Contestaţie la executare. Decizia nr. 1188/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1188/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 3057/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1188/2013
Ședința publică de la 02 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător C. B.
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de contestatoarea B. G. împotriva sentinței civile nr 1451/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimati fiind B. N., S. G., P. F. D., S. D., B. I. AL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC I. V., ȘCOALA V. BRAZILOR, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cuza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ /07 noiembrie 2012 B. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. N., S. G., P. D., S. D. și B. I. al Executorului Judecătoresc I. V., anularea formelor de executare silită înfăptuite de executorul judecătoresc I. V. în dosarul de executare nr. 101/E/2011/19 octombrie 2012 și desființarea încheierii judecătorului prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie. În concret, s-a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare și a cheltuielilor de judecată la care a fost obligată contestatara prin titlul executoriu iar până la soluționarea acestei contestații s-a solicitat și suspendarea executării silite începute în acel dosar execuțional nr. 101/E/2011/19 octombrie 2012 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că în ziua de 24 octombrie 2012 B. G. a primit de la executorul judecătoresc adresa de înștiințare a înființării popririi pe drepturile ei bănești de la Școala V. Brazilor, ca urmare a punerii în executare a deciziei civile nr. 37/R/13 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ . Această executare s-a pornit de către creditorii P. D., S. G. și S. D., pentru recuperarea sumei de 1273,24 lei, din care 1.000 lei reprezintă cheltuieli de judecată în dosarul nr._, iar 273,24 lei reprezintă cheltuieli de executare. S-a susținut de către B. G. că actele de executare sunt lovite și de nulitate absolută, deoarece în procesul-verbal încheiat de I. V.
s-a menționat în mod eronat adresa de domiciliu a creditorului S. D., încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 388 alin. 2 pct. 5 C.pr.civ.
În al doilea rând, intimatul-creditor S. D. a dat o declarație autentificată prin care a arătat că renunță la recuperarea cheltuielilor de judecată stabilite în dosarul nr._ de către instanțele judecătorești și că revocă în întregime procura generală prin care îl mandatase pe S. G. să-l reprezinte în fața oricăror autorități publice și unități particulare.
În fine, contestatara a mai arătat că pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș mai există, în rejudecare, o contestație la executare ce face obiectul dosarului nr._, care are legătură cu litigiul de față.
Prin cererea formulată la data de 21 noiembrie 2012, B. G. a solicitat introducerea în cauză și a terțului poprit Școala V. Brazilor, deoarece executorul judecătoresc a ordonat și înființarea popririi pe veniturile contestatarei primite de la această instituție de învățământ (f.61).
Printr-o altă cerere formulată în aceeași zi, contestatara și-a precizat și și-a completat contestația inițială, solicitând anularea parțială a actelor și a formelor de executare, respectiv doar a adresei de înființare a popririi în sensul de a se reduce acele cheltuieli de judecată și de executare în limita cotei ce i s-ar fi cuvenit creditorului S. D., care a renunțat la orice pretenție de la B. G..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 și 452 și următ. C.pr.civ., și art. 1431, 1440, 1451 și 1453 C.civ. (f.62).
Prin încheierea de ședință pronunțată de instanță la data de 08 noiembrie 2012 în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 101/E/2011 al BIEJ I. V., până la soluționarea irevocabilă a cererii de suspendare a executării formulate în cadrul prezentei contestații la executare (f. 65-66).
Pentru cererea de suspendare a executării silite, petiționara a făcut dovada plății cauțiunii în cuantum de 200 lei, cu recipisa de consemnare nr._/1 din 08 noiembrie 2012 emisă de CEC BANK, dovadă depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș care a avut ca obiect soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite.
S-au depus la dosar, în copie certificată de executorul judecătoresc, toate actele de executare silită din dosarul nr. 101/E/2011, declarația dată de S. D. și autentificată sub nr. 4530/27 noiembrie 2012 de către BNP S. B., alte 3 declarații date de S. D. și autentificate sub nr. 4254 - 4256/05 noiembrie 2012 de către același notar public, procura generală judiciară autentificată sub nr. 472/25 ianuarie 2007 de către BNP S. B..
În cursul judecății s-a luat un interogatoriu de către contestatară intimatei P. D. (f.73).
