Contestaţie la executare. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 17963/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 27/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător R. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatoarea . împotriva sentinței civile nr. 6701/19.07.2012 pronunțată de Judecătoria pitești în dosul nr._ , intimați fiind B. M. M. și B. E. JUDECATORESC C. V. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile. La a doua strigare a cauzei a răspuns intimata B. M. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Prima strigare a cauzei .
Se prezintă în sala de ședință numitul B. M. G. și învederează instanței că este soțul intimatei B. M. M. despre care arată că a fost reintegrată. Totodată, arată că nu are mandat în baza căruia să o reprezinte în cauză pe intimata B. M. M..
Tribunalul apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării părților.
A doua strigare a cauzei.
Intimata B. M. M. învederează instanței că a fost reintegrată și că reprezentanții recurentei contestatoare i-au comunicat că vor renunța la recurs .
Tribunalul constată că la dosar nu s-a depus cerere de renunțare al judecata recursului. Totodată, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursului și acordă cuvântul asupra acesteia
Intimata B. M. M. lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin contestația la executare silita înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.09.2011 sub nr._ contestatoarea ..R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații B. M. M. și B. E. JUDECATORESC C. V. D., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 67/2011 deschis la B. C. V. D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 757/CM/14.11.2007 pronunțata de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasa definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 150/R-CM/26.02.2008 pronunțata de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ ; refacerea raportului de expertiza contabilă întocmit în dosarul de executare silita nr. 67/2011 efectuate de către expert B. A. M.; suspendarea executării silite pornite împotriva ..R.L., până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat în esența că intimata nu a solicitat reintegrarea imediat după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești ceea ce îi imputabil astfel încât datorează drepturi salariale până la data de 26.02.2008, practic intimata a renunțat la integrare prin faptul că nu a solicitat prin executare silita și executarea obligației de reintegrare, impozitele se calculează de angajator, se rețin la sursa și se virează la bugetul de stat conform Codului de Procedura Civilă.
A precizat contestatoarea raportul de expertiza nu a fost corect întocmit întrucât experta a inclus în salariu comisionul de vânzări raportat la comisioanele încasate de ceilalți angajați, deși nu a negociat un astfel de comision cu intimata, aceasta înregistrând și lipsuri în gestiune, astfel încât nu era îndreptățită la comision, expertul a calculat sumele reprezentând contribuții datorate de angajator și de angajat ca fiind susceptibile de executare silita în mod nelegal, de asemenea, expertul a calculat drepturi salariale până în iulie 2011 deși intimata nu a solicitat reintegrarea astfel încât drepturile salariale trebuiau calculate până la data de 26.02.2008, respectiv data pronunțării deciziei.
Contestatoarea nu a contestat raportul de expertiza raportat la bonurile de masa.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât obligația de a o reintegra revenea contestatoarei, nu putea cere executorului judecătoresc să o reintegreze pe postul deținut anterior, în cauza fiind vorba despre o obligație de a face intuitu personae, raportul de expertiza a fost întocmit în mod corect, experta a avut în vedere bonurile de masă iar nu comisionul de vânzări, în mod corect drepturile salariale s-au stabilit până la data de 31.07.2011.
În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu și expertiza contabilă, raportul fiind întocmit de d-na expert G. V..
Prin sentința civilă nr. 6701/19.07.2012 pronunțată de Judecătoria pitești, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea ..R.L., cu sediul ales în sector 3, București, . cabinet avocat G. M. A., nr. 4, ., . cu intimatul B. E. JUDECATORESC C. V. D., cu sediul în mun. Pitești, .-6, jud. Argeș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ..R.L., cu sediul ales în sector 3, București, . cabinet avocat G. M. A., nr. 4, . cu intimata B. M. M., domiciliata în . .
Au fost îndreptate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 67/2011 al Biroului E. Judecătoresc C. V. D. urmând ca executarea sa continue pentru suma de 4223,29 lei reprezentând drepturi salariale și pentru suma de 533,85 lei reprezentând cheltuieli de executare.
A fost admisă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare.
A fost obligată intimata B. M. M. să plătească suma de 194,3 lei reprezentând taxă de timbru și suma de 1500 lei reprezentând onorariu expert, contestatoarei.
A fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B. M. M..
