Obligaţie de a face. Decizia nr. 2125/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2125/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 11584/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2125/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile formulate de reclamantii P. F. și P. I. V. și de pârâții T. S. și T. M. C., împotriva sentinței civile nr._ din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 18 Septembrie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 09.06.2011, reclamantii P. F. și P. I. V. au chemat în judecată pe pârâții T. S. și T. M. C., solicitând instanței obligarea pârâților să își închidă deschiderea de vedere, respectiv scara și platforma de la scara construită în spatele imobilului, să desființeze terasa pe care au construit-o lipită de gardul despărțitor, la înălțimea acestuia, de unde au vedere directă spre curtea și casa reclamanților, să efectueze lucrările de drenare a apei pluviale care se scurge din curtea pârâților în curtea reclamanților, în elevația casei și în garajul acestora, să ridice umplutura de pământ pusă pe bordura de beton a gardului construit de reclamanți până vor ajunge la nivelul curții reclamanților și să desființeze un pom fructifer plantat la cca. 1 m de linia de hotar. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești până la efectuarea efectivă a lucrărilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că se învecinează pe latura de sud cu pârâții. Aceștia au construit o scară de intrare în spatele casei aflată la o distanță de cca. 1 m de gardul despărțitor, iar ușa și platforma de intrare în casă sunt situate la o înălțime mai mare decât gardul.
Întrucât de fiecare dată când intră în casă pârâții au vedere directă și nestingherită în curtea reclamanților, aceștia din urmă au solicitat să fie obligați pârâții să-și închidă această vedere prin locul unde este mână curentă atașată la scară, cu zidărie, plexiglas, sticlă sablată sau orice alt paravan.
Au mai arătat reclamanții că în urma terasării terenului pârâților, aceștia au construit o platformă lipită de gardul despărțitor, aproape la nivelul superior al gardului, unde se află un loc de joacă pentru copii (se desfășoară activitate de after-school). Pentru a construi această terasă pârâții au umplut cu pământ bordura gardului construită de reclamanți din calupi zidiți, crescând nivelul curții pârâților față de nivelul curții reclamanților, fapt care determină curgerea apelor pluviale din curtea pârâților în cea a reclamanților.
În drept, reclamanții au invocat art. 578 alin. 3, art. 599, art. 607, art. 612 și urm., art. 1073, art. 1075 C. civ.
Pârâții T. S. și T. M. C. au formulat cerere reconvențională (f. 8, 9) prin care au solicitat obligarea reclamanților pârâți să facă lucrări de închidere a celor două ferestre amplasate la mai puțin de 1,20 m de hotar, cu deschidere directă spre proprietatea pârâților reclamanți, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 200 lei/zi de întârziere din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești până la executarea efectivă a lucrărilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că în anul 2006, atunci când a fost construită casa reclamanților, pârâții reclamanți le-a atras atenția acestora asupra faptului că cele două ferestre nu respectă distanța legală, însă reclamantul P. F. a afirmat că nu își va muta domiciliul până nu va face un gard de 5 m înălțime, fapt care nu s-a materializat până în prezent.
Pârâții reclamanți au susținut că reclamanta P. I. V. i-a sfidat, privind nestingherită spre proprietatea lor, cu ferestrele larg deschise.
În drept au invocat art. 612 art. 1073 și 1075 C. civ. și art. 119, art. 120 și art. 274 C. proc. civ.
La data de 08.11.2011 reclamanții au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat ca pârâții reclamanți să fie obligați să își ridice pământul pe care l-au pus pe bordura gardului pe toată lungimea pe care a fost pus. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților reclamanți să își închidă fereastra pe care și-au construit-o la o magazie la o distanță de aproximativ 50 cm de gard (f. 60-61).
Prin sentința civilă nr._ din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecatoria P. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții P. F. și P. I. V., în contradictoriu cu pârâții T. S. și T. M. C. .
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. S. și T. M. C., în contradictoriu cu pârâții reclamanți P. F. și P. I. V..
Au fost obligați pârâții-reclamanți să efectueze un canal de colectare și scurgere de cca. 0,2 m lățime și adâncime pe tronsonul 4-12-9 din schița anexă la raportul de expertiză topografică (f. 227), care să dirijeze apele pluviale spre rețeaua de colectare existentă și spre canalizarea din zonă.