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Curtea de Arges prin sentinta civilă nr. 1451/06.12.2012 a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei de suspendare a executării silite si a respins ca neîntemeiată contestatia la executare reținând în motivare următoarele:
Obiectul dosarului de executare de față îl constituie desființarea parțială a adresei de înființare a popririi ordonate de executorul judecătoresc I. V. la data de 19 octombrie 2012 în dosarul de executare 101/E/2011, în sensul de a se reduce cheltuielile de judecată stabilite prin decizia civilă nr. 37/R/13 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș ce constituie titlu executoriu și cheltuielile de executare silită, corespunzător cotei ce i s-ar fi convenit creditorului S. D., care a renunțat la orice pretenție în acest litigiu față de contestatară, așa cum rezultă din declarațiile autentificate date de S. D. în luna noiembrie 2012 (f.7 și 72). Acest obiect a fost stabilit de contestatară prin cererea precizatoare și completatoare la contestația inițială, formulată la data de 21 noiembrie 2012, înaintea primului termen de judecată.
Prin acea decizie de recurs ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, recurenții – pârâți B. G. și B. N. au fost obligați către recurenții-reclamanți S. D., S. G. și P. D. la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 lei. Prin acea decizie a tribunalului nu s-a stabilit suma de cheltuieli pe care trebuia să o plătească fiecare recurent-pârât și către cine anume dintre recurenții-reclamanți.
Este deci vorba despre executarea unei obligații solidare,unde există mai mulți debitori și mai mulți creditori solidari.
Potrivit art. 1434 C.civ. obligația solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligații și de a da chitanță liberatorie pentru tot. Executarea obligației în beneficiul unuia dintre creditori nu există decât dacă este stipulată în mod expres.
Art. 1443 C.civ. prevede că obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor.
Conform art. 1447 C.civ., creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune. Urmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să se îndrepte împotriva celorlalți codebitori. Debitorul urmărit poate însă cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori.
Față de aceste texte de lege, se desprinde concluzia că orice creditor solidar poate cere executarea obligației de la oricare dintre debitorii solidari, nefiind în situația ca în titlul executoriu să se fi stabilit partea din creanța pentru fiecare creditor sau partea din datoria care revine fiecărui debitor.
Debitorul solidar care a executat obligația poate cere, conform art. 1456 C.civ., partea din datoria ce revine fiecărui codebitor, părțile datoriei fiind prezumate ca egale, dacă nu se prevede în mod expres altfel.
Împrejurarea că în speță, pe cererea de executare silită au fost menționați toți cei trei creditori nu prezintă relevanță juridică, atâta vreme cât P. D. poate cere întreaga datorie de la debitoarea B. G.. Faptul că S. D. ar fi renunțat în mod expres la partea sa din creanță nu face că P. D. să poată cere executarea unei obligații bănești reduse cu acesta cotă, ci chestiunea respectivă se va rezolva ulterior între codebitorii solidari, așa cum prevăd dispozițiile art. 1456 C.civ.
Oricum, acele declarații autentificate prin care creditorul S. D. a arătat că renunță la orice pretenție în acest litigiu și că i-a revocat procura lui S. G. au fost date cu mult după declanșarea executării silite, executare care este perfect legală și corectă până la acel moment, deci nu se poate anula. Chiar și adresa de înființare a popririi contestată de B. G. s-a emis de către executor la 19 octombrie 2012, tot mai înainte ca S. D. să dea acele declarații din 05 noiembrie 2012. În declarația autentificată dată ulterior de aceleași S. D., la data de 27 noiembrie 2012 (f.72), s-a arătat de către acesta că el nici măcar nu a suportat vreo cheltuială făcută cu judecata procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._/216/2008 în care s-a emis titlul executoriu ce se execută, respectiv decizia civilă nr. 37/R/13 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș. Astfel, cu atât mai mult este evident că acele cheltuieli s-au făcut de intimata P. D., care este îndreptățită să le ceară acum de la B. G. pe calea executării silite.
De asemenea, faptul că executorul judecătoresc a menționat în unele acte de executare că domiciliul creditorului S. D. este în Târgu-J., iar nu în ., așa cum susține contestatara, acest lucru nu-i este imputabil executorului și nu i-a adus vreo vătămare lui B. G.. Adresa din Târgu-J. a acestui creditor este cea cunoscută de toate părțile din proces și care rezultă și din titlu executoriu, iar ceilalți creditori nu aveau de unde să știe că ulterior S. D. și-a schimbat adresa de domiciliu.
