Contestaţie la executare. Decizia nr. 2294/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2294/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 6190/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2294/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA, judecător
Judecător I. P.
Judecător M. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestator . împotriva sentintei civile nr. 9668/15 11 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, intimate fiind A. N. A VAMILOR, D. R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C. - SERVICIUL ANTIFRAUDA FISCALA SI VAMALA, având ca obiect „contestație la executare + SUSPENDARE EXECUTARE”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cele două strigări ale cauzei au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, față de împrejurarea că recurenta-contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei asa cum i s-a pus în vedere prin citație, invocă excepția netimbării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.03.2011 sub nr._ contestatoarea .. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor și Direcția R. Pentru Accize și Operațiuni Vamale C. - Serviciul Antifraudă Fiscala și Vamală, să dispună anularea somației nr. 202/7877 din 08.03.2011 emisă în dosarul de executare nr. 2824 al DRAOV C., anularea executării înseși, și suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 14.03.2011, intimata Direcția R. pentru Accize si Operațiuni Vamale D. a comunicat contestatoarei somația nr. 202/7877 din 08.03.2011 emisa in dosarul de executare nr. 2824, pentru suma totala de 707.236 lei cu mențiunea că in cazul in care nu va achita sumele menționate pentru care termenul legal de plata a expirat sau nu va face dovada stingerii acestora, in baza prevederilor art. 145 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările ulterioare, se va proceda la continuarea masurilor de executare silita.
Consideră ca emiterea somatei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, si in consecința executarea silita începută este o măsura nelegala si netemeinica, pentru următoarele argumente:
Având in vedere dispozițiile art. 145 alin. 1, teza a 2-a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificări si completări executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu. Deoarece parata a comunicat, la data de 14.03.2011 doar somația fără ca aceasta sa fie însoțită de un exemplar al titlului executoriu, invocă inadmisibilitatea emiterii somației 2021/7877 din 08.03.2011.
Pe fondul cauzei, apreciază toate constatările făcute si masurile dispuse de organul de executare ca fiind nelegale si netemeinice. în acest sens invocă dispozițiile art. 141 (1) din Codul de procedura fiscala și art. 110 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
In cazul in care, sumele menționate in somația contestata sunt stabilite, prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 3712/03.02.2011, solicită sa se constatate faptul ca emiterea actelor de executare este nelegala in condițiile în care aceasta decizie de impunere este nelegala si netemeinica. Menționează că decizia a fost contestata potrivit dispozițiilor legale incidente: art. 205 si urm. Cod procedură fiscala coroborat cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Totodată, apreciază toate constatările făcute si masurile dispuse de autoritățile vamale, in ceea ce privește stabilirea acestor sume, sunt nemotivate in fapt si in drept si se impune a se constata că obligațiile fiscale suplimentare constatate de către echipa de control vamal au fost stabilite ca urmare a unor aprecieri pur subiective, aceștia trecând peste dispozițiile legale incidente. A. Națională a Vămilor - Direcția R. pentru Accize si Operațiuni Vamale D. a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3712 din 03.02.2011 procedând, in mod eronat, la stabilirea unor obligații suplimentare de plata, in cuantum de 707.236 lei, aferente „stabilirii valorii in vama pentru mărfurile importate cu declarațiile vamale de import EU 4 nr. I 3784/13.01.2006 si EU 4 nr. I 12.725/07.02.2006", declarații depuse la Biroul Vamal Pitești (actuala Direcție Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Argeș).
Pentru a stabili in sarcina societății obligații fiscale suplimentare, echipa de control vamal a apreciat da declarațiile vamale aferente operațiunilor de import care au avut ca obiect autovehiculele second hand, nu au fost întocmite in conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. 1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României si potrivituri 77 si 78 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal.
Astfel, organele de control vamal în mod nelegal au procedat la calcularea de obligații vamale, retroactiv, pentru operațiuni de, import efectuate in anul 2006, iar calculul de accesorii pentru perioada 2006 -2011, nu poate fi apreciata decât ca un abuz.
