Contestaţie la executare. Decizia nr. 500/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 500/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 500
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier D. P.
S-a luat în examinare, apelul declarat de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 5961/9.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este completă.
Apelul este timbrat cu suma de 32 lei taxă judiciară de timbru conform art. 23 al. 1 rap. la art. 10 al. 2 din OUG nr. 80/ 2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință și nefiind formulate cereri și apreciază apelul în stare de soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 11 martie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 5961/9.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin Secția de Drumuri Naționale D., ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Principala critică a contestatoarei referitoare la executarea silită în care are calitate pasivă constă în aceea că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție de care se prevalează intimata și, astfel, acesta nu constituie titlu executoriu.
Instanța de fond a constatat, că, dimpotrivă, actul sancționator a fost comunicat, intimata făcând dovada că a urmat procedura afișării, după criteriile prescrise de art. 27 din OG nr. 2/2001, ceea ce, în lipsa dovedirii urmării procedurii plângerii contravenționale în termenul defipt, în raport cu data afișării, conferă actului sancționator calitate de titlu executoriu cum prescrie art. 37 din același act normativ.
Faptul că, într-o procedură distinctă, ar putea demonstra contestatoarea că este viciată, într-un fel sau altul, procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție sau ar putea demonstra că este în drept să beneficieze de instituția repunerii în termen, nu este de natură să contrazică cele de mai sus; de altfel, acesta este motivul pentru care legiuitorul a reglementat și posibilitatea reîntoarcerii executării silite.
Așa fiind, văzându-se art. 625 C. pr. civ. și art. 711 C. pr. civ., prima instanță a respins ca nefondată, contestația la executare și în baza art. 453 C. pr. civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții, a formulat apel contestatoarea . SRL solicitând admiterea acestuia, modificare în tot a sentinței pronunțate, iar în rejudecare să se admită contestația la executare.
În motivarea cererii de apel, apelanta solicită a se observa că, procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat apelantei, sens în care a luat cunoștință de emiterea acestuia și de faptul că a fost începută executarea silită împotriva sa, titlul executoriu fiind procesul verbal de contravenție . 11 nr._/31.05.2011, la data comunicării somației de către C.N.A.D.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara - Secția Drumuri Naționale D., prin executor, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a-l contesta anterior. Apelanta apreciază că procesul verbal de contravenție trebuia să-i fie comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, doar în acest mod se putea face dovada că ea ar fi semnat pentru primirea acestuia. Faptul că, urmare a plângerii apelantei împotriva procesului verbal de contravenție îi este comunicat acest proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, duce la concluzia că, acesta putea fi încheiat chiar ulterior sau putea fi antedatat. În anul 2011, societatea apelantă a schimbat sediul societății din județul A. în județul T., astfel procesul verbal de contravenție nu a ajuns la cunoștința sa, decât ca urmare a comunicării somației din data de 10.09.2014 referitoare la dosarul execuțional nr. 270/2014. Judecarea contestației ce face obiectul dosarului mai sus - menționat trebuia suspendată până la soluționarea irevocabilă a plângerii contravenționale împotriva procesului verbal R 11 nr._/31.05.2011, ce face obiectul dosarului_/55/2014, lucru pe care apelanta l-a cerut prin răspunsul la întâmpinare pe care l-a formulat în dosarul nr._ .
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 19 martie 2015, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temenică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță .
În motivarea poziției sale, intimata arată că, excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale intervine în cazul expirării termenului de „o lună" de la data întocmirii procesului verbal. În situația de față procesul verbal a fost întocmit la data 31.05 2011 și comunicat contravenientului la data de 16.06.2011, așadar nu există posibilitatea prescripției sancțiunii contravenționale. Ordonanța 2/2001 prevede la art. 13 alin. 1 „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei". Pentru situația de față fapta a fost săvârșită și constatată la data de 03.12.2010, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 31.05.2011 neexistând posibilitatea de a se prescrie aplicarea sancțiunii contravenționale. Urmare a acestor considerente și a legislației în vigoare la data întocmirii procesului verbal intimata a respectat termenele de prescripție a executării sancțiunii amenzii contravenționale. Lipsa rovinietei este sancționată de art. 8 al OG 15/2002 R astfel, amenda contravențională în cuantum de 250 lei, și conform art. 8 alin. 3 al OG 15/2002 R "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4". În conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001 „procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Conform prevederilor art. 31, alin. 1 al OG nr. 2/2001 „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Intimata arată că, dovedește legalitatea comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției printr-un „proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției" semnat de martor, în momentul afișării, procedura de comunicarea fiind realizată în conformitate cu art. 27 al Ordonanței 2/2001 în vigoare la data afișării. Dacă ulterior afișării au apărut noi reglementări în această procedură, aplicarea acestora se face doar de la data publicării în Monitorul Oficial.
S-a solicitat executarea silită a debitului neachitat, în cuantum de 28 euro, rezultat în urma încheierii procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/31.05.2011 care revine intimatei cu titlu de tarif de despăgubire conform art. 8 alin. 3 al OG 15/2002, formându-se astfel dosarul de executare nr. 270/2014 al Biroului executor Judecătoresc B. L. Mana. Instanța a încuviințat executarea silită considerând procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/31.05.2011, titlu executor, acesta nefiind atacat în termenul legal.
În fine, intimata arată că, deși calea procesuală prevăzută pentru motivele de fond ce pot fi invocate pentru desființarea acestuia, este plângerea contravențională, până în momentul contestației la executare nu s-a înregistrat nici o astfel de plângere. Cu atât mai mult contestația la executare este o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, părțile sprijinindu-se doar pe vicii și nelegalități ale actelor de executare ulterioare titlului executor. Conform prevederilor art. 31, alin. 1 al OG nr. 2/2001 „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia". Astfel, până în momentul contestației la executare nu s-a înregistrat nici o plângere contravențională deși contestatorul știa de existența lui, fapt ce contravine condițiilor de admisibilitate ale contestației la executare prevăzute de art.712 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă care prevede „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui" iar, conform art. 31, alin.1 al O.G. nr.2/2002 „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
Analizând apelul prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art.479 c.pr.civ. constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă, susținută de probatoriul administrat.
În motivarea apelului, așa cum s-a arătat, s-a invocat lipsa comunicării procesului verbal. Ori, acest aspect a fost lămurit existând dovada în acest sens, la fila 23 dosar. De asemenea, procesul verbal nu a fost atacat, chiar ulterior primirii sentinței și eventuala solicitare de repunere în termen.
Problema de fond, care grevează însă o astfel de contestație este lipsa rovinietei, ceea ce reprezintă fără dubiu o încălcare a legislației în vigoare, fiind de notorietate faptul că verificarea existenței acesteia se realizează electronic.
Ori, contestatoarea nu afirmă că ar fi avut rovinieta ci aspecte procedurale care sunt evident importante dar care în cauză, conform considerentelor de mai sus, nu se susțin.
Nefiind motive care să ducă la schimbarea sentinței, în baza art. 480 c.pr.civ., apelul se va respinge.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul contestatoarei . SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara- Secția Drumuri Naționale D. împotriva sentinței civile 5961/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
S. N. H. O.
Grefier,
D. P.
Se comunică:
- apelanta contestatoarea . SRL, cu sediul procesual ales la C.. av. C. R., din Timișoara, .. 25, . jud. T.
- intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin Secția de Drumuri Naționale D., cu sediul în D., .. 5A, jud. Hunedoara
Red. OH
Tred. D.P./VM
4 ex./2 .
Red. Prima instanță – Judecătoria A. – judecător A. O.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 139/2015. Tribunalul... | Suspendare provizorie. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
