Acţiune posesorie. Decizia nr. 1381/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1381/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 1630/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1381/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta Ș. A. împotriva sentinței civile nr 1364/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat fiind pârâtul U. I., având ca obiect acțiune posesorie
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 16.05.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2012 sub nr. dosar_, reclamanta Ș. A. l-a chemat în judecată pe pârâtul U. I., solicitând instanței să îl oblige pe pârât să respecte posesia reclamantei asupra unui teren de circa 300 mp, ce face parte dintr-un teren de 1667 mp stăpânit de reclamantă, situat în . grădină colț”; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul de 1667 mp provine de la părinții săi B. P. și E.. În perioada existenței CAP-ului reclamanta și părinții săi au avut terenul în folosință. Din anul 1990, după desființarea CAP-ului, reclamanta a stăpânit terenul pașnic, public și sub nume de proprietar. Reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren, fiind eliberat titlu de proprietate pe numele soțului reclamantei. Terenul grădină a fost împrejmuit cu gard. În anul 2008 pârâtul a demolat o porțiune din gard însă a fost obligat prin hotărâre judecătorească să refacă gardul pe vechiul amplasament. În luna martie 2012 pârâtul a pătruns în interiorul proprietății reclamantei, a acaparat teren și l-a împrejmuit cu gard din sârmă. În 28 și 29 mai pârâtul a pătruns din nou pe terenul reclamantei, a demolat gardul acesteia și a unit porțiunea de teren acaparată cu terenul lui P. I.. Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 674 C.pr.civ.
În dovedire s-au solicitat probele cu interogatoriu, înscrisuri, declarații de martori. La cerere au fost atașate înscrisuri (filele 5-12).
La data de 12.06.2012 pârâtul U. I. a depus la dosar note scrise, la cere a atașat înscrisuri (filele 17-27).
S-au mai depus acte la dosarul cauzei, a fost interogat pârâtul (f.45), au fost audiați martorii propuși de reclamantă – N. G. și N. S. (f.46,47). A fost efectuată o expertiză în specialitatea agricultură de către expert P. I. (f. 85-86).
Prin sentința civilă nr. 1364/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș. A., împotriva pârâtului Ș. I., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, din declarațiile martorilor N. G. și N. S., reclamanta Ș. A. a stăpânit o suprafață de teren cu destinația de grădină situată în .”, acest teren fiind învecinat cu terenul pârâtului U. I.. Așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cază de expert P. I., cu privire la terenul stăpânit de reclamantă a fost eliberat titlul de proprietate nr._/4.04.2007 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, pe numele lui Ș. I.. Acest teren este menționat în cuprinsul titlului de proprietate ca măsurând 1667 mp, situat în intravilanul comunei Domnești, pct. La grădină, cu vecinătăți: N – P. I., E – G. G., S – M. D., V – drum comunal.
Martorul N. S. a declarat că terenul reclamantei era împrejmuit cu gard din bulumaci și plasă, iar în primăvara acestui an, a observat că între terenul reclamantei și cel al pârâtului se afla amplasat un gard nou, din sârmă. Martorul a precizat că noul gard nu este amplasat pe locul gardului vechi, ci este deplasat înspre terenul reclamantei. Martorul a apreciat că între vechiul și noul gard este o distanță de 3 metri; a mai arătat că reclamanta nu a mai lucrat porțiunea de teren de dincolo de gard, iar pe această porțiune de teren pârâtul U. I. și-a parcat tractorul.
Martorul N. G. a arătat că gardul vechi dintre terenurile stăpânite de părți a fost „mutat” cu 3 metri spre Ș. A., în primăvara acestui an. A precizat că gardul modificat este din plasă de sârmă, iar gardul vechi era făcut din ulucă. Martorul nu a mai văzut gardul vechi. A apreciat că s-a ocupat teren de la Ș. A. de către pârâtul U. I.. A mai arătat că Ș. A. nu mai are acces la porțiunea de teren ocupată, pe care o stăpânește în prezent U. I..
Prin raportul de expertiză întocmit de expert P. I. s-a constatat că gardul vechi dintre terenurile stăpânite de reclamantă și pârât nu mai există, existând doar gardul nou, construit din plasă cu babe de lemn. Expertul s-a limitat la a delimita suprafețele de teren deținute de părți la momentul efectuării expertizei, ținând cont de actele prezentate de părți în susținerea drepturilor lor. Astfel, expertul a precizat că reclamanta invocă titlul de proprietate nr._/4.04.2007, pentru suprafața de 1667 mp în pct. „La grădină” (f.101), iar pârâtul invocă antecontractul de schimb autentificat sub nr. 95/30.04.2009 (f.17), pentru suprafața de 1.400 mp teren învecinată la sud cu Ș. A..
