Anulare act. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 294/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 9522/109/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 294/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursurile declarate de reclamanta OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI, pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR RUCĂR și pârâții M. A., C. M., P. C. D., S. I., P. D., împotriva sentinței civile nr. 2278 din data de 20.12.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, G. I., M. LUCREȚIA, S. V., I. L., U. B. R., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la data de 20.10.2009, sub nr._, reclamanta Obștea Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni a chemat în judecată pe pârâții C. L. de Fond Funciar Rucăr, C. Județeană de Fond Funciar Argeș, G. I., M. Lucreția, Ș. V., I. L., M. A., P. D., U. B. R. și C. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 953/29.11.2005 emis pe numele autorului S. Gh. I., cu moștenitorii M. A., P. D., P. C., U. B. R. pentru suprafața de 43 ha 3000 mp teren pășune situate în pct. Fântâneaua Tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie al reclamantei nr. 115 din 14.02.2003; nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 876/12.09.2005, emis pe numele autorului B. F. cu moștenitoarea B. U. R. pentru 14 ha 8000 m.p teren pășune situat în punctul Fântâneaua Tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie al reclamantei nr. 115/14.02.2003; nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 877/12.09.2005, emis pe numele autorului S. A. cu moștenitorul C. M., pentru 14 ha 8000 mp teren pășune situat în pct. Fântâneaua Tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 115/14.02.2003; nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 959/29.11.2005 emis pe numele autorului I. Preot G., cu moștenitori I. L., M. Lucreția, Ș. V., pentru 3 ha 8400 mp teren pășune situate în punctul „Fântâneaua” Tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie al reclamantei nr. 115 din 14.02.2003.
În motivare a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 133/2000 și nr. 501/2002, pentru mai multe suprafețe printre care și suprafața de 60 ha pășune, în punctul „Fântâneaua”. Pentru această suprafață C. L. de Fond Funciar Rucăr a pus-o în posesie pe reclamantă prin procesul verbal nr. 115/14.02.2003, în punctul „Fântâneaua”, pe vechiul amplasament deținut de Obște, conform planului parcelar. Susține reclamanta că, înțelege să facă dovada proprietății cu actele vechi, pentru suprafața cu care a fost validată și pusă în posesie în punctul „Fântâneaua”, cu sentința civilă nr. 357/1923 a Tribunalului Județean Muscel, unde la pag. 6 pct.4 figurează terenul în litigiu în patrimoniul reclamantei. Prin protocolul din data de 27 februarie 1990 suprafața de 60 ha din punctul „Fântâneaua” a fost predată de Ocolul Silvic Rucăr către C. locală de Fond Funciar Rucăr, pentru a-i fi retrocedată și a fi pusă în posesie. Tot pentru aceeași suprafață din punctul „Fântâneaua”, Obștea a întocmit planul parcelar conform actelor primare și procesului verbal de punere în posesie nr. 115/2003, ce a stat la baza acestuia. Mai arată reclamanta că, actul acesteia de proprietate, respectiv procesul verbal de punere în posesie nr. 115/2003 cu planul parcelar aferent, este eliberat anterior proceselor verbale ale părților la fel și validarea pentru acest teren este anterioară validărilor pârâților. Consideră reclamanta că procesele verbale de punere în posesie a căror nulitate o solicită sunt nelegal eliberate, niciuna dintre aceste persoane nefiind îndreptățite a primi teren pe un amplasament care nu li se cuvine, neavând nici un act vechi de proprietate pentru amplasamentul din punctul „Fântâneaua” ce aparține acesteia, conform sentinței civile nr. 357/1923 a Tribunalului Județean Muscel, sentință în care se constata averea devălmașă a Obștei Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni. Nu se mai putea efectua o punere în posesie de către comisia locală pe un amplasament pentru care acesteia i se reconstituise dreptul de proprietate și a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr. 115 din data de 14 februarie 2003, iar terenul nu mai era la dispoziția Comisiei locale de Fond Funciar Rucăr, județul Argeș. În continuare reclamanta a mai arătat că, punerea în posesie a pârâților s-a făcut în anul 2005, când terenul nu mai era liber, fiind deja în proprietatea Obștei care deținea proces verbal din anul 2003, pe vechiul amplasament. Procesele verbale de punere în posesie numărul 876/2005, 877/2005 nu poartă nicio semnătură la proprietar, totodată fiind emise două hotărâri ale Comisiei Județene diferite pentru acestea, respectiv nr. 1907/2005 și nr. 1840/2005.