În ceea ce privește deci contestația la executare, s-a apreciat, față de cele de mai sus, că aceasta este nefondată și a fost respinsă în baza art. 399 și următ. C.pr.civ.
Cererea de suspendare a executării silite a fost și ea respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 403 alin. 1 C.pr.civ. cu motivarea că nu s-a făcut dovada existența vreunei puneri în pericol a situației materiale a contestatarei și a existenței acesteia prin această executare silită. Suma care se execută este una relativ redusă, de 1.273 lei, aceasta fiind plătită în rate lunare, în urma popririi înființate asupra drepturilor salariale ale numitei B. Genică primite de la terțul poprit ( 1/3 din salariul net ), nepericlitându-se deci viața și situația contestatarei.
Intimata P. D. și ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs contestatoarea Besleagă G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurenta că nu au fost avute în vedere motivele de nulitate a executării silite care era necesar a fi avute în vedere la pronuntarea hotărârii.
A arătate de asemenea recurenta că a invocat faptul că formele de executare sunt lovite de nulitate prin prisma art. 388 alin.1 pct.5 C. pr. civ. caz în care vătămarea se prezumă până la dovada contrarie. Ca atare beneficiarul prezumtiei va trebui să dovedească numai faptul îndeplinirii actului de procedură cu neobservarea sau cu încălcarea formelor procedurale nu si vătămarea propriu-zisă. D. părtii interesate în mentinerea actului de procedură îi revine sarcina de a proba lipsa unei vătămări ori posibilitatea înlăturării vătămării produse prin altă modalitate decât anularea actului ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Atât contestatoarea cât si intimatii cunosteau adresa corectă a lui Stirbu D. din procesele care au avut loc între acestia actele de executare fiind continuate în mod gresit si fiind consemnată gresit adresa acestuia si la momentul la care s-a continuat executarea silită adică 19.10.2012. În această situatie este vorba de o nulitate expresă, neconditionată, absolută si ceea ce se impune a fi dovedit este nu faptul unei vătămări ci neregularitatea de procedură sanctionată cu nulitatea absolută. Referitor la netemeinicia actiunii s-a considerat că s-a făcut aplicarea gresită a legii în sensul că recurenta contestatoare a depus la dosar înscrisuri, respectiv declaratii autentice care emană chiar de la Stirbu D. si din acest punct de vedere actiunea promovată de aceasta de diminuare a cheltuielilor de judecată si de executare pe care le avea de achitat este întemeiată.
Cea de a doua critică adusă sentintei vizează respingerea gresită a cererii de suspendare a executării silite promovată în cadrul acestui dosar, necesitatea măsurii constând în aceea că contestatoarei îi sunt vătămate drepturile bănesti prin înfiintarea popririi pe veniturile pe care le primeste de la tertul poprit Scoala Generală V. Brazilor unde îsi desfăsoară activitatea astfel că cererea de suspendare trebuia admisă.
Cel de-al treilea motiv de recurs vizează faptul că pricina s-a solutionat cu lipsă de procedură cu tertul poprit observându-se că lipseste ștampila pe dovada de citare a acestui tert.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instante si admiterea contestatiei la executare asa cum a fost precizată si completată si a cererii de suspendare a executării silite începută în dosarul de executare nr. 101/E2011/19.10.2012 al B. I. V..
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă si analizând sentinta si în temeiul 304 ind. 1 C. pr. civ. tribunalul constată că recursul formulat este nefondat.
Astfel, prima critică adusă sentintei – referitoare la faptul că formele de executare sunt lovite de nulitate prin prisma art. 388 alin.1 pct.5 C. pr. civ. caz în care vătămarea se prezumă până la dovada contrarie astfel că beneficiarul prezumtiei va trebui să dovedească numai faptul îndeplinirii actului de procedură cu neobservarea sau cu încălcarea formelor procedurale nu si vătămarea propriu-zisă - se priveste ca neîntemeiată întrucât prin decizia civilă nr. 37/R/13 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș ce constituie titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, recurenții – pârâți în acea cauză, B. G. și B. N. au fost obligați către recurenții-reclamanți S. D., S. G. și P. D. la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 lei nefiind însă stabilită partea din cheltuieli pe care trebuia să o plătească fiecare recurent-pârât către recurenții-reclamanți asa încât suntem în prezenta executării unei obligații solidare în care există mai mulți debitori și mai mulți creditori solidari.