Solicită să sa se constatate ca prin stabilirea acestor sume, organele vamale au trecut peste dispozițiile art. 64 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, in vigoare la data efectuării importului, art. 157, art. 158 si art. 159 din același act normativ. Menționează faptul ca, înainte de acordarea liberului la vama, autoritatea vamala trebuia sa facă toate verificările necesare si sa dispună in privința cuantumului exact al taxelor vamale pe care le aprecia ca fiind legal a fi achitate, potrivit art. 71 si 72 din H.G. nr.1114/2001 privind Regulamenul de aplicare a Codului vamal al României, in vigoare la data importului. Acest lucru s-a si intamplat deoarece, sumele menționate in declarațiile vamale de import definitiv sunt aceleași cu cele precizate in anexa 2 din O.M.F.P. nr. 687/2001 pentru aprobarea valorilor în vamă, act normativ invocat chiar de către organele vamale.
Precizează faptul ca autoritățile vamale au acordat liber la vama, astfel cum rezulta din multiplele ștampile si vize aplicate de către Biroul Vamal Pitești (actuala Direcție Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Argeș), pe declarațiile vamale de import EU 4 nr. I 3784/13.01.2006 si EU 4 nr. I 12.725/0702.2006, in condițiile in care la acestea au fost anexate facturile emise de vânzători, așa cum reiese si din decizia invocata ca si titlu executoriu.
Nici menționarea art. 1 din Acordul pentru aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife si Comerț încheiat la Geneva nu are incidența in speța, textul de lege indicat de inspectorii vamali "valoarea in vama a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit fiind doar o spicuire din context, care daca ar fi fost menționat in întregime nu ar fi putut conduce la concluzia ca după cinci ani de la efectuarea importului trebuie calculata o baza impozabila suplimentara si accesorii.
Mai mult, așa cum a reținut si autoritatea vamala in actul contestat, declarațiile vamale de import definitiv: EU 4 nr. I 3784/13.01.2006 si EU 4 nr. I 12.725/0702.2006 au fost depuse la Biroul Vamal Pitești, la data de 13.01.006, respectiv 07.02.2006, prin intermediul S.C. „FOCUS GROUP" S.R.L., in calitate de comisionar in vama, iar, conform Cap. 5 din H.G. nr.1114/2001 privind Regulamenul de aplicare a Codului vamal al României, in vigoare la data importului, acesta răspunde de respectarea reglementărilor vamale."
Si fata de aceste dispoziții legale, se poate constata faptul ca si in cazul in care ar exista anumite erori cu privire la declarația vamala in discuție, răspunderea nu aparține societății contestatoare si nu se poate proceda la stabilirea unor astfel de masuri in sarcina sa.
Si in ceea ce privește calculul majorărilor si penalităților de întârziere, se poate constata faptul ca, prin stabilirea acestor sume, autoritățile vamale au nesocotit dispozițiile legale incidente, deoarece, potrivit art. 119 si urm. din Codul procedura fiscala, acestea se stabilesc ca o forma de sancționare pentru neplata in termen a unor obligații principale, ori, așa cum am motivat anterior, nefiind de plata celelalte sume, nu se pot calcula nici accesorii.
Mai mult, potrivit art. 120 (2) din O.G. nr. 92/2003, pentru pretinsele diferențele suplimentare de creanțe fiscale, acestea se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv, respectiv după emiterea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3712 din 03.02.2011 singurul document prin care ni s-a adus la cunoștință faptul ca, in baza acelorași documentelor depuse la Biroul Vamal Pitești, in anul 2006, pentru care a primit liber la vama, i s-au mai stabilit sume suplimentare de plata.
Arată faptul ca autoritățile vamale nu puteau solicita majorări de întârziere începând cu 2006, deci pentru o perioada anterioara emiterii deciziei pentru regularizarea situației, in condițiile in care niciodată nu au adus la cunoștința ca ar avea de achitat vreo suma de plata, deși, astfel cum au reținut si in decizia de regularizare, contestata de subscrisa, declarațiile vamale de import definitiv au fost depuse la autoritățile vamale, iar acestea, după verificare, potrivit art. 64, 157, 158 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal si potrivit art. 71 si 72 din H.G. nr.1114/2001 privind Regulamenul de aplicare a Codului vamal al României, in vigoare la data efectuării importului, au acordat liber de vama.
