Anulare act. Decizia nr. 876/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 426/205/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 876/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător E. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de reclamanta C. P. E., împotriva sentinței civile nr.1500 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind O. F., O. L. S., V. NUȚI N., V. M. A. S., V. M. I. L. și V. V., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 20 Martie 2013 susținerile părților fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constată că, în rejudecare, prin sentința civilă nr. 1500/2012, Judecătoria Câmpulung, a respins acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta C. P. E. în contradictoriu cu pârâții O. F., O. L. S., V. Nuți-N., V. M. A. –S., V. M. I.-L. și V. V., prin care, reclamanta, a solicitat instanței, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună nulitatea absolută parțială a contractului de întreținere transcris sub nr. 302/25.04.1991 încheiat între P. P. și P. I. și pârâții O. F. și O. L. S., cu privire la suprafața de 1.000 mp. în punctul „Căminul casei”, în sensul că în partea de sud a acestui teren, în loc de vecinul D. T. (I.) – în prezent decedat – să fie trecută ca vecin M. M..
În temeiul art. 246 Cod pr.civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea celorlalte capete de cerere din acțiune, precum și de renunțarea intervenienților V. Gheoghe și V. A. la judecarea cererii de intervenție în interes propriu.
S-a făcut în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 246 Cod pr.civilă, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 4.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, analizând cu prioritate excepția litispendenței invocată de pârâți că, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Câmpulung, se află înregistrat și dosarul civil numărul_ suspendat pentru lipsa actelor, dosar având ca obiect partajarea bunurilor rămase în succesiunea defunctei M. M., și în cadrul căruia, a fost formulat și un capăt de cerere în ce privește anularea tuturor formelor și încheierilor cadastrale pentru aceiași suprafață de 1000 mp. ce face obiectul prezentei cauze; urmează deci a fi respinsă excepția de litispendență, întrucât, în prezenta cauză, se solicită constatarea nulității absolute a contractului de întreținere nr. 302/1991, a actului notarial 910/13.08.2009 și rectificarea cărții funciare, având alt obiect decât dosarul nr._, iar oricum, respectiva cauză ce nu a fost timbrată și, în final, a fost perimată prin sentința civilă nr. 217/2012; și excepțiile lipsei interesului și a calității procesuale active a reclamantei, invocate tot de pârâți, au fost respinse, observându-se că, potrivit susținerilor reclamantei, se pretinde că, în realitate, prin înstrăinarea terenului care face obiectul contractului privind suprafața de 1.000 mp., menționat în actele pârâților, aceștia, au ocupat terenul lui M. M., iar cu ocazia întocmirii actului de întreținere, nu s-a respectat titlul de proprietate al înstrăinătorilor cu nr._/1993 în care, vecinul în partea de sud al terenului cămin de casă este M. M. – bunica reclamantei și nu D. T.; și excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâți în raport de dispozițiile decretului – lege nr. 167/1958, este neîntemeiată, întrucât, reclamanta a aflat de situația suprapunerii terenurilor la data de 26.05.2010, prin comunicarea efectuată de O.C.P.I. Argeș, cu nr. 4414 când a solicitat intabularea dreptului de proprietate dobândit de la M. M..
A mai reținut că, de altfel, aceste excepții au fost analizate de instanță în prima judecată finalizată prin sentința civilă nr. 680/14.04.2011, fiind respinse, cum a fost respinsă inițial și acțiunea reclamantei, însă, prin decizia civilă nr. 3710/07.12.2011, Tribunalul Argeș, a casat sentința pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare indicând instanței să efectueze o expertiză tehnică pentru a se stabili cu certitudine dacă pârâții O. au acaparat suprafața de 1.000 mp din terenul reclamantei, față de susținerile acesteia, expertiză tehnică care să transpună în teren actele de proprietate ale părților, respectiv să identifice suprafața ocupată de pârâții O., conform contractului de întreținere și să verifice vecinătățile trecute în actul de întreținere; s-a mai indicat să se verifice dacă există suprapunere de terenuri și dacă pârâții ocupă teren din suprafața deținută de reclamantă; corespunzător indicațiilor instanței de casare în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză de ing. D. V., potrivit obiectivelor menționate în decizia de casare; s-au avut în vedere pentru reclamantă, contractul de moștenitor nr. 73/2004, titlul de proprietate nr._/29.09.1993, număr cadastral_ intabulat în cartea funciară_ Schitu Golești, terenul aparținând pârâților V. M. I.-L. și A. –S. pentru suprafața de 383 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 911/13.08.2012 cu nr. cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._ Schitu Golești, pentru pârâta V. Nuți-N., pentru suprafața de 620 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 910/13.08.2012, număr cadastral_ – carte funciară_ a localității Schitu Golești.