La data de 20.11.2009, reclamanta a completat acțiunea, în sensul de a se dispune nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2006, emis pe numele autorului S. Gh. I., pentru suprafața de 43 ha, 3000 m.p. pășune, situat în punctul „Fântâneaua”, de pe raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 115/14.02.2003.
A solicitat de asemenea introducerea în cauză a numitului P. C. D..
La data de 15.01.2010, reclamanta a completat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2006, emis pe numele autoarei B. F., pentru suprafața de 14 ha, 8000 m.p., teren pășune, situat în punctul „Fântâneaua”, tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 115/14.02.2003; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2007, emis pe numele autorului S. A., pentru suprafața de 14 ha, 8000 m.p., teren pășune, situat în punctul „Fântâneaua”, tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 115/14.02.2003; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2008, emis pe numele autorului P. E., pentru suprafața de 14 ha, 8000 m.p., teren pășune, situat în punctul „Fântâneaua”, tarlaua 6, . raza comunei Rucăr, ce se suprapune cu procesul verbal de punere în posesie nr. 115/14.02.2003.
A solicitat de asemenea introducerea în cauză a numitului S. I., întrucât acesta figurează ca moștenitor alături de ceilalți pârâți pe procesul verbal nr. 953/2005 și titlul de proprietate nr._/2006.
Pârâții P. D., P. C. D., C. D., U. B. R., M. A. și S. I. au formulat la data de 12.02.2010 întâmpinare și cerere reconvențională.
Sub aspect reconvențional pârâții au solicitat în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Rucăr și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, constatarea nulității absolute a proceselor verbale de punere în posesie nr. 115/14.02.2003, în punctul „Fântâneaua” și a planului parcelar subsecvent în măsura în care se suprapun peste terenul proprietatea lor ce face obiectul titlurilor de proprietate nr._/2006,_/2007,_/2008 și_/2006.
Prin sentința civilă nr. 2278/20.12.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-au respins acțiunea completată și cererea reconvențională.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut ca pentru a se putea constata nulitatea absolută a actelor de proprietate ale pârâților, respectiv procese verbale de punere în posesie și titluri de proprietate trebuie să se facă dovada că aceste acte au fost emise fără respectarea dispozițiilor legale, or o asemenea dovadă nu a fost făcută în cauză.
Deși prin concluziile la raportul de expertiză efectuat în cauză s-a arătat că există suprapuneri între procesul verbal de punere în posesie nr.115 din data de 14 februarie 2003 deținut de reclamantă și actele deținute de către pârâți, suprapuneri prezentate anterior, acest fapt nu poate conduce la concluzia că acestea au fost emise fără respectarea dispozițiilor legale, mai ales în condițiile în care chiar în actele de proprietate ale reclamanților sunt menționați la vecinătăți și autorii pârâților.
S-a apreciat ca ambele parti litigante nu au uzat de calea actiunii in revendicare, singura in masura sa conduca la compararea actelor acestora de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta, precum si paratii P. D., P. C. D., M. A., C. M. si S. I., pe de o parte, si C. Locala de Fond Funciar Rucar, pe de alta parte, criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ., după cum urmează:
1. În recursul său, reclamanta Obștea Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni a aratat ca instanta de fond nu a aplicat prevederile legii funciare in materia nulitatii actelor; trebuia sa observe ca obiectul pricinii este anularea actelor de proprietate ale paratilor care se suprapun cu suprafata de 60 ha teren pasune in muntele Fintineaua, iar nu vegetatie forestiera. S-a mai aratat ca instanta de fond nu a solutionat cauza pe fond, ci pe exceptia lipsei interesului atâta timp cât retine ca s-ar fi reconstituit reclamantei o suprafata mai mare. In acest sens, a aratat aceasta ca dovada proprietatii a fost facuta cu sent. Tribunalului Muscel nr. 357/1923, cu Amenajamentul domeniului forestier din anul 1927, cu Harta de pasuni intocmita de ICAS Filiala P. in anul 1984, cu Contractul colectiv de arendare a golului alpin al muntelui Fintineaua din anul 1948.