Au fost obligați pârâții reclamanți să își închidă cu panouri opace deschiderea de vedere de pe platforma scării de intrare construită în spatele casei, la distanța de 85 cm de limita de hotar.
Au fost obligați pârâții reclamanți la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri până la executarea efectivă a lucrărilor.
A dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții pârâți P. F. și P. I. V., pe de o parte și pârâții reclamanți T. S. și T. M. C., pe de altă parte sunt proprietarii unor imobile (teren și casă de locuit), învecinate, situate în ., jud. Argeș. Proprietatea pârâților este situată la sud est față de cea a reclamanților.
În calitate de proprietari ai fondurilor învecinate, atât reclamanții pârâți, prin cererea de chemare în judecată, cât și pârâții reclamanți, prin cererea reconvențională, au solicitat respectarea dispozițiilor legale referitoare la raporturile de vecinătate.
În drept, potrivit art. 612-614 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în baza art. 59 din Legea nr. 71/2011,„Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină.
Art. 613 Nimeni nu poate avea vederi pieziș pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de șase decimetri.
Art. 614 Distanța de care este vorba în cele două articole precedente se socotește de la fața zidului, pe care s-a deschis vederea, și, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafară, până la linia de despărțire a celor două proprietăți.”
Potrivit art. 578 C. civ. „Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere.
Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior.”
De asemenea, art. 599 C. civ. dispune: Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.
În caz de împotrivire, el nu poate face aceasta fără a regula mai întâi prin experți mijloace necesare pentru ca acea lucrare să nu vatăme drepturile celuilalt.
În ceea ce privește cererea reclamanților pârâți de obligare a pârâților reclamanți să își închidă deschiderea de vedere de pe scara și platforma scării construită în spatele imobilului, din raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit în cauză (f. 159) rezultă că scara se află la distanța de 1,97 m față de linia de hotar, respectând distanța prevăzută de art. 612 C. civ. Însă platforma acestei scări se află la distanța de 0,85 m de gardul despărțitor, la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege.
Pârâții reclamanți au arătat în întâmpinare, precum și în răspunsul la întrebarea nr. 3 la interogatoriu (f. 13, respectiv 129 și 131), că sunt de acord să închidă platforma-locul de odihnă în condițiile în care și reclamanții își vor închide ferestrele de vedere, lucru pe care reclamanții l-au făcut, așa cum rezultă din raportul de expertiză (f. 160).
În consecință, instanța a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat pârâții reclamanți să își închidă cu panouri opace deschiderea de vedere de pe platforma scării de intrare construită în spatele casei, la distanța de 85 cm de limita de hotar.
În legătură cu capătul de cerere privind obligarea pârâților reclamanți să desființeze terasa pe care au construit-o lipită de gardul despărțitor, la înălțimea acestuia, de unde au vedere directă spre curtea și casa reclamanților, din raportul de expertiză în construcții (răspuns la obiectivul nr. 2) rezultă că terasa este construită la distanța de 20 cm de linia de hotar și este construită la înălțimea gardului – 1,90 m (f. 159).
Reclamanții pârâți au recunoscut însă că terasa a fost închisă cu panouri opace în timpul procesului, așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 20 din interogatoriul administrat reclamanților (f. 124 și 127).
De asemenea s-a observat și din fotografia aflată la fila 20 că au fost montate panouri opace care împiedică vederea spre proprietatea vecină, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Cu privire la solicitarea reclamanților de obligare a pârâților reclamanți T. să efectueze lucrările de drenare a apei pluviale care se scurge din curtea acestora în curtea, elevația casei și în garajul reclamanților, din raportul de expertiză specialitatea construcții rezultă că inițial terenul pârâților reclamanți avea panta naturală similară cu cea a terenului reclamanților, însă în urma amenajării terenului de către pârâți, nivelul terenului acestora este la nivelul superior al bordurii gardului despărțitor. De asemenea, expertul a stabilit că apa curge pe deasupra bordurii gardului dinspre proprietatea pârâților spre proprietatea reclamanților, iar de-a lungul gardului dintre vecinătăți, pe proprietatea pârâților nu este realizat sistem de drenare a apei (f. 159).