Obiectul dosarului de executare dedus judecătii de față îl constituie desființarea parțială a adresei de înființare a popririi ordonate de executorul judecătoresc I. V. la data de 19 octombrie 2012 în dosarul de executare 101/E/2011, în sensul de a se reduce cheltuielile de judecată stabilite prin decizia civilă sus mentionată si care constituie titlu executoriu precum si cheltuielile de executare silită, corespunzător cotei ce i s-ar fi convenit creditorului S. D., care a renunțat la orice pretenție în acest litigiu față de contestatară, așa cum rezultă din declarațiile autentificate date de S. D. în luna noiembrie 2012, aflate la dosar, or, sub acest aspect se retine de tribunal că desi cererea de executare silită mentionează pe toti toți cei trei creditori nu prezintă relevanță juridică, atâta vreme cât oricare dintre acestia, asadar si P. D., singură, poate cere întreaga datorie de la debitoarea B. G. iar faptul că S. D. ar fi renunțat în mod expres la partea sa din creanță nu face ca creditoarea P. D. să poată cere executarea unei obligații bănești reduse cu acesta cotă, ci această împrejuare se va rezolva ulterior între codebitorii solidari, așa cum prevăd dispozițiile art. 1456 C.civ. acpect pe care corect l-a retinut si instanta de fond în plus se constată pe de o parte că declarațiile autentificate prin care creditorul S. D. a arătat că renunță la orice pretenție în acest litigiu și că i-a revocat procura lui S. G. au fost date cu mult după declanșarea executării silite, iar pe de altă parte în declarația autentificată dată ulterior de aceleași S. D., la data de 27 noiembrie 2012, s-a arătat de către acesta că el nici măcar nu a suportat vreo cheltuială făcută cu judecata procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a emis titlul executoriu ce se execută, respectiv decizia civilă nr. 37/R/13 ianuarie 2010 a Tribunalului Argeș.
Si cea de a doua critică adussă sentintei de recurentă în sensul că gresit s-a respins cererea de suspendare a executării silite promovată în cadrul acestui dosar, necesitatea măsurii constând în aceea că contestatoarei îi sunt vătămate drepturile bănesti prin înfiintarea popririi pe veniturile pe care le primeste de la tertul poprit Scoala Generală V. Brazilor unde îsi desfăsoară activitatea astfel că cererea de suspendare trebuia admisă, se priveste ca neîntemeiată întrucât, potrivit prevederilor art. 403 alin. 1 C.pr.civ. până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită instanta competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Rezultă din analizarea textului de lege sus invocat că suspendarea executării silite poate fi dispusă ca măsură de protectie ori de câte ori instanta sesizată apreciază că prin executarea silită s-ar crea prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, ceea ce nu este cazul în spetă, unde nu sa făcut o astfel de dovadă cu atât mai mult cu cât suma care se execută este relativ redusă, de 1.273 lei, plătită în rate lunare ca urmare a popririi înființate asupra drepturilor salariale ale numitei B. Genică primite de la terțul poprit – în cotă de 1/3 din salariul net - .
Si cea de a treia critică adusă sentintei civile recurate referitoare la solutionarea pricinii cu lipsă de procedură cu tertul poprit prin neaplicarea stampilei pe dovada de citare a acestuia, priveste ca neîntemeiată, pe de o parte pentru că nu se invocă motivul de nulitate de partea care ar fi fost eventual prejudiciată prin această pretinsă procedură nelegal îndeplinită, respectiv Scoala Generală V. Brazilor, care nu a înteles să fomuleze recurs iar pe de altă parte art. 100 C. pr. civ. mentionează cazurile în care procedura de citare este nelegal îndeplintă cu sanctiunile corespunzătoare, ipoteza invocată de recurentă nefiind regăsită în textul de lege sus invocat.
De aceea tribunalul, pentru considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate constatând că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va mentine iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul declarat ca nefodat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare Besleagă G. împotriva sentintei civile nr. 1451/06.12.2012 pronuntată de Judecătoria Curtea de Arges în dosarul civil nr._ , intimati fiin Besleagă N., S. G., P. F. D., S. D., Scoala V. Beazilor si B. I. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Mai 2013, la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, C. B. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, R. N. |
Red AD
Dact DT/ 04.06.2013/2 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1271/2013. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
