Ședința publică din data de 9 martie 2015
PreședinteRamona M.
Judecător C. C. A.
GrefierFlorica M.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanții P. M. A., M. A., C. L. al M. A. în contradictoriu cu intimații N. A. R. și CNADNR SA – Direcția R. Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva Sentinței civile nr.4806 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu s-au formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014, constată că prin sentința civilă nr.4806 din 21.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, C. Județean A., P. M. A. și C. L. al M. A. și în consecință a respins acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul N. A. R. împotriva acestor pârâți.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul N. A. R., împotriva pârâtului M. A., prin primar.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumelor de 1.800 lei cu titlu de daune materiale și 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea are ca obiect pretențiile formulate de reclamant pentru repararea unui prejudiciu produs ca urmare a avarierii autoturismului său, prin pătrunderea cu roata dreaptă față în trei gropi nesemnalizate aflate pe partea carosabilă a drumului, împotriva pârâților – în calitate de prezumtivi administratori ai drumului public pe care s-a produs incidentul.
Prima chestiune care s-a lămurit, în condițiile art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, este calitatea procesuală pasivă, respectiv cine are calitatea de administrator al drumului în cauză.
Conform susținerii reclamantului și pozelor depuse în susținerea acțiunii, locul în care s-a produs incidentul este situat pe drumul național (DN) 79, ce se află pe traseul european E 671, în porțiunea dinspre intersecția giratorie cu DN 7 spre municipiu, respectiv înainte de intersecția semaforizată cu drumul de acces la Metro.
Potrivit adresei CNADNR SA – DRDP Timișoara nr. 40/280/14.05.2014, sectorul de drum al DN 79, situat între km 0+000 (P. A.) și km 4+150 (intersecția giratorie cu DN 7) este în administrarea CLM A., și doar de la această intersecție către limita de județ A. – Bihor DN 79 este în administrarea CNADNR SA, prin DRDP Timișoara – Secția Drumuri Naționale A.. Este adevărat că Direcția tehnică a Primăriei M. A. a indicat că limita administrativă a competenței sale este intersecția semaforizată cu drumul de acces la Metro (fapt ce ar lăsa porțiunea dintre această intersecție și intersecția giratorie cu DN 7 fără vreun administrator), însă prima instanță a reținut că limita de competență este cea indicată de CNADNR, în concordanță cu prevederile art. 21 al. 2 din OG nr. 43/1997, conform cărora sectoarele de drumuri naționale situate în intravilanul municipiilor/reședințelor de județ sunt în administrarea consiliilor locale respective, or limita intravilanului municipiului A. este DN 7 și nu intersecția semaforizată cu drumul de acces la Metro.
Prin urmare, față de această constatare, respectiv că locul producerii evenimentului rutier este pe un drum aflat în administrarea CLM A., instanța a constatat, în temeiul art. 36 Cod de procedură civilă, că pârâtele CNADNR SA, DRDP Timișoara și C. Județean A. nu au calitate procesuală pasivă.
În ce privește calitatea procesuală a Primăriei M. A. și a CLM A., instanța a constatat, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, că persoana juridică ce are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu este unitatea administrativ-teritorială, în speță M. A., care este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Prin urmare, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților CNADNR SA, DRDP Timișoara, C. Județean A., P. M. A. și CLM A. și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva acestor pârâți.
Pe fond, stabilindu-se calitatea procesuală pasivă a M. A., prima instanță a constatat că acest pârât a contestat obligația sa de răspundere pentru avariile produse autoturismului reclamantului, invocând lipsa unui reprezentant al său pentru examinarea autoturismului după producerea evenimentului rutier, lipsa dovedirii fără echivoc a unui raport de cauzalitate între fapta considerată ilicită și prejudiciul produs, fiind posibil ca prejudiciul să se fi produs din vina sau neglijența conducătorului auto, precum și modul de evaluare al prejudiciului, apreciat ca excesiv.
În ce privește împrejurările producerii evenimentului rutier, prima instanță a constatat că, după producerea acestuia, reclamantul s-a adresat Poliției Rutiere, pentru a se deplasa la fața locului și a constata avariile, însă potrivit procedurilor de lucru ale acesteia, nefiind victime, nu s-a deplasat la fața locului, eliberându-i doar reclamantului autorizația de reparații depusă la dosar. De asemenea, după incident, reclamantul a procedat la efectuarea de poze, atât ale porțiunii de drum cu gropi cât și ale avariilor produse autoturismului și s-a adresat tuturor persoanelor juridice cu privire la care a considerat că au atribuții în administrarea drumului, în speță pârâților și IPJ A., fără ca vreun pârât să-și asume responsabilitatea pentru porțiunea respectivă de drum sau să dorească să procedeze la vreo cercetare a drumului și a avarilor cauzate autoturismului.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 14 cod civil și art. 12 alin. 1 și art. 22 alin. 7 Cod de procedură civilă, prima instanță a constatat buna credință a reclamantului și a considerat dovedite atât locul producerii evenimentului rutier cât și avariile produse autoturismului, constând în îndoirea jantei de aluminiu de la roata dreapta față și alte avarii ascunse ținând de sistemul de direcție al autoturismului.