Faptul că apa curge de pe proprietatea pârâților reclamanți pe proprietatea reclamanților pârâți prin gardul despărțitor rezultă și din fotografiile depuse la dosar (f. 63, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 73, 75).
În raportul de expertiză topografică expertul a stabilit la obiectivul nr. 2 că direcția de scurgere a apelor pluviale, având ca rezultantă direcția sud-nord nu se datorează amenajărilor făcute, fiind conform înclinației naturale a terenurilor, însă cu două paragrafe mai jos acesta a arătat că apele pluviale se strâng din zona încă neconstruită de la sud-vest datorită pantei naturale și „dirijării” apelor pluviale de zidul de pe tronsonul 6-4 al proprietății T. (f. 225).
De asemenea, expertul a precizat că în cauză problema se datorează faptului că în urma amenajării spațiului dat de punctele 4-9-7-6-4, pârâții T. nu au lăsat o diferență de nivel între cota zidului și cota spațiului amenajat, astfel apele pluviale care vin din afara proprietăților, precum și o parte din cele ce cad pe porțiunea amenajată 4-9-7-6-4 au tendința naturală de a se scurge în proprietatea P.. S-a apreciat de către expert că această situație s-ar rezolva dacă s-ar efectua un șanț (canal) de colectare și scurgere de cca. 0,2 m lățime și adâncime pe tronsonul 4-12-9, care să dirijeze apele pluviale spre rețeaua de colectare existentă în proprietatea pârâților T., la est de zidul 9-7 și de aici în rețeaua de canalizare din zonă (f. 226).
Prin urmare, instanța a reținut că deși curgerea apelor pluviale pe proprietatea reclamanților P. se datorează înclinației naturale a terenului în zonă, așa cum rezultă din fotografiile de la fila 32 și cum au reținut atât expertul desemnat în cauză, cât și expertul consilier al pârâților reclamanți (f. 234, 235), situația proprietății reclamanților rezultând din curgerea apelor pluviale este agrava și de amenajarea terasei evidențiată în schiță între punctele 4-9-7-6-4, de zidul dintre punctele 4-6 și, de faptul că, deși apele pluviale în cadrul proprietății T. sunt foarte bine gospodărite, totuși, între punctele 4-12-9 nu există un șanț care să conducă apele în rețeaua de canalizare existentă (f. 226).
Pentru considerentele expuse instanța a obligat pârâții reclamanți să efectueze un canal de colectare și scurgere de cca. 0,2 m lățime și adâncime pe tronsonul 4-12-9 din schița anexă la raportul de expertiză topografică (f. 227), care să dirijeze apele pluviale spre rețeaua de colectare existentă și spre canalizarea din zonă.
În legătură cu cererea reclamanților de obligare a pârâților să ridice umplutura de pământ pusă pe bordura de beton a gardului construit de reclamanți până vor ajunge la nivelul curții reclamanților, s-a constatat că umplutura de pământ nu este așezată pe bordura gardului reclamanților, ci a fost adăugată pe terenul pârâților reclamanți până lângă gardul despărțitor, pentru amenajarea spațiului orizontal dintre punctele 4-9-7-6-4 din schița de la fila 227 (platformă unde este amenajat un loc de joacă).
Instanța a apreciat că prin efectuarea șanțului de colectare a apelor pluviale menționat mai sus, reclamanților nu li se mai produce nicio vătămare prin realizarea acestei platforme, așa cum s-a stabilit prin expertiză, astfel că, în conformitate cu art. 599 alin. 2 C. civ. nu se impune desființarea terasei amenajată prin adăugarea umpluturii de pământ.
Referitor la solicitarea reclamanților de obligare a pârâților reclamanți să desființeze un pom fructifer plantat la cca. 1 m de linia de hotar, din raportul de expertiză și declarațiile părților a rezultat că acesta a fost mutat (f. 159), cererea rămânând fără obiect sub acest aspect.
De asemenea, s-a constatat că nu este întemeiat nici capătul de cerere privind obligarea pârâților reclamanți să își închidă fereastra pe care și-au construit-o la o magazie la o distanță de aproximativ 50 cm de gard, având în vedere că expertul a stabilit la obiectivul nr. 6 al raportului de expertiză în construcții că fereastra deși se află la distanța de 22 cm, are geam mat, fără vedere. Prin urmare, deschiderea este de lumină și aerisire, iar nu de vedere, nefiind supusă restricției de distanță prevăzută de art. 612 C. civ.