A fost obligată contestatoarea sa plătească intimatei B. M. M. suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 757/CM/14.11.2007 pronunțata de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de B. M. M. în contradictoriu cu . SRL – Sucursala Pitești, s-a admis cererea reconvențională formulată de . SRL – Sucursala Pitești, în contradictoriu cu B. M. M., a fost obligata B. M. M. să plătească societății suma de 38.729,42 lei reprezentând prejudiciu, s-a respins cererea societății privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție Tribunalul Argeș a reținut că prin decizia nr.7/15.02.2007 emisă de S.C. M. I. S.R.L. s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al angajatei B. M. M., angajată ca vânzător gestionar în temeiul art.61 lit. a din Codul muncii, pentru lipsă din gestiune, apreciindu-se că în mod corect i s-a reținut angajatei ca abatere disciplinară lipsa în gestiune.
În ceea ce privește cerere reconvențională, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată întrucât în urma inventarierii bunurilor gestionate de către B. s-a constatat o lipsă în gestiune în cuantum de 38.729,42 lei, aceasta a permis accesul și altor persoane în spațiul ce-i fusese încredințat spre gestionare și mai mult nici nu a participat la efectuarea inventarierii bunurilor, astfel încât s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, fiind admisă cererea reconvențională.
Prin Decizia nr. 150/R-CM/26.02.2008 pronunțata de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de B. și s-a modificat în parte sentința, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.7/15.02.2007, cu consecința reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii și a plății drepturilor bănești aferente de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunța aceasta soluție Curtea de Apel Pitești a reținut că a încălcat societatea dispozițiile art.268 alin.2 lit. b Codul muncii întrucât potrivit acestui text de lege, decizia de sancționare trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, prevederile din statul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, or decizia nr.7/15.02.2007 nu cuprinde astfel de mențiuni, situație în care decizia este lovită de nulitate absolută. Pe de altă parte, mențiunea din art.268 alin.2 lit. a Codul muncii privind descrierea faptei ce constituie abateri disciplinară a fost respectată de către societatea intimată, în cuprinsul deciziei nr.7 precizându-se că angajata este vinovată de lipsă în gestiune. Contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat de către intimată la data de 30.11.2004, ca urmare a plângerii penale formulată la data de 10.11.2004 de societate împotriva contestatoarei, în vederea cercetării acesteia pentru lipsuri în gestiune, deci că încă din data de 10.11.2004 societatea avea cunoștință de săvârșirea de către contestatoare a faptei imputate, faptă săvârșită în perioada martie 2004 - iulie 2004, ceea ce înseamnă că au fost depășite ambele termene reglementate de dispozițiile art.268 alin.1 Codul muncii.
S-a apreciat că al treilea motiv de recurs formulat de B. este nefondat întrucât contestatoarea a fost angajată de către intimată cu contract individual de muncă în data de 1.05.2004, îndeplinind funcția de vânzător - gestionar (f.7 dosar fond), chiar dacă, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico – științifică nr._/18.05.2006(f.199-205 dosar recurs), semnătura de pe contractele individuale de muncă nu au fost executate de contestatoarea B. M. M., totuși aceasta a fost gestionară de fapt, situație în care operează prezumția de vinovăție, prezumție pe care gestionarul o poate răsturna, probând inexistența lipsurilor (ceea ce nu este cazul în speță, prejudiciul existând) sau existența unor cauze obiective care exclud culpa sa. Recurenta – contestatoare nu a dovedit existența unor cauze obiective care să îi excludă vinovăția. Astfel, deși a susținut că autorul furtului comis a fost identificat, ea nu a adus dovezi privind condamnarea presupusului autor al furtului, ci doar modul în care a fost soluționat dosarul penal nr.3799/P/2004, în care se cercetează infracțiunea de furt. Rezultă deci că nu s-a probat vinovăția altei persoane pentru prejudiciul produs intimatei, împrejurarea care ar exonera-o pe contestatoare de răspundere.
Deci, a reținut Curtea de Apel Pitești faptul că în momentul în care contestatoarea a fost de acord ca în spațiul pe care îl avea în gestionare să aibă acces și alte persoane, și-a asumat riscul de a avea lipsă în gestiune, astfel încât, recurenta nu a reușit să răstoarne prezumția de culpă prin dovedirea unor cauze obiective care să excludă vinovăția acesteia.