A constatat că, prin raportul de expertiză întocmit au fost identificate terenurile potrivit actelor părților, inclusiv terenul de 1.000 mp menționat în contractul de întreținere din 25.04.1991 și apoi, a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 910/13.08.2009 și nr. 911/13.08.2009, delimitat pe reperele 1-2-3-4-24-25-26-1; potrivit actelor și transpunerii în teren, acesta se învecinează la N cu M. A. și O. N., la E cu Șoseaua Națională, la S cu D. T. iar la vest cu rest proprietate; între vecinătățile indicate în contractul de întreținere, respectiv M. A. și O. N. la nord, Șoseaua națională și P. I. (actualmente V. G.) la est, D. T. la sud și rest proprietate la vest se menționează în raportul de expertiză că suprafața de 1.743 mp este delimitată de punctele 1-2-3-4-24-20-19-18-22-23-27-1; a fost identificat și terenul de 1.000 mp potrivit titlului de proprietate_/29.09.1993 și certificatul de moștenitor nr. 73/2004 aparținând reclamantei dar și terenul moștenitorilor M. M. – C. E. și V. V. în suprafață de 2.040 mp.; expertul a precizat că, urmare identificării terenurilor, vecinătatea sudică menționată în contractul de întreținere din 25.04.1991 este D. T., vecinătate care corespunde situației din teren la data efectuării măsurătorilor, că nu există suprapunere de teren iar pârâții nu ocupă din terenul deținut de reclamantă; potrivit raportului de expertiză efectuat se constată că, în teren, actele de proprietate nu se suprapun, și că vecinătățile sunt cele menționate în actele părților.
A mai constatat că, reclamanta, în completarea și precizarea la acțiune depusă la data de 11.04.2011, își întemeiază cererea pe testamentul autentificat sub nr. 214/22.01.1974 și sentința civilă nr. 1230/21.06.1973 cu referire la autoarea sa M. M., dar a cărei moștenitoare nu este singură, ci alături de V. V. dar și M. I.I., așa cum rezultă din actul de deschidere a procedurii succesorale; de asemenea, reclamanta a mai precizat că titlul de proprietate nr._/1993 eliberat lui P. P. a cărui moștenitoare este, privește un teren de 1.000 mp în „Căminul casei”, teren care este limitrof cu terenul în litigiu; din actele depuse, față de autoarea M. M. a cărei moștenitoare reclamanta nu este singură, nu rezultă cu certitudine vecinătățile acestui teren pretins de reclamantă, dar expertul desemnat a identificat și acest teren în suprafață de 2.040 mp și față de acesta nu este suprapunere cu terenul pârâților.
A concluzionat, în raport de aceste considerente că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, față de cele precizate, fiind respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile nr. 1500/2012 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cărora, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, având autoritate de lucru judecat asupra problemelor de drept dezlegate.
Astfel, prin decizia de casare nr. 3710/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a stabilit în sarcina instanței de trimitere obligativitatea efectuării unei expertize tehnice care să transpună pe teren actele de proprietate ale părților, să identifice suprafața ocupată de pârâții O. conform contractului de întreținere și să verifice vecinătățile trecute în acest act și, de asemenea, să verifice dacă există suprapunere de terenuri și dacă pârâții ocupă din suprafața deținută de reclamantă.