Având în vedere obligarea pârâților reclamanți să execute lucrările menționate mai sus (obligație de a face), instanța a admis și cererea reclamanților de obligare a acestora la plata unor daune cominatorii.
În doctrină și practica judiciară s-a stabilit că daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată și cu posibilitatea ca instanța de judecată să le modifice dacă va considera necesar.
Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuși o modalitate de constrângere ce rezultă din amenințarea cu o atare executare dacă debitorul nu își îndeplinește obligația asumată.
Așa cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia XX din 12.12.2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele de mai sus instanța a obligat pârâții reclamanți la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri până la executarea efectivă a lucrărilor.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. S. și T. M. C. prin care au solicitat obligarea reclamanților pârâți să facă lucrări de închidere a celor două ferestre amplasate la mai puțin de 1,20 m de hotar, cu deschidere directă spre proprietatea pârâților reclamanți, din probele administrate instanța a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză specialitatea construcții rezultă că pe exteriorul celor două ferestre sunt amplasate panouri fixe din policarbonat alb ce nu permit vederea spre exterior. Deși expertul nu a precizat dacă deschiderea este directă, aceasta se observă din fotografiile aflate la doar.
Distanța dintre cele două ferestre și linia de hotar, precizată de expertul consilier al pârâților reclamanți, este cuprinsă între 1,30 și 1,40 m (f. 177), rezultând că distanța este sub cea prevăzută de art. 612 C. civ. pentru deschiderea ferestrelor de vedere.
Expertul constructor a stabilit că pe exterior, în dreptul ferestrelor, sunt amplasate panouri fixe din policarbonat alb, ce nu permit vederea spre exterior, în curtea pârâților reclamanți (f. 160), aspect ce rezultă și din fotografiile anexate raportului de expertiză (f. 169-171).
Din aceste fotografii se observă că panourile fixe din policarbonat de la ferestrele reclamanților nu sunt albe, cum a precizat expertul, ci transparente, însă rezultă din fotografia de la fila 171 că panourile nu permit vederea spre exterior, la distanță, spre curtea pârâților reclamanți.
Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanții pârâți și-au închis deschiderea de vedere, rămânând numai deschidere pentru aerisire și lumină, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. S. și T. M. C., ca neîntemeiată.
Impotriva hotararii Judecatoriei P. au declarat apel atat reclamantii-parati, cat si paratii-reclamanti.
Astfel, reclamantii-parati P. F. si P. I. V., criticand sentinta sub aspectul solutiei date cererii de obligare a paratilor la ridicarea pamantului de pe bordura de beton a gardului despartitor, conform rapoartelor de expertiza. S-a aratat ca expertul constructor a aratat ca, in urma amenjarii terenului de catre parati, nivelul acestora este la nivelul superior al bordurii gardului reclamantilor, iar expertul topo a constatat ca la nivelul pct.12 diferenta de nivel este de 0,2 m, iar la nivelul pct.9 diferenta de nivel este de 0,75 m, desi intial intre proprietati nu exista diferenta de nivel.
In drept, au fost invocate disp. art.599 C.civ. de la 1864.
Paratii-reclamanti T. M.-C. si T. Severica au solicitat schimbarea sentintei, in sensul respingerii cererii principale si a admiterii cererii reconventionale.
Astfel, in ceea ce priveste cererea reclamantilor ca paratii sa inchida cu panouri opace deschiderea de vedere de pe platforma scarii de la . sustinut ca titularul unui drept trebuie sa respecte anumite reguli pe parcursul exercitarii dreptului sau, ., in asa fel incat atitudinea sa să nu fie interpretata ca o modalitate de acceptare a unei solutii care ar fi practic indreptata impotriva dreptului sau. In acest sens, se observa din probe ca paratii au edificat constructia lor in decursul a 5 ani, vreme in care reclamantii, care locuiau in imobilul invecinat, nu au uzat de institutiile puse la dispozitie pentru inlaturarea situatiilor ce afectau dreptul lor de proprietate. Introducerea prezentei actiuni dupa ce, aproape 6 ani, reclamantii nu au exercitat caile puse la dispozitie de Legea nr.50/1991 si de Legea nr.554/2004, poate fi interpretata ca un abuz de drept, iar sanctiunea exercitarii abuzive a dreptului se impune a fi respingerea actiunii lor. In plus, daca instanta ar fi incuviintat proba cu cercetarea la fata locului, s-ar fi convins ca actiunea reclamantilor are doar scop de sicanare a paratilor.