Prin decizie Curtea de Apel Pitești a stabilit că în conformitate cu art.52 alin.2 din Codul muncii, ca urmare a constatării nevinovăției recurentei prin Rezoluția nr.47/4/P/2004 din 25.09.2004 (f.224 - 225 dosar recurs), aceasta este îndreptățită să primească, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, motiv pentru care intimata va fi obligată și la plata acestor drepturi bănești, intimata fiind obligată și la plata contribuțiilor de stat aferente drepturilor bănești de mai sus, precum și la completarea carnetului de muncă al contestatoarei în temeiul Decretului 92/1976, menținându-se sentința în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale.
La data de 05.03.2010 intimata solicitat reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale, cerere reluata la data de 03.02.2011 (filele 78-79 din dosar), neprimind răspuns la aceste solicitări.
Până în prezent contestatoarea nu a emis decizie de reintegrare în muncă a intimatei.
În vederea realizării creanței sale, intimata a formulat la data de 22.02.2011 cerere de executare silită.
S-a format dosarul nr. 67/2011 al B. C. D. .
Pentru stabilirea întinderii creanței în faza de executare s-a întocmit raport de expertiza contabilă de către expert B. A. M. pentru care s-a achitat suma de 1000 lei cu titlul de onorariu conform chitanței depusă la fila 87 din dosar.
În raportul de expertiză experta a calculat drepturile salariale pentru perioada 01.12._11, conform hotărârii judecătorești, având în vedere faptul că la data întocmirii raportului intimata nu era reintegrată în muncă.
A calculat experta cu titlul de drepturi salariale atât salariul efectiv cât și comisionul de vânzări precum și contravaloarea bonurilor de masa.
De asemenea, experta a calculat contravaloarea impozitelor datorate de angajat și angajator.
S-a stabilit că suma totală datorata de intimată este de_ lei +_ lei formata din salariu, bonuri de masa, comision de vânzări, impozite datorate de angajat și de angajator.
Din aceasta suma s-a scăzut suma datorata de intimata contestatoarei conform titlului executoriu, respectiv s-a efectuat compensarea.
Conform raportului de expertiză contestatoarea datorează intimatei suma de 39 754 lei cu titlul de drepturi salariale.
Pornind de la raportul de expertiza executorul judecătoresc a întocmit proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, stabilindu-se în sarcina contestatoarei obligația de a achita cu acest titlu suma de 5598,15 lei formata din 3500 lei onorariu executare, 200 lei cheltuieli de executare pentru care nu există dovezi în dosarul de executare, 188 lei TVA, 10,15 lei taxa de timbru și 1000 lei onorariu expert.
S-a declanșat executare silita prin poprire, fiind emise adrese de înființare a popririi la instituțiile bancare din Pitești pentru suma totală de 45 352,15 lei formata din debit principal_ lei și cheltuieli de executare 5598 lei.
La rândul său contestatoarea a formulat cerere de executare silită în vederea realizării creanței din titlul executoriu formându-se dosarul de executare nr. 106/2009 al B. V. I..
În acest dosar s-a întocmit proces verbal de stabilire cheltuieli de executare, cuantumul acestora fiind de 4806 lei, s-a întocmit raport de expertiza de d-nul expert B. actualizându-se creanța contestatoarei și cheltuielile de executare, stabilindu-se faptul că suma datorata de intimată, ca urmare a reactualizării, este de 53 300 lei la data de 07.11.2011.
De menționat este faptul că la data efectuării reactualizării creanța intimatei era lichidă și exigibilă iar în cadrul executării pe care a declanșat-o se efectuase compensarea cu creanța contestatoarei rezultata din titlul executoriu.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ultimul act de executare s-a efectuat la data de 07.11.2011, fiind reprezentat de raportul de expertiză.
Intimata a contestat creanța din acest dosar de executare motivat de faptul că a operat perimarea întrucât nu s-au mai efectuat acte de executare o perioada mai lungă de 6 luni.
În cauză s-a întocmit raport de expertiza de către d-na expert G. V..
Conform raportului de expertiza întocmit în cauză cuantumul drepturilor salariale cuvenit intimatei în perioada 01.12._11 este de 34 167 lei, neincluzând tichetele de masa, comisionul de vânzări și impozitele datorate de angajat și angajator.