- deși, această expertiză tehnică a fost efectuată, prima instanță nu a manifestat rolul activ prevăzut de art. 129 alin.5 Cod pr.civilă, și nu a luat în considerare suprafețele reale la care erau îndreptățite părțile implicate în proces în punctul în litigiu, respectiv în punctul „Căminul Casei”, fiind stabilit prin decizia de casare, în ce privește suprafața de 2.040 mp. teren, că reclamanta a invocat testamentul autentificat sub nr. 214/22.01.1974 prin care autorii P. P. și P. E. le-au lăsat, acesteia și surorii sale V. V., întreaga avere și, tot tribunalul, a mai reținut că, în condițiile Legii nr. 247/2005, în calitate de moștenitoare a bunicii sale M. M., reclamanta a fost validată cu teren, dreptul de proprietate al autoarei fiind atestat prin sentința civilă nr. 1230/1973, în timp ce, în baza contractului de întreținere nr. 302/1991, pârâții dețin act legal de proprietate numai pentru suprafața de 1.000 mp. teren.
- raportat la decizia de casare nr.3710/07.12.2011, prima instanță trebuia să interpreteze corect și obiectiv rezultatele transpunerii în teren a actelor de proprietate, conform raportului de expertiză și, pe cale de consecință să observe că, potrivit raportului de expertiză și măsurătorilor de specialitate efectuate, în realitate, pârâții ocupă suprafața de 1.743 mp. din care, suprafața de 743 mp. nu își găsește justificare în titlul de proprietate invocat de aceștia, respectiv în contractul de întreținere încheiat în anul 1991.
Or, această suprafață, nu poate proveni decât prin ocuparea abuzivă a terenului în suprafață de 2.040 mp. ce aparține în mod legal reclamantei, în baza actelor primare de proprietate și în baza HCJAFF nr. 1741/03.02.2005 – anexa 3, prin care, în calitate de moștenitoare a acestei autoare, împreună cu V. V., reclamanta a fost validată cu suprafața de 0,68 ha. din care, suprafața de 0,20 ha. teren situat în intravilanul comunei Schitu Golești, punctul „Căminul casei”, fapt atestat și de adeverința nr. 3433/04.06.2010 eliberată de Primăria Schitu Golești.
Ca atare, prima instanță trebuia să constate că terenurile părților se suprapun pe suprafața de 743 mp. ce este deținută în plus, în mod abuziv și nejustificat de către pârâți, fapt de altfel confirmat și de documentația cadastrală întocmită la cererea reclamantei de către experții D. I. și C. D., din care rezultă că terenul pârâților în suprafață de 1.000 mp. are următoarele vecinătăți: N – M. A. C. și V. Gheoghe; S – moștenitorii M. M.; E – rezerva D.N. 73 și V – C. E..
Un aspect relevant, ce rezultă în urma efectuării documentației cadastrale și a transpunerii în teren a actelor de proprietate ale părților, este acela că, numai dacă se respectă limitele din actele de proprietate, se asigură accesul liber și direct al reclamantei la D.N. 73, în condițiile în care, terenul de 1.000 mp. pe care aceasta, îl stăpânește și în prezent în punctul „Căminul casei”, este înfundat și nu are acces la drumul public.
- prima instanță nu a coroborat nici înscrisurile depuse de reclamantă la dosar cu rezultatele expertizei tehnice efectuată în cauză de expertul judiciar D. V., care a stabilit fără echivoc faptul că, în lipsa oricărui titlu legal, pârâții ocupă suprafața de 743 mp., suprafață care, în realitate, reprezintă proprietatea reclamantei, deși și verificarea acestui aspect răspundea sarcinilor stabilite prin decizia de casare.
De altfel, instanța de fond nici nu a motivat care au fost considerentele pentru care a apreciat ca fiind justificată ocuparea suprafeței de 1.743 mp., deși pârâții sunt îndreptățiți numai la suprafața de 1.000 mp., și aceasta, fără a lua în considerare suprapunerea cu terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 2.040 mp.