În urma măsurătorilor expertul a constatat că reclamanta Ș. A. stăpânește în mod efectiv suprafața de 1467,49 mp, împrejmuită cu gard pe toate laturile; a concluzionat expertul că reclamanta stăpânește cu 199,51 mp mai puțin decât suprafața de 1667 menționată în titlul de proprietate nr._/4.04.2007. Expertul a precizat că pârâtul stăpânește suprafața de 1261,65 mp plus 199,51 mp, în total 1461,16 mp, cu 61,16 mp mai mult decât în antecontractul de schimb.
Instanța a reținut că potrivit art. 949 C.civ. (aplicabil în speță, având în vedere momentul pretinsei tulburări de posesie), „cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului”. În cadrul acțiunii posesorii instanța nu poate cerceta fondul dreptului, ci se rezumă doar la a cerceta aparența dreptului.
Din cele reținute în raportul de expertiză a reieșit că expertul P. I. a ajuns la concluzia că pârâtul stăpânește suprafața de 199,51 mp din terenul reclamantei. Pe de altă parte, expertul a arătat că pârâtul stăpânește cu 61,16 mp mai mult decât în antecontractul de schimb nr. 95/30.04.2009. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că în cauză trebuie cercetat fondul dreptului reclamantei, respectiv al pârâtului, asupra terenurilor pe care le stăpânesc, pe baza actelor justificative de drepturi prezentate de părți. Această analiză se poate realiza însă în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Instanța nu poate da câștig de cauză reclamantei în cadrul prezentei acțiuni posesorii, având în vedere că nu justifică în mod cert o aparență a unui drept real asupra terenului de 199,51 mp evidențiat de expert în schița aferentă raportului de expertiză. Instanța are în vedere și că titlul de proprietate nr._/4.04.2007 este emis pe numele lui Ș. I., iar reclamanta nu a făcut dovada că ar fi moștenitoare a acestuia. În ce îl privește pe pârât, antecontractul de schimb nr. 95/03.04.2009 nu face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de 1.400 mp menționat în cuprinsul acestuia, însă este posibil ca pârâtul să deține un act justificativ de proprietate cu privire la acest teren, pe care să nu îl fi depus la dosar din lipsa pregătirii juridice. Instanța are în vedere și că în antecontractul menționat, încheiat de pârât cu numita I. A., părțile s-au obligat ca până la data de 30.08.2009 să încheie contractul de schimb în formă autentică.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș. A., ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat-o pe reclamantă, aflată în culpă procesuală, la plata către pârât a cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces, constând în onorariu de expert.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Ș. A. care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea disp.art. 674 C.pr.civ coroborat cu art. 916 și urm. NCC cu motivarea că din probatoriul administrat în cauză,respectiv declarațiile martorilor rezultă că pârâtul a demolat gardul ce desparte terenul deținut de reclamantă de cel deținut de pârât și a ocupat din terenul acesteia suprafața de teren cu o lăți,e de 3 m pe toată lungimea terenului făcându-se astfel dovada faptului tulburător de posesie
În cauză se mai arată că s-a făcut dovada ocupării în mod abuziv a terenului deținut de reclamant de către pârât aceasta stăpânind mai puțin cu aproximativ 200 mp neavând relevanță faptul că pârâul re în plus sau în minus teren întrucât în cauză nu se analizează întinderea dreptului de proprietate, ci posesia tulburată de către pârât prin acte abuzive de ocupare și care au fost efectuate de acesta în primăvara anului 2012, reclamanta stăpânind în mod pașnic, public și sub nume de proprietar terenul începând cu anul 2008.
De asemenea, s-a reținut în mod greșit că reclamanta nu justifică o aparență a unui drept real pentru suprafața de200 mp întrucât s-a depus un titlu de proprietate pe numele Suță I. și nu s-a demonstrat că aceasta este moștenitoarea defunctului,deși la dosar s-au depus numeroase sentințe judecătorești din care rezultă că reclamanta este moștenitoarea defunctului pentru suprafața de 1667 mp ,teren situat în pct C. G. precum și din faptul că în litigiile purtate cu C.L.F.F.Domnești s-a stabilit cu putere de lucru judecat acest aspect ,aceasta fiind și cea care a fost stăpânită în mod exclusiv terenul fiind înscrisă și în cartea funciară potrivit art. 919 pct.3 din N.C.C.
În susținerea recursului la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de reclamanta - recurentă potrivit art. 305 C.pr.civ.
Intimatul – pârât legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art. art 916 NCC rap la art. 674 C.pr.civ. în raport de situația de fapt reținută în cauză tribunalul va reține că s-a făcut dovada stăpânirii terenului de către reclamantă a suprafeței de 1667 mp în calitate de moștenitoare a autorului său, Ș. I. stăpânind astfel terenul prin exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate și comportându-se ca un adevărat proprietar conform titlului de proprietate cu nr._/04.04.2007 înscris în cartea funciară potrivit încheierii cu nr. 8655/07.10.2008 .
La dosarul cauzei a fost depus certificatul de moștenitor nr. 10 /10.05.2006 emis de BNP D. D. potrivit cu care reclamanta este moștenitoarea soțului său decedat, Suță I.I. .