Cat priveste obligarea paratilor la edificarea unui sant colector pe tronsonul 4-12-9, paratii-reclamanti au aratat ca situatia de la fata locului se datoreaza, in primul rand, modului de amplasare a celor doua proprietari, terenul paratilor fiind asezat in amonte fata de terenul reclamantilor si reprezentand fond superior. Intre proprietati a existat permanent diferenta de nivel, insa situatia s-a agravat ca urmare a edificarii de catre reclamantii P. a unui gard din boltari cu temelie care impiedica scurgerea fireasca a apelor . acestea au fost dirijate catre terenul paratilor, facand posibila revarsarea in cazul unor ploi torentiale.
Reclamantii recunosc ca terenurile sunt in panta, iar expertul D. a constatat ca paratii T. si-au gospodarit eficient apele care se scurgeau pe terenul lor, protejand implicit si fondul inferior al reclamantilor. Faptul ca situatia invocata de reclamanti se datoreaza exclusiv culpei reclamantilor reiese din punctul de vedere al exp. consilier V.. Paratii au lasat gura de scurgere, insa aceasta nu este suficienta pentru preluarea apei atunci cand ploua torential, data fiind existenta acelui gard-baraj. Instanta a depasit limitele in care a fost investita, in conditiile in care reclamantii au sustinut ca paratii au pus pamant deasupra bordurii gardului, iar nu ca apele se deverseaza ca urmare a amenajarii locului de joaca.
S-a sustinut ca instanta de fond a avut o atitudine oscilanta in ceea ce priveste aprecierea probelor, intrucat a respins obiectiunile formulate de parati fata de raportul intocmit de exp. G., retinand punctul de vedere al expertului consilier Graepel, pentru ca la pronuntarea hotararii sa nu mai tina cont de constatarile acestuia, privind distanta la care se afla pamantul raportat la limita superioara a boltarilor.
Ultima critica vizeaza cererea reconventionala. S-a sustinut ca solutia de respingere este nemotivata si contradictorie fata de dispozitiile luate la termenul din data de 11.09.2012. La acel moment s-a retinut ca, din fotografiile depuse la dosar, reiese ca panourile fixe din policarbonat de la ferestrele reflamantilor nu sunt albe, ci transparente.
Instanta nu poate sa preia anumite concluzii ale exp.consilier ca reale, iar pe altele sa le inlature, respectiv constatarile privind existenta ferestrelor cu deschidere directa spre propretatea paratilor, neimpiedicata de panourile transparente. De altfel, exp. G. nici nu a intrat in imobilul P., constatarile fiind facute doar de exp. consilier.
In drept, au fost invocate disp. art.612-614, 578 C.civ.
La termenul din data de 18.09.2013, a fost pusa in discutie calificarea caii de atac exercitata de parti, tribunalul constatand ca aceasta este recurs.
Analizand hotararea Judecatoriei P., prin prisma motivelor de recurs invocate de parti, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta cererii principale, criticata atat de reclamantii-parati, cat si de paratii-reclamanti, se apreciaza ca aceasta este legala si temeinica.
Astfel, paratii T. au sustinut ca se impunea respingerea in tot a cererii principale, raportat la atitudinea pasiva a reclamantilor, manifestata de la momentul inceperii constructiei paratilor si pana la momentul introducerii prezentei actiuni.
Drepturile materiale si procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in care au fost prevazute de lege, cum reiese atat din art.3 al Decretului nr.31/1954, cat si din art.723 C.pr.civ. de la 1864. Depasirea limitelor interne si externe ale drepturilor antreneaza raspunderea titularului dreptului, raspundere care, in anumite conditii, poate consta si in respingerea unei actiuni civile, formulata doar in scop sicanator, iar nu pentru apararea drepturilor proprii.
