Pretenţii. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 138/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 138
Ședința publică din 9 martie 2015
Președinte S. N.
GrefierDorina P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. L. împotriva pârâtelor T. SRL A. și DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S., pentru pretenții, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constată că pronunțarea cauzei a fost amânată la acest termen, încheierea de ședință din 2 martie 2015 fiind parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 14 noiembrie 2014, reclamantul B. L. a chemat în judecată pârâtele TECNOGREN SRL si DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S., solicitând obligarea acestora la plata în solidar a cheltuielilor de judecată suportate în dosarul nr._ al Tribunalului M., în valoare totală de 68.345,50 euro, compuse din onorariul avocațial în cuantum de 42.440 euro și celelalte cheltuieli de judecată în cuantum de 25.905,50 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
În motivare reclamantul ca o chestiune prealabilă menționează modul de calcul a taxi judiciare de timbru conform art. 3 lit. f din OUG nr. 80/2013.
În continuare reclamantul apreciază că potrivit art. 95 (1) coroborat cu art. 94(1) cod procedură civilă, Tribunalul A. este competent material să judece cauza, dat fiind că valoarea cererii excede sumei de 200.000 lei.
În ce privește motivele acțiunii arată că în dosarul nr._ al Tribunalul M. prin sentința pronunțată în primă instanță, cu nr. 259 din 8.10.2012 a fost obligat să plătească pârâtelor TECNOGREN SRL si DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S. daune materiale în sumă de 5.690.936 lei ceea ce reprezintă aproximativ 1.300.000 euro.
În faza apelului ce a fost declarat împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 46 din 18.06.2013 a anulat apelul pârâtelor pentru netimbrare și a respins apelul său ca nefondat.
În faza recursului, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr., 1630 pronunțată în data de 13 mai 2014 în dosarul nr._ a fost admis recursul său și a fost respinsă acțiunea pârâtelor TECNOGREN SRL si DG A. ENTREPRISE SRL.
Având în vedere că părțile TECNOGREN SRL si DG A. ENTREPRISE SRL sunt părți căzute în pretenții, conform art. 453 (1) cod procedură civilă, trebuie să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul arată că în cursul procesului a suportat cheltuieli de judecată, aferent celor trei faze procesuale, în valoare totală de 68.345,50 euro, din care 42.440 euro onorariu avocațial și 25.905,50 euro alte cheltuieli, efectuarea certă a acestor cheltuieli de judecată fiind atestată de facturile și extrasele de cont depuse la dosar.
Aceste cheltuieli în ansamblul lor și în mod specific onorariul avocațial are un cuantum firesc, raportat la valoarea și complexitatea dosarului nr._, volumul de timp consumat și riscurile patrimoniale nejustificate la care a fost expus reclamantul.
Valoarea litigiului de 2.500.000 euro atestă o serioasă expunere a patrimoniului reclamantului și a familiei sale, pericolul fiind unul critic la demararea procedurii de emitere a certificatului național în sensul executării silite în Italia a sentinței nr. 259/2012 a Tribunalului M..
Față de valoarea litigiului, de 2.500.000 euro, totalul cheltuielilor de judecată reprezintă doar 2,7 %, din care onorariului îi corespunde 1,7 %, și aceste cheltuieli corespund unei durate de aproape 4 ani și peste 60 de termene de judecată ale procesului în cele trei grade de jurisdicție.
Mai arată reclamantul că și gradul de complexitate al dosarului a fost unul foarte ridicat, determinat de obiectul procesului de drept internațional privat și are ca obiect prejudicii rezultate din eșecul unei plantații viticole finanțate din fonduri europene; cercetarea judecătorească și judecata a vizat practic întregul ciclu de viață a unei plantații viticole în suprafața de 198 ha.; probatoriul a fost foarte complex și procesul a fost unul dificil de gestionat.
Concluzionând, reclamantul apreciază cuantumul cheltuielilor de judecată ca un minim prin care să fie despăgubit ( chiar dacă parțial) pentru cheltuieli de judecată dovedite, iar TECNOGREN SRL și DG A. ENTREPRISE SRL sunt cele care au provocat aceste cheltuieli.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 274 cod procedură civilă (corespondent al art. 453 cod procedură civilă) și alte dispoziții incidente.