Valoarea tichetelor de masa pentru aceeași perioada este de 8 785,91 lei.
Conform deciziei nr. 363/26.08.2004 emisa de contestatoare salariații angajați ca vânzători gestionarii beneficiază de comision din vânzările realizate la chioșc stabilit cu fiecare salariat în parte. Salariații care au lipsă în gestiunea sau absențe nemotivate nu primesc comision din vânzări (fil. 296).
Intimata nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste faptul că a stabilit cu contestatoarea acordarea comisionului din vânzări și cuantumul acestuia, respectiv nu a solicitat nicio probă în acest sens.
Mai mult decât atât prin hotărâre irevocabilă s-a constata că intimata a avut lipsa în gestiune fiind obligata să repare prejudiciul cauzat contestatoarei .
Situația de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu și concluziile raportului de expertiză completat întocmit de d-na expert G. V..
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a intimatului B. E. Judecatoresc C. V. D., exceptie absoluta si peremptorie care are prioritate cu privire la solutionare în raport de fondul cauzei, instanta urmeaza sa admita exceptia invocata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecatoresc este învestit sa îndeplineasca un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeasi lege executorul judecatoresc are atributia de a pune în executare a dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 si 58 din legea nr. 188/2000 prevad ca actele executorilor judecatoresti sunt supuse, în conditiile legii, controlului instantelor judecatoresti competente, cei interesati sau vatamati prin actele de executare putând formula contestatie la executare, în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
În acest context, având în vedere ca rolul executorului judecatoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o actiune în fata instantei judecatoresti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atributiilor de serviciu, calitate procesual activa si pasiva în cadrul unei contestatii la executare având doar partile interesate sau vatamate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasiva a executorului judecatoresc nu este determinata nici macar de opozabilitatea hotarârii judecatoresti pronuntate cu privire la actul de executare efectuat de catre acesta, în masura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instantelor de judecata si, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat sa respecte o hotarâre judecatoreasca irevocabila.
În acelasi sens a statuat si art. 399 alin. 2 C.p.c. potrivit caruia nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita însasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal.
In cadrul contestatiilor la executare litigiul se poarta doar intre partile din cadrul executarii silite, in speta de fata intre creditor și debitor, biroul executorului judecatoresc neavand calitate procesuala pasiva in astfel de cauze, in cadrul carora se contesta actele de executare intocmite, drept pentru care instanța va admite excepția și va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECATORESC C. V. D.
Potrivit dispozițiilor art. 399 C.pr.civ. (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. (2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Conform dispozițiilor art. . 404 C.pr.civ. (1) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Prin titlul executoriu în sarcina contestatoarei s-a stabilit o obligație de a face constând în reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior ca urmare a anularii deciziei de desfacerea a contractului de muncă.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 53/2003 modificata contestatoarea avea obligația să execute imediat după pronunțarea hotărârii dispoziția cuprinsă în titlul executoriu, respectiv să emită decizie de reintegrare în muncă, independent de atitudinea intimatei.
Contestatoarea a rămas în pasivitate, până în prezent neîndeplinindu-și aceasta obligație.
Mai mult decât atât, intimata formulat cereri scrise prin care a solicitat reintegrarea începând din anul 2010 depuse la dosar, cereri ce nu a fost soluționate.
În situația în care contestatoarea își îndeplinea obligația prin emiterea deciziei de reintegrare iar intimata nu se prezenta, avea posibilitatea să emită o nouă decizie de desfacere a contractului de muncă pentru absențe nemotivate.
Cert este că nu și-a îndeplinit obligația stabilita prin hotărâre irevocabilă contestatoarea, astfel încât datorează drepturile salariale de la data suspendării contractului de muncă și până în prezent.
Însă, în raportul prin expertiză s-au calculat drepturi salariale pentru perioada avuta în vedere și în cadrul dosarului de executare întrucât pe calea contestației la executare se verifică legalitatea actelor de executare.
Față de aceasta situație instanța reține că în mod corect în faza de executare expertul a calculat corect drepturi salariale până la data de 31.07.2011, data întocmirii raportului de expertiză, contestația fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Potrivit dispozițiilor art. 57-58 din Lg. nr. 571/2001 impozitele datorate de angajat și de angajator se calculează, se rețin la sursă și se virează de angajator bugetului de stat.