Or, și verificarea acestuia aspect, impune, în mod implicit admiterea recursului și admiterea acțiunii având ca obiect nulitatea absolută parțială a contractului de întreținere, fiind stabilit că terenul în suprafață de 1.000 mp. la care sunt îndreptățiți pârâții, conform măsurătorilor din teren, are vecinătatea la sud, moștenitorii M. M. și respectiv C. E. și V. V..
- prima instanță nu a observat nici că, în contractul de întreținere nr. 302/1991, au fost trecute în proprietatea pârâților numai două construcții – casa de cărămidă și grajdul cu fânar – în timp ce, în schița anexă la raportul de expertiză a fost identificată și construcția bucătărie, înscrisă în registrul agricol în perioada 1959-1963, ceea ce demonstrează, pe de o parte faptul că, în mod abuziv, pârâții și-au extins proprietatea, ocupând din terenul în suprafață 2.040 mp. ce aparține reclamantei, iar pe de altă parte faptul că, limita la sud a terenului acestora este reprezentată în mod normal și legal de moștenitorii M. M..
În recurs, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art. 304 1 Cod pr.civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 315 Cod pr.civilă.
Într-adevăr, potrivit textului de lege sus-menționat, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cu alte cuvinte, în speță, indicațiile instanței de recurs referitoare la probe, erau obligatorii pentru instanța care rejudecă, întrucât, ele atrag atenția instanței de rejudecare asupra necesității de a se clarifica împrejurarea de fapt prin administrarea de noi probe, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Această obligație decurgând din organizarea ierarhică a instanțelor are rolul de a îndrepta, prin mijloacele procesuale prevăzute de lege, erorile de judecată.
În speță, așa cum reiese din considerentele deciziei de casare nr. 3710/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, reținând că în fața instanței de fond reclamanta a invocat în dovedirea pretențiilor sale testamentul autentificat sub nr. 214/22.01.1074 și, de asemenea, că aceasta a făcut dovada validării în baza Legii nr. 247/2005, de pe urma bunicii sale M. M., dreptul de proprietate al autoarei fiind atestat de sentința civilă nr. 1230/1973, instanța de recurs a statuat în mod irevocabil că, în cauză, se impunea efectuarea unei expertize judiciare, fiind necesară transpunerea în teren a actelor de proprietate invocate de părți și să se verifice de către expert suprafața ocupată de pârâții O. conform contractului de întreținere precum și vecinătățile trecute în acest act.
De asemenea, s-a apreciat că este necesar să verifice, tot prin efectuarea expertizei tehnice, și dacă există suprapunere de terenuri și dacă pârâții ocupă din suprafața deținută de reclamantă.
A statuat instanța de recurs, la confirmarea soluției de desființare a sentinței civile nr. 680/14.04.2011, că numai prin fixarea acestor obiective concrete de către instanța de judecată se puteau lămuri aspectele invocate de reclamantă în susținere, reluate de fapt și în motivarea prezentului recurs, cu trimitere la ocuparea de către pârâți a unei suprafețe de teren ce nu se regăsește în patrimoniul lor conform contractului de întreținere transcris sub nr. 302/25.04.1991 și asupra căruia reclamanta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, fiind validată în condițiile Legii nr. 247/2005 prin HCJAFF nr. 1741/03.02.2005, în calitate de moștenitoare a autoarei M. M. cu suprafața de 0,68 ha teren pe raza comunei Schitu Golești, în baza sentinței civile nr. 1230/1973 și a mențiunilor din registrul agricol, susțineri în raport de care, în prima judecată, finalizată prin sentința civilă nr.680/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, au fost respinse excepțiile invocate de pârâții și s-a reținut că reclamanta își justifică și calitatea și interesul în promovarea cererii de față, statuări ce nu au fost contrazise prin decizia nr. 3710/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș.
În speță, instanța de rejudecare nu a respectat în totalitate îndrumările cu caracter obligatoriu date de instanța de recurs.
Este real că la termenul de judecată din data de 26.03.2012, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie cadastru cu obiectivele stabilite prin decizia de casare și menționate pe larg în cuprinsul încheierii din aceeași dată, fiind desemnat expertul judiciar D. V..