In cazul de fata, este cert ca pe parcursul edificarii de catre paratii T. a constructiei, reclamantii P. nu au formulat nicio cerere in justitie prin care sa tinda la stoparea ridicarii constructiei in conditii contrare celor prevazute de C.civ. de la 1864. In egala masura insa, nici paratii T. nu au formulat, anterior demararii acestui proces, vreo cerere privind inchiderea ferestrelor de vedere ale reclamantilor sau remedierea celorlalte aspecte invocate in prezentul proces. Un astfel de comportament nu poate reprezenta insa, in sine, o dovada certa a exercitarii abuzive de catre parti a drepturilor decurgand din interpretarea art.612-624, respectiv art.578 C.civ., ci ele pot fi consecinta existentei, la un moment dat, a unor relatii de buna-vecinatate intre parti. Ambele parti s-au acuzat reciproc ca nu au dorit solutionarea amiabila a lititgiului, insa din ansamblul sustinerilor reiese ca relatiile dintre acestea s-au deteriorat in urma edificarii platformei alaturata de parati gardului. In aceste conditii, tribunalul nu poate retine ca formularea de catre reclamanti a prezentei cereri de chemare in judecata are caracter sicanator, urmarind doar satisfacerea intereselor proprii, ocrotite si de lege prin modul de reglementare a existentei servitutilor.
In acelasi sens se retine ca, fiind vorba de o servitute continua si aparenta, servitutea de vedere vizata atat de actiune aprincipala, cat si de cea reconventionala, ca si drept real imobiliar se poate dobandi prin uzucapiunea de 30 ani, conform art.623 C.civ. Prin urmare, doar o atitudine pasiva a proprietarului fondului aservit extinsa pe o perioada de 30 ani ar putea reprezenta, in masura in care sunt indeplinite si celelalte conditii, un temei al respingerii unei actiuni constand in negarea unui astfel de drept, ca urmare a dobandirii insasi a unei servituti.
Prin urmare, analizand actiunea formulata de reclamanti, instanta de fond a avut in vedere caracteristicile drepturilor invocate de catre parti, apreciind in mod legal si temeinic ca nu suntem in prezenta exercitarii abuzive a drepturilor.
Cat priveste solutia data capatului de cerere privind efectuarea de catre parati a unui sant colector pe tronsonul 4-12-9, tribunalul retine ca, potrivit art. 578 C.civ., “Locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavili ca să oprească această scurgere. Proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servituții fondului inferior.” De asemenea, conform art. 599, “Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.”
In cauza, din ansamblul probator administrat reiese ca terenurile partilor sunt situate in panta, situatia naturala a locului impunand tendinta ca apele naturale sa se scurga dinspre proprietatea T. spre cea P., aspect retinut si de prima instanta. Expertul topo D. I. a apreciat insa ca situatia s-a ingreunat ca urmare a amenajarii de catre parati a spatiului dat de pct.4-9-7-6-7, nelasand o diferenta de nivel intre cota zidului si cota terenului amenajat. Rezulta deci, pe de o parte, ca pentru edificarea terasei, s-au efectuat lucrari de ridicare a nivelului solului, gardul din beton reprezentand un punct de sustinere a acestor lucrari, iar, pe de alta parte, aceasta constructie a ingreunat situatia déjà existenta ca urmare a pantei naturale a terenului. In urma acestei constatari, fata de dispozitiile legale amintite, instanta a apreciat in mod corect ca litigiul dintre parti poate fi stins prin edificarea acelui sant colector prin care sa se asigure scurgerea apelor pluviale in sistemul de canalizare.
Apelantii-parati au sustinut ca instanta ar fi incalcat principiul disponibilitatii de vointa a partilor, intrucat ar fi acordat ce nu s-a cerut. Din analiza cererii de chemare in judecata se observa insa ca reclamantii au solicitat desfiintarea terasei lipita de gardul lor si efectuarea lucrarilor de drenare a apei pluviale care se scurge din curtea paratilor. Asadar, nu se poate sustine ca rezolvarea gasita de prima instanta nu raspunde unei solicitari a reclamantilor, fiind respectate disp. art.129 alin.6 C.pr.civ.