Pârâtele DG A. ENTREPRISE SRL și TECNOGREN SRL au depus la data de 19.12.2014 întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. raportat la pretențiile derivate din dosarul nr._ al Tribunalului M..
În motivare arată că acțiunea a fost câștigată în primele doua cicluri procesuale și schimbată în recurs. Acțiunea principală a fost depusă la Tribunalul M., astfel încât tot acesta este competent să soluționeze și litigiul privind cheltuielile de judecată, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
De asemenea, pârâtele au invocat și excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului Adriano Bottazzo în a promova prezenta acțiune, deoarece a decedat la data de 14 mai 2014.
Pârâtele invocă și excepția netimbrării cererii solicitând anularea ca netimbrată, deoarece reclamantul are obligația de a timbra la valoarea declarată, respectiv la suma de 68.345,50 euro.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
Arată că dosarul principal nu este finalizat, motiv pentru care aceste cheltuieli de judecată nu pot fi acordate și, mai mult, contravin Legii nr. 51/1995, întrucât depășesc cuantumul taxei de timbru.
Potrivit art. 274 al. 2 cod procedură civilă, instanta poate să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, dacă va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca depusă de avocat.
Reclamantul B. L. a depus la data de 12 ianuarie 2015, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului A., raportat la art. 112 (1) cod procedură civilă, deoarece sediul pârâtei T. SRL se află în circumscripția Tribunalului A..
Cu privire la excepția capacității procesuale active a domnului Adriano Bottazzi, arată că acesta nici nu este parte în prezentul litigiu deoarece a decedat, astfel că se impune respingerea acesteia.
Reclamantul mai precizează că dosarul nr._ este soluționat definitiv și irevocabil, iar căile extraordinare de atac exercitate de pârâte fac obiectul unor dosare distincte, respectiv dosar nr. 2369/2014 – contestația în anulare și dosar nr. 2381/2014 cererea de revizuire.
Este neîntemeiată și cererea pârâtelor de limitare a onorariului avocațial pe motivul că acesta nu poate depăși cuantumul taxei judiciare de timbru. Chiar dacă ar exista o astfel de limitare, ea nu se regăsește în speță. Taxa de timbru achitată pentru apel și recurs este de cca. 15.000 euro, dar taxa judiciară pentru fondul litigiului, de care au fost scutiți ar fi de 28.000 euro, astfel ar rezulta un total de 43.000 euro, deci evident mai mare decât onorariul avocațial achitat în cursul acestui litigiu.
Nici cererea privind cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată nu este întemeiată deoarece pârâtele nu au prezentat nici un motiv și argument concret pentru aceasta.
Din punct de vedere teoretic, doar onorariul avocațial ar putea fi cenzurat, dar nu se impune în speță, având în vedere valoarea litigiului, de 2.500.000 euro, complexitatea cauzei, volumul de timp consumat și riscurile patrimoniale nejustificate la care a fost expus reclamantul.
Pârâtele au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. asupra căreia, potrivit art.237 alin.2 NCPC, instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate și pe care, în considerarea dispozițiilor art.112 NCPC raportat la art.227 NCC o va respinge pentru cele se succed.
Articolul 112 NCPC instituie un caz de competență teritorială alternativă, întrucât reclamantul are, ca regulă, alegerea între mai multe instanțe competente atunci când cheamă în judecată mai mulți pârâți ce îi sunt debitori principali, cum este situația din prezenta cauză în care, acțiunea exercitată de acestea împotriva reclamantului este definitiv( în sensul noului cod de procedură civilă) respinsă, iar cererea pentru recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces este promovată pe cale principală, regulile invocate de pârâte privind accesorialitatea cererilor de chemare în judecată și implicit stabilirea competenței potrivit acesteia nefiind operante.
Așadar, în condițiile în care una din pârâte are sediul social în A., Tribunalul A. este competent să soluționeze cauza având ca obiect pretenții în sumă mai mare de 200.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._ al Tribunalului M..