Conform devizului estimativ eliberat de ., contravaloarea estimată a reparațiilor pieselor avariate - constând în braț inferior și superior față dreapta și jantă aliaj - a fost de 2.954 lei, la, la care s-a adăugat verificarea geometriei roților în sumă de 96,55 lei.
Văzând că în urma contestării valorii prejudiciului de către pârât reclamantul a precizat cuantumul daunelor materiale la suma de 1.800 lei, prima instanță a constatat că prejudiciul material este în sumă de 1.800 lei.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit art. 40 alin. 1 din OG 43/1997: Drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului.
Responsabilitatea administratorului derivă și din prevederile art. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare și să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, putând fi asimilate gropile existente pe drum cu sintagma „orice obstacol” aflat pe partea carosabilă.
Mai mult, art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 prevede expres răspunderea civilă a administratorul drumului public în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta.
Raportat la condițiile de întuneric în care s-a produs evenimentul rutier și la mărimea și numărul gropilor de pe drum, prima instanță nu a putut reține vreo culpă concurentă a reclamantului, derivată dintr-o eventuală nerespectare a prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, care consacră obligația conducătorului auto de a respecta regimul legal de viteză și respectiv de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum.
Prin urmare, față de cele de mai sus, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului, prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa pârâtului.
Fapta ilicită constă în nerepararea și/sau nesemnalizarea corespunzătoare a gropilor aflate pe partea carosabilă, prejudiciul constă în contravaloarea reparațiilor necesare reparării autovehiculului avariat, raportul de cauzalitate rezultă din faptul că avariile au fost produse în urma impactului cu gropile nesemnalizate din carosabil, iar culpa rezultă din neglijența pârâtului în neîntreținerea corespunzătoare a drumului sau cel puțin în nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolelor.
În ce privește însă pretențiile reclamantului la acordarea daunelor morale, în sumă de 1.500 lei, prima instanță a apreciat că în speță nu se justifică acordarea acestora, reclamantul nefăcând dovada producerii unui asemenea prejudiciu nepatrimonial.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, și a obligat pârâtul M. A. la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 453 al. 2 raportat la art. 451 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. M. A., M. A. și C. L. al M. A., solicitând admiterea apelului modificarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii și față de M. A..
În motivarea apelului arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nesocotește parte din actele existente la dosarul cauzei, respectiv adresa nr._/t4/04.06.2014 a Serviciului Întreținere și reparații căi de Comunicații Terestre din cadrul Primăriei M. A., din care rezultă faptul că limita administrativă este intersecția semaforizată de pe Calea Zimandului, cu drumul de acces Metro și nu intersecția Giratorie cu DN 7. Instanța de judecată a pus în discuție doar adresa pârâtei CNADNR S.A DRDP Timișoara nr. 40/280/14.05.2014, din care rezultă că acea porțiune de drum este în administrarea M. A., fără a dovedi în vreun fel cele arătate și motivate.
Instanța de fond nu a pus în discuție tot probatoriu existent la dosarul cauzei, încălcând în acest sens principiul disponibilității față de actul mai sus menționat cât și față de obiectul dedus judecății. Judecătorul este dator să se pronunțe asupra tuturor aspectelor cerute și, totodată, trebuind să se abțină să depășească limitele competențelor cu care a fost învestit. Această normă, reglementată inclusiv în art. 9 Noul Cod de Procedură Civilă, are menirea de a sublinia preeminența principiului disponibilității față de cel al rolului activ al instanței de judecată.