Totodată, potrivit Cap. 6 „Controlul ulterior al declarațiilor" - art. 100, din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, se poate observa faptul ca legiuitorul a statuat in mod expres care este modalitatea si care sunt masurile pe care autoritatea vamala le va lua când procedează la un control ulterior al declarațiilor, ori printre acestea nu se regăsește nici calculul majorărilor de întârziere si nici al penalităților, ca o sancțiune.
Prin emiterea deciziei contestate, autoritățile vamale au încălcat principiul proporționalității si rezonabilității, cele care guvernează legislația fiscala si vamala, căci suma stabilita a fi achitata in anul 2011, pentru importuri efectuate in anul 2006, depășește cu mult valoarea autoturismelor, iar utilizarea dreptului de apreciere de care se prevalează inspectorii vamali, nu poate fi discreționara, aceștia trebuind sa acționeze rezonabil, ținând seama de toate circumstanțele speciale ale situației si, in principal, de toate normele aplicabile in respectivul caz.
De altfel, era imposibil de anticipat ca organele vamale vor stabili alte taxe vamale, la care vor calcula si accesorii, in baza acelorași documente ce au fost avute in vedere si la data efectuării controlului si pentru care au acordat liber la vama.
Dimpotrivă, solicită să se constate faptul ca autoritățile vamale au acordat liber la vama, in condițiile date, si in baza acelorași documente, cu buna știința si cu un singur interes, acela al intrării subscrisei in incidența de plata, ceea ce conduce la desființarea societății.
In consecința, se poate constata ca exista puternice îndoieli asupra legalității actelor administrative vamale, a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, dat fiind faptul ca pentru importurile efectuate, societatea noastră a procedat la respectarea tuturor dispozițiile legale in vigoare.
Consideră ca organele vamale au aplicat acest tratament fiscal, materializat prin calcularea unor obligații fiscale suplimentare, in mod nelegal, abuziv si cu încălcarea tuturor principiilor legislației fiscale, având la baza un conflict de interpretare a legii.
În ceea ce privește suspendarea executării, apreciază ca chiar emiterea actelor de executare, fapt materializat deja prin somația contestata, constituie dovada iminentei produceri a unei pagube ireparabile prin executarea silita efectuata prin poprire bancara si/sau sechestru asupra bunurilor imobile sau mobile ale societății, căci executarea se realizează pentru un prejudiciu presupus incert, contestat, iar întoarcerea executării se realizează, in cel mai fericit caz, prin compensare, nu prin restituirea integrala a sumelor încasate de la debitor. Potrivit Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal: "Neplata datoriei vamale pana la expirarea termenelor de plata stabilite atrage, potrivit prevederilor art. 224 din O.G. nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, interzicerea efectuării altor operațiuni de vămuire pana la stingerea integrala a acestei datorii, ceea ce constituie o paguba iminenta, căci, dat fiind obiectul de activitate al societății, transport rutier de mărfuri, intern si internațional, aceasta ar însemna chiar încetarea activității.
Sub acest aspect, este evident ca, in condițiile in care asupra modului in care organele de control vamal își exprima opinia in legătura cu pretinsele obligații vamale suplimentare, exista suspiciuni privind aspecte de nelegalitate, interzicerea efectuării altor operațiuni de vămuire si instituirea unor masuri de executare, respectiv poprire pe conturile bancare si sechestru pe bunurile necesare desfășurării activității, constituie masuri nelegale si netemeinice, ce nu pot conduce decât la imposibilitatea desfășurării activității, ceea ce constituie cu certitudine un prejudiciu material viitor si mai mult decât previzibil, chiar cert. In aceste condiții, interzicerea oricăror operațiuni de vămuire, poprirea conturilor, precum si faptul ca executarea silita prin vânzarea la licitație, nu se realizează la valoarea reala a bunurilor vândute, ci la un preț cu siguranța mai mic, situație in care diferența intre cele doua preturi constituie un prejudiciu pentru societate, . plata este inevitabila si in consecința o cerere de deschidere a procedurii insolvenței societății, promovata de un terț creditor sau chiar de către intimata este iminenta.