În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, compuse din onorariul avocațial și alte cheltuieli de judecată, tribunalul,
Văzând poziția exprimată prin întâmpinare de pârâte, care invocând dispozițiile Legii nr.51/1995 republicată solicită reducerea onorariului avocațial cu argumentarea că acesta depășește cuantumul taxei de timbru, precum și dispozițiile legale incidente cauzei( față de poziția pârâtelor privind pretențiile reclamantului) cuprinse în art.451 NCPC, ce reglementează condițiile de reducere a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, urmează să reducă cuantumul onorariului avocațial de la 42.440 Euro solicitat de reclamant, la 20.000 Euro.
Pentru reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art.451 alin.2 NCPC, tribunalul a avut în vedere art.3 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 în condițiile în care reclamantul solicită plata cheltuielilor de judecată pe cale principală, astfel încât dispozițiile Codului de pr.civilă 1865 nu sunt incidente .
Asupra reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, tribunalul consideră util a reaminti că ceea ce s-a statuat în practica judiciară cu privire articolul 274 alin. 3 din codul de procedură civilă 1865 are aplicabilitate și în prezent, cu referire la art.451 NCPC, text care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, aceasta pentru a se împiedica abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească.
În aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată, constând și în onorariu avocațial, numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora/uia. Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
De asemenea, tribunalul consideră util a reaminti și faptul că în reglementarea legală anterioară (Cod pr.civilă 1865) abilitarea instanței de judecată de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată (prerogativă ce era prevăzută de art. 274 alin.3 C. 1865) a fost confirmată prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale care, declarând constituțional textul a arătat că nici o dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, iar în actuala reglementare prin art.451 alin.2 NCPC, o astfel de măsură poate fi adoptată de instanță și din oficiu, nu doar la solicitarea părții interesate.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Aplicând aceste principii jurisprudențiale și legale în cauza de față, și nu dispoziții din Statutul profesiei de avocat în sensul susținut de pârâte, tribunalul având în vedere aspectele punctate de reclamanți cu privire la întinderea în timp a procesului în cele trei grade de jurisdicție( pe o perioadă de 4 ani) și la probatoriul complex administrat, aspecte care nu sunt contestate de pârâte (motiv pentru care nu a fost solicitat dosarul Tribunalului M. în care s-a derulat litigiul dintre părți), dar și faptul că pe lângă onorariul avocațial reclamantul a suportat și alte cheltuieli în proces pentru deplasările avocaților ( al căror birou se află în București) la instanțele din M. și C., pentru taxele de timbru achitate în căile de atac-apel și recurs, pentru traducerea actelor depuse la dosar, pentru onorariile experților, etc., cheltuieli care nu sunt contestate de pârâte și care se ridică la suma de 25.905,50 Euro, apreciază că suma de 20.000 Euro cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial la care vor fi obligate pârâtele este una rezonabilă, în măsură să răspundă exigențelor jurisprudențiale și legale mai sus dezvoltate, în principal de proporționalitatea ce trebuie asigurată între cuantumul acestuia și gradul de complexitate al cauzei din perspectiva poziției procesuale a reclamantului.
Față de cele arătate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâtele T. SRL A. și DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S. și va obliga pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 45.905,50 euro, sau echivalentul în lei, la data executării, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului M., din care onorariul avocațial reprezintă 20.000 euro în urma reducerii acestuia de la suma solicitată de 42.440 euro.
În temeiul art. 453 NCPC vor fi obligate pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 5.237 lei cheltuieli de judecată în prezenta cauză, reprezentând taxa de timbru, raportat la valoarea pretențiilor admise
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de necompetență teritorială a Tribunalului A..
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâtele T. SRL A. și DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S..
Obligă pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 45.905,50 euro, sau echivalentul în lei, la data executării, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr._ al Tribunalului M., din care onorariul avocațial reprezintă 20.000 euro în urma reducerii acestuia de la suma solicitată de 42.440 euro.
Obligă pârâtele la plata în solidar a sumei de 5.237 lei cheltuieli de judecată în prezenta cauză, reprezentând taxa de timbru, raportat la valoarea pretențiilor admise.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2015.
Președinte Grefier
S. N. D. P.
Red. jud. SN
Thred. DP 9.04.2015
Se comunică:
- reclamantul B. L. domiciliu procesual ales în București . etaj 7 sector 1 București
- pârâtele T. SRL A. .. 40 .
- „ DG A. ENTREPRISE SRL Drobeta T. S. . E . M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 139/2015. Tribunalul... → |
|---|