Apelanții apreciază că instanța de fond avea obligația de a cerceta care este persoana responsabilă în raport dovezile existente la dosarul cauzei, fapta săvârșită și prejudiciul cauzat susținut de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, se pune problema determinării lucrurilor cauzatoare de prejudicii pentru care se angajează răspunderea în scopul circumscrierii domeniului de aplicare a acestei răspunderi, și anume orice persoană este obligată să repare „prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”. Din această formulare rezultă că pentru a duce la antrenarea răspunderii, „lucrul” trebuie să îndeplinească o singură condiție, aceea de a se fi aflat, în momentul cauzării prejudiciului, „sub paza” persoanei chemată de lege să răspundă. Doctrina și jurisprudență au apreciat că prin paza lucrului se înțelege „paza juridică”. Așa s-a ajuns să se afirme că pentru prejudiciul cauzat de un lucru este răspunzătoare persoana care, în momentul producerii acestuia, avea paza juridică a lucrului. Prin paza juridică se înțelege puterea de direcție, control și supraveghere pe care o persoană o poate exercita, în mod independent, asupra unui lucru în cazul de față. Așa cum rezultă din adresa nr._/t4/04.06.2014 a Serviciului Întreținere și Reparații Căi de Comunicații Terestre din cadrul Primăriei M. A., limita administrativă este intersecția semaforizată de pe Calea Zimandului cu drumul de acces Metro și nu intersecția Giratorie cu DN 7, situație în care atragerea răspunderii M. este neîntemeiată.
Apelanții mai arată că reclamantul nu face dovada existenței condițiilor impuse de legea civilă pentru existența răspunderii civile delictuale. Pentru ca obligația de dezdăunare să ia ființă, trebuie să se dovedească existența unei legături de la cauză la efect, între fapta comisă de o persoană și prejudiciul cauzat alteia.
Simpla susținere invocată de reclamant în probațiune respectiv: „vina pentru producerea prejudiciului ar aparține pârâților” nu constituie un mijloc de probă care să ducă la obligarea lor la plata acestor despăgubiri. De asemenea consideră că prejudiciul ar putea fi cauzat din vina sau neglijența conducătorului auto, iar în măsura în care această împrejurare ar fi cea reală, se îndoiesc că acesta ar fi recunoscut adevărul, în condițiile în care ar urma să suporte contravaloarea prejudiciului produs. În acest sens, sunt și prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 care dispune: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
Pentru a putea fi angajată răspunderea M. A. nu este suficient să existe pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă considerată ilicită și un prejudiciu, cum este cel suferit de reclamant, ci este necesar ca între fapta M. A. și prejudiciul suferit de reclamant să fie un raport de cauzalitate, în sensul că fapta M. A. să fi provocat prejudiciul pretins de reclamant. Or acest fapt nu reiese din înscrisurile existente la dosar, iar sarcina probei aparține în totalitate reclamantului, care s-a limitat, până în prezent, să facă doar simple afirmații (presupuneri) în legătură cu cauzele care au determinat avarierea autoturismului, afirmații (presupuneri) care sunt inoperante în lipsa unor probe concludente.
Intimatul N. A. R. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și netemeinic, menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării arată că la data de 12.03.2014, în jurul orelor 23:15, în timp ce se deplasa împreună cu familia pe drumul județean E671 Calea Zimandului cu autoturismul proprietate personală Volkswagen Passat, cu 4 km înainte de . a pătruns cu roata dreaptă față în trei gropi situate pe carosabil, de o adâncime mare, aflate la o distanță foarte mică una de cealaltă, lucru care nu i-a permis să ocolească niciuna din ele, ceea ce a condus instantaneu la îndoirea pe ambele fețe a jantei de aluminiu și deteriorarea cauciucului dreapta față.
Aceste gropi nu erau semnalizate în niciun fel, iar viteza de deplasare a autoturismului era mică, adaptată circulației în timp de noapte pe un drum public neiluminat, respectiv mai puțin de 50 km/h, fiind vorba despre o intersecție semaforizată. De asemenea, din sens opus venea un alt autoturism, ceea ce a făcut imposibilă ocolirea.
Intimatul menționează că datorită poziției pe carosabil a acestor gropi, în timpul rulării normale pe banda de circulație este imposibil a fi sesizate în timp util, cu atât mai mult pe timp de noapte, în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv nu este absolut deloc iluminat. După producerea acestui eveniment rutier în decurs de 30 de minute un nr. de 4 autoturisme, intrând în aceste gropi, au făcut pană de cauciuc, iar din informațiile avute, nici până în prezent problema nu este remediată.
La solicitarea sa, după ce a sunat la numărul unic 112, Politia nu s-a deplasat la fața locului motivând că daca nu exista victime omenești nu este necesară intervenția acestora. După acest eveniment s-a deplasat personal la sediul Politiei Rutiere din A. unde a solicitat întocmirea unui proces-verbal, dar aceștia au refuzat, eliberându-i doar o autorizație de reparație unde pe baza declarației sale au fost trecute avariile în urma evenimentului rutier și i s-a eliberat autorizația de reparații . nr._.
Potrivit art. 3 din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pârâtele în calitatea lor de administrator de drum au obligația de a asigura viabilitatea acestuia, și sunt răspunzătoare pentru prejudiciile produse participanților la trafic ca urmare a neîntreținerii în bune condiții a drumurilor.
