Acţiune în constatare. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 21033/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 271/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta .&D SRL împotriva sentinței civile nr 596/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimati fiind pârâtii M. D., S. I., S. P. PROSOLVENTA IPURL, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta-reclamană, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat si solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului pentru următoarele motive: intimatii au achiesat la pretentii reclamantei dar cu toate acestea actiunea a fost respinsă. Actiunea a fost întemeiată pe dispozitiile art 11 c.pr.civ însă instanta de fond în mod gresit a interpretat aceste dispozitii și a respins actiunea ca inadmisibilă. Reclamanta nu avea la îndemână actiunea în realizare iar instanta de fond nu argumentează de ce a respins actiunea. Actul încheiat a fost de cumpărare în . titlu pe care nu-l poate valorifica și de aceea a formulat actiunea în constatare, dorind să-și întregească dreptul asupra părtii sale de proprietate. Actiunea este admisibilă pentru că reclamanta are posesia. Instanta de fond nu a respectat principiul disponibilității deoarece pârâtii au confirmat starea de fapt. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, pe fond admiterea actiunii, dacă tribunalul apreciază că se impune casarea cu retine pentru efectuarea expertizei pentru clarificarea situatiei, arată că este de acord. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2012 sub nr._/828/2012 (cauză declinată de Judecătoria Pitești), reclamanta .&D SRL în contradictoriu cu pârâții M. D., S. I. și S. P. PROSOLVENTA IPURL, a solicitat să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă administrație și terenul aferent, situate în ..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit prin vânzare la licitație publică întregul patrimoniu ce a aparținut Societății Agricola Căteasca, aflată în procedura lichidării voluntare conform Legii nr.36/1991, constând în suprafața de_ m.p. și clădirile situate pe acesta printre care și administrația fermei și terenului aferent acesteia.
În contractul de vânzare cumpărare ce a constituit actul de înstrăinare a întregului patrimoniu al societății ,autentificat sub nr.2317/25.10.2010 se menționează printre bunurile ce au făcut obiectul convenției „casa administrației și terenul aferent” fără o detaliere și individualizare exactă, aspect constatat la momentul întocmirii Cărții funciare și a intabulării acestor imobile. Se invocă interesul părții căreia i s-a transmis posesia asupra bunurilor menționate prin contractul de vânzare-cumpărare, dar care nu beneficiază de o documentație completă fiind necesar să se întregească acest drept pe calea acțiunii în constatare, urmând a se determina exact din punct de vedere tehnic în vederea întabulării în cartea funciară.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.111 Cod proc.civilă.
La data de 13.01.2012 pârâții au formulat întâmpinare conform art.115 Cod proc.civilă, învederând că sunt de acord cu cererea formulată întrucât nu a fost indicat, respectiv individualizat bunul imobil dobândit de reclamantă prin actul notarial de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2317/25.10.2010, cu limitele și vecinătățile existente, însă apare evidențiat în procesul verbal de predare-primire încheiat sub nr.6/12.10.2010 la poziția B sub descrierea „casa administrației și terenul aferent acesteia circa 530 m.p.”.
La data de 23.04.2012 reclamanta a precizat cererea în sensul că terenul ce face obiectul acțiunii este în categoria intravilan curți-construcții cu o suprafață de 1231 m.p. având ca vecini la N-M. Ș. și rezervă primărie, la E-drum comunal, la S-P. S. și H. G., la V-drum județean 703B, iar casa administrației aflată pe acest teren este o clădire din cărămidă în suprafață de 106,28 m.p., compusă din 2 încăperi, identificată în schița cadastrală la poziția C1.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Topoloveni prin sentinta civilă nr. 596/18 iunie 2012 a respins ca inadmisibilă actiunea reclamantei retinând în motivare că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2317/25.10.2010 încheiat la B.N.P.Căunei F. M., lichidatorii societății S.C.Agricola Căteasca conform procesului verbal de licitație din data de 16.09.2010 au vândut societății S.C.P. Cafe B & D S.R.L. imobilul situat în intravilanul comunei Căteasca, județul Argeș compus din suprafața de_ m.p. împreună cu clădirile și construcțiile situate pe teren printre care și casa administrației și terenul aferent acesteia, preluarea și . bunurilor efectuându-se la data autentificării actului.
