Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 3228/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 837/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentintei civile nr. 790/20 06 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ intimati fiind pârâtii Z. V. G., Z. I., având ca obiect „constatare nulitate act juridic”.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor prezente au avut loc în ședința publică de la 13 03 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20 03 2013 și la data de azi, 27 03 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /29.11.2011, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâții Z. V. G. și Z. I. I. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr._.05.2009, încheiat între aceștia în vederea fraudării legii.
În motivarea cererii, s-a arătat că actul a fost întocmit de fosta soție a reclamantului în favoarea fiului acesteia, în timpul procesului având ca obiect partajarea bunurilor comune, în scopul scoaterii de la masa de împărțit a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și pentru a-l împiedica să-și exercite drepturile stabilite prin hotărâre judecătorească. S-a mai arătat și faptul că actul atacat conține o clauză ilicită, întrucât la încheierea sa nu s-a avut în vedere scopul prevăzut de legiuitor, respectiv respectarea clauzelor contractuale, ci doar o modalitate a pârâtei de a se sustrage de la plata datoriilor către reclamant.
La data de 08.02.2012, pârâții au depus întâmpinare în care au susținut că actul încheiat la data de 26.05.2009 a vizat casa și terenul moștenite de pârâtă de la fostul soț decedat, că reclamantul a refuzat, cu ocazia formării loturilor, să opteze pentru o variantă în care să se evite plata de sulte și că scopul încheierii contractului a fost ca pârâta să primească întreținere de la fiul său, care își îndeplinește și în prezent această obligație.
Prin sent. civ. nr. 790/20 Iunie 2012 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges in dos. nr._ s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca prin contractul de vânzare cu clauză de întreținere încheiat în favoarea fiului său rezultat din căsătoria cu defunctul Z. I. pârâta a înstrăinat bunurile sale proprii, iar contractul nu a avut ca obiect bunuri ce i-au revenit prin sentința de partaj nr. 1153/05.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, bucătăria, acoperișul și gardul nefiind menționate în acest contract.
Împotriva sentinței civile nr. 790/20 Iunie 2012 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges in dos. nr._ a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează:
A aratat acesta ca scopul incheierii contractului cu clauza de intretinere atacat in prezenta cauza a fost acela de a-l impiedica pe recurent sa execute sulta la care a fost obligata parata intimata in dosarul de partaj ce s-a purtat intre cei doi fosti soti. Astfel, parata intimata si-a instrainat bunurile proprii chiar in timpul procesului de partaj.
F. de motivul de nulitate invocat, instanta de fond era datoare sa administreze proba cu martori solicitata de recurent, pentru dovedirea scopului ilicit avut in vedere la data incheierii contractului. Mai mult, instanta de fond in mod gresit nu a facut aplicarea art. 225 C. proc. civ., fata de neprezentarea la interogatoriu a intimatilor.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă și a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum a retinut si instanta de fond reclamantul recurent C. I. a fost căsătorit cu pârâta intimata Z. G., iar prin sentința civilă nr. 1044/10.10.2007 a Judecătoriei Curtea de Argeș, această căsătorie a fost desfăcută prin divorț.
La data de 5.11.2007 recurentul a promovat actiune de partaj a bunurilor comune iar prin sentința civilă nr. 1153/05.10.2010 Judecătoria Curtea de Argeș a dispus împărțirea acestor bunuri prin atribuirea lor conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. în dosarul nr._ .
Potrivit acestei variante, care a fost menținută de Tribunalul Argeș prin decizia nr. 1740/23.05.2011, pârâtei i-au revenit bunuri în valoare totală de 29.641, 90 lei, în timp ce pârâtului i-au revenit bunuri în valoare 5.579 lei, astfel că pârâta a fost obligată la plata unei sulte în cuantum de 24.062, 90 lei. Totodată, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 4.608, 10 lei, reprezentând cota parte a acesteia din datoria comună de 9.216, 30 lei.
Printre bunurile din lotul pârâtei se numără și construcția bucătărie BCA P. acoperită cu plăci de azbociment, un acoperiș din lemn metal și tablă ondulată și un gard din tablă și țeavă. Aceste bunuri au fost atribuite în lotul pârâtei, deoarece s-a constatat că se află pe terenul proprietatea sa, respectiv pe terenul de 560 mp moștenit de la soțul decedat al acesteia, Z. I., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 113/21.05.2003 eliberat de BNP G. A..