Pe de alta parte comisia locala nu mai putea face punere in posesie pe un amplasament deja atribuit, iar potrivit hotaririlor de validare si anexelor la acestea pârâtii figureaza validati in muntele Capitanu si nu in muntele Fintineaua.
S-a mai sustinut ca paratii au o dubla validare, atât pe autor, cât si pe mostenitori.
Nu se poate sustine ca reclamanta ar fi trebuit sa formuleze plângere impotriva hotarârilor de validare pentru parati, deoarece acestia nu sunt parti in aceste inscrisuri, iar validarea priveste muntele Capitanu.
Reclamanta a aratat ca renunta la sustinerea primului motiv de recurs referitor la neadministrarea tuturor probelor.
2. În recursul lor, paratii P. D., P. C. D., M. A., C. M. si S. I. au aratat ca instanta de fond nu se pronunta asupra legalitatii actelor de proprietate apreciind in mod nelegal ca de vreme ce nu s-au formulat actiuni in revendicare nu se poate proceda la analiza actelor invocate. Instanta de fond nu a analizat probatoriul administrat, respectiv actele primare de proprietate care dovedeau ca reclamanta recurenta era indreptatita la teren pasune in muntele Fântâneaua, iar paratii recurenti la teren pasune in muntele Capitanu. S-a mai aratat ca potrivit actului primar al recurentei reclamante, respectiv sent. civ.nr. 357/1923, patrimoniul obstei il constituie suprafata de 100 ha padure impreuna cu pasune si gol alpin in muntele Fântâneaua. Recurenta reclamanta a beneficiat de reconstituiri pentru o suprafata de peste 400 de ha, iar cele doua contracte de arendare din anii 1943 si 1948 nu fac dovada proprietatii.
3. Criticind hotarirea recurata C. Locala de Fond Funciar Rucar a aratat ca instanta de fond a interpretat gresit probatoriul administrat si ca adresa nr. 4256/18.11.2010 se refera la terenuri de categorie de folosinta vegetatie forestiera si nu pasune, pentru care nu s-au finalizat înca procedurile de reconstituire. S-a mai aratat ca recurenta reclamanta a fost corect pusa in posesie cu suprafata de 60 ha in muntele Fintineaua, teren ce era liber la data solicitarii si cu care obstea s-a inscris in rolul agricol si rolul fiscal. Pe de alta parte, s-a sustinut ca paratii persoane fizice in mod gresit au fost puse in posesie pe vechiul amplasament al obstei, deoarece ei au detinut teren in muntele Capitanu.
Prin decizia civilă nr. 3885/21.12.2011, Tribunalul Argeș a admis recursul pârâților și a respins recursul reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestație în anulare ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 3233/11.12.2012 prin care s-a anulat decizia sus menționată și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă și a disp.art.304/1 C.pr.civilă, tribunalul constată următoarele:
Conform actelor vechi de proprietate, respectiv sentinței civile nr. 357/31.08.1923 (f. 25 – 30, dosar fond), recurenta – reclamantă Obștea Moșnenilor Rucăreni deținea în muntele Fântâneaua și Lazul Popilor pădure de fag și goluri în suprafață de 100 ha, suprafață care se învecinează cu muntele C. și care este confirmată și prin sentința civilă nr. 300/1943 (f. 249 – 250, dosar fond).
Totodată, potrivit amenajamentului de la 1927 (f. 132, dosar fond), suprafața totală de pășune deținută în Islazul Vatra Satului cu Fântâneaua era 333.2800 ha, iar conform BAP –ului din 1948, de 1651 ha și 1000 mp (f. 378, dosar fond).
Prin contractul de arendare din 24.05.1948 (f. 387 – 389, dosar fond) a fost indicată suprafața de pășune a recurentei în muntele Fântâneaua ca fiind de 60 ha.
În ceea ce-i privește pe pârâți, tribunalul constată că, potrivit actului de vânzare cumpărare din 2.04.1915 (f. 100, dosar recurs), G. S., autor al pârâților, cumpără a treia parte din întreg muntele C., dar și din muntele Fântâneaua; prin actul de partaj voluntar din 1927 (f. 102), I. Gh. S., frate al lui Ghe. S. și autor al pârâților, primește jumătate din partea pe care o deținea fratele său în muntele C., cealaltă jumătate revenindu-i Aureliei Gh. S., soră a defunctului Ghe. S., iar prin actul dotal din 1927 (f. 103, dosar fond) A. și Ghe. S. înzestrează pe E. Gh. S., căsătorită P., autoare a pârâților P., cu 20 de funii în muntele C. și prin cel din 1930 (f. 105), A. Gh. S. constituie dotă fiicei sale F. căsătorită S. B., 21 de funii în muntele C..