Numai că, prin expertiza tehnică efectuată – filele 64 – 67 dosar fond – expertul desemnat, a transpus în teren, în ce o privește pe reclamantă, numai certificatul de moștenitor nr. 73/2004 și titlul de proprietate nr._/29.09.1993, și, după ce a identificat - cu culoare portocalie - terenul moștenitorilor M. M. în schița anexă la raportul de expertiză și, a stabilit că, între vecinătățile indicate în contractul de întreținere rezultă o suprafață de 1.743 mp., în final, a concluzionat că nu există suprapuneri de terenuri și pârâții nu ocupă din suprafața deținută de reclamantă.
Or, din schița anexă la raportul de expertiză rezultă cu evidență că terenul în suprafață de 1.743 mp. delimitat prin punctele 1-2-3-4-24-20-19-18-22-23-27-1 înglobează și o parte din terenul în suprafață de 2.040 mp. ce a aparținut autoarei M. M., este vorba de suprafața evidențiată de expertul cauzei prin reperele 24-20-19-18-22-23-1-27-26-25-24, iar aceste aspect, deși era absolut necesar, nu a fost clarificat de prima instanță în raport cu obiectul acțiunii determinat de reclamantă, fiind astfel evident că expertiza tehnică efectuată în atare condiții nu era suficientă pentru aflarea adevărului și o justă soluționare a cauzei.
Mai mult, deși în conformitate cu prevederile art. 315 Cod pr.civilă, era ținută de efectuarea unei expertize tehnice care să transpună actele de proprietate invocate de reclamantă și care să identifice inclusiv terenul atribuit autoarei M. M. prin sentința civilă de partaj nr. 1230/1973 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în mod cu totul nejustificat, prima instanță a respins și obiecțiunile formulate în termenul prevăzut de art. 212 alin.2 Cod pr.civilă, prin care, la termenul de judecată din data de 24.09.2012, apărătorul reclamantei a arătat, între altele, că expertiza tehnică efectuată nu reflectă situația din teren, că expertul cauzei a transpus în teren doar actele de proprietate ale pârâților și nu a respectat ieșirea la calea publică.
Or, procedând astfel, judecătoria, ca instanță de trimitere, deși era ținută de îndrumările din decizia de casare, a soluționat cauza cu nerespectarea acestora și cu încălcarea prevederilor art. 315 Cod pr.civilă, așa încât, în raport de aceste considerente, urmează să fie admis recursul, casată sentința și reținută cauza spre rejudecare.
În rejudecare, se va proceda la soluționarea acțiunii reclamantei administrând proba expertizei tehnice prin complinirea neajunsurilor mai sus arătate.
De asemenea, prin expertiză se va realiza și identificarea terenului atribuit autoarei M. M. prin sentința civilă de partaj nr. 1230/1973 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în raport de înscrisurile noi depuse în prezenta cale de atac, și se vor verifica și celelalte critici formulate de recurentă, a căror analiză este de prisos față de soluția adoptată.
Așa fiind, raportat la art. 312 alin.5 Cod pr.civilă, văzând și dispozițiile art. XXII alin.2 din Legea nr. 202/2010 precum și data înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Câmpulung, respectiv 21.01.2011, urmează să fie admis recursul casată sentința și reținută cauza spre rejudecare, fiind fixat termen la data de 29.05.2011, pentru când vor fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta C. P. E., împotriva sentinței civile nr.1500 din data de 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Muscel în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind O. F., O. L. S., V. NUȚI N., V. M. A. S., V. M. I. L. și V. V.
Casează sentința și retine cauza spre rejudecare.
Termen 29.05.2013.
Se citează părțile.
Pronunțată în ședință publică azi 03 Aprilie 2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, E. V. | |
Grefier, G. G. |
red.E.V.
dact.C.E.C./4 exp.
25.04.2013.
jud.fond G.O.
OPINIE SEPARATA
Apreciez că se impunea respingerea recursului pentru următoarele considerente:
1.În ce privește critica de recurs privind nerespectarea dispozițiilor art.315 c.proc.civ apreciez că este neîntemeiată .