Aceste impozite se virează la bugetul de stat după momentul calculării drepturilor salariale și achitării acestora către angajat, în termenele prevăzute de lege.
În consecința impozitele aferente salariilor nu pot forma obiectul executării silite declanșata de angajat, sub acest aspect raportul de expertiză prin care aceste impozite se includ în cuantumul creanței este nelegal, contestația fiind întemeiată.
Fapta angajatorului de a nu calcula și vira impozitele aferente drepturilor salariale constituie infracțiune potrivit dispozițiilor Legii nr. 571/2003, aceasta în situația neîndeplinirii obligației își asuma responsabilitatea faptei sale.
Procedura de recuperarea a creanțelor fiscale, inclusiv a impozitelor, de către stat este expres reglementata de O.G. nr. 92/2003
Deci statul prin instituțiile sale deține pârghii legislative în vederea încasării impozitelor, intimata având posibilitatea să sesizeze instituțiile abilitate cu privire la neîndeplinirea obligației constând în virarea impozitelor de către contestatoare.
Potrivit art. 52 alin 1 lit b și alin 2 din Lg. nr. 53/ 2003 contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Conform dispozițiilor art. 160 din Lg. nr. 53/2003 salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Deci, potrivit acestor dispoziții legale precum și a celor menționate anterior angajatorul este obligat să plătească angajatului atât pentru perioada în care contractul de muncă a fost suspendat cât și pentru perioada ulterioară desființării deciziei de desfacere a contractului de muncă salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit, respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform dispozițiilor art. 1 din Lg. nr. 142/1998 modificata salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
În cauză, contestatoarea a uzat de aceste dispoziții legale acordând angajaților atât anterior suspendării contractului de muncă al intimatei cât și ulterior tichete de masă, tichete de care a beneficiat și intimata până în momentul suspendării contractului.
Acest aspect nu este contestat de contestatoarea .
Tichetele de masa constituie drepturi salariale în sensul art. 160 din Lg. nr. 53/2003 astfel încât contestatoarea are obligația să le acorde intimatei de la momentul suspendării contractului și până la data integrării.
Valoarea tichetelor de masa calculata până la data de 16.08.2011 este de 8785,91 lei potrivit raportului de expertiza întocmit în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.37 din Lg. nr. 53/2003 drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Conform deciziei nr. 363/26.08.2004 emisa de contestatoare salariații angajați ca vânzători gestionarii beneficiază de comision din vânzările realizate la chioșc stabilit cu fiecare salariat în parte. Salariații care au lipsă în gestiunea sau absențe nemotivate nu primesc comision din vânzări (fil. 296).
Intimata nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste faptul că a stabilit cu contestatoarea acordarea comisionului din vânzări și cuantumul acestuia, respectiv nu a solicitat nicio probă în acest sens, deși aceasta obligație îi revenea.
Mai mult decât atât prin hotărâre irevocabilă s-a constata că intimata a avut lipsa în gestiune fiind obligata să repare prejudiciul cauzat contestatoarei.
În raport de decizia nr. 363/26.08.2004 de la data constatării lipsei în gestiune, respectiv de la data suspendării contractului de muncă, chiar în condițiile în care intimata ar fi negociat un comision de vânzări cu contestatoarea nu mai era îndreptățită să-l încaseze.
Decizia menționată este emisă de societate, este datată și înregistrată în evidența societății sub nr. 363/26.08.2004.
În condițiile în care apreciază intimata că acest înscris este întocmit pro causa avea posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize în cadrul căreia să se stabilească vechimea scrierii, ceea ce nu a făcut.
Până la proba contrara înscrisul înregistrat în evidența societății conform mențiunilor pe care le cuprinde, emis de angajator, produce efecte juridice.
În consecința, în faza de executare, în mod nelegal expertul a calculat salariul incluzând comisionul de vânzări, sub acest aspect contestația fiind întemeiată.
Conform raportului de expertiza întocmit în cauză cuantumul drepturilor salariale cuvenit intimatei în perioada 01.12._11 este de 34 167 lei, neincluzând tichetele de masa, comisionul de vânzări și impozitele datorate de angajat și angajator.
Valoarea tichetelor de masa pentru aceeași perioada este de 8785,91 lei.