Așadar, din analiza acestor acte vechi de proprietate reiese că reclamanta justifică un drept de proprietate în muntele Fântâneaua, iar pârâții și pârâții - recurenți, în muntele C..
Pentru ambele categorii de părți, punerea în posesie pe aceste amplasamente a avut la bază validarea propunerilor Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr prin Hotărârile nr. 133/31.10.2000 (f. 12, 13, dosar fond) și 1907/2005.
Conform raportului de expertiză dispus în cauză, însă, procesul verbal de punere în posesie al reclamantei se suprapune cu procesele verbale și titlurile de proprietate emise pe numele pârâților (f. 257 – 258, dosar fond).
Pornind de la situația de fapt expusă și probată, întrucât toate recursurile formulate sunt într-o strânsă legătură, vizând în principal respectarea vechiului amplasament cu ocazia punerii în posesie, tribunalul constată următoarele:
În mod greșit prima instanță nu a cercetat legalitatea emiterii proceselor verbale de punere în posesie în raport de dispozițiile legii speciale, îndemnând părțile să formuleze acțiuni în revendicare.
Cercetând acest aspect, respectiv al legalității actelor de proprietate, și răspunzând, astfel, motivului de recurs invocat de către pârâții – recurenți la fila 12, dosar recurs, tribunalul constată că la fel de eronat a reținut instanța de fond faptul că, în cauză, recurentei i s-ar fi reconstituit o suprafață de teren mai mare decât cea deținută în punctul Fântâneaua și atunci nu ar putea pretinde vreun drept la anularea actelor de proprietate ale pârâților.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, potrivit actelor vechi de proprietate, aceasta justifică dreptul de proprietate pentru suprafața indicată în cuprinsul procesului verbal nr. 115/2003, în muntele Fântâneaua.
Prima instanță a avut în vedere sentința civilă din 1923, unde se arăta că recurenta deține 100 ha în acest munte, fără a se specifica cât reprezintă pădure și cât pășune, însă, nu a dat eficiență juridică contractului de arendare din 1948 (f. 387, dosar fond) unde se arată suprafața exactă de pășune din muntele Fântâneaua.
Tribunalul nu poate reține susținerea pârâților – recurenți din cuprinsul recursului de la fila 13, potrivit căreia acest contract vorbește despre gol aplin, iar nu pășune, întrucât, din cuprinsul acestuia rezultă clar faptul că este un contract pentru pășunat în golurile de munte, iar cele 60 de ha sunt pășunabile.
Or, chiar dacă nu poate reprezenta un titlu de proprietate, contractul de arendare vine să lămurească situația suprafețelor de pășune din muntele Fântâneaua, astfel că, din acest punct de vedere, trebuie considerat concludent pentru stabilirea exactă a amplasamentului terenului deținut de Obște în acest punct, indicând în concret suprafața și vecinătățile acestuia.
De altfel, acest act, alături de sentința din 1923, au fost avute în vedere de către expertul D. V. la efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză.
Astfel, din concluziile acestui raport (f. 256, dosar fond), în urma analizării actelor vechi de proprietate ale părților, reiese că, în anul 2003, reclamanta – recurentă a fost cea pusă în posesie în mod corect, în punctul Fântâneaua, vechiul amplasament.
per a contrario, pârâții sunt cei care nu au fost puși în posesie pe vechiul amplasament, respectiv în muntele C., ci pe amplasamentul Obștii, astfel că actele acestora se suprapun cu procesul verbal de punere în posesie 115/2003.
Tribunalul apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins obiecțiunile formulate de către ambele categorii de părți (reclamanta și pârâții – recurenți) la raport, întrucât, așa cum s-a arătat, expertul a ajuns la această concluzie analizând actele vechi de proprietate.
De altfel, concluzia suprapunerii se desprinde și din verificarea unității de măsură a terenurilor părților.