Neluând măsurile preventive ce se impuneau, împotriva pârâtelor acționează prezumția de responsabilitate, urmând să răspundă pentru daunele cauzate de lucruri, în calitate de paznic juridic.
Mai mult, potrivit art. 40 din OG nr. 43/1997, administratorul drumului public are obligația de a menține drumul în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Potrivit art. 45 din același act normativ, cât și art. 5 alin 2 din OUG 195/2002, administratorul drumului public este obligat să ia măsuri de urgență, de înlăturare a oricărui obstacol aflat pe partea carosabilă și care stânjenește sau pune în pericol circulația, iar potrivit art. 5 alin 6 din OUG 195/2005, în cazul producerii unui eveniment rutier, ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal în condițiile legii.
În drept invocă art. 1357 și urm. Noul Cod civil, art. 40 din OG 43/1997 și Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Intimata CNADNR SA - Direcția R. Drumuri și Poduri Timișoara a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca fiind neîntemeiat și nefondat.
În motivarea întâmpinării arată că prin sentința civilă atacată instanța de fond, în mod corect și justificat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.D.N.R. S.A. - DRDP Timișoara.
Susținerile apelantului - pârât în mod justificat nu au fost admise, iar societatea a făcut dovada faptului că porțiunea de drum pe care a avut loc accidentul rutier nu se află în administrarea CNADNR SA - DRDP Timișoara.
Atât din adresa serviciului de specialitate din cadrul DRDP Timișoara nr. 40/280/14.05.2014, cât și din motivarea justă a Judecătoriei A. și din întreg sistemul probator depus la dosarul cauzei, rezultă foarte clar faptul că locul în care s-a produs incidentul rutier nu se află în administrarea CNADNR SA - DRDP Timișoara deoarece este pe DN 79, ce se află pe traseul european E 671, în porțiunea dinspre intersecția giratorie cu DN 7 spre municipiu, respectiv înainte de intersecția semaforizată cu drumul de acces la magazinul Metro, mai exact pe sectorul de drum al DN 79, situat între km 0+000 (P. A.) și km 4+150 (intersecția giratorie cu DN 7), sector de drum care se află în administrarea Consiliului L. al M. A..
Datorită acestor aspecte, nu se poate vorbi despre culpa societății în ceea ce privește producerea prejudiciului, având în vedere faptul că drumul nu se află în administrarea CNADNR SA - DRDP Timișoara, astfel intimata consideră că nu este responsabilă de accidentul rutier produs, deci nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
În drept invocă art. 208 - 207 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, sentința apelată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente.
Este neîntemeiată critica apelanților referitoare la faptul că instanța de fond ar fi nesocotit principiul disponibilității.
În mod corect a reținut prima instanță, coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, față de locul producerii incidentului, faptul că pentru porțiunea respectivă – drum național, situat în intravilanul municipiului, responsabilitatea revine pârâtului M. A., reprezentat prin primar, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți.
Contrar susținerilor apelanților, în speță, așa cum a reținut instanța de fond, sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului apelant, inclusiv raportul de cauzalitate ce rezultă din faptul că avariile au fost produse în urma impactului cu gropile nesemnalizate din carosabil și culpa - aceasta rezultând din neglijența pârâtului în neîntreținerea corespunzătoare a drumului sau cel puțin în nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolelor.
Cu privire la invocarea de către apelanți a prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, care consacră obligația conducătorului auto de a respecta regimul legal de viteză și de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum, tribunalul consideră că, în mod just prima instanță nu a reținut culpa concurentă a reclamantului, față de condițiile de întuneric în care s-a produs evenimentul rutier și mărimea și numărul gropilor din carosabil.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul.
Constată că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții P. M. A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, județul A., M. A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, județul A., C. L. al M. A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, județul A., în contradictoriu cu intimații N. A. R., CNP_, cu domiciliul în A., .. 13, județul A., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 5/B, județul A. – la cab. av. D. A. și CNADNR SA – Direcția R. Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, județul T., împotriva Sentinței civile nr.4806 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Thred.FM
Data: 08.04.2015
7 ex./ 5 .
Se comunică
apelantei P. M. A. - cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, județul A.
apelantului M. A. - cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 75, județul A.
apelantului C. L. al M. A. - cu sediul în A.,., județul A.
intimatului N. A. R. - cu domiciliul în A., ., nr. 5/B, județul A. - la cab. av. D. A.
intimatei CNADNR SA – Direcția R. Drumuri și Poduri Timișoara - cu sediul în Timișoara, .. 18, județul T.
Prima instanță – Judecătoria A. – judecător H. B.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 294/2015. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