Referitor la acel gard edificat de reclamanti si care impiedica scurgerea naturala a apelor pluviale, tribunalul constata ca paratii aveau dreptul de a pune in discutie modul de edificare a acestei constructii si influenta asupra existentei serviturii de scurgere a apelor naturale. Insa acestia nu au actionat in acest sens, acceptand situatia, iar ulterior au profitat de existenta acestei lucrari pentru a edifice la randul lor terasa in discutie. Prin urmare, in acest moment, ei nu se mai pot apara invocand culpa reclamantilor pentru situatia creata, ci trebuie sa raspunda pentru propriile fapte, iar edificarea unui sant colector, care, alaturi de celelalte elemente tehnice prevazute de parati, sa preia in conditii satisfacatoare apele pluviale, reprezinta solutia tehnica optima pentru rezolvarea litigiului.
La randul lor, reclamantii-parati au criticat sentinta sub aspectul respingerii capatului de cerere privind obligarea paratilor la ridicarea pamantului amplasat pe bordura gardului. Probele administrate dovedesc insa ca aceasta solicitare nu este intemeiata.
Astfel, avand in vedere si modul de solutionare a obiectiunilor formulate fata de raportul de expertiza G., tribunalul retine ca umplutura de pamant realizata de parati pentru edificarea terasei nu depaseste soclul gardului, distanta dintre teren si partea superioara a gradului fiind de 64 cm, 33 cm, 43 cm si, respectiv 10 cm, in diferite puncte (conform masuratorilor efectuate si descrise in lucrarea exp. Consilier Graepel). Nici din expertiza topo nu reiese o astfel de situatie, diferenta de nivel fiind intre 0,2 si 0,75 m, conform exp. D.. Fotografiile efectuate la momentul deplasarii expertilor la fata locului sunt edificatoare in acest sens, fiind evident ca nu exista pamant depozitat pe partea superioara (bordura) gardului, iar cererea reclamantilor nu este intemeiata.
Prin urmare, motivele de recurs privind cererea principala, invocate atat de reclamanti, cat si de parati, nu sunt intemeiate.
Sub aspectul cererii reconventionale, tribunalul constata ca prima instanta a facut o apreciere eronata a probelor administrate. Astfel, raspunzand obiectiunilor formulate de parati, prin incheierea din data de 11.09.2012 prima instanta a retinut, din fotografiile anexate, ca panourile fixe din policarbonat de la ferestrele reclamantilor sunt transparente, precum si imprejurarea, constatata de exp. consilier, ca distanta dintre ferestre si linia de hotar este cuprinsa intre 1,30 si 1,40 m. Cu ocazia deliberarilor, prima instanta a retinut insa ca, desi transparente, panourile fixe de policarbonat nu permit vederea spre exterior, la distanta, spre curtea paratilor, respingand cererea reconventionala.
Tribunalul retine ca motivarea acestei solutii este contradictorie. In conditiile in care ferestrele, edificate la o distanta sub cea impusa de art.612 C.civ., sunt cu deschidere directa, cum reiese din expertize, iar panourile de policarbonat amplasate nu obtureaza total vederea spre curtea paratilor, cum chiar instanta de fond a retinut, se impunea admiterea cererii reconventionale si obligarea reclamantilor, in temeiul dispozitiei susamintite, să facă lucrări de închidere a deschiderii de vedere directă, respectiv a celor două ferestre identificate în ret G. M.. O simpla fotografie nu poate constitui temei al respingerii acestei cereri, situatie in care urmeaza a fi admis recursul paratilor, iar, in conformitate cu art.312 C.pr.civ., sentinta modificata corespunzator, sub aspectul cererii reconventionale.
In temeiul art.274 C.pr.civ., reclamantii vor fi obligati la plata catre parati a cheltuielilor de judecata, proportional cu modul de solutionare a cauzei in ansamblu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții P. F. și P. I. V., ambii cu același domiciliu în . Campului, nr. 37, jud.Argeș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâții T. S. și T. M. C. ambii cu domiciliul în .. 667 jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 04.12.2012 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința, în sensul că admite, în parte, cererea reconvențională.
Obligă reclamanții-pârâți să facă lucrări de închidere a deschiderii de vedere directă, respectiv a celor două ferestre identificate în raportul de expertiza tehnica G. M..
Menține în rest sentința.
Obligă pe reclamanții-pârâți la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 9,5 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 Octombrie 2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
red.A.M./28.10.2013
dact.C.E.C./4 exp.
jud.fond P.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 429/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