Prin procesul verbal de predare primire a bunurilor nr.6/12.10.2010 au fost predate de lichidatorii societății, cumpărătoarei-S.C.P. Cafe B & D S.R.L. bunurile mobile și bunurile imobile – teren în suprafață totală de_ m.p. din care aproximativ 530 m.p. aparțin casei administrației, pe care se aflau clădirile permanente și cele provizorii, precizate punctual cu suprafața construită la sol, diferențiat pentru fiecare imobil predat-filele7-8,21-22..
Referitor la imobilul în litigiu, se face referire generică fără detaliere expresă privind „casa administrației și terenul aferent acesteia a cărui întindere este menționată,circa 530 m.p.” (fila 22.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale invocate, instanța reține următoarele:
Acțiunea în constatare reprezintă potrivit art.111 Cod proc.civilă mijlocul procedural prin care se solicită constatarea existenței unui drept al reclamantului sau inexistenței unui drept al pârâtului.
Acțiunea are caracter declarativ, astfel că pentru admiterea ei este necesar să se stabilească faptul că reclamantul a dobândit anterior dreptul invocat prin vreunul din modurile prevăzute de lege. Acțiunea în constatare nu creează un drept nou în patrimoniul reclamantului, ci confirmă un drept preexistent, motiv pentru care pentru admiterea ei este necesar a se dovedi că reclamantul a dobândit anterior acel drept.
Or, în speță potrivit contractului de vânzare cumpărare ,reclamanta a dobândit bunurile imobile terenuri în suprafață de_ m.p. situate în . și construcțiile existente pe acesta, menționate prin procesul verbal de predare primire – pct.13 printre care, casa administrației și terenul aferent acesteia circa 530 m.p. (fila 22).
Cu toate acestea, reclamanta solicită să se constate că este proprietara pentru o suprafață mult mai mare decât cea care rezultă din înscrisurile depuse și întocmite la momentul realizării convenției dintre părți materializate în contractul de vânzare cumpărare, respectiv suprafața de 1213 m.p. și casa administrației cu o întindere la sol de 106,28 m.p. (fila 22), fără ca aceasta să facă dovada dobândirii anterior a dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe prin vreunul din modurile prevăzute de lege..
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au recunoscut transmiterea dreptului de proprietate în aceleași limite – casă administrație și teren aferent aproximativ 530 m.p., precizând că nu au fost indicate expres vecinătățile bunurilor imobile menționate în contractul de vânzare cumpărare încheiat, lipsind detaliile de identificare cadastrală (fila 31).
Din conținutul disp.art.111 Cod proc.civilă rezultă faptul că pentru exercitarea acțiunii în constatare este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
În speță nu se poate reține că reclamanta are la îndemână o acțiune în realizare - respectiv o acțiune în revendicare - întrucât aceasta are posesia terenului, așa cum se invocă în susținerea cererii.
Deopotrivă, însă dispozițiile legale menționate conferă posibilitatea declanșării procedurii judiciare pentru constatarea existenței unui drept, condiție ce nu este îndeplinită în speță întrucât prin acțiunea promovată reclamantul nu urmărește să i se consolideze sau recunoască dreptul contestat, ci tinde în fapt la constatarea unei stări de fapt privind întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor dobândite prin actul de vânzare cumpărare.
Or, determinarea obiectului convenției, respectiv individualizarea bunului imobil vândut - prin întindere și vecinătăți - nu se poate realiza ulterior pe calea acțiunii în constatare întrucât bunul reprezintă un element determinant al convenției ce trebuie avut în vedere la momentul încheierii actului juridic și al exprimării consimțământului, fără a se putea suplini prin procedura judiciară prev.de art.111 Cod proc.civilă.
Dispoziția instituită în art.111 Cod proc.civilă nu poate fi folosită pentru constatarea unei stări de fapt, astfel cum se tinde prin prezentul demers judiciar, context în care va respinge ca inadmisibilă cererea formulată.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs reclamanta .& D criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurenta că actiunea promovată a fost una de constatare întemeiată pe art. 111 C. pr. civ. care stipulează expres că acest gen de cerere se face numai atunci când reclamantul nu are la îndemână o actiune în realizare ceea ce este cazul în spetă dat fiind că reclamantul se află în posesia imobilului, astfel că nu puitea promova o actiune în revendicare pentru că legea nu îi permite acest lucru.