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1966, întocmit de BNP G. A. la data de 26.05.2009, pârâta a înstrăinat fiului său, Z. I. I. - celălalt moștenitor al defunctului Z. I., terenul de 559 mp situat în pct. ,,Acasă” din intravilanul comunei Corbeni, . împreună cu locuința din cărămidă în suprafață de 76 mp și grajdul din cărămidă în suprafață de 13 mp situate pe acesta, bunuri dobândite prin moștenire de la defunctul Z. I. și prin partajul succesoral efectuat cu ceilalți moștenitor în dosarul succesoral nr. 128/2003, cota indiviză de ½ din construcții reprezentând contribuția sa la edificarea lor în timpul căsătoriei cu primul său soț.
In mod corect a retinut instanta de fond ca prin contractul de vânzare cu clauză de întreținere încheiat în favoarea fiului său rezultat din căsătoria cu defunctul Z. I. pârâta intimata a înstrăinat bunurile sale proprii, iar contractul nu a avut ca obiect bunuri ce i-au revenit prin sentința de partaj nr. 1153/05.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, bucătăria, acoperișul și gardul nefiind menționate în acest contract.
De altfel, acest aspect nu este contestat nici de catre recurent.
Este de remarcat imprejurarea ca in procesul de partaj, in a doua etapa procesuala, a declarat recurs la data de 22.11.2010 numai parata intimata, aceasta fiind nemultumita tocmai de sulta mare pe care era obligata sa o plateasca recurentului de fata. Cu alte cuvinte, recurenta de la acea data dorea ca si fostul sau sot sa primeasca bunuri in natura, tocmai pentru diminuarea sultei. Se retine in acest context ca la data promovarii recursului, parata intimata avea cunostinta de faptul inchiererii contractului in discutie. Or, in aceste conditii nu poate fi primita sustinerea recurentului in sensul ca actul de vinzare cu clauza de intretinere a fost intocmit tocmai pentru ca parata intimata sa nu mai aiba bunuri proprii ce ar urma sa fie executate in vederea realizarii sultei.
Pe de alta parte, incheierea contractului chiar in timpul procesului de partaj duce la concluzia ca nefinalizat, partile nu puteau prevedea cum se va realiza partajarea efectiva a bunurilor, fiind posibil ca insusi recurentul sa fi fost obligat la plata unei sulte in favoarea intimatei, in masura in care primea mai multe bunuri in natura.
Mai mult, recurentul nu poate sustine ca scopul incheierii actului contestat a fost acela al evitarii platii sultei pentru ca in urma partajului dintre cei doi fosti soti parata intimata are in lotul sau o . bunuri ce pot fi supuse executarii astfel ca recurentul are posibilitatea să se îndestuleze din celelalte bunuri comune revenite pârâtei și din veniturile salariale ale acesteia, astfel cum corect a retinut si instanta de fond.
In aceste conditii proba cu martori solicitata de recurentul reclamant nu este utila solutionarii cauzei astfel incit in mod corect administrarea acesteia a fost respinsa. In ceea ce priveste aplicarea art. 225 C. proc. civ., este real ca instanta de fond era obligata sa retina ca incident acest text de lege in conditiile in care paratii intimati nu s-au prezentat la instanta, insa aceasta imprejurare nu duce la schimbarea solutiei date fata de rationamentul expus mai sus.
Pentru toate acestea, Tribunalul apreciază că recursul așa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 și art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecința menținerii în vigoare a hotărârii primei instanțe.
In baza art. 274 C.proc. civ., va fi obligat recurentul, ca parte cazuta in pretentii, la plata catre intimati a sumei de 500 lei, reprezentind cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamantul C. I. împotriva sentintei civile nr. 790/20 06 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimati fiind pârâtii Z. V. G., Z. I., având ca obiect „constatare nulitate act juridic”, ca nefondat.
Obliga pe recurent la plata catre intimati a sumei de 500 lei, reprezentind cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 Martie 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red.M.P./03.04.2013
Tehn.E.N.2 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 102/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1281/2013.... → |
|---|