Dispozițiile art.315 alin (1) c.proc.civ. limitează obligativitatea deciziei de recurs la problemele de drept rezolvate și la necesitatea administrării de probe. Prin urmare, după modul de formulare, prevederile art.315 alin (1) c.proc.civ. conduc și la concluzia potrivit căreia, sub aspectul problemelor de fapt, instanța care rejudecă litigiul are o deplină putere de apreciere. D. urmare, rezultă că stabilirea stării de fapt este de resortul exclusiv al instanței de rejudecare și în cadrul rejudecării se poate ajunge la o altă soluție decât cea pronunțată anterior, sau, dimpotrivă pot fi păstrate constatările de fapt reținute în primul ciclu procesual în fața instanței de fond.
În speță prin decizia civilă nr.3710/7.12.2011 a Tribunalului Argeș s-a admis recursul formulat de reclamanta C. E., s-a casat sentința civilă nr.680/14.04.2011 a Judecătoriei Câmpulung, dispunându-se obligativitatea efectuării unei expertize de specialitate care să transpus în teren toate actele de proprietate ale părților, respectiv să identifice suprafața de teren ocupată de pârâții O. conform contractului de întreținere și să verifice vecinătățile trecute în acest act. De asemenea s-a dispus să se verifice dacă există suprapunere de terenuri și dacă pârâții ocupă teren din suprafața deținută de reclamantă.
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2012 a Judecătoriei Câmpulung (f.16-dosar fond) s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu obiectivele stabilite prin decizia de casare, astfel că instanța de fond a respectat dispozițiile art.315 alin (1) c.proc.civ. Prin expertiza realizată în cauză de către d-na expert Dumitrecu V. (f.64 și urm.-dosar fond) s-au respectat obiectivele stabilite de instanța de fond, iar reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a solicitat amplasarea suprafeței de 2000 mp, provenind de la M. M., pe partea de est a terenului pârâților, în așa fel încât să aibă ieșire la drumul public, precum și să se efectueze o variantă care să respecte schița terenului lui M. M., aflată la fila 23 și 24 dosar fond și schița din 11.07.2011, obiecțiuni care în mod justificat au fost respinse de instanța de fond în condițiile în care prin aceste obiective se urmărea o transpunere a actelor de proprietate ale reclamantei condorm intereselor acesteia, iar nu conform realităților faptice pentru următoarele argumente:
a)Autoarea recurentei-reclamante C. E., numita M. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1900 mp conform contractului de vânzare-cumpărare din 14.06.1990 (f.85-dosar fond), având următoarele vecinătăți: E-șoseaua, V-M. M., S-Izlaz și N-G. M..
b)De asemenea autorii P. P. și P. I. (părinții recurentei-reclamante) conform extrasului de rol agricol pe anii 1959-1961 (f.106-dosar fond inițial) au figurat cu suprafața de 0, 52 ha, din care 2000 mp în pct.”Caminul Casei”, figurând în componența gospodăriei și numita M. M..
c)Prin sentința civilă nr.1230/21.06.1973 a Judecătoriei Câmpulung, pronunțată în dosarul nr.3303/1972 (f.104-dosar fond inițial) s-a dispus partajarea averii succesorale de pe urma defunctei C. E. (sora numitei M. M. conform cererii –f.100 dosar fond inițial) și s-a atribuit numitei M. M. o suprafață de 1791 mp, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză efectuat în comun de experții C. P. și A. Parciulea și schița de plan varianta a I-a, din care 418 mp în „Caminul Casei” și 262 mp „Fundul grădinii”. Totodată astfel cum rezultă din analiza considerentelor respectivei sentințe civile, terții deținători P. E. și P. P., au fost obligați să raporteze la masa partajabilă suprafața de 1062 mp, cu care se înscriseseră în CAP Schitu-Golești. De asemenea potrivit constatărilor experților C. P. și A. Parciulea (f.26-dosar recurs) s-a constatat că aceștia dețineau suprafața de 3866, 99 mp, din care 1092 mp din proprietatea defunctei C. E., 2000 mp reprezentând zestre de la numita M. M. și 800 mp, proprietatea personală a terților P. conform Statului CAP. De asemenea prin același raport de expertiză s-a stabilit că terenul din pct.”Caminul casei” în suprafața de 1092 mp are forma geometrică din schița nr.1 (f.34-recurs), cu următoarele vecinătăți:N-lot ajutător P. P.; V-S. Evdochia și C. O., S-D. F., E-lot ajutător P. P., și lungimea înspre proprietatea sudică (D. T.) de 32, 5 mp. De asemenea conform schiței a aceluiași raport de expertiza terenul în suprafață de 418 mp, în pct.”Acasa” avea o suprafață de 418 mp, cu lățimea de 11 mp înspre vecinătatea sudică D. T.. Totodată este de remarcat că prin același raport de expertiză s-a identificat și restul suprafeței de 2800 mp aflată în deținerea numitului P. P., cu o lățime înspre proprietatea D. T. de 43 m.