A arătat recurenta că a cumpărat în . publice organizate în cadrul lichidării judiciare voluntare un imobil compus din terenuri., clădiri, utilaje agricole etc, iar actul notarial prin care s-a realizat ad validitatem transferul dreptului de proprietate, a avut o deficientă, o eroare care a fost determinată de lipsa detalierii limitelor si caracteristicilor imobilului casa administratiei si terenul aferent acesteia ce face obiectul litigiului de fată ceea ce a condus la refuzul Oficiului de Carte Funciară de a înregistra acest imobil, parte din întreg patrimoniul imobiliar ce s-a vândut.În aceste conditii ca achizitor al proprietătii respective recurentei îi lipseste titlul pentru imobilul casa administratiei si terenul aferent, desi prin procesul verbal de punere în posesie se face dovada că recurenta este în posesia întregului patrimoniu ce se află trecut în contractul de vânzare – cumpărare nr. 2317/25.10.2010 inclusiv imobilul ce face obiectul prezentului litigiu. Instanta de fond a respins ca inadmisibilă actiunea retinând gresit că actiunea are doar un caracter declarativ si că nu creează un drept nou în patrimoniul reclamantului, în plus a fost încălcat de instanta de fond si principiul disponibilitătii pe care părtile îl au în procesul civil devreme ce pârâtii au precizat în întâmpinarea depusă la dosar că situatia de fapt prezentată de reclamantă este una reală, au recunoscut cele precizate în actiune si au fost de acord cu admiterea acesteia.
S-a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea sentintei atacate si pe fond admiterea actiunii iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă de fond în vederea efectuării unui raport de expertiză care să aibă ca obiectiv stabilirea exactă a limitelor si caracteristicilor imobilului în litigiu.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de reclamantă tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2317/25.10.2010 de BNP Caunei – F. M., M. D. în calitate de lichidator autorizat si S. I. administrator al Societătii Profesionale Prosolventa IPURL P. au vândut .&D SRL P. reprezentată prin administrator P. N. întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Căteasca judetul Arges respectiv constructiile si terenul mentionate în act inclusiv casa administratie si terenul aferent acesteia. Cu privire la aceste ultime două imobile se constată că ele nu au fost identificate clar în contractul sus mentionat în sensul stabilirii exacte a limitelor si caracteristicilor lor, ceea ce a condus la imposibilitatea întabulării dreptului de proprietate al dobânditoarei si asupra acestor imobile.
În cauza de fată reclamanta recurentă a învederat instantei că este în posesia bunurilor mentionate în actiune, care au făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare sus arătat ( aspect necontestat de pârâti ) astfel că actiunea în constatare pentru aceste considerente este admisibilă.
Sub acest aspect tribunalul retine că potrivit prevederilor art. 111 C. pr. civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Reclamanta recurentă a sustinut constant că este în posesia bunurilor ce au făcut obiectul vânzării cumpărării în temeiul înscrisului autentificat arătat mai sus aspect pe care pârâtii nu l-au contestat, prin urmare prima instantă a apreciat gresit asupra admisibilitătii actiunii în constatare apreciind că este inadmisibilă scăpând din vedere faptul că bunurile se află în posesia reclamantei .
De aceea tribunalul, pentru considerentele arătate, apreciind că prin modul de solutionare a cauzei prima instantă nu a procedat la cercetarea fondului litigiului, văzând si prevederile art. 304 pct.9 C. pr. civ. precum si art. 312 C. pr. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/ 25.10.2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor, apreciind că se impune efectuarea unui raport de expertiză în specialitate care să identifice imobilul în litigiu ( casă si teren ) si să stabilească limitele exacte si caracteristicile acestora, va admite recursul reclamantei, va casa sentinta si va retine cauza spre rejudecare la tribunal, sens în care va acorda termen de judecată la data de 28 februarie 2013 pentru când se vor cita părtile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta .&D SRL P. împotriva sentintei civile nr. 596/18 iunie2012 pronuntată de Judecătoria Topoloveni în dosarul civil nr._ intimati pârâti fiind M. D., S. I. si S. Profesională Prosolventa IPURL P. .
Casează sentinta si retine cauza spre rejudecare la tribunal.
Termen 28.02.2013.
Se citează părtile.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 Ianuarie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red AD/12.02.2013
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 1381/2013. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