De asemenea, îndeplinirea condiției producerii unei pagube iminente, care necesita a fi prevenita, o constituie si imposibilitatea onorarii obligațiilor contractuale asumate fata de clienți si furnizori, ceea ce poate determina, așa cum am mai spus, o stare de insolventa si consecințe sociale grave pentru salariații societății, care vor ajunge șomeri.
Toate aceste motivări precum si faptul ca o continuare a executării asupra tuturor bunurilor societății poate avea repercusiuni foarte grave, arata încă odată ca soluția suspendării executării, se impune a fi decisa de către instanța de judecata, singura autoritate care poate sa asigure caracterul efectiv al dreptului nostru la apărare, atât in ceea ce privește legalitatea cat si echitatea acestei soluții.
Contestatoarea consideră că fără a fi dispusa suspendarea executării, subscrisa va fi lichidata, fie ca urmare a executării silite, fie ca urmare a declarării insolvenței, si aceasta înainte ca dreptul dedus judecații sa ajungă in faza de control judiciar si sa se soluționeze irevocabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Codul de procedura civila, etc.
S-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
La data de 30.05.2011 intimata, prin reprezentanții legali, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de . „împotriva somației nr. 08.03.2011 a Direcției Regionale pentru Accize și Opeațiuni Vamale C.",, care solicită: „...anularea mai sus menționate precum și anularea executării ii" și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
In ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a executării înseși invocă excepția inadmisibilității cererii și solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei, pentru următoarele motive de fapt și de drept:
Decizia de regularizare a situației nr. 12/03.02.2011 nu poate constitui obiectul contestației la executare deoarece este act administrativ fiscal, conform art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare, pentru care legiuitorul a prevăzut o altă procedură si o altă competentă, conform aceluiași act normativ si Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, procedură ce a fost demarată de către contestatoare.
Mai mult, în conformitate cu art. 172 alin 1 si 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:
A. 1 „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."
A. 3 „Contestația poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional si dacă pentru contestarea lui există o altă procedură prevăzută de lese."
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a somației nr. 202/08.03.2011 a Direcției Regionale pentru Accize si Operațiuni Vamale C., din dosarul de executare nr. 2824/2011.
Consideră somația nr. 202/25.03.2011 emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Controlul efectuat la . a avut drept scop reverificarea declarațiilor vamale aferente operațiunilor de import definitiv care au avut ca obiect autovehicule depuse la D.J.A.O.V. Argeș de S.C. A. T. S.R.L., respectiv valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri cand acestea sunt vândute pentru export cu destinația tarii de import cu ajustările permise prin Acordul General pentru Tarife si Comerț - GATT - Runda Tokyo. S-au avut in vedere si precizările formulate de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Politici si Legislație in Domeniile Vamal si Nefiscal in adresa nr. 445.731/15.06. 2010.
Din controlul efectuat la sediul societății asupra declarațiilor vamale de import definitiv care au avut ca obiect autovehicule, depuse la D.J.A.O.V. Argeș in perioada ianuarie-februarie 2006 de S.C. A. T. S.R.L. au rezultat constatările înscrise mai jos:
1.S.C. A. T. S.R.L., în calitate de titular, a depus în data de 13.01.2006 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, prin intermediul S.C. Focus Group S.R.L, în calitate de comisionar în vamă, declarația vamală de import definitiv I nr. 3784/13.01.2006, pentru importul unui autoturism second hand. Marfa care a făcut obiectul acestei declarații vamale consta in: 1 buc. autoturism marca „BMWM 560", an fabricație 2005, capacitate cilindrica 4999 cmc, combustibil benzina, având .: VBSEH91050B778311/_, si a fost însoțita de factura externa nr._-06/09.01.2006, in valoare de 110.200 EURO, si de certificatul de origine EUR1, ., nr._/09.01.2006 care atesta originea comunitara a mărfii.