Deci, suma totală datorata de contestatoare intimatei conform titlului executoriu este de_,91 lei pentru perioada 01.12._11.
Aceasta suma se compensează cu suma datorata de intimata contestatoarei, conform titlului executoriu-_,42 lei, compensare efectuată și în dosarul de executare, rămânând de achitat diferența de 4223,49 lei cu titlul de drepturi salariale.
În consecința, executarea s-a declanșat în mod nelegal strict pentru aceasta suma, fiind nelegală pentru diferența până la_ lei.
De asemenea, cuantumul cheltuielilor de executare trebuia stabilit pentru aceasta suma prin raportare la Ordinul nr. 2550/C/2006 – anexa 1.
Onorariu de expert potrivit acestui ordin raportat la suma menționată, inclusiv TVA este maxim 523,70 lei.
La aceasta suma se adăuga taxa de timbru 10,15 lei.
Raportul de expertiza nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în faza de executare astfel încât contestatoarea nu poate fi obligata la plata onorariului achitat în contul expertului în cuantum de 1000 lei.
În dosarul de executare nu există dovada efectuării unor cheltuieli în cuantum de 200 lei menționate în procesul verbal întocmit de executor astfel încât nu sunt datorate de contestatoare.
Deci, procesul verbal de cheltuieli de executare a fost întocmit legal pentru suma de 533,85 lei, suma pe care o datorează contestatoarea cu acest titlu.
Compensarea legală operează de drept potrivit art. 1144 C.civ.
Executorul judecătoresc C. a dat eficiența acestor dispoziții legale și a efectuat compensarea în mod legal.
În faza de executare intimata nu a solicitata actualizarea creanței în raport cu rata inflației astfel încât instanța nu va avea în vedere un alt cuantum al creanței decât cel menționat în actele de executare.
Contestatoarea a solicitat efectuarea compensării pentru suma de 53 000 lei cuprinzând creanța din titlul executoriu și cheltuieli de executare, sume reactualizate.
Intimata a invocat faptul că nu are caracter cert creanța invocata de contestatoare constând în cheltuieli de executare și reactualizare întrucât a operat perimarea executării deoarece nu s-au mai efectuat acte de executare din noiembrie 2011.
Verificând actele de executare efectuate la solicitarea contestatoarei depuse la dosar, instanța a reținut că de la data menționata de intimata nu s-au efectuat acte de executare, existând posibilitatea să fi operat perimarea executării, sancțiune ce afectează atât raportul de expertiză prin care s-a realizat creanța cât și procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Pentru a opera compensarea este necesar ca ambele datorii să fie certe.
În cauză, caracterul cert al creanței presupune ca existența ei să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic.
Creanța contestatoarei nu este discutabilă din punct de vedere juridic în ceea ce privește suma menționata în titlul executoriu, însă este discutabilă din punct de vedere juridic suma ce reprezintă cheltuieli de executare și diferența dintre debitul principal și suma rezultata prin reactualizare.
În consecința, compensarea nu poate opera în cauză pentru cheltuielile de executare și diferența dintre debitul principal nereactualizat și suma rezultata prin reactualizare, nefiind îndeplinite condițiile art. 1144 C.civ.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea ., care a criticat soluția pentru netemeinicie și nelegalitate (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), pentru argumentele redate în cuprinsul motivelor de recurs.
La termenul de astăzi, din oficiu, tribunalul a pus în discuție excepția de netimbrare a recursului.
Urmând a analiza cu prioritate această excepție, potrivit art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin.2 din lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal la momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, instanța va pune în vedere recurentei să achite suma datorată până la primul termen de judecată
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, este sancționată de legiuitor prin dispozițiile art. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, cu anularea acțiunii sau a cererii.
Dispoziții sancționatoare în același sens sunt prevăzute și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Cum la termenul de judecată din 10.01.2013, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, față de cele mai sus arătate, în baza disp.art.20 din Legea 146/1997 coroborate cu art.9 din O.G. nr. 32/1995, urmează ca tribunalul să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de contestatoarea . împotriva sentinței civile nr. 6701/19.07.2012 pronunțată de Judecătoria pitești în dosul nr._ , intimați fiind B. M. M. și B. E. JUDECATORESC C. V. D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, R. T. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./2 exp.
15.01.2013.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-01-2013, Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