Potrivit declarațiilor martorilor N. G. și N. S. rezultă că gardul ce desparte proprietățile părților a fost mutat cu 3 m înspre proprietatea reclamantei de către pârât, care a ocupat terenul pe toată lungimea acestuia ,terenul fiind stăpânit de către reclamantă la momentul la care a fost mutat gardul de către pârât . Aceleași aspecte au fost relevate și prin raportul de expertul întocmit în cauză de exp.ing. P. I. care a concluzionat că pârâtul a ocupat suprafața de teren deținută de reclamantă ,suprafața de 199,51 mp din suprafața de 1667 mp cu cât aceasta figurează în titlul de proprietate nr._/04.04.2007 .
În concluzie se constată că până la modificarea amplasamentului gardului ce delimita suprafețele de teren deținute de părți, reclamanta a exercitat atât elementul material, respectiv a exercitat acte de stăpânire materiale și exercitarea în fapt a atributelor specifice dreptului de proprietate cât și elementul psihologic ,respectiv intenția posesorului de a exercita stăpânirea asupra lucrului pentru sine întocmai ca și proprietarul, fiind dovedite astfel elementele constitutive ale posesiei exercitate de către reclamantă până la momentul schimbării amplasamentului gardului despărțitor de către pârât și ocuparea în fapt a unei suprafețe de terne de către acesta având o lățime de 3 m pe toată lungimea terenului ,astfel cum a fost identificat prin schița r.e.t. anexă aflată la fila 86 din dosar .
Analizându-se condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii astfel cum sunt reglementate prin disp.art.949 NCC și art. 673 C.pr.civ. tribunalul va reține că în cauză sunt îndeplinite cerințele cu privire la posedarea bunului cel puțin un an înainte de tulburare ,această acțiune aflându-se la îndemâna posesorului pentru a proteja posesia împotriva oricărei tulburări cu scopul de a menține această stare sau pentru a o redobândi în cazul în care a fost pierdută,respectiv restabilirea situației de fapt care exista anterior tulburării sau deposedării .
În cauză, prima instanță trebuia să examineze condițiile de admisibilitate ale exercitării unei astfel de acțiuni și nu să examineze întinderea dreptului de proprietate respectiv fondul drepturilor deținute de păți pe baza actelor de proprietate invocate de către acestea, întrucât în acțiunile posesorii nu se examinează calitatea de proprietar asupra terenului ,ci doar dacă reclamantul a posedat cel puțin un an înainte de tulburare sau de deposedare, iar posesia acestuia să fie utilă .
Prin urmare, în cauză s-a reținut în no greșit că se impune a se examina întinderea drepturilor părților în raport de actele de proprietate,aspecte care fac obiectul unei acțiuni în revendicare ,apreciindu-se în mod eronat că în ceea ce-l privește pe pârât care deține doar un antecontract de schimb, deși nu se face dovada dreptului de proprietate cu acest act ,este posibil ca acesta să dețină un act justificativ sub acest aspect și pe care să nu-l fi depus la dosar din lipsa pregătirii juridice ,aspecte care sunt străine de natura pricinii ,respectiv o acțiune posesorie cu care instanța a fost investită.
De altfel, temeiul acțiunilor posesorii este reprezentat de apărarea posesiei împotriva încălcărilor care o afectează, tulburării pe care nimeni nu este îndreptățit să le exercit6e pentru a-și face singur dreptare, oricare ar fi argumentele invocate în favoarea unui asemenea tip de comportament.
Pentru aceste condiții ,tribunalul va reține că în cauză recurenta reclamantă a făcut dovada condițiilor pentru admisibilitatea acțiunii posesorii ,aceasta având calitatea de posesoare al terenului care a fost deposedată de o parte din bunul său de către pârât ,acesta fiind cel care a tulburat exercitarea și însușirea elementului corpus al terenului fiind îndeplinite și cerințele prev de art.951 NCC .
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 304 ind .1și art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ. rap la art. 312 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâtul să respecte pașnica posesie asupra terenului în suprafață de 199,51 mp identificat cf ret P. I., schita anexă de la fila 86 dosar fond, teren situat în . G. - C.", judetul Argeș, cu vecinătățile: N - U. I., S - Ș. A, V- drum . G. și T..
Potrivit art. 274 C.pr.civ. a fi obligat intimatul-pârât la 2000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă, în fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Ș. A. împotriva sentinței civile nr 1364/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimat fiind pârâtul U. I. .
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâtul să respecte pașnica posesie asupra terenului în suprafață de 199,51 mp identificat cf ret P. I., schita anexă de la fila 86 dosar fond, teren situat în . G. - C.", judetul Argeș, cu vecinătățile: N - U. I., S - Ș. A, V- drum . G. și T..
Obligă intimatul-pârât la 2000 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă, în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.05.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T. 3 ex
17.06.2013
Jud fond A.B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 23/2013. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