2.S.C. A. T. S.R.L., în calitate de titular, a depus în data de 07.02.2006 la direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, prin intermediul S.C. Focus Group S-R.L, în calitate de comisionar în vamă, declarația vamală de import definitiv I ar. cilindrica 2967 cmc, combustibil motorină, având .: WAUZZZAF55N101896/_, si a fost însoțita de factura externa FN/26.01.2006, in valoare de 42.224 EURO, si de certificatul de origine EUR1, ., nr._/09.01.2006 care atesta originea comunitara a mărfii.
Din analiza facturilor prezentate autorității vamale de S.C. A. T. S.R.L., rezultă că atât autoturismele introduse în țară în baza declarațiilor vamale de import, au făcut obiectul unor tranzacții comerciale, situație în care determinarea valorii în vamă pentru stabilirea drepturilor vamale de import constând în taxa vamala, comision vamal, accize și TVA trebuia efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 109, alin. (1) din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, și anume potrivit regulilor cuprinse în Codul vamal la art. 77 și 78, care fac trimitere la procedura prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (G.A.T.T.), la care România este parte, a cărei primă regulă este că: „valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import".
Se constată astfel faptul că, la data depunerii la D.J.A.O.V. Argeș a declarațiilor vamale de import S.C. A. T. S.R.L., în calitate de titular al acestor operațiuni vamale, a declarat în mod eronat valoarea în vamă (baza de impozitare) pentru calculul drepturilor vamale datorate pentru autoturismul si motocicletele importate, ca fiind valorile din listele de valori în vamă aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 687/2001 și nu valorile de tranzacție prin care au fost stabilite prețurile acestora, valori înscrise în facturile externe prezentate autorității vamale cu ocazia efectuării importurilor, ceea ce a avut drept consecință diminuarea cuantumului drepturilor vamale achitate în vamă, comparativ cu drepturile vamale datorate.
Controlul vamal ulterior a fost efectuat în temeiul art. 100 din Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006, fiind reglementat de Ordinul nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior.
În urma controlului a fost emisă Decizia de regularizare a situației nr. 3712/03.02.2011, în baza Procesului verbal de control nr. 3711/03.02.2011 prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei, urmare a determinării în mod corect a valorilor în vamă, ținând cont de valoarea de tranzacție, adică de prețul efectiv plătit sau de plătit înscris în facturile externe prezentate autorității vamale cu ocazia derulării importurilor definitive I nr. 3784/13.01.2006, și I nr._/07.02.2006, s-a stabilit în sarcina S.C. A. T. S.R.L., o datorie vamală în sumă totală de 707.236 lei, structurată astfel:
-accize de plată = 134.373 lei, care reprezintă resursă la bugetul național;
-majorări de întârziere la accize = 1.714 lei, care reprezintă resursă la bugetul național;
-penalități de întârziere la accize = 20.156 lei, care reprezintă resursă la bugetul național.
-T.V.A. de plată = 111.978 lei, care reprezintă resursă la bugetul național; -majorări de întârziere la T.V.A. = 192.621 lei, care reprezintă resursă la bugetul național;
-penalități de întârziere la TVA = 16.797 lei, care reprezintă resursă la bugetul național.
Decizia de regularizare a situației nr. 3712/03.02.2011, procesul-verbal de control nr. 3711/03.02.2011 au fost comunicate contestatoarei prin înmânare la data de 03.02.2011.
Ca urmare a faptului că datoria stabilită în sarcina contestatoarei nu a fost achitată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în conformitate cu art. 145 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală emite Somația nr. 202/08.03.2011 comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. AR_ în data de 14.03.2011.
S.C. A. T. S.R.L. contestă Decizia NR. 3712/03.02.2011 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal în procedură prealabilă, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, RESPINGE această contestație prin Decizia nr. 75/22.03.2011.
Ținând cont de cele de mai sus solicită instanței de judecată să observe că susținerea contestatoarei referitoare la faptul că nu i-a fost comunicat titlul executoriu în baza căruia s-a declanșat executarea silită nu corespunde realității acesta fiindu-i comunicat, în conformitate cu art. 44, prin înmânare, iar în ceea ce privește criticile aduse acestui titlu executoriu, în speră Decizia nr. 3712/03.02.2011, acestea nu sunt întemeiate si mai mult nu prezintă relevantă în prezenta cauză, contestația împotriva acestuia fiind respinsă în procedură prealabilă.
