Somaţie de plată. Sentința nr. 9195/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9195/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 13340/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 910/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de creditorul W. R. împotriva sentinței civile nr 9195/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria P.,
intimat fiind debitorul D. A., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depusă dovada achitării taxei de timbru.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.06.2012 sub nr._, creditorul W. R., în contradictoriu cu debitorul D. A., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 euro pe calea procedurii somației de plată europeană .
La data de 08..08.2012 reclamantul este citat cu mențiunea de a depune la dosar plata taxei de timbru în suma de 39 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
P. la termenul acordat reclamantul nu și-a îndeplinit obligația.
Instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării a cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 9195/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria P., a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulată acțiunea formulată de creditorul W. R., domiciliat în Germania, Siedenweg 5 -_ B. Zwischenahn, Germania, în contradictoriu cu debitorul D. A., cu domiciliul ales în mun. P., Centrul Medical Elim, .. 16, jud. Argeș.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 30.000 euro- pretenții din contract de împrumut conform Regulamentului CE nr. 1896/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 1,2 din Lg. 146/1997 taxa de timbru se plătește anticipat iar în condițiile în care nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța pune în vedere reclamantului să achite suma datorată pană la primul termen de judecată acordat.
În cauză, pană la primul termen de judecată acordat reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa ,astfel că instanța a anulat în temeiul art. 20 alin.3 din legea 146/1997 cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditorul W. R. ,care a criticat-o,în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului CE 2896/2006.Astfel, creditorul a solicitat instanței de fond, în virtutea prevederilor regulamentului, indicarea contului bancar în care urma să vireze taxa de timbru ,optând pentru varianta de achitare a taxei de timbru din cele prevăzute de formularul de cerere A din anexa 1 la regulament ce consta în virarea acesteia prin cont bancar,cu indicarea contului bancar internațional de unde urma să se efectueze plata taxelor.Instanța de fond nu i-a comunicat formularul B,prin care să îi pună în vedere să completeze cererea sau să plătească taxele de timbru și nici nu i-a comunicat datele bancare internaționale ale instanței în vederea plății din Germania a taxelor de timbru ,anulând somația de plată ca netimbrată.
Plata taxelor direct la Trezoreria din România îi este imposibilă unui cetățean străin însă regulamentul CE 2896/2006 îi permite că se adreseze direct instanțelor din spațiul EU ,care trebuie să indice reclamantului o modalitate efectivă și funcțională de a le plăti sau să indice cel puțin codurile bancare internaționale de unde să se poată efectua plata taxelor de timbru.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
La primul termen de judecată în fața primei instanțe ,08.08.2012 instanța de fond a dispus citarea creditorului cu mențiunea achitării taxei de timbru de 39 și timbru judiciar de 0,15 lei ,sub sancțiunea anulării cererii .Nu există însă nicio dovadă privind îndeplinirea efectivă a acestei măsuri, regăsindu-se în dosar doar recipisa ce face dovada citării recurentului ,în care nu se regăsește o astfel de mențiune .În faza de recurs creditorul a depus actele procedurale ce i-au fost comunicate de judecătorie, acestea fiind citația pentru termenul din 08.08.2012 în cuprinsul căreia nu se regăsește înscrisă de instanță obligația de achita taxa de timbru și dovada comunicării sentinței atacate.
La 26.10.2012,prin notele de ședință expediate pe fax creditorul a menționat că a luat cunoștință de pe Internet de termenul de judecată și de obligația sa de a achita taxa de timbru, solicitând instanței de fond să îi comunice: modalitatea în care poate achita din Germania, unde își are domiciliul, taxa, cuantumul acesteia și datele bancare internaționale ale instanței.La 02.11.2012 ,următorul termen de judecată, instanța de fond a anulat acțiunea ca netimbrată,deși acestuia nu i se adusese procedural la cunoștință obligația de a timbra ,iar informațiile de pe portalul instanțelor pot cuprinde erori. În formularul A al anexei 1 la Regulamentul 1896/2006 al CE privind somația europeană de plată ( ce cuprinde mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o astfel de cerere) se menționează la pct.5.1 modalitatile în care se poate efectua plata cheltuielilor de judecată de către reclamanti,taxa de timbru intrând în componența acestora. Potrivit art.9 și 7 din Regulamentul 1896/2006 al CE instanța de fond trebuia să comunice creditorului,prin utilizarea formularului tip B din anexa II a regulamentului, obligația de plată a taxei de timbru, cuantumul acesteia ,precum și numărul de cont în care se putea face plata taxei de timbru,cu atât mai mult cu cât recurentul înștiințase instanța până la termenul de judecată din 02.11.2012 că se află în imposibilitate de a achita taxa de timbru pentru că nu cunoștea contul în care trebuia să o vireze.Abia după ce ar fi avut la dosar dovada că recurentului i s-a transmis acest formular și i-ar fi comunicat acestuia numărul de cont în care să vireze taxa ar fi putut aplica dispozițiile art.20 alin.3 din legea 146/1997. Prin urmare ,excepția de netimbrare nu era întemeiată ,recurentului fiindu-i îngrădit astfel dreptul de acces liber la justitie prevăzut de art. 6 din CEDO .
Cum instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, neintrând în cercetarea fondului, tribunalul,în baza art. 312 alin.3,5 Cod pr. civilă va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul W. R. împotriva sentinței civile nr 9195/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind debitorul D. A.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red.C.B/17.05.2013
Dact.CEC/2 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9451/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1071/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