Astfel, conform sentinței civile din 1923 și actelor ulterioare, anterior enumerate, recurenta Obște, deținea în muntele Fântâneaua 100 ha pădure și gol alpin, pe când, potrivit actelor dotale din 1927 și 1930 (singurele ce indică unitatea de măsură, actul de vânzare cumpărare din 2.04.1915 și cel de partaj voluntar din 1927 făcând referire la o treime din muntele C., respectiv jumătate din această treime), pârâții și pârâții - recurenți dețin 20, respectiv 21 de funii în muntele C..
Or, potrivit adresei nr._/29.11.2010 (f. 411, dosar fond), din documentele aflate în arhiva CLFF Rucăr reiese că acest din urmă munte are un număr de 100 de funii, fără a se specifica câți metri pătrați are o funie.
Conform aceleiași adrese, valoarea unei funii nu a fost constantă, ca în cazul unui hectar, inițial fiind calculată ca fiind egală cu 0,5200 ha, apoi, în urma măsurătorilor, a fost redusă la 0,3640 ha, depășindu-se, astfel suprafața reală a muntelui C..
Așadar, prin depășirea suprafeței acestui munte, punerea în posesie a pârâților s-a făcut pe amplasamentul recurentei, respectiv în muntele Fântâneaua, care, în anul 2003, momentul emiterii procesului verbal de punere în posesie nr. 115, era liber.
Astfel, la momentul 2005 – 2008, cel al punerii în posesie al pârâților și pârâților – recurenți, acesta nu mai era liber și nici nu constituia vechiul lor amplasament.
În consecință, față de cele expuse, tribunalul constată că deși atât recurenta, cât și pârâții – recurenți dețin validări valabile pentru muntele Fântâneaua (recurenta) și muntele C. (pârâții), punerea în posesia a acestora din urmă a avut loc cu nerespectarea vechiului amplasament, astfel că, devin incidente prevederile art. III lit. a pct. ii din legea 169/1997 R.
D. urmare, în baza art. 312 C., și pentru aceleași motive expuse, atât recursul recurentei, cât și al Comisiei Locale de Fond Funciar Rucăr ce vizează aceleași susțineri apar ca fiind întemeiate urmând să fie admise și să fie modificată sentința, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost completată și constatării nulității procesului-verbal nr.876/2005 și a T.P._/2006, pentru 12,4937 ha, a procesului-verbal nr.877/2005 și a T.P. nr._/2007, pentru 14,8 ha; a procesului-verbal nr.878/2005 și a T.P._/2008, pentru 0,3524 ha; a procesului-verbal nr.953/2005 și a T.P.nr._, pentru 7,1679 ha și a procesului-verbal nr.956/2005, pentru 3,84 ha, terenuri categoria de folosință pășune, situate în pct."Fântâneaua", astfel cum au fost identificate în schița anexă la RET D. V. (f. 359), schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de soluția pronunțată asupra acțiunii principale și de motivele comune expuse, va fi respinsă cererea reconvențională privind anularea procesului verbal de punere în posesie al reclamantei și, în consecință, recursul declarat de către pârâții – recurenți, urmând ca acestora să le fie emis un nou proces verbal de punere în posesie.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, aceștia din urmă vor fi obligați să plătească reclamantei – pârâte suma de 4000 lei cheltuieli de judecată, în speță, onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI și de C. L. DE FOND FUNCIAR RUCĂR, împotriva sentinței civile nr. 2278/20.12.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați – pârâți fiind M. A., C. M., P. C. D., S. I., P. D., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, G. I., M. LUCREȚIA, S. V., I. L., U. B. R..
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost completată.
Constată nulitatea procesului-verbal nr.876/2005 și a T.P._/2006, pentru 12,4937 ha, a procesului-verbal nr.877/2005 și a T.P. nr._/2007, pentru 14,8 ha; a procesului-verbal nr.878/2005 și a T.P._/2008, pentru 0,3524 ha; a procesului-verbal nr.953/2005 și a T.P.nr._, pentru 7,1679 ha și a procesului-verbal nr.956/2005, pentru 3,84 ha, terenuri categoria de folosință pășune, situate în pct."Fântâneaua", astfel cum au fost identificate în schița anexă la RET D. V. (f. 359), schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge cererea reconvențională ca nefondată.
Respinge recursul declarat de către pârâții-reclamanți ca nefondat.
Obligă pârâții-recurenți să plătească reclamantei-pârâte suma de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 07 martie 2013/2 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2894/2013. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