De asemenea, prin sentința nr. 209/2011, pronunțată de Curtea de Apel, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de suspendarea a executării Deciziei nr. 3712/03.02.2011 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Menționează că până în prezent, contestatoarea a achitat suma de 15.000 lei, așa cum rezultă din extrasele de cont anexate.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite solicită instanței de judecată să observe faptul că, S.C. A. T. S.R.L. nu invocă pe calea contestației la executare depuse la Judecătoria Pitești neregularități de fond comise cu prilejul executării silite efectuate de autoritatea vamală, nearătând și neprobând în vreun fel în ce măsură este prejudiciat („vătămat" - conform art. 399 Codul de procedură civilă) prin actul de executare silită emis corect și legal de autoritatea vamală; actele de executare întocmite de aceasta fiind somația nr. 202/08.03.2011.
A mai arătat că prin documentele anexate am răspuns astfel si solicitării instanței de judecată, înregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr. 1/20.05.2011 de a de a depune copii de pe înscrisurile întocmite în dosarul de executare 2824/2011.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Contestația și cererea de suspendare au fost legal timbrate cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, respectiv 10 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2011 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea S.C. A. T. S.A. împotriva intimaților A. Națională a Vămilor cu sediul în București, și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. – Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală și a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul nr.2 824/2011, al DRAOV C., până la soluționarea contestației la executare.
La termenul din data de 10.08.2011 judecata cauzei a fost suspendată, iar după repunerea pe rol niciuna dintre părți nu s-a mai prezentat la instanță.
În soluționarea contestației instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 9668/15 11 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca urmare a unui control efectuat la contestatoare ce a avut ca scop reverificarea declarațiilor vamale aferente operațiunilor de import ce au avut ca obiect autovehicule second hand s-a constatat că s-a stabilit în mod eronat valoarea în vamă motiv pentru care s-a emis Decizia de regularizare nr.3712 /03.02.2011, pe care contestatoarea afirmă că a contestat-o în procedura prealabilă .
Practic prin contestația la executare se invocă de către contestatoare aspecte ce țin de contestația formulată în cadrul procedurii pealabile solutionate prin decizia nr. nr.75/22.03.2011.
În cadrul contestației la executare în materie fiscală nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu deoarece art. 172 alin.3 din OG 92/2003 statuează că această posibilitate există doar în situația în care titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească sau alt titlul este emis de un organ cu activitate jurisdicțională, și doar dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Prin urmare aspectele de fond invocate nu pot fi analizate pe această cale, cu atât mai mult cu cât aceleași motive au fost invocate și în cadrul procedurii prealabile, nemultumirile cu privire la modul de soluționare din această procedură putând a fi valorificate pe calea procedurii în contencios administrativ, cale de care de asemenea a uzat contestatoarea.
Cât privește executarea silită propriu zisă instanța a constatat că nu sunt invocate niciun fel de motive privind neregularitatea actelor de procedură emise și nici instanța din oficiu nu a identificat vreun astfel de motiv de natură să facă incidente în cauză disp. art.399 și următoarele c.pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr. 9668/15 11 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a declarat recurs contestatoarea.
Prin incheierea din 25.09.2013, s-a dispus citarea recurentei cu mentiunea de a timbra cererea de recurs cu suma de 97 lei taxa timbru si 0,15 lei timbru judiciar.
Constatindu-se neindeplinita aceasta obligatie, fata de prev. art.11 din Lg. nr. 146/1997, republicata cu modificarile ulterioare, precum si ale art.20 din acelasi act normativ, Tribunalul urmeaza a admite exceptia invocata din oficiu, in baza art. 137C proc. civ., cu consecinta anularii recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de contestator . împotriva sentintei civile nr. 9668/15 11 2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, intimate fiind A. N. A VAMILOR, D. R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C. - SERVICIUL ANTIFRAUDA FISCALA SI VAMALA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 Octombrie 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, E. R. |
Red.M.P./02.12.2013
Tehn.E.N./2 ex
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1889/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2991/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