d) Prin testamentul autentificat sub nr.214/22.01.1974 (f.23-dosar fond), recurenta-reclamantă C. E. a dobândit împreună cu numita V. V. calitatea de legatar cu titlul universal asupra bunurilor succesorale, rămase de pe urma defunctei M. M.. De asemenea prin același act s-a dispus instituirea unui drept de uzufruct în favoarea numiților P. I. și P. P. (părinții recurentei-reclamante), iar defuncta M. M. a decedat la data de 1.03.1985 (f.11-dosar fond inițial).De asemenea conform certificatului nr.169/15.06.2010 a Judecătoriei Câmpulung (f.24-dosar fond) rezultă că testamentul mai sus menționat nu a fost revocat. Prin HCJFF Argeș nr.1741/3.02.2005, anexa 3, poziția 1 (f.51-dosar fond inițial) de pe urma defunctei M. M. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0, 68 ha, din care 0, 48 ha arabil și 0, 2 ha pajiști
e) Prin contractul de întreținere din autentificat sub nr.1384/23.04.1991 (f.22-dosar fond) numiții P. P. și P. I. au transmis către cumpărătorii O. F. și O. S. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp, cu următoarele vecinătăți:N-M. A. și O. N.; S-D. T., E-Soseaua Națională, V-restul proprietății. Totodată s-a făcut mențiune că respectivul teren a fost dobândit prin înzestrare verbală în anul 1937 de la părinții M. P. și M. M.. Prin încheierea de carte funciară nr.3816/4.05.2009 a BCPI Câmpulung (f.60-dosar fond inițial) s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate pentru suprafața mai sus menționată, identificată prin planul de amplasament nr.3816/4.05.2009 (f.63-dosar fond inițial), atribuindu-se numărul cadastral_. De asemenea prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.909/13.08.2009 (f.64-dosar fond inițial) s-a dispus dezmembrarea suprafeței de 1003 mp în două loturi: . suprafață de 620 mp și . suprafață de 383 mp. Prima . înstrăinării către numita V. Nuți N. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.910/13.08.2009 (f.66-dosar fond inițial), iar cea de-a doua parcelă a făcut obiectul înstrăinării către V. M. I. L. și V. M. A.-S. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.911/13.08.2009 (f.67-dosar fond inițial). Suprafața de teren de 620 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.910/13.08.2009 a fost identificată în schița anexă a raportului de expertiză efectuat de D. V. cu contur verde, iar suprafața de teren de 383 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.911/13.08.2009, a fost identificată cu contur roșu în aceeași schiță anexă. De asemenea s-a mai stabilit de către expertul că terenul ce a format obiectul contractului de întreținere nr.1384/1991 este același cu terenul ce a format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.910/2009, respectiv nr.911/2009.
f) De pe urma autorului P. P. (f.20-dosar fond inițial s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6200 mp, din care 1000 mp în pct.”Caminul Casei”, iar conform certificatului de moștenitor nr.73/2004 (f.12-dosar fond) recurenta-reclamantă C. E. a rămas în calitate de succesoare universală de pe urma acestui defunct. Prin raportul de expertiză realizat de experta D. V. acest teren a fost identificat pe schița anexă cu contur albastru, fără ca recurenta-reclamantă să formuleze obiecțiuni sub acest aspect.
Prin urmare din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă mai sus menționate rezultă că suprafața de 1920 mp, dobândită de autoarea M. M. prin contractul de vânzare-cumpărare din 14.06.1920, a făcut obiectul înzestrării verbale către autorul P. P., fapt confirmat de faptul că acesta figura cu acest teren în registrul agricol din anul 1956-1962, precum și de mențiunea din contractul de întreținere autentificat sub nr. 1384/23.04.1991. În plus, deși terenul fusese dobândit prin înzestrare verbală, care nu este translativă de proprietate conform art.813 c.civ., acest teren a putut face obiectul înstrăinării mai sus menționate, ca urmare a faptului că autorii P. au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate ope legis în temeiul art.8 din Decretul nr.42/1990 raportat la art.22 din Legea nr.18/1991, în forma inițială (actualmente art.23 din Legea nr.18/1991 republicată), întrucât terenul era aferent construcțiilor înstrăinate prin contractul de întreținere mai sus menționat. În consecință în urma înstrăinării terenului de 1000 de mp, a rămas suprafața de 1000 mp, care a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/1993 în favoarea defunctului P. P., titlul de proprietate care nu a fost contestat de părțile interesate. În aceste condiții solicitarea recurentei-reclamante C. E. de a se transpune suprafața de 2000 de mp provenind de la defuncta M. M., distinct de suprafața de 1000 de mp ce a format obiectul contractului de întreținere era netemeinică în condițiile în care astfel cum s-a arătat suprafața de 1000 de mp, ce a făcut obiectul contractului de întreținere, provine tot de la autoarea M. M.. De asemenea susținerea recurentei-reclamante C. E. de a se transpune suprafața de 2000 de mp conform schiței provizorii întocmită de inginerul cadastrist C. D. (f.23-dosar fond inițial, respectiv f.34-dosar fond ulterior) în mod corect a fost respinsă de instanța de fond întrucât transpunerea actelor de proprietate trebuie să se realizeze conform realităților faptice și a vecinătăților menționate în contract, iar nu potrivit voinței aleatorii a părților interesate.
2) În ce privește critica de recurs privind greșita aplicare a legii apreciez că era de asemenea neîntemeiată. Astfel prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 11.04.2011 (f.79-dosar fond) s-a precizat de către recurenta-reclamantă că motivul de nulitate parțială este acela ca în partea de nord a terenului pârâților să fie trecută M. M. în loc de D. T., precizându-se că și justifică dreptul de proprietate asupra terenului prin testamentul autentificat sub nr.214/22.01.1974, precum și prin sentința civilă nr.1230/21.06.1973. Or, este de remarcat că testamentul autentificat sub nr.214/22.01.1974 reprezintă un legat cu titlu universal, în care nu se individualizează suprafața de teren din pct.”Acasa”. De asemenea prin sentința civilă nr.1230/22.01.1974 a Judecătoriei Câmpulung, numita M. M. a primit în pct.”Caminul Casei” doar suprafața de 418 mp (astfel cum s-a arătat la pct.1 lit.c), distinctă de suprafața de 1000 mp ce a făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.1384/23.04.1991, aspect care rezultă dintr-o simplă comparație a schițelor celor două acte, precum și dintr-o simplă comparare a vecinătăților.De asemenea nici sesizarea pentru deschiderea moștenirii defunctei M. M. nu prezintă relevanță juridică întrucât aceasta nu face dovada dreptului de proprietate pretins de recurenta-reclamantă. O asemenea soluție este dată și în ce privește HCJFF Argeș nr.174/2005. Prin urmare, câtă vreme recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pretins a face parte din terenul ce a făcut obiectul contractului de întreținere autentificat sub nr.1384/23.04.1991, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii în nulitate. În ipoteza în care pârâții ocupă în fapt mai mult teren decât cel ce a făcut obiectul contractului de întreținere atunci recurenta-reclamantă poate recurge la alte mijloace procesuale pentru remedierea unei asemenea situații.
Judecător,
V. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1071/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1558/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
